Întrebarea este: de ce, dincolo de înrudirea politică de conjunctură, grupul țărilor puternice sprijină această rețea de ambiții nefinalizate, căreia azi i se spune, prin abuz de limbaj, “dreapta românească”? De ce oameni din specia Cioloș, Macovei sau Iohannis, logodiți în secret cu Serviciile și cu Justiția selectivă, sînt cultivați în birourile UE, în timp ce întreaga rasă pesedistă, indiferent de merite sau defecte, e privită chiorîș? Pentru că acești oameni ai “dreptei”, plantați din timp în cuibul corporației europene, integrați în morala și practicile bruxelleze, fluenți în limba trocului politic transnațional, dau garanția că, dacă ajung la putere, livrează.
