Academia Română poate și trebuie să ceară autorităților să aibă un obiectiv clar și o strategie privind noile tehnologii. Cercetarea trebuie să existe. Dobândirea unui discernământ public care să permită trierea acelor aspecte ale digitalizării care pot fi implementate fără a radia orice formă de viață și fără a îneca în potopul digital societatea este de dorit. Manifestul Academiei nu este, însă, despre acestea. Este despre părăsirea prudenței, a precauției, și pentru precipitarea unor transformări din care vor câștiga cei puternici pe seama celor slabi. TIC și AI nu înseamnă deloc doar ghișeul unic, tabletele în școli, „sectorul IT” care aduce bani la PIB. Înseamnă un mod cu totul nou de a organiza societatea, economia, relațiile dintre oameni, gândirea și comportamentul. O nouă ordine mondială și socială.
