România trebuie să conștientizeze că e nevoie să facă tot posibilul pentru a nu se confrunta cu revendicarea instituției căsătoriei de către cuplurile formate din doi bărbați sau două femei și, implicit, cu consecințele acesteia. De aceea, este absolut necesar să se împlinească cerința celor trei milioane de români, adică să se organizeze un referendum care să permită înscrierea în Constituție a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie.
De la absurd la abominație este doar un pas. Acesta va fi făcut cu siguranță dacă nu vom îndepărta absurdul din legile care reglementează viața socială în România. Iar abominațiile pot fi mult mai rele decât faptul că agenții de publicitate sau producători dau faliment. Anii 50 ai secolului trecut ne-au arătat finalitatea extremismelor colectiviste de sorginte marxistă: închisoarea, canalul, deportarea.
Spre deosebire de statele din jurul ei, România a adoptat o nouă definiție juridică a genului, respectiv aceea că genul unei persoane nu mai este un dat biologic (astfel cum era definit în Statutul de la Roma, unde termenul de gen era folosit în sensul lui de sex biologic) ci este un construct social, el însemnând „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați” (conform art. 3 lit. c din Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor, ratificată de România în 2016).
Așadar, în tabăra gratuită „Girl UP!”, sub pretextul emancipării și împuternicii tinerelor, adolescentele noastre vor învăța că genul este diferit de sex și că identitatea lor de gen nu are nicio legătură cu sexul lor biologic. Vor auzi că ele sunt fete nu prin naștere, adică nu pentru că aceasta este identitatea lor naturală, ci pentru că familia și societatea le-a atribuit, în mod artificial, identitatea de femeie.
