Vopseaua statului modernizat se scorojește. Potemkiniada cade la pămînt. Informația circulă, chiar dacă e miezul unui zvon sau glazura unui denunț, chiar dacă e începutul unei stenograme sau finalul unei înregistrări cu telefonul. Sînt lucruri despre care ȘTIM că sînt adevărate, lucruri care se petrec sub ochii noștri de ani buni. Ne-au lipsit pînă acum posibilitatea de a face interogatorii și semnăturile făptașilor sub jurămînt. Vin vremuri amuzante. Cîntăreții orbi ai statului falsificat, mîncătorii de căcat din presă și din societatea civilă, apostolii mîinii forte, toți cei care au călărit pe procurori și pe ofițeri așa cum călăresc orcii pe hiene, toți cei care, în numele Codruței Koveși și al Monicăi Macovei, au revărsat ură la intensitate leninistă, toți au nevoie de un popas la vomitorium. Copiii ăștia feroci trebuie să-și borască puțin ideile pe pantofi.
