RELEGITIMAREA POLITIEI POLITICE SI A SECURISMULUI/ Scandalul arhivei SIPA si BINOMUL SRI-DNA/ Absurditatea anticoruptiei DNA – arestari, procese si denunturi sub intimidare pentru sume modice si ciocolate strecurate in buzunarele cadrelor medicale/ PRABUSIREA INCREDERII IN JUSTITIE SI FALIMENTUL NEOIACOBINILOR

• Lumea Justitiei: DNA, ATAT POTI? UNDE E PERICOLUL SOCIAL? – Arest pentru o ciocolata si sume de 5 lei – 10 lei strecurate benevol de pacienti in buzunarul medicului. DNA si cativa judecatori exaltati au arestat si condamnat doua cadre medicale din Lehliu, la 2 ani si 8 luni inchisoare pentru “mita”. Procurorii au instalat o camera video in cabinetul medical, iar apoi au determinat peste 100 de bolnavi sa dea denunturi impotriva medicilor ca sa nu-i bage la “dare de mita” (Rechizitoriul)

Lumeajustitiei.ro va prezinta un caz judiciar jenant, fata de care ne exprimam opinia ca ne este rusine ca in loc sa se ocupe de cazurile cu adevarat de coruptie, DNA se ocupa de dosare de doi bani, fara pericol social, care au generat arestarea si condamnarea la inchisoare a doua cadre medicale din Lehliu – Gara, pentru asa-zise infractiuni de luare de mita, constand in sume de 5 lei, 10 lei sau vreo ciocolata strecurate din proprie initiativa de pacienti in buzunarul halatului medical. “Mitele” nu au fost pretinse, cadrele medicale nu au facut nimic ilegal in schimbul minorelor foloase, chiar procurorii recunosc ca asa era cutuma ca cei care se duc la medic sa lase o mica atentie, dar atentie, pentru ca procurorii DNA Carmen Tundrea si Gheorghe Popovici (semnatari ai rechizitoriului – vezi facsimil) au gandit ca acest caz este unul de coruptie, cele doua cadre medicale au stat 2 luni in arest, iar apoi a fost condamnate la 2 ani si 8 luni, cu suspendare de catre Tribunalul Calarasi.

Sa nu ne mai mire ca ne pleaca medicii in strainatate pe capete, daca pe langa faptul ca sunt platiti de mizerie dupa studii superioare ce au presupus ani indelungati de truda si privatiuni, ajung sa fie aruncati in inchisoare si sa li se distruga carierele doar pentru ca li se mai baga in buzunare cate o ciocolata sau sume marunte, fara ca acestia sa le pretinda.

Din punctul de vedere al DNA, acest caz reprezinta un dosar de coruptie, cu care se va impauna la bilantul anual. Noi credem si spunem ca DNA trebuie sa se ocupe de cazuri serioase, iar daca procurorii acestei structuri ajung sa lege oameni pentru cativa lei, in medicina, invatamant si alte domenii in care angajatii sunt platiti de mizerie, opinam ca nu fac decat sa distruga oameni pe criterii care nu tin de coruptie, ci de traditii care s-au inradacinat inca din perioada comunista. In felul acesta se poate ajunge ca oameni sa fie arestati, condamnati la inchisoare, terminati profesional si lasati pe drumuri, pentru ca au primit o floare sau au acceptat sa li se plateasca o cafea la o intalnire (n.red. – suntem convinsi ca mai toate procuroarele din Romania au primit flori de ziua lor de la avocatii care reprezentau partile in dosare). In acelasi mod pot fi arestati toti chelnerii din Romania, atunci cand primesc cate un bacsis, si mai mult, ca toti cei care ofera aceste mici atentii sa fie aruncati in inchisoare pentru “dare de mita”.

Credem nu exista nevoia sociala si ratiune pentru sanctionarea penala a unor asemenea fapte. Ele pot fi sanctionate disciplinar sau administrativ daca se considera ca e necesar. Dovada a absurditatii sanctionarii penale a unor asemenea fapte, cazul de fata, incheiat cu condamnare, nu are niciun efect util pentru societate, dimpotriva a condus la distrugerea a doua cadre medicale a caror pricepere putea servi multor bolnavi; ancheta a generat costuri uriase si a produs spaime si panica in randul zecilor de pacienti abordati de DNA si fortati sa dea denunturi impotriva cadrelor medicale, pentru a nu fi puse sub acuzare pentru dare de mita, pentru simplul fapt ca aceste persoane au inteles conform educatiei dobandite in societate sa vina din proprie initiativa cu o ciocolata la doctor ori sa strecoare 5 lei – 10 lei in buzunarul halatului.

Evident aici nu mai vorbim de starpirea coruptiei, ci de un exces de zel a unor procurori care in loc sa se ocupe de cazuri serioase, cheltuie banii si resursele statului pe cazuri incadrate pompos la “coruptie”, dar care prin neinsemnatatea lor sustinem ca nu prezinta niciun pericol social. Acesti procurori se lauda cu asemenea dosare, insa rezultatul muncii lor este indoielnic, ba chiar avem convingerea ca lasa in urma zeci de oameni inspaimantati.

Bolnavi citati pe capete si fortati sa dea denunturi. Cat rau produc oamenilor asemenea anchete?

Corina Ileana Dima si Paula Achim, medic si, respectiv, asistent medical la Cabinetul de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca Lehliu – Gara au intrat in tinta vajnicilor procurori anticoruptie, dupa ce in cabinetul acestora a fost montat o camera video, care a surprins activitatea ambientala din perioada octombrie – decembrie 2014. S-a constatat ca in aceasta perioada, peste 100 de pacienti care se prezentau la doctor, lasau pe birou ori strecurau in buzunarul halatelor cele doua cadre medicale sume modice, din proprie initiativa, cate o ciocolata ori sume de regula de 5 lei – 10 lei, arareori 50 lei. In niciunul din aceste cazuri, nu s-a identificat, si niciun pacient nu a a discutat cu medicii in sensul unei intelegeri ca in schimbul neinsemnatelor atentii sa beneficieze de vreun favor. Pe baza acestor filmari, vajnicii anchetatori i-au chemat la DNA pe pacienti, acestora li s-au aratat filmele, iar de frica oamenii au recunoscut ca au dat atentiile. Sub presiunea anchetei, multi pacienti au fost determinati sa scrie denunturi. Cine s-ar apuca sa dea denunt ca a dat o ciocolata sau 5 lei – 10 lei la un medic din proprie initiativa? De retinut, chiar si in aceste conditii, niciun pacient nu a declarat ca ar fi negociat cu medicii sa li se faca un favor, chiar procurorii recunoscand in rechizitoiu acest lucru.

In final, dupa transformarea pacientilor in denuntatori, procurorii DNA au clasat cauza in privinta a circa 100 de pacienti pe motiv ca “acestia au denuntat faptele de dare de mita mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat in legatura cu aceasta”, fiind evident ca solutia este una in contradictie flagranta cu realitatea, cata vreme oamenii au vorbit doar dupa ce au fost citati – la cateva luni dupa comiterea faptelor – dupa ce li s-au aratat filmarile ori li s-a spus / sugerat ce se stie in legatura cu ce au facut in cabinetul medical. Pe orice logica de bun simt, nu se poate crede ca peste 100 de pacienti au dat buluc la DNA sa denunte doua cadre medicale din Lehliu – Gara, pentru ca le-au dat din proprie initiativa o ciocolata ori 5 lei – 10 lei.

Puse in fata filmarilor efectuate cu mandat cele doua cadre medicale si-au recunoscut faptele. Au fost insa retinute si apoi arestate timp de 60 de zile fiecare, dupa care plasate in arest la domiciliu si control judiciar. In final au fost ttrimise in judecata, iar Tribunalul Calarasi le-a condamnat cu maxima asprime pentru “luare de mita”, dupa cum urmeaza:

-2 ani si 8 luni inchisoare cu suspendare pentru asistenta medicala Paula Achim, careia i s-a retinut ca “mitele” au insumat 1125 lei (72 acte materiale) si careia i s-a pus in carca si faptul ca nu si-a denuntat colega de bioru ca primea atentii;

-2 ani de inchisoare cu suspendare pentru medicul Ilieana Corina Dima, careia i s-a retinut ca “mitele” ar fi insumat 6638 lei (130 acte materiale);

Culmea, in cuprinsul rechizitoriului DNA se arata ca: “imaginile inregistrate in incinta cabinetului medical nu permiteau stabilirea cu certitudine a bunurilor care formeaza obiectului infractiunii de luare de mita, din cauza luminozitatii reduse, a faptului ca inregistrarea a fost alb-negru, a modului in care era efectiv data mita (pe sub birou, printre documente, direct in buzunarul inculpatelor etc); ca nu se purta nicio discutie referitoare la mita, unica afirmatie care era facuta fiiind arareori ‘multumescu’, ceea ce impiedica identificarea scopului darii/primirii si a legaturii cu atributiile de serviciu ale inculpatelor si ca nu a fost posibila atunci cand se putea presupune ca obiectul mitei era o suma de bani, stabilirea cuantumului ei”.

“Recompensele” transformate in “mita” de procurorii DNA. Martorii au sustinut ca nu au dat mita, ci recompensa pentru modul in care au fost tratati, ca rezultat al propriei vointe

Mai mult, cu privire la ceea ce au declarat martorii – denuntatori, in rechizitoriul DNA se precizeaza: “Martorii antementionati au aratat in denunturile si declaratiile lor ca prezentandu-se la Cabinetul de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca Lehliu – Gara, fie pentru emiterea deciziei asupra capacitatii de munca, fie pentru revizuirea deciziei medicale deja obtinute, au remis celor doua inculpate sume cuprinse intre 5 – 200 lei sau alte foloase (ciocolata, cafea, branza, tigari), drept recompensa pentru modul in care acestea s-au comportat cu ocazia solutionarii problemelor pentru care s-au adresat cabinetului pentru a nu fi lasati sa astepte o perioada indelungata intocmirea deciziilor sau pentru ca ‘asa se obisnuieste cand mergi la doctor’. De asemenea, martorii audiati au confiat ca nu li s-au pretins banii si foloasele date inculpatelor de catre acestea, actiunile lor fiind rezultatul vointei proprii (vezi facsmil 2)”.

In final, ridicam cateva probleme de principiu:

-chiar era nevoie sa se coboare lupta anti-coruptie la un nivel atat de jos, de neinsemnat, la nivel de mici atentii oferite benevol in virtutea unui obicei comunitar?

-poate constitui acceptarea sumei de 5 lei – 10 lei sau a unei ciocolate folos necuvenit in sensul definitiei infractiunii de mita? De la ce valoare poate porni un folos necuvenit?

-era nevoie sa se ajunga la citarea a peste 100 de pacienti la DNA pentru a fi determinati sa dea denunturi? Cata spaima au tras bietii pacienti chemati pe loturi la DNA?

-era nevoie sa se ajunga la arestarea celor doua cadre medicale (tinute peste 60 zile in arest) si in final la condamnarea lor la inchisoare pentru acceptarea de mici atentii? Exista pericol social in asemenea fapte? Ce s-a castigat din condamnarea celor doua cadre medicale si scoaterea lor din sistemul medical? Va functiona mai bine sistemul medical?

-pedepsele date celor doua cadre medicale sunt echitabile cata vreme infractorii din lotul Microsoft (Dorin Cocos & Co) care au praduit zeci de milioane de euro din avutia statului, au primit doar 2 – 3 ani de inchisoare, cu suspendare, si lasati liberi cu banii furati?

-pentru asemenea cazuri s-a infiintat DNA? Acesta reprezinta un adevarat caz de coruptie?

• Lumea Justitiei: PRUNA LEGITIMEAZA PRACTICILE DE POLITIE POLITICA – Magistratii il someaza pe premierul Dacian Ciolos sa retraga de urgenta proiectul privind reinventarierea arhivei SIPA: “Intentia ministrului Raluca Pruna de a transfera altor institutii aceste informatii ‘de interes operativ’ legitimeaza activitatea ilegala si abuziva a acestui fost serviciu secret ce a folosit metode securiste de politie politica pentru a culege informatii prin incalcarea drepturilor omului” (Scrisoarea)

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, condusa de judecatoarea Dana Girbovan (foto stanga), si Asociatia Magistratilor din Romania, condusa de judecatoarea Gabriela Baltag (foto dreapta), il someaza pe premierul Dacian Ciolos sa retraga de de urgenta proiectul de hotarare de guvern privind reinventarierea arhivei SIPA. UNJR si AMR i-au trimis o scrisoare premierului Dacian Ciolos, marti 16 august 2016, demersul venind dupa ce cu cateva zile inainte ministresa Justitiei Raluca Pruna a afirmat public faptul ca scopul hotararii de guvern este si acela ca informatiile “de interes operativ” culese de SIPA sa fie transferate institutiilor abilitate.

Or, UNJR si AMR atrag atentia ca intentia de a transfera, inclusiv catre actualele servicii de informatii, aceste informatii ‘de interes operativ’ este un atac la independenta Justitiei si incalca angajamentele luate de Romania inainte de integrarea in Uniunea Europeana, avand in vedere ca respectivele informatii au fost culese de agentii SIPA prin metode securistice de politie politica si violare a drepturilor omului. Mai mult, in acest fel s-ar legitima activitatea ilegala si abuziva a SIPA, serviciu ce a folosit metode securiste de politie politica pentru a culege informatii prin incalcarea drepturilor omului.

Nu in ultimul rand, in opinia celor doua asociatii profesionale, declaratia fostei asistente a Monicai Macovei, ministresa Justitiei Raluca Pruna, cum ca in 2016 informatiile stranse ilegal de SIPA pot avea ”interes operativ” denonta o desconsiderare flagranta a principiilor democratice si un pericol pentru independenta Justitiei si a statului de drept in Romania. UNJR si AMR arata ca numai aceasta afirmatie a ministresei Pruna este de ajuns pentru retragerea proiectului de hotarare de guvern privind arhiva SIPA.

Iata comunicatul UNJR si AMR:

„Asociatiile profesionale ale magistratilor Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Asociatia Magistratilor din Romania i-au solicitat Premierului Dacian Ciolos pe data de 16 august 2016 sa retraga ‘de indata’ proiectul de hotarare de guvern initiat de Ministrul Justitiei Raluca Pruna prin care doreste reinventarierea arhivei SIPA si transferarea catre alte institutii a informatiilor ‘de interes operativ’, obtinute de SIPA prin actiuni de politie politica si grave incalcari ale drepturilor omului, condamnate inclusiv de Comisia Europeana.

Magistratii i-au cerut, de asemenea, Premierului Ciolos sa-i solicite Ministrului Justitiei Raluca Pruna sa faca public ‘in mod transparent, complet si exact’ ce au facut comisiile anterioare cu privire la aceasta arhiva.

Pozitia magistratilor a fost ca ‘solutionarea problemelor generate de mostenirea SIPA, cu implicatii grave asupra independentei sistemului judiciar, nu poate fi facuta prin ignorarea integrala a tuturor actiunilor desfasurate deja in ultimii zece ani si nici prin legitimarea implicita a actiunilor ilegale ale acestui fost serviciu secret, asa cum doreste actualul ministru al justitiei, Raluca Alexandra Pruna’.

Magistratii au trimis solicitarea Premierului Ciolos dupa ce Ministrul Justitiei Raluca Pruna a afirmat intr-o emisiune televizata in seara zilei de 9 august 2016, printre multe inadvertente, ca scopul acestei hotarari de guvern este si acela ca informatiile ‘de interes operativ’ culese de SIPA sa fie ‘transferate institutiilor abilitate’.

‘Intentia Guvernului Romaniei de a transfera legal, inclusiv catre actualele servicii de informatii, aceste informatii ‘de interes operativ’, culese de agentii SIPA prin metode securistice de politie politica si violare a drepturilor omului, este un atac la independenta justitiei si incalca angajamentele luate de Romania inainte de integrarea in Uniunea Europeana’, au sustinut magistratii.

Acuzata pentru ‘modalitatea aroganta in care Ministrul Justitiei Raluca Pruna a aratat ca se raporteaza la cererile legitime ale magistratilor, alegand ironia si luarea in deradere a exercitarii unor drepturi fundamentale’, magistratii au aratat ca ministrul Pruna ‘a dovedit o cunoastere eronata si superficiala a complexei probleme generata de activitatea desfasurata de SIPA si de situatia arhivei sale’.

Magistratii au comentat in scrisoare mai multe afirmatii eronate facute de ministrul Pruna in respectiva emisiune, care au mers de la minimalizarea impactului negativ pe care SIPA – condusa de fosti ofiteri de Securitate – l-a avut asupra justitiei post-comuniste din Romania, pana la a afirma ca arhiva acestui serviciu nu a fost inventariata in ultimii zece ani.

SIPA, devenit ulterior Directia Generala de Protectie si Anticoruptie (DGPA), isi are originea in Serviciul Operativ, redenumit Serviciul Independent Operativ, fiind unul dintre primele servicii secrete infiintat in Romania dupa caderea comunismului, in februarie 1990. Creat initial pentru a asigura monitorizarea informativ-operativa a penitenciarelor, SIO a fost transformat in Serviciul Independent de Protectie si Anticoruptie (SIPA) in anul 1997, pentru a fi acuzat ulterior de faptul ca, lipsit de control, acest serviciu spiona judecatori, procurori, avocati, jurnalisti si membri ai societatii civile care pledau pentru respectarea drepturilor omului.

SIPA a fost condus de directori si adjuncti care au fost ofiteri ai fostei Securitati, iar unii dintre ei au fost deconspirati de catre CNSAS ca au facut politie politica. De asemenea, in SIPA au fost angajati zeci de ofiteri de Securitate.

Unul dintre directorii SIPA a fost generalul Marian Ureche, care inainte de 1989 a fost colonel de Securitate. In aprilie 2002, postul de radio ‘Europa Libera’ l-a nominalizat pe Marian Ureche printre cei care, inainte de 1989, au spionat statele NATO. Marian Ureche a mai fost acuzat, printre altele, ca s-a ocupat si de urmarirea lui Ioan Petru Culianu.

Dupa caderea regimului comunist, Marian Ureche a fost detasat la Scoala SRI de la Baneasa, unde erau pregatiti viitorii ofiteri SRI. In anul 1993 Ureche a fost coautor al volumului ‘Serviciile Secrete’, in care era elogiata fosta Securitate, volum care a devenit manual de studiu la Scoala SRI.

Conform relatarilor presei, Marian Ureche a ajung la conducerea SIPA in 2001 in baza recomandarii primite din partea SRI si la propunerea ministrului justitiei Rodica Stanoiu, dovedita la randul ei ca fiind colaborator al Securitatii comuniste.

Un adjunct al SIPA a fost generalul Dan Gheorghe, la randul sau fost ofiter de Securitate, care dupa infiintarea SRI a fost numit seful Brigazii antiteroriste din cadrul SRI.

Un alt adjunct al SIPA a fost colonelul Marian Anghel Descultu, trecut in rezerva in 2002, cu gradul de general de presedintele Ion Iliescu. Descultu a fost ofiter la Directia a IV-a a Securitatii Statului si, la randul sau, a fost deconspirat de catre CNSAS ca a facut politie politica.

Un raport de evaluare al Comisiei Europene, din 2004, emis in cadrul procedurilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, retinea ca ‘SIPA este lipsit de transparenta si responsabilitate si s-a raportat ca a fost implicat in comiterea de abuzuri impotriva drepturilor omului in inchisori si influentarea sistemului judiciar’.

In 2006, Monica Macovei a desfiintat SIPA, redenumit DGPA, pe motiv ca a facut abuzuri, iar Ministerul Justitiei nu avea nevoie de un serviciu secret.

Istoricul Marius Oprea a afirmat ca in SIPA erau angajati ofiterii din nucleul dur al fostei Securitati care ‘au folosit aceleasi mijloace de compromitere si santaj’.

‘Asadar, in contextul in care exista pozitii publice ale Parlamentului, fostilor ministri ai justitiei, istoricilor si Comisiei Europene, pozitii care au relatat despre abuzurile facute de acest serviciu secret, actiunea ministrului Raluca Pruna de a minimaliza rolul negativ pe care acest serviciu l-a avut in istoria post-comunista, in ceea ce priveste justitia, releva o necunoastere grava a problemei pe care si-a propus sa o rezolve”, au sustinut magistratii in scrisoare.

Ministrul Justitiei Raluca Pruna a afirmat, de asemenea, ca ‘aceasta arhiva nu a fost inventariata’. Afirmatia ministrului Pruna este contrazisa de multiplele afirmatii publice din care rezulta ca arhiva a fost cercetata, fotocopiata si inventariata, cel putin in parte.

Istoricul Marius Oprea, care a cercetat arhiva SIPA, a relatat ca exista o categorie de documente din aceasta arhiva ‘care dupa lege au fost predate Serviciului Roman de Informatii’. Tot Marius Oprea a relatat si ca exista in arhiva o categorie de documente speciale, care contin ‘informatii compromitatoare la adresa magistratilor si alte lucruri asemanatoare care erau arhivate electronic, dar care au fost distruse’. Acesta a relatat ca s-au gasit urme privind stergerea acestor informatii din computere.

Jurnalista Sabina Fati a citat, intr-un articol din 2007, ca ‘surse autorizate din apropierea serviciilor de informatii afirma insa ca exista duplicate (ale acelor informatii) in format electronic, iar fostii lucratori ai SIPA le pot folosi in continuare pentru a santaja sau intimida persoane onorabile din mediul magistratilor, dar nu numai’.

Referitor la afirmatia doamnei ministru Pruna ca arhiva SIPA ‘este sigilata din 2006’, aceasta este contrazisa de faptul ca mai multi ministri ai justitiei au creat in ultimii zece ani comisii de inventariere si reinventariere a acestei arhive.

De exemplu, comisia initiata de ministrul Tudor Chiuariu a fost numita dupa ce, odata cu plecarea Monicai Macovei de la Ministerul Justitiei, in spatiul public s-a vehiculat informatia ca in timpul mandatului acesteia au fost sustrase documente din aceasta arhiva.

De altfel, ‘activitatea comisiei numita de ministrul Monica Macovei a ramas neclarificata pana in prezent, declaratiile domniei sale asupra subiectului continand inadvertente ingrijoratoare’, au sustinut magistratii in scrisoare.

Despre o comisie de inventariere a arhivei SIPA, care si-a intins activitatea pe parcursul a doi ani, a vorbit si Ministrul Justitiei Catalin Predoiu. Acesta a sustinut ca ca din cauza modului intempestiv in care Monica Macovei a desfiintat DGPA problema acestei arhive a ramas nerezolvata.

‘In fapt, in arhiva au intrat, in principiu de fiecare data, apropiati ai ministrilor, de regula consilieri, alaturi de cativa functionari din minister, de unde si lipsa de incredere in proces’, a spus atunci ministrul Catalin Predoiu.

De asemenea, ministra Pruna a afirmat in respectiva emisiune ca propunerea UNJR din februarie 2016 de a distruge aceasta arhiva nu are ‘temei legal’.

Magistratii au aratat ca propunerea de distrugere a acestei arhive a fost facuta atat de catre fosti ministri ai justitiei, cat si de catre o comisie a CSM, pornind tocmai de la faptul ca informatiile culese de acest serviciu secret s-a facut fara o baza legala si prin incalcarea drepturilor omului.

‘Evident, atunci cand ne referim la distrugerea acestei arhive nu vizam dosarele si cartile de munca ale fostilor angajati SIPA, ci la informatiile ‘de interes operativ’ obtinute de acest serviciu cu incalcarea normelor legale şi a drepturilor omului’, au spus magistratii in scrisoare.

Referitor la initierea acestui demers de ministrul Raluca Pruna, magistratii au aratat ca ‘decizia rezolvarii situatiei arhivei SIPA implica inclusiv o asumare politica si este de neacceptat ca un ministru al justitiei in tranzitie sa deschida din nou aceasta arhiva, dupa care sa paraseasca fotoliu de ministru inainte de a da socoteala pentru modul in care aceasta operatiune a decurs si a fost finalizata’.

‘Intentia Ministrului Justitiei Raluca Pruna de a transfera altor institutii aceste informatii ‘de interes operativ’, dupa cum bine spune ca si-a ales cuvintele, legitimeaza activitatea ilegala si abuziva a acestui fost serviciu secret ce a folosit metode securiste de politie politica pentru a culege informatii prin incalcarea drepturilor omului’, au spus magistratiii.

‘Aceasta hotarare de guvern va permite practic ca, dupa zece ani, institutii ale statului sa foloseasca informatiile adunate in mod abuziv si ilegal de SIPA, serviciu secret desfiintat in urma negocierilor purtate de Romania in vederea aderarii la Uniunea Europeana. A folosi acum acele informatii inseamna a desconsidera flagrant toate obligatiile pe care Romania si le-a asumat in perioada de preaderare si pe care e datoare sa le respecte in prezent in calitate de membru al Uniunii Europene’, au mai sustinut magistratii.

Din acest motiv, ‘inainte de a vorbi despre ce e de facut cu aceasta arhiva, este important sa cunoastem ce s-a intamplat de zece ani cu ea’, si-au concluzionat magistratii scrisoarea catre Premierul Ciolos.

‘Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) sustine ca, inainte de a demara orice alta masura referitoare la arhiva Directiei Generale de Protectie si Anticoruptie (fosta SIPA), se impune prezentarea unui raport complet de catre Ministerul Justitiei, care sa evidentieze concluziile si responsabilitatile tuturor comisiilor care au functionat anterior pentru a cerceta si inventaria aceasta arhiva’, a spus judecator Gabriela Baltag, presedinta asociatiei.

‘AMR solicita un raport amanuntit din partea Ministerului Justitiei despre cele identificate pana in prezent cu aceasta arhiva, pentru a intelege utilitatea initiativei de fata, dar mai ales pentru a avea garantia ca aceasta ‘cutie a Pandorei’, redeschisa periodic, nu urmareste, in realitate, alte tinte’, a mai spus judecatoarea Baltag.

Pozitia Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania (UNJR) este ca rezolvarea problemei arhivei SIPA, care treneaza de zece ani, trebuie sa inceapa prin lamurirea completa a intregii sale istorii.

‘Ministerul Justitiei, ca institutie, are obligatia de a prezenta cetatenilor un raport exact privind fiecare operatiune ce a vizat aceasta arhiva pe parcursul ultimilor ani. Vorbim totusi de arhiva unui serviciu secret post-comunist, condus de fosti securisti, despre care exista acuzatii ca a facut politie politica, a fost lipsit de transparenta si a incalcat drepturile omului. Declaratia ministrului Raluca Pruna potrivit careia in 2016 informatiile stranse ilegal de acest serviciu secret pot avea ‘interes operativ’ reflecta o desconsiderare flagranta a principiilor democratice si un pericol pentru independenta justitiei si a statului de drept in Romania. Chiar si numai in baza acestei declaratii a ministrului Pruna, acest proiect de hotarare de guvern trebuie retras de indata’, a spus judecator Dana Girbovan, presedinte UNJR”.

• Lumea Justitiei: BRUXELLEZA A FOST PUSA LA PUNCT – Raluca Pruna, sanctionata de judecatoarea Madalina Afrasinie de la TMB pentru atacul la adresa asociatiilor magistratilor: “Daca nu ati inteles ca traim intr-o democratie, fie ea si mioritica, cred ca aveti o mare problema!… Sa va intrebam despre Arhiva SIPA?… De ce incurajati ‘interpretarea diferita a legii’, mizand pe discretia juzilor? Sunt multe intrebari la care nu ati raspuns… asa ca, mai usor cu pianul pe scari”

Ministresa Justitiei, Raluca Pruna, cauta parca sa starneasca furia magistratilor! Iar cea mai recenta declaratie a fostei asistente a Monicai Macovei, privitoare la faptul ca asociatiile magistratilor vorbesc despre acoperitii din Justitie, inducand, in opinia lui Pruna, ideea ca ceva ar fi in neregula cu sistemul, ceea ce ar genera “un efect pervers asupra imaginii Justitiei si asupra increderii populatiei in Justitie“, vine sa dovedeasca acest lucru. La scurt timp dupa ce ministresa Raluca Pruna a facut declaratia de mai sus in cadrul unui interviu acordat publicatiei Adevarul, o judecatoare cunoscuta pentru iesirile publice in care apara independenta magistratilor si militeaza pentru o Justitie curata si civilizata a postat pe pagina sa publica de pe reteaua de socializare Facebook o pozitie extrem de dura la adresa Ralucai Pruna.

Judecatoarea Madalina Afrasinie, catre Raluca Pruna: “Mai usor cu pianul pe scari”

Judecatoarea Madalina Afrasinie (foto) de la Tribunalul Bucuresti ii transmite ministresei Justitiei ca este perfect normal ca asociatiile profesionale ale magistratilor sa semnaleze chestiunile sensibile din Sistem si sunt de salutat pozitiile acestora, nicidecum de blamat. In acest context, Madalina Afasinie ii adreseaza Ralucai Pruna o serie de intrebari care releva, din nou, probleme reale ale Sistemului peste care actuala ministresa a Justitiei ar parea ca vrea sa se traga obloanele.

Spre exemplu, judecatoarea Madalina Afrasinie o intreaba pe ministresa Justitiei despre interesul pe care Raluca Pruna il manifesta pentru Arhiva SIPA, si despre lipsa de interes pentru “cladirile in care ne desfasuram cea mai mare parte a vietii si care ofera ‘conditii excelente’ pentru imbolnavirea noastra?”.

Judecatoarea Madalina Afrasinie de la TMB nu omite nici referirile Ralucai Pruna la “interpretarea diferita a legii” si despre discretia pe care ar miza ministresa din partea juzilor fata de aceasta practica, precum nici dorinta ca un magistrat sa fie monitorizat pe tot parcursul solutionarii unui dosar ce ii este repartizat spre judecare.

Intrucat Raluca Pruna nu a raspuns la niciuna dintre aceste intrebari, Madalina Afrasinie ii recomanda ministresei Justitiei sa mearga “mai usor cu pianul pe scari”.

Prezentam in continuare postarea de pe pagina de socializare a judecatoarei Madalina Afrasinie:

“Asociatiile Magistratilor ‘e’ rele:))

Stimata Doamna Minstru, daca nu ati inteles ca traim intr-o democratie, fie ea si mioritica, dar este democratie, cred ca aveti o mare problema!

Faptul ca Asociatiile Profesionale atrag atentia asupra unor chestiuni, sensibile pentru noi, (cei care nu suntem ‘asimilati’ magistratilor) probabil, normale pentru altii, este de salutat!

Va rog sa ma credeti ca nu simt nevoia ‘sa fiu monitorizata’ pana la solutionarea definitiva a dosarelor inregistrate pe completul de judecata pe care eu il prezidez, doar asa, ‘preventiv’.

Sa incepem sa (va) intrebam si despre Arhiva SIPA?

Sa incepem sa (va) intrebam despre cladirile in care ne desfasuram cea mai mare parte a vietii si care ofera ‘conditii excelente’ pentru imbolnavirea noastra?

Sa incepem sa (va) intrebam de ce incurajati ‘interpretarea diferita a legii’, mizand pe discretia noastra, a juzilor?

Sunt multe intrebari la care dumneavoastra si nu numai, nu ati raspuns… asa ca, ”mai usor cu pianul pe scari”.

”N-as vrea sa speculez, insa eu cred ca mare parte din imaginea pe care publicul din Romania o are cu privire la Justitie se datoreaza si unei expuneri care uneori este prea mari a sistemului de justitie in spatiul public, si cand spun expunere nu ma refer la faptul ca presa vorbeste in mod firesc si legitim de ceea ce se intampla in materia aceasta cu cauzele importante sa spunem, importante in sensul ca sunt persoane expuse public care sunt implicate. Exista din pacate situatii tot mai numeroase intr-un an electoral pentru CSM, in care magistratii insisi ies si se expun uneori, cred eu, fara sa aiba in vedere efectele unei asemenea expuneri. De exemplu, faptul ca in spatiul public de cateva luni bune de catre asociatii de magistrati se vorbeste despre acoperitii din Justitie, deci se induce in spatiul public ideea aceasta ca ceva ar fi in neregula cu sistemul, cred ca are un efect pervers asupra imaginii Justitiei si asupra increderii populatiei in Justitie”(doamna Pruna, dixit)“

• Lumea Justitiei: PRUNA VREA SA TRAGA OBLONUL PE ROMANIA – Ministresa Justitiei vrea confiscarea extinsa pentru abuzul in serviciu, desi in alte state nu se raspunde penal pentru deciziile gresite luate in administratie si institutii. Apare riscul major ca absolut nimeni sa nu mai aiba curajul sa isi asume o decizie in functiile publice, de teama sa nu intre la inchisoare sau sa ramana fara avere. Se cere confiscare extinsa si pentru cel care infecteaza apa. Numai comunistii confiscau intreaga avere (Proiectul)

La circa trei luni de la valva pe care ministresa Justitiei a iscat-o in sistemul judiciar prin ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (19 modificari), a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala (132 de modificari), precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, OUG prin care s-a dat dreptul procurorului, ca in cursul urmaririi penale, sa revoce o masura luata de un judecator de drepturi si libertati, Raluca Pruna (foto) scoate un nou proiect de lege care poate genera nemultumire in randul practicienilor Dreptului. Este vorba despre un proiect de lege pe care Ministerul Justitiei l-a publicat la finalul saptamanii trecute prin care doreste modificarea si completarea Codului Penal si a Codului de procedura penala, precum si completarea art. 79 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Modificarile ce se doresc a fi aduse NCP si NCPP, care vizeaza in principal extinderea sferei de aplicare a confiscarii extinse, sunt justificate de necesitatea punerii in acord a legilor nationale cu Directiva 42/2014 a UE, privitoare la inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor savarsite in Uniunea Europeana.

In “noua interventie” pe care ministresa bruxelleza vrea sa o faca in legislatia romaneasca, “pentru a articula cele cateva aspecte cuprinse in noua directiva si care nu se regasesc in dreptul national”, se numara modificari aduse Codului penal in vederea extinderii domeniului de aplicare a confiscarii extinse.

Masura este sustinuta, potrivit expunerii de motive publicate pe site-ul Ministerului Justitiei, de necesitatea eficientizarii combaterii criminalitatii, retinandu-se ca acest deziderat “se poate realiza intr-o maniera mult mai eficienta daca, pe langa institutia confiscarii speciale, se aplica si institutia confiscarii extinse nu doar unei liste de infractiuni – astfel cum este standardul minim cuprins in art.5 alin.(2) din noua directiva, ci tuturor infractiunilor, daca faptele erau susceptibile de procurarea unui folos material si maximul pedepsei prevazute de lege pentru acestea este 4 ani sau mai mare”.

Astfel, MJ propune extinderea campului de aplicare al confiscarii extinse, in asa fel incat pe langa cele 17 litere cuprinse in art.112 indice 1 alin.(1) Cod penal, confiscarea extinsa sa opereze si in cazul altor infractiuni.

Mai exact, Ministerul Justitiei vrea sa fie aplicabila confiscarea extinsa si in cazul infractiunilor de serviciu (delapidarea, abuzul in serviciu, uzurparea functiei, conflictul de interese, obtinerea ilegala de fonduri) sau infractiunilor privind sanatatea publica (infectarea apei, falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse, comercializarea de produse alterate, traficul de produse sau substante toxice).

Carevasazica, Raluca Pruna propune confiscarea extinsa a bunurilor detinute de un functionar public care, fara sa aiba cunostinta ca ar savarsi un abuz si asumandu-si o decizie in virtutea obligatiilor functiei pe care o detine, poate fi nu doar condamnat la inchisoare, ci si adus la sapa de lemn.

Desi confiscarile propuse apar ca pertinente in cazul unor fapte de natura penala, ele nu sunt deloc de bun augur in cadrul unor fapte care vizeaza exercitarea functiei intrucat la maniera in care se inculpa astazi in Romania, aproape orice functionar care ia o decizie gresita poate raspunde penal.

A-i pune pe functionari si sub spectrul confiscarii averii inseamna ca nimeni in Romania nu va mai avea curaj sa ia o decizie de teama sa nu fie terminat ca om.

Proiectul de lege, impreuna cu expunerea de motive au fost lansate in dezbatere publica, urmand ca si alte institutii, printre care si Consiliul Legislativ si CSM, sa isi dea cu parere fata de modificarile propuse de ministerul condus de Raluca Pruna.

Prezentam in continuare pasaje din expunerea de motive a Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Codului Penal si a Codului de procedura penala, precum si pentru completarea art. 79 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal:

“Este de mentionat faptul ca majoritatea covarsitoare a textelor Directivei 2014/42/UE isi regasesc un corespondent in noul Cod penal si noul Cod de procedura penala ale Romaniei, existand numai cateva aspecte care mai trebuie transpuse in legislatia nationala.

De aceea este necesara o noua interventie asupra Codului penal si a Codului de procedura penala, pentru a articula cele cateva aspecte cuprinse in noua directiva si care nu se regasesc in dreptul national.

Prezentul proiect de act normativ cuprinde doua mari categorii de modificari – o prima categorie vizeaza modificari aduse institutiei confiscarii extinse din Codul penal si a doua categorie vizeaza anumite modificari ale unor proceduri reglementate in Codul de procedura penala.

1.Din perspectiva modificarilor aduse Codului penal.

1.a.Se are in vedere, in primul rand, extinderea domeniului de aplicare a confiscarii extinse, prin renuntarea la reglementarea care cuprinde o lista limitativa de infractiuni pentru care aceasta putea fi aplicata.

Astfel, in contextul in care atat noua directiva cat si directiva precedenta impun standarde minime a fi recunoscute de catre Statele Membre ale Uniunii Europene, fiind lasata oportunitatea acestora de a reglementa, daca doresc, dincolo de aceste limite minime europene, legiuitorul roman a cuprins, in varianta initiala transmisa Parlamentului in 2012, o varianta de texte potrivit carora confiscarea extinsa urma a se aplica nu doar unei liste de infractiuni, astfel cum era reglementata cerinta minima in actul comunitar, ci tuturor infractiunilor de o anumita natura si in anumite conditii bine precizate.

Ratiunile care au sustinut aceasta prima varianta in 2012 sunt mentinute si la acest moment, apreciindu-se ca o eficienta combatere a criminalitatii se poate realiza intr-o maniera mult mai eficienta daca, pe langa institutia confiscarii speciale, se aplica si institutia confiscarii extinse nu doar unei liste de infractiuni – astfel cum este standardul minim cuprins in art.5 alin.(2) din noua directiva, ci tuturor infractiunilor, daca faptele erau susceptibile de procurarea unui folos material si maximul pedepsei prevazute de lege pentru acestea este 4 ani sau mai mare.

Astfel, se va extinde campul de aplicare al acestei masuri fata de cele 17 litere cuprinse in forma de lege lata a art.1121 alin.(1) care constau in: infractiuni privind traficul de droguri si de precursori; infractiuni privind traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile; infractiuni privind frontiera de stat a Romaniei; infractiunea de spalare a banilor; infractiuni din legislatia privind prevenirea si combaterea pornografiei; infractiuni din legislatia privind combaterea terorismului; constituirea unui grup infractional organizat; infractiuni contra patrimoniului; nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive; falsificarea de monede, timbre sau de alte valori; divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export, deturnarea de fonduri, infractiuni privind regimul importului si al exportului, precum si al introducerii si scoaterii din tara de deseuri si reziduuri; infractiuni privind jocurile de noroc; infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infractiuni de evaziune fiscala; infractiuni privind regimul vamal; infractiuni de frauda comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice; traficul de organe, tesuturi sau celule de origine umana.

Prin adoptarea prezentului proiect de lege, se va putea dispune in viitor masura de siguranta a confiscarii extinse si pentru alte infractiuni – cu titlu de exemplu, mentionam:

-infractiunile de serviciu (delapidarea, prevazuta de art. 295 alin. (1), abuzul in serviciu, prevazut de art. 297, uzurparea functiei, prevazuta de art. 300, conflictul de interese, prevazut de art. 301 alin. (1), obtinerea ilegala de fonduri, prevazuta de art. 306 alin. (1)), infractiunile privind sanatatea publica (Infectarea apei, prevazuta de art. 356 alin. (1), Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse, prevazuta de art. 357 alin. (2), Comercializarea de produse alterate, prevazuta de art. 358 alin. (3), Traficul de produse sau substante toxice, prevazut de art. 359 alin. (1) ) – daca ar fi sa ne referim la cele din Codul penal,

-infractiunile cuprinse in art. 452 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015);

-infractiunea prevazuta de art. 279 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital.

1.b.Proiectul de act normative propune modificarea cerintelor necesare aplicarii institutiei confiscarii extinse.

Revenind de data aceasta pe taramul aplicarii textelor Directivei 2014/42/UE, trebuie precizat ca aceasta impune statelor reguli noi. Astfel, prin art. 5 – dedicat confiscarii extinse, in alin (1), se impune statelor un standard unic in ceea ce priveste cerintele minimale care trebuie indeplinite pentru acest tip de confiscare:

„statele membre adopta masurile necesare pentru a permite confiscarea, totala sau partiala, a bunurilor unei persoane condamnate ca urmare a savarsirii unei infractiuni care este susceptibila sa genereze, in mod direct sau indirect, beneficii economice, atunci cand, in baza circumstantelor cauzei, inclusiv a elementelor de fapt si a probelor disponibile, cum ar fi faptul ca valoarea bunurilor este disproportionata in raport cu venitul legal al persoanei condamnate, o instanta considera ca bunurile in cauza au fost obtinute din activitati infractionale.”

Analizand acest standard prin raportare la prevederea art. 1121 alin. 2 din Codul penal, constatarea acestei disproportii este o conditie obligatorie pentru confiscarea extinsa; convingerea instantei in sensul ca bunurile sunt dobandite din activitati infractionale similare celei care a atras condamnarea nu este, de lege lata, suficienta, pentru a se dispune confiscarea extinsa, fiind necesara dovedirea unei diferente de valoare dintre averea condamnatului si veniturile lui legale, precum si constatarea ca aceasta diferenta face ca averea propriu-zisa sa fie „disproportionata” fata de veniturile legale.

Art. 5 alin. 1 al noii Directive nu mai prevede o astfel de limitare, prin urmare, instanta trebuie sa-si poata fundamenta convingerea ca bunurile provin din activitati infractionale pe baza oricaror imprejurari, disproportia de valoare mentionata fiind doar una dintre circumstantele, exemplificativ enumerate, care ar putea fi avute in vedere de catre judecator.

De asemenea, norma europeana nu mai impune vreo conditie privitor la activitatea infractionala care nu face obiectul condamnarii, ceea ce determina si eliminarea din reglementarea actuala a conditiei potrivit careia activitatea infractionala anterioara trebuie sa fie de natura celei prevazute in alin. 1 al art. 1121 Cod penal.

Din perspectiva reglementarilor de drept procesual-penal cuprinse in Codul de procedura penala

Directiva 2014/42/UE impune Statelor Membre adoptarea de reguli noi in ceea ce priveste confiscarea neurmata de condamnare si ofera in acest sens cateva exemple in care aceasta confiscare ar interveni.

Astfel, cazurile in care directiva impune statelor reglementarea confiscarii nebazate pe condamnare sunt numai acelea in care condamnarea nu ar fi posibila in cadrul unei proceduri in absentia, cel putin pentru situatiile in care inculpatul se afla in imposibilitate de a se prezenta la judecata din cauza bolii ori cand aceasta se sustrage de la judecata. Aceste cazuri si aceasta reglementare comunitara reprezinta, asa cum s-a mai mentionat, norme minime, Statele Membre fiind libere sa adopte, daca doresc, norme mult mai generoase in masura in care este atins scopul urmarit de actul comunitar.

Or, potrivit legislatiei procesual penale romane de lege lata, sustragerea de la judecata a inculpatului legal citat nu impiedica pronuntarea unei solutii de condamnare, iar incetarea, pentru orice motive, a procesului penal, nu exclude posibilitatea aplicarii masurii de siguranta a confiscarii. Prin urmare, potrivit reglementarii procesual-penale romane se poate dispune confiscarea, atat cea speciala cat si cea extinsa, in ambele cazuri, atingandu-se obiectivul declarat al Directivei.

In ceea ce priveste imposibilitatea de prezentare a inculpatului la judecata, pentru motiv de boala, acesta constituie, potrivit reglementarilor de lege lata un temei de suspendare a procesului penal. in aceasta materie, proiectul de act normativ propune interventii minime prin care sa impuna magistratilor ca, la momentul analizarii suspendarii procesului, sa aiba in vedere toate institutiile reglementate relativ recent si care permit continuarea procedurii dispunand ca suspectul sau inculpatul sa fie audiat la locul unde se afla sau prin intermediul videoconferintei.

Din perspectiva institutionala

Articuland competentele incredintate recent infiintatei Agentii Nationale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, proiectul propune o interventie in legea cadru privind executarea pedepselor si masurilor neprivative de libertate potrivit careia Agentia, care va avea, urmare gestionarii bazei de date special constituita, acces la modalitatea de punere in executare a masurilor de confiscare special si confiscare extinsa, sa poata notifica judecatorii delegati cu executarea cu privire la eventualele obstacole existente sau intarzieri in cadrul acestui proces. In acest fel se sa valoare cerintei cuprinse in art. 9 din Directiva in sensul asigurarii unei executari efective a hotararilor de confiscare

Proiectul propune, totodata, in asigurarea transpunerii art. 11 din Directiva, ca periodic Agentia Nationala de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, sa centralizeze datele primite de la autoritati in ceea ce priveste masurile asiguratorii, confiscarile speciale si confiscarile extinse dispuse in cursul procedurilor judiciare penale si sa realizeze statistici pe care le transmite anual Comisiei Europene.

Articolul IV are in vedere clarificarea situatiei tranzitorii existente si, prin raportare la deciziile Curtii Constitutionale nr. 356 din 25 iunie 2014 respectiv nr. 11 din 15 ianuarie 2015, statueaza faptul ca noile conditii reglementate prin prezentul proiect urmeaza a fi aplicate situatiilor create si faptelor comise dupa intrarea in vigoare a prezentei legi.”

• Lumea Justitiei: BINOMUL A NENOROCIT JUSTITIA – Increderea in sistemul judiciar s-a prabusit la 35%, ca urmare a anchetelor politice, a transformarii instantelor in camp tactic al SRI si gratie unui CSM plin de politruci. 65% dintre romani considera ca Justitia e un dezastru si nu mai cred in condamnari pentru 5 lei si o ciocolata, si nici in haituirea medicilor, politicienilor si oamenilor de afaceri. Romanii au inteles ca strainii sunt ocoliti de o Justitie care actioneaza impotriva intereselor nationale

Institutiile de forta din Romania, in frunte cu DNA-ul Laurei Kovesi (foto dreapta), sunt departe de a se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor, asa cum incearca sa acrediteze uriasul aparat de propaganda si fel de fel de sondaje care mai de care mai mincinoase. Realitatea este total diferita fata de ceea ce prezinta propagandistii institutiilor de forta. Si nu o spunem noi, ci acest lucru reiese din cifrele oficiale prezentate de Comisia Europeana.

Astfel, realitatea este ca din ce in ce mai putini romani au incredere in Justitie. In acelasi timp, din ce in ce mai multi romani au tendinta sa nu creada in Justitie. Datele se regasesc in Eurobarometrul Comisiei Europene, realizat la finele luni mai 2016 si dat publicitatii, miercuri 17 august 2016, de agentia Mediafax.

Concret, conform Eurobarometrului Comisiei Europene, 35% dintre romani au in momentul de fata incredere in Justitie. Iar tendinta este una de scadere, daca ne gandim ca vorbim despre 13 procente mai putin decat anul 2015. Este de altfel cea mai mare scadere inregistrata de o institutie europeana intr-un timp atat de scurt.

Pe de alta parte, cifrele Eurobarometrului Comisiei Europene arata ca 60% dintre romani au declarat ca au tendinta sa nu creada in Justitia din Romania. In acest caz, procentul este in crestere cu 12% fata de anul trecut.

Romanii nu mai cred intr-o Justitie care actioneaza impotriva intereselor nationale

Cifrele extrem de ingrjoratorare sunt rezultatul actiunilor „Binomului SRI-DNA”, care, in opinia noastra, a nenorocit Justitia. Romanii nu mai au incredere in Justitie din cauza anchetelor politice, a spectacolelor cu catuse, a transformarii instantelor in camp tactic al SRI, dar si din cauza unui CSM plin de politruci.

Totodata, cifrele arata ca romanii nu mai cred in anchete si condamnari pentru asa-zise fapte de coruptie constand in primirea unor mite de 5 lei, ciocolate sau oua negre. Romanii nu mai cred nici in haituirea medicilor, profesorilor, politicienilor si oamenilor de afaceri. In schimb, oamenii isi dau seama ca strainii si companiile multinationale care au acaparat tara sunt ocolite de o Justitie care actioneaza impotriva intereselor Romaniei.

Comisia Europeana a demascat marea inselatorie

Pe de alta parte, cifrele Eurbarometrului Comisiei Europene demasca practic intreaga inselatorie pusa la cale in numele DNA, ICCJ si SRI, caci mai nou, in mod absurd, Serviciul Roman de Informatii este alaturat ideii de Justitie. Si cand spunem inselatorie, ne referim la manipularile aparatului de propaganda al institutiilor de forta, care de cativa ani incearca sa acrediteze ideea ca DNA, ICCJ si SRI sunt institutiile in care romanii au incredere cel mai mult.

Un element extrem de important in toate aceste campanii de manipulare l-au avut evident diversele sondaje aruncate pe piata care prezentau DNA, ICCJ si SRI cu procente de incredere chiar si de peste 60%.

Evident, toate aceste manipulari au fost insotite de ode la adresa diversilor sefi ai institutiilor de forta, cum ar fi sefa DNA Laura Kovesi sau fosta sefa ICCJ Livia Stanciu (foto dreapta), prezentate drept doua personaje care ar fi chipurile extrem de iubite de romani.

• Sorin Faur:

Românii sînt genetic hoţi, de-aia continuă să voteze “penali”, deşi cavalerii dreptăţii nu mai prididesc să împrăştie zgomotos duhul cinstei peste această populaţie (încă) necorespunzătoare. Condensat, cam asta e narativul de suflet al neoiacobinismului pămîntean la anul Domnului 2016.

E demult contraproductiv să contrazici astfel de convingeri, deşi ele au deja efecte catastrofale, cum sînt cele consemnate de Eurobarometru în materie de încredere în justiţie. Să ne imaginăm că tendinţa se menţine, iar în vara lui 2017 vom afla că peste 70% din electorat nu are încredere în sistemul judiciar. Sigur, vom posta promt cele cîteva clişee standard despre efectele spălatului pe creier de către cutare televiziune mogulească blabla. Dar nu vom avea nici curajul, nici onestitatea să ne întrebăm de ce nu funcţionează şi spălarea pe creier în sensul dorit de foarte guralivii neoiacobini activi ai contemporaneităţii.

Dacă nu cumva tocmai patetismul lor mistocoid într-ale igienizării cu orice preţ a societăţii o fi cauza principală a acestei realităţi. Realitate care – vai! – explică simplu “inexplicabilele” rezultate ale alegerilor locale. Nu-i deloc exclus, ba chiar foarte probabil ca aceeaşi realitate să explice poate şi mai “surprinzătoarele” rezultatele de la alegerile parlamentare. Iar ceea ce poate urma va fi realmente interesant, fiindcă nu există armă fără recul. Ce ar trebui să facă politicul cu această cotă uriaşă de neîncredere în sistemul judiciar? S-o ingnore? S-o fructifice? Cum? Folosind metodologia curentă împotriva tuturor celor responsabili de situaţia curentă? Şi cine sînt responsabilii reali (nu cei imaginaţi de propagandişti depăşiţi) pentru situaţia curentă?

Răspunde cineva pentru acest eşec colosal nu al justiţiei, ci al unei campanii de PR care, pur şi simplu, face implozie în propria găunoşenie? Nu ştiu alţii (şi nici nu mă interesează), dar eu, cînd mă gîndesc că 65 la sută din populaţia unei ţări europene n-are încredere în propriul sistem de justiţie, am vaga impresie că asta nu e numai din vina lui…. (completaţi domniile voastre după gust pe linia punctată oricare cinci nume dintre inamicii publici consacraţi, eventual condamnaţi deja, şi e posibil să constataţi că dă cu virgulă)

• Lumea Justitiei: SENATORUL BODEA DEMASCA BLATUL PE ANTICORUPTIE – Scrisoare catre guvernatorul Romaniei, ambasadorul SUA Hans Klemm: „Facand mare spectacol cu spagarii din politica, in fapt SRI, Politia, DNA, DIICOT, intreaga Justitie, isi acopera, asemeni doctorilor, malpraxis-ul. I-am platit sa opreasca hotii, dar ei s-au imbatat si imbuibat cu ei. Iar acum fac doar Justitie politica, doar nu or fi fraieri sa se aresteze intre ei”

Senatorul Cristian Bodea acuza institutiile de forta din Romania, DNA si SRI, ca incearca in prezent sa isi acopere „malpraxisul”, dupa ce ani de zile au inchis ochii la jaful comis in Romania. Intr-o scrisoare trimisa ambasadorului SUA la Bucuresti, Hans Klemm (foto alaturi de sefa DNA Laura Kovesi), cel care se comporta ca un guvernator al Romaniei, Bodea arata ca nici coruptia, nici hotia nu puteau sa ajunga la un nivel atat de ridicat daca procurorii, judecatorii si politistii isi faceau treaba.

Cristian Bodea il intreaba pe oficialul american daca i se pare normal ca „iubitul dumneavoastra partener, presedintele Iohannis” sa mentina la conducerea institutiilor de forta oameni care au fost partasi la hotie cu cei pe care astazi ii incatuseaza. Totodata, Cristian Bodea tine sa sublineze ca ceea ce se intampla in momentul de fata nu este altceva decat Justitie politica.

Iata scrisoarea senatorului Cristian Bodea catre ambasadorul SUA la Bucuresti Hans Klemm:

„Scrisoarea unui senator cinstit catre ambasadorul SUA in tara lui

Draga domnule ambasador Klemm,

Ca DNA face macel in Parlament este un lucru bun, ca sprijiniti Justitia este un fapt de apreciat, dar aveti idee de ce in Romania se ia in continuare spaga, se ‘aranjeaza’ licitatii si se fura dealuri de lemne? Si, de ce, cei platiti sa opreasca acest jaf dau din umeri si… isi iau spaga linistiti? Nu aveti, banuiesc…

Va luminez eu! Coruptia si hotia nu puteau ajunge la nivelul acesta daca politistii, procurorii si judecatorii isi faceau treaba si ii opreau pe politicieni de la inceput. Dar, si Justitia, si Politia, si Serviciile le-au fost complici timp de 26 de ani. Au furat toti, impreuna, acesta e Adevarul!

In aceste conditii, vi se pare normal ca iubitul dvs partener, presedintele Iohannis, ‘face’ Justitie, Politie si Securitate cu aceeasi oameni care au fost ieri parte la hotie cu cei pe care azi ii incatuseaza? Ne garantati dvs ca, daca dna Kovesi aresteaza toti politicienii, cei din sistemul de Justitie nu vor mai lua spaga, ca sa nu ii vada pe unii sau sa ii scape pe altii?

Vreti sa stiti de ce nu se va opri coruptia in Romania? Pentru ca nu se face ordine asa cum trebuie in TOT sistemul de Stat. Pentru ca toate institutiile acestea, care erau platite sa ne pazeasca in ultimii 26 de ani, trebuie ele, mai intai, sa isi admita greselile si, mai ales, coruptii. Ati vazut asa ceva intamplandu-se?

Facand mare spectacol cu spagarii din politica, in fapt SRI, Politia, DNA, DIICOT, intreaga Justitie, isi acopera, asemeni doctorilor, malpraxis-ul. I-am platit sa opreasca hotii, dar ei s-au imbatat si imbuibat cu ei. Iar acum fac doar Justitie politica, doar nu or fi fraieri sa se aresteze intre ei…

Vreti dovezi? Sa va spun despre politistii care au ‘mutat’ trecerea de pietoni, peste noapte, ca sa iasa victima de vina? Despre alcoolemia luata dupa 2 zile, ca sa fie protejat fiul unui ‘sef’ local? Despre bietul politist pus de sefi sa manance Procesul Verbal intocmit cui nu avea ‘voie’? Despre procurorul care a pus un escroc dovedit sa declare ca 18 afaceristi au facut evaziune pe facturile lui, desi respectivii habar nu aveau ca sunt false? Sau despre faptul ca nu ii ancheteaza nimeni pe directorii de spitale care au primit ordin sa lucreze cu Hexifarma, firma acoperita a unuia dintre Servicii?

Nu e nevoie de dovezi! Romanii stiu multe astfel de cazuri, le traiesc, le patesc. Zi de zi! Nu prea au nevoie sa li se arate, care-s hotii, care-s vardistii, ca ii vad ei prea bine.

Cu toate acestea, dvs tineti sa ne spuneti ca DNA face totul bine, ca romanii nu stiu sa voteze si ca solutia perfecta pentru noi este omul care predica: ‘Mein Party, Mein Reich!’ Sunteti, insa, dispus sa ne garantati si ca spagarii din Justitie, Politie si Servicii s-au calugarit si si-au dat vilele la saraci?”

• Lumea Justitiei: SCUT PENTRU MAGISTRATII ABUZIVI – Consiliul Superior al Magistraturii nu vrea o justitie corecta si se opune modificarii Legii nr.303/2004, in sensul ca Statul roman sa declanseze obligatoriu actiuni in regres impotriva magistratilor care au comis intentionat erori judiciare si au nenorocit oameni nevinovati. Dupa ce a inchis ochii la abuzurile din sistem, CSM pretinde liberul arbitru al Statului: “Exercitarea dreptului Statului la actiunea in regres nu trebuie sa devina o obligatie” (Hotararea)

Cu toate ca Romania este campiona la CEDO pentru incalcarea art. 6 din Conventia EDO privind dreptul la un proces echitabil, desi se contorizeaza anual sute de achitari in dosarele procurorilor si in ciuda faptului ca zeci, daca nu sute, de oameni sunt aruncati nevinovati dupa gratii, Consiliul Superior al Magistraturii se preocupa de cu totul altceva decat de rolul sau principal, acela de a fi garant al indepependentei justitiei si de a veghea la infaptuirea unei justitii corecte. Din ultimele decizii pe care le-a adoptat inainte de vacanta judecatoreasca, credem noi, CSM a ajuns sa ii protejeze pe magistratii care comit intentionat erori judiciare in urma carora vietile oamenilor sunt distruse definitiv. Aceasta concluzie se desprinde din Hotararea nr. 891 din 14 iulie 2016 prin care CSM a decis avizarea negativa a propunerii legislative pentru modificarea si completarea art. 96 alin. (7) si (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, referitor la raspunderea patrimoniala a magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta. Mai exact, CSM s-a opus ca Statul roman sa fie obligat sa formuleze actiuni in regres impotriva magistratilor care au comis abuzuri in exercitarea functiei si a apreciat utila mentinerea dispozitiilor potrivit carora Statul are posibilitatea de a se indrepta impotriva magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Practic, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu vede fireasca obligativitatea Statului roman de a se indrepta cu actiuni in regres impotriva judecatorilor sau procurorilor fata de care s-a stabilit ca si-au exercitat profesia cu rea-credinta sau grava neglijenta, apreciind ca “exercitarea dreptului la actiunea in regres trebuie sa fie lasata, in continuare, la latitudinea titularului actiunii – statul si nu sa devina o obligatie”.

Decizia CSM vine insa in contradictie cu dispozitiile altor state europene care apreciaza utila tragerea la raspundere patrimoniala a magistratului, mai ales atunci cand se constata ca acestia si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Totodata, CSM face abstractie de numarul urias de achitari pe lipsa de probe (art. (16) lit. c) NCPP) – ultima achitare de rasunet pe un asemenea tip de achitare fiind cea incasata in speta “Referendumului din 2012” in care rechizitoriul a fost semnat de sefa DNA, Laura Kovesi, unde 46 de persoane au fost achitate definitiv pe aceste temei. Toate aceste achitari pronuntate in baza art. 16 lit. c) din NCPP (nu exista proba ca o persoana a savarsit infractiunea), stabilita prin autoritate de lucru judecat obliga Statul roman sa se indrepte impotriva magistratilor vinovati, aici nemaiputand fi vorba de imprejurari nou aparute in timpul procesului, ci de inscenari si abuzuri evidente ale procurorilor care retin si trimit in judecata persoane ce in final sunt achitate definitiv si ale judecatorilor care aresteaza persoane ce in final sunt achitate definitiv.

Faptul ca CSM nu a dorit in nicio asemenea situatie sa stabileasca raspunderi si sa ia masuri pentru prevenirea pe viitor a unor asemenea abuzuri denota ca acest Consiliu isi merita pe deplin titulatura neoficiala data de multi, de “mafie a magistraturii”, existand indicii ca exista membri ai CSM care au savarsit asemenea abuzuri in decursul carierei lor.

Societatea romaneasca si contribuabilii nu isi mai pot permite sa plateasca pentru abuzurile magistratilor, in conditiile in care Romania are cel mai independent Consiliu Superior al Magistraturii din lume, dar care nu adopta niciun fel de masuri si inchide ochii de fiecare data, mai cu seama in fata abuzurilor si inscenarilor de notorietate ale procurorilor DNA, care au ajuns sa dea jos un membru CSM achitat definitiv pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala (fostul vicepresedinte al CSM procurorul George Balan).

Totusi, in fata acestor realitati, CSM respinge ideea ca Statul sa se indrepte obligatoriu impotriva magistratului pentru recuperarea prejudiciului platit in urma unei decizii judecatoresti prin care s-a dovedit ca o persoana este victima a unei erori judiciare si conchide intr-un mod plastic ca “orice raspundere trebuie sa aiba la origine ideea de vinovatie”.

Prezentam in continuare cateva pasaje din ampla Hotarare nr. 891 din 14 iulie 2016 a Plenului CSM:

“Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat ca exercitarea dreptului la actiunea in regres trebuie sa fie lasata, in continuare, la latitudinea titularului actiunii – statul si nu sa devina o obligatie, aceasta fiind regula generala de drept in ceea ce priveste exercitarea drepturilor de catre titularii acestora.

Astfel, in privinta statului, sistemul raspunderii obiective este unul adecvat, statul – in calitate de administratul ai desfasurarii activitatii sistemului judiciar, atat la nivel legislativ, cat si la nivel functional si financiar – fiind responsabil de acoperirea prejudiciilor suferite prin comiterea unei erori judiciare savarsite prin exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta de catre un procuror sau un judecator.

In schimb, orice raspundere a unei persoane (penala sau civila delictuala), inclusiv a magistratului, trebuie sa aiba la origine ideea de vinovatie, in speta fiind vorba despre vinovatie in exercitarea atributiilor de serviciu de catre magistrat.

Altfel spus, raspunderea materiala a judecatorului sau a procurorului nu poate fi angajata in mod obiectiv (similar modului in care raspunde statul), ci numai subiectiv, respectiv doar in situatia savarsirii de catre acesta a unei fapte personale grave, facute cu intentia de a produce un prejudiciu, ori in cazul in care acesta, din culpa grava, a comis o eroare judiciara determinata pentru producerea prejudiciului.

Eroarea judiciara presupune, dincolo de situatiile expres prevazute de art. 504 din Codul de procedura penala (respectiv situatia in care o persoana condamnata definitiv este ulterior achitata sau in care libertatea unei persoane a fost restransa in mod nelegal) si alte situatii a caror delimitare nu este inca bine realizata nici de doctrina judiciara si nici de jurisprudenta.

Eroarea judiciara se refera, in esenta, la o solutie asupra fondului cauzei care nu corespunde unei realitati juridice stabilitate ulterior. Aceasta eroare nu se datoreaza insa, in exclusivitate si, uneori nici macar in parte activitatii judecatorului sau procurorului.

Dintre erorile judiciare constatate recent, unele dintre ele au fost cauzate fie de faptul ca la momentul judecarii si condamnarii pentru o anume fapta penala, o serie de probe nu erau accesibile (de exemplu, expertiza ADN), fie au fost date in cauza declaratii necorespunzatoare adevarului, fie s-au descoperit fapte si imprejurari noi, necunoscute instantei de judecata la momentul pronuntarii solutiei definitive.

De altfel, de esenta exercitarii unor cai de atac extraordinare, capabile sa desfiinteze o hotarare judecatoreasca definitiva este tocmai imprejurarea ca instanta care a judecat primul proces nu a avut cunostinta de noile dovezi sau fapte, inclusiv cele infractionale legate de cauza, astfel ca solutia initiala corespundea situatiei de fapt stabilite pe baza unui ansamblu de probe cunoscute la acel moment.”

*Cititi aici integral Hotararea CSM nr. 891 din 14 iulie 2016