ZIARISTII CU EPOLETI SI BATERIILE DE ANALISTI. Toti oamenii NOII SECURITATI sau cum au infiltrat “serviciile” JUSTITIA si MASSMEDIA/ DRAGOS PATRARU a incalcat ordinea si disciplina in unitatea militarizata DIGI 24/ Inflatia interceptarilor si TOTALITARISMUL SECRET

24-05-2017 28 minute Sublinieri

Esti ofițer acoperit la SRI! Sau SIE sau la Armată. Presa are numeroase probleme. Majoritatea sunt economice, dar ele țin de la un punct încolo și de credibilitate. Iar cea mai obișnuită insultă care se vehiculează printre ziariști este cea de ofi țer acoperit al unui serviciu de informații. Vreau să precizez din start că rolul acestui material este acela de a devoala un mecanism, nu de a deconspira identitatea acestora. Cu atât mai mult cu cât o să înțelegeți că lucrurile sunt mult mai complicate.

Ziarişti acoperiţi la SRI, SIE sau la Armată. În urma mai multor interviuri cu foști ofițeri de informații am completat un tablou al relațiilor de acest tip.

Documentarea a fost completată de analize de presă și informațiile furnizate de persoane din zona mass-media cu acces în aceste zone. Concluzia este că există ofi țeri de informații deplin conspirați în presă. Numai că numărul acestora este mult mai redus decât ne închipuim, fi ind folosite și alte forme de colaborare, mult mai puțin compromițătoare. Vreau să fi u clar: există ofi țeri deplin conspirați în mass-media, dar nu așa de mulți pe cât ne închipuim.

Există alte metode de infl uențare, fi e direct, fi e prin exploatare în orb, adică prin livrarea unor date și informații, fără a dezvălui sursa reală. De multe ori acești ziariști sunt catalogați ca surse sau colaboratori, termenul de informator fi ind prea dur și ca atare evitat de ofi țerii de informații.

Totul a pornit de la ARHIVA SIPA, din punctul meu de vedere, o vulnerabilitate importantă a Binomului, prima devoalare reală a modului în care s-a întins puterea SRI-DNA asupra judecătorilor.

Atacurile, destul de timide la început, au devenit extrem de violente, ceea ce m-a determinat să scriu acest material. Pentru că vedeam încă o dată cum Rețeaua este reactivată.

Pentru că în mod cert nu este doar o fantezie, ci vorbim de o realitate, pentru că de la SRI și SIE, la Direcția Generală de Informații a Armatei, trecând prin DIPI, toate serviciile de informații au recrutat dintotdeauna ziariști ca ofițeri acoperiți, sau s-au folosit de aceștia pentru a influența opinia publică.

Un proiect pe care-l am de ceva vreme și care presupune studierea arhivelor fostei Securități îmi arată că nimic nu-i nou sub soare. Nume de ziariști cu renume erau folosiți de Securitatea lui Ceaușescu. Un lucru care nu s-a schimbat cu nimic după 1989, cu siguranță. Serviciile au nevoie de așa ceva, dar problemele apar atunci când Ziariștii cu Epoleți sunt folosiți în alte scopuri decât cele care țin de siguranța națională. Iar faptele și întâmplările pe care le-am descoperit pe parcursul serialului „Noi suntem Statul!” ne arată o cu totul altă dimensiune a construcției.

Într-un interviu din 2015 cu directorul SRI obțineam următoarea explicație:

Dan Andronic: Din perspectiva aceasta cum stați cu ofițerii acoperiți din presă?

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene.

D.A: Adică bine!

G.M: Cum stau toate statele democratice europene. Ofițerul acoperit este o latură specială, o armă specială al oricărui serviciu de informații, sarcina lui este ca folosind această calitate să aducă informații de securitate națională pentru stat.

D.A: Și vom afla vreodată identitatea lor?

G.M: Asta este ideea, că nu! De asta e vorba de ofițeri acoperiți și de informații de stat.

Un răspuns standard, din care fiecare înțelege ce vrea.

Susțineam atunci că nu mi se pare nimic anormal ca serviciile de informații să aibă ofițeri acoperiți în presă,

„că prezența ofițerilor acoperiți în presă face parte din activitatea serviciilor şi nu cred că este vreo problemă. Eu, personal, consider că în servicii avem profesionişti foarte buni, dar nu cred că trebuie noi să le spunem cum să îşi facă treaba”.

Este drept că și reciproca ar trebui să fie valabilă…

Atacul la SRI sau SIE pe această temă este contraproductiv, pentru că nu poți cere unui serviciu de informații să nu-și facă treaba, chiar dacă asta înseamnă de multe ori să iasă din normele obișnuite.

Numai că nu sunt singurii jucători pe piața mass-media.

O să încerc să discut pe rând rolul fiecăruia.

Lucian Pahonțu, șeful SPP, a fost și este un jucător abil, prezența lui lângă Traian Băsescu și Klaus Iohannis, având ca substrat și această pricepere, dublată de o relație deosebită cu doi manageri puternici din massmedia.


FOTO: Lucian Pahonțu



George Maior, SRI, a cultivat relațiile cu ziariștii la un nivel deosebit, fiind directorul care a creat cea mai bună imagine a SRI în ultimii 25 de ani. Numai că eforturile sale au suferit un recul puternic atunci când au început să iasă la iveală lucruri mai puțin onorante pentru serviciul pe care


FOTO: George Maior,



l-a condus. Cazul ziaristului Valentin Zaschievici, fost redactor șef de la Jurnalul Național ale cărui documente de ofițer SRI au fost publicate în 2012, a determinat o regândire a modului de recrutare, o parte din ziariști fiind dirijați spre MApN. Vezi cazul Robert Turcescu. Este interesantă biografia lui Zaschievici: absolvent al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională, Valentin Zaschievici a fost reporter, editor coordonator la cotidienele Libertatea, Ora și redactor șef la Jurnalul Naţional. Formator în proiecte ale CJI şi Freedom House România, Valentin Zaschievici este în prezent freelancer. Numele conspirativ era Sofia Teodorescu.


FOTO: Florian Coldea



Trebuie menționat că Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, avea o baterie de analiști pe care-i cultiva prin întâlniri săptămânale. Există cel puțin trei oameni importanți din această zonă care mi-au confirmat relațiile pe care le-au avut cu Florian Coldea, numai că nu am acordul lor de a le da numele.

Unul dintre ei, care a recunoscut acest lucru public, este Ion Cristoiu.

Discuțiile sale cu Florian Coldea se purtau în spiritul descris mai sus, cel al influențării subtile, o tactică care nu prea are succes cu editorialistul EVZ, după cum știm toți cei care-l cunoaștem pe Ion Cristoiu de ani de zile.

Dar Ion Cristoiu era un caz special.

Colaborarea dintre prim-adjunctul SRI și generalul Dumitru Dumbravă, patronul „câmpului tactic din Justiție”, s-a concretizat în cultivarea unor ziariști care scriau constant despre dosare și procese și alimentarea acestora cu informații.

Mihai Răzvan Ungureanu, șeful SIE, a avut aceeași politică ca și Maior, fiind un catalizator al unei anumite părți din mass-media. Care de cele mai multe ori intra în conflict cu cea a SRI, fiind în competiție permanentă pentru atenția președintelui României. Băsescu sau Iohannis. Relațiile sale erau la vârful unor trusturi de presă, dar și în rândul analiștilor depolitică externă.


FOTO: Mihai Răzvan Ungureanu



Despre DGIPI (serviciul de informații al Ministerului de Interne) și DGIA (serviciul de informații al MApN) se poate spune că au o parte importantă a jurnaliștilor cu epoleți, fiind un soi de rezervor de cadre, conspirat, pentru SRI, o mișcare determinată de nevoia de a convinge anumite persoane care nu priveau cu ochi buni o recrutare directă.

Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, a fost deconspirată de o gafă a lui Mircea Marian, în acea vreme ziarist la EVZ, că se ocupa cu diseminarea rechizitoriilor prin redacții. Din dezvăluirile lui Sebastian Ghiță, patronul mass-media fugit în Serbia, aflăm că folosea diverse adrese de email pentru comunicare cu presa, celebra cucuveauamov@ gmail.com, dar modul de lucru s-a schimbat cu timpul.

Avându-l alături pe generalul Florian Coldea și generalul Dumitru Dumbravă, Binomul a conceput o serie de seminarii organizate de aceleași ONG-uri la care se întâlneau procurori, ziariști, ofițeri de informații, în special gen. Dumitru Dumbravă, seminarii îmbrăcate elegant în nevoia de cunoaștere și specializare.


FOTO: Laura Codruța Kovesi



Nimic neobișnuit…

Nici acum nu mi s-ar părea ceva neobișnuit, chiar dacă am aflat lucruri noi.

Robert Turcescu, actual parlamentar PMP, a avut un moment în care a dat de înțeles că a fost ziarist și ofițer acoperit Puțini își mai aduc aminte, dar în timpul unei emisiuni, în pauza publicitară mai exact, Turcescu a avut o altercație verbală cu Ilie Sârbu, liderul senatorilor PSD, socrul lui Victor Ponta, în urma căreia a făcut o dezvăluire uluitoare:


FOTO: Robert Turcescu



„Da, am fost lt.-colonel SUB ACOPERIRE. Public mai jos câteva dintre statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să nu-l trădez pe bunul Dumnezeu şi să fac aceasta mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în faţa lui Christos, chiar dacă astăzi, celor ce vor citi şi vor vedea acest text poate că nu le va fi foarte clar ce se întâmplă. Rugaţi-vă pentru mine şi cu mine să fim iertaţi şi izbăviţi. Sunt pregătit să îndur oprobiul public, îl merit, dar sper să avem parte de legi şi de judecători drepţi. Cu Dumnezeu înainte şi va fi bine! Vă cer iertare tuturor”.

Ulterior, versiunile s-au mai schimbat, dar impresia inițială nu s-a șters.

Acum vedem cum lucrurile nici nu au fost lămurite până la capăt întrucât nici nu puteau fi lămurite! Calitatea de ofițer acoperit nu poate fi dezvăluită decât dacă te-ai hotărât să încalci legea și jurământul pe care l-ai semnat.

A făcut bine Turcescu că a recunoscut? Eu cred că da, că a dat dovadă de curaj și s-a (e)liberat…

Dar modul în care serviciile de informații acționează în mass-media nu sunt întotdeauna în conformitate cu regulamentele de lucru în rețea.

O să vă dau un alt exemplu.

Sorina Matei este un ziarist cu care m-am aflat uneori pe poziții opuse, dar ale cărei eforturi le-am apreciat întotdeauna, iar faptul că a beneficiat de un asemenea ajutor nu are semnificația pe care ar vrea unii să o dea.

Are valoarea unui exemplu, și întrucât este o problemă pe care am sugerat-o cândva, cred că am datoria să-l clarific.


FOTO: Sorina Matei



Cred că nu mai este nici un secret că Sorina Matei, considerată „ziarista de casă a lui Traian Băsescu și trompeta Binomului” de către cei care- l urmăreau seară de seară pe Mihai Gâdea & Co, ale cărei articole erau folosite de generalii SRI pentru a se război între ei, a fost preferată când de Traian Băsescu, când de Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Daniel Morar sau Gabriel Oprea.

În anul 2014, Sorina Matei a revenit la B1 TV după o scurtă trecere pe la România TV, televiziunea lui Sebastian Ghiță, unde fusese angajată de acesta ca urmare a „sfatului” primit de la prietenul său Florian Coldea.

La un moment dat, Sorina Matei s-a certat cu Ghiță și a vrut să revină la B1TV, numai că nu s-a mai putut.

Sorin Oancea, care fusese lăsat cu ochii în soare, a negociat foarte strâns și părea că nu se va ajunge la o înțelegere, în primul rând din motive financiare.

În realitate, exista și un motiv legat de luptele interne de la acea vreme dintre oamenii Binomului, între grupările din SRI, iar Sorin Oancea încerca să evite un conflict cu vreuna din părți, așa că i-a oferit un salariu la jumătate față de cât cerea.

Imediat asupra sa au început să curgă aluziile. Primul a fost Gabriel Oprea, apoi au urmat alții.

La un moment dat, Nicolae Dumitru, rugat de Gabriel Oprea, a discutat direct cu Sorin Oancea această problemă și s-a angajat să acopere diferența financiară printr-un contract de publicitate suplimentar.

Între B1TV și firmele acestuia exista deja un contract de publicitate, cifra era destul de consistentă. Suma care rămânea să fie acoperită prin contractul suplimentar nu era mare, undeva în jurul a 1.000 de euro pe lună, dar așa s-a ajuns ca problema Sorinei Matei să fie rezolvată.

De aici se nasc niște întrebări: de ce era interesat George Maior sau Florian Coldea de soarta unui ziarist, chiar dacă vorbim despre Sorina Matei? De unde știa Gabriel Oprea câți bani câștiga la B1? S-a plâns jurnalista sau s-au folosit mijloacele tehnice din dotare? De ce a intervenit Gabriel Oprea la Nicolae Dumitru pentru o problemă aparent minoră? Cine dorea atât de mult ca emisiunile la B1 TV să fie reluate?

Pentru mine, răspunsurile sunt evidente, iar faptul că Sorina Matei continuă seria dezvăluirilor legate de Sebastian Ghiță & Co pe blogul ei este doar o parte a răspunsului.

A știut vreodată Sorina Matei această poveste din spate? Nu.

Sunt convins că nu i s-a spus niciodată care a fost factorul determinant. Este prima dată când o spun de la cap la coadă, fiind doar una din cele pe care le-am trăit ca jurnalist și manager de presă.

Este un caz izolat? Nu…

Țin minte o expresie folosită de oamenii din sistem: Noi nu ne lăsăm oamenii în spate! O traducere a americănescului No men left behind!, care masca mai ales modul în care-și exercita influența în presă.

Mai vreți un exemplu: uitați-vă la angajările din ultimul an de la Digi TV, treceți-le prin acest filtru și o să înțelegeți mai multe! Protecția pe care o primește din partea DNA acest trust de presă are legătură cu relațiile speciale pe care Zsoltan Teszari și Ioan Bendei le aveau cu șeful unui serviciu de informații, după care cu șefa DNA, direct sau prin serviciile făcute. Ce tip de servicii?

Digi 24 a devenit un soi de „azil” pentru o parte a protejaților serviciilor secrete.

Sunt curios cum vor reacționa (deontologic) toți cei angajați pe post de analiști când vor realiza că lucrează pentru o televiziune ai cărei șefi spală bani și dau mită…

Pun pariu că nu veți vedea nici o demisie pe motive de conștiință, veți vedea un Cristian Tudor Popescu tunând și fulgerând, uitând că este parte a unui angrenaj care a corupt.

Care- i diferența cu ceilalți?

Doar faptul că Proiectul Digi TV era descris de fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea, celor apropiați ca fiind unul de suflet…

Exemplele pot continua. Robert Turcescu spunea despre Ioana Ene Dogioiu de la ziare.com că i se văd epoleții, o expresie care mai mult acoperă decât descoperă. Dar dacă citiți materialele scrise de aceasta o să aflați de fiecare dată care sunt pozițiile Binomului.


FOTO: Dan Tapalagă



Despre Dan Tapalagă, editorialistul de la Hotnews, locul unde apar materiale aproape identice cu cele de pe ziare.com, mi s-a spus, la un moment dat, că SRI ține legătura cu el printr-un om. Adică nu se comunica de la vârf, ceea ce poate însemna orice, de la Direcția de Acoperiți, până la un prieten comun, dar era o perioadă tulbure, întrucât Tapalagă era în conflict cu fostul purtător de cuvânt al SRI, Sorin Sava, pe care-l amenințase că-l dă afară.

Cristian Burci, patronul trustului „Adevărul”, a fost „sfătuit” să dea oameni afară, vezi cazul A.A., dar și să-i angajeze, vezi cazul Ionel Stoica, tipul de jurnalist care nu pune întrebări și publică doar rechizitoriile DNA. Nu este singurul, dar trustul lui Burci a fost o țintă pe care mulți au vizat-o încă de pe vremea lui Dinu Patriciu.

Cine l-a ghidonat pe Burci? Uneori „binevoitorii” i se adresau direct, alteori o luau pe căi ocolite, dar semnalele veneau din zona DNA și a serviciilor de informații.

Cum se punea presiune pe el? Prin intermediul dosarului (dosarelor).

L-am sfătuit pe Liviu Avram, editorialist la Adevărul, un intim al acestor procese „tehnologice”, să-l întrebe pe Burci din ce bani a cumpărat „Adevărul”. Nu mă refer la impresii ci la acte.


FOTO: Liviu Avram



Credeți că o va face?

Nu, pentru că nu vrea să știe răspunsul…

Credeți că vă va povesti Liviu Avram despre relațiile dintre patronul său Cristian Burci și fostul șef al SIE, Ioan Talpeș? Despre relațiile între Cristian Burci și Mihai Răzvan Ungureanu, fostul șef al SIE? Dar despre relațiile cu Laura Codruța Kovesi? Nu cred că are voie, deși conștiința profesională nu-i dă pace.

Ca să-l liniștesc, pot să-i spun că relațiile lui Cristian Burci depășeau sfera de cunoștiințe a lui Liviu Avram, patronul său fiind un apropiat și al generalului Dan Gheorghe, cel care s-a ocupat de arhiva SIPA.

Ce vreau să spun cu aceste exemple?

Totul pare să se învârtă în jurul aceluiași punct de sprijin, ultimii 10-12 ani având un jucător major în persoane de la vârful serviciilor de informații.

Care nu are nimic nelalocul lui, până când din punct de sprijin devine doar o virgulă în ambițiile unor înalți funcționari ai Statului.

Însă așa cum spuneam inițial, dacă folosirea resurselor din presă a însemnat și altceva decât apărarea interesului național, atunci cineva va trebui să dea socoteală.

Și poate că n-ar strica faptul ca un proces de curățenie să înceapă prin spunerea lucrurilor pe nume…

Măcar pentru a le demonstra că Nu Ei sunt Statul!

P.S. Cred că ar trebui introdusă și în presă o declarație de interese, pentru că de multe ori acționarii din mass-media sunt blamați pentru diverse manevre prin care încearcă să-și salveze afacerea, dar undeva, sub ei, sunt ziariști care primesc burse de studiu pentru copii, iar studiile la o școală privată costă și peste 35.000 de euro pe an, care sunt invitați periodic la munte sau la mare la seminarii cu procurori DNA și reprezentanți ai SRI, la șprițuri cu pălăriuțe, excursii de perfecționare prin străinătățuri, construindu-se Rețeaua la care se apelează atunci când este nevoie.

Cum a fost nevoie în momente politice- cheie, dar și zilele astea, când a trebuit să devină cineva penibil (respectiv, Andreea Pora) și să ne explice că Raportul Chiuariu-Predoiu din 2008 privind spolierea arhivei SIPA a fost secretizat pentru că nu conținea date interesante…

Sau Liviu Avram să atace ideea desecretizării Raportului, iar Attila Biro, Ionel Stoica, Alex Costache, Ondine Gherguț, Cristian Câmpeanu și alții să-l susțină.

De fiecare dată aceiași.

Prietenii Generalului Dumbravă, cum ar spune un om mai bine informat…

Mai aveți puțină răbdare!

Povestea mea cu jurnaliştii acoperiţi e veche şi începe de dinainte de primul meu articol din 2011 despre invazia misterilor Smith. IÎncepe din redacţia Academiei Caţavencu(AC). Acolo am văzut ce înseamnă un singur măr stricat pentru viaţa unei “comunităţi de informaţii”, cum e Presa. Iar AC a fost primul organ de presă care a câştigat la CEDO un proces cu Statul român pentru ascultarea ilegală a ziariştilor din redacţie. Şi primul ziar care a denunţat infiltraţii din redacţie sau pe cei care au fost informatori plătiţi ai Securităţii. Era deceniul anticomunist în care Securitatea era un subiect, iar serviciile în perioada Măgureanu, el însuşi rezident al Securităţii, făceau mineriade şi dădeau jos prim-miniştri. Şi azi e la fel. Numai că azi, foarte puţini ziarişti au curajul şi locul unde pot scrie despre abuzurile poliţiei politice.

Suntem un stat eminanmente securistic, atât prin număr, cât şi prin atitudinea societăţii faţă de acest flagel. Există o fascinaţie paralizantă când e vorba de acţiunile serviciilor secrete şi răspunsul pe care elitele l au la acţiunile lor.

Acum fenomenul apartenenţei la serviciile secrete s-a instalat în mai toata presa, inclusiv la primul meu loc de muncă. O excepţie este şi Radio Guerrilla, un radio care a avut de suferit şi a fost inchis doi ani din cauza, ca să vezi, tot a unor acoperiţi, un radio care nu are mogul sau acoperiţi, unde toţi cei care făptuiesc un act jurnalistic au semnat o hârtie prin care îşi declară notarial neapartenenţa la serviciile secrete sub incidenţa a 100.000 de euro despăgubiri.

Când scriam despre invazia securiştilor în statul drept şi în presă, mulţi mi-au spus că sunt obsedat de securişti pe care-i văd peste tot. E drept mai sunt ziarişţi care confirmă acest aspect.

Chiar “mândria noastră naţională” premiată cu Nobel pentru literatură şi care a avut de-a face cu Securitatea şi consecinţele ei contemporane spunea: “40% dintre cei care se află azi la putere provin din vechea Securitate şi se protejează între ei“- Herta Müller, la Târgul de carte de la Frankfurt în 2009. Iar eu spun că alţii 40% dintre cei care sunt azi la putere sunt din Noua Securitate şi se protejează între ei.

Practic, noi trăim într-un mandarinat al Securităţii. Şi exact ca în anii comunismului, lumea vorbeşte azi pe la colţuri cu telefoanele în celelalte încăperi. Şi nu pentru că ar avea ceva de ascuns cum ne moralizează imbecilitatea propagandistică din presă a Noii Securităţi, ci pentru a vorbi exact ce gândesc, cel mai important lucru când discutăm despre libertatea unui individ.

Primele semne au început deodată prin agresiunea unor ziarişti împotriva mea. Ca om de investigaţii am inceput “cherchez la femme”, adică mobilul pentru care, de exemplu, o seamă de jurnalişti tot împrăştiau despre mine tot felul de bârfe cu scop depreciativ. Era pe vremea când trusturile mogulilor trebuiau lichidate, cu excepţia celor care se aliniau la politica oficială a statului băsesciano-american.

Ţin minte că la lansarea ziarului Adevărul, preşedintele Băsescu m-a admonestat că sunt “împotriva lui” pe motiv că avusesem într-o emisiune a lui Robert Turcescu opinia contrară întregului val de păreri “anticorupţie”, că preşedintele avea potenţialul unui Putin de Dâmboviţa şi că Justiţia se practică la comandă politico-securistică. Să spui asta în 2006-2007 a fost pentru mine o curată sinucidere.

Iar trusturile Realitatea Tv şi Intact au fost atacate, după cum se întrevede azi, cu dovezi şi mărturia fostului comanditar suprem, “predestinate” distrugerii şi trecerii lor cu forţa organelor de forţă în tabăra “soldaţilor Binelui”, cum ii numeau Maior şi Coldea pe acoperiţii din presă. Cu Realitatea TV au reuşit.

Nu o să le dau numele aici. Îi ştiu pe majoritatea. Inclusiv pe acei grei, cu care Coldea făcea şedinţe săptămânale de instructaj, acei pe care Dan Andronic ii numea în serialul “Noi suntem Statul. Ziariştii cu epoleţi”, “baterie de analişti”, pe deplin acoperiţi, “printre care şi Ion Cristoiu” şi pe care patronii îi plăteau şi îi plătesc şi azi mai scump, pentru că, deh, ei erau şi în “misiune pentru ţară”. Asta când nu mai pune Nicu Niro, Pescariu, Iordache sau Vanghelie bani la solda lor. În timp ce ei vorbesc intransingent despre corupţie. Confirm ce scrie Dan Andronic in acest serial şi numele date. Ei sunt mult mai mulţi, iar Dan Andronic însuşi a fost unul dintre cei pentru care oameni ai Noii Securităţi l-au sunat pe Cristian Burci pentru a-l lua la Prima TV pentru departamentul de Ştiri. Pentru că lucrurile aşa stăteau in faza în care Statul nu era încă, de sus până jos, al lor.

“Băieţii” există la cel mai înalt nivel al deciziei în toate trusturile de presă. Şi, ca să fie limpede pentru cei care nu înţeleg rostul acestora, sunt noii informatori ai Securităţii.  Ba chiar unele televiziuni sunt înfiinţate de oameni ai celui mai puternic serviciu secret din România. Azi ei toarnă în numele valorilor euroatalntice şi ale multiculturalismului. Nici că se poate mai nobil de-atât, isn’t it!!?

În afară de momentele când primesc ordine să atace vreun duşman la “valorilor”.

Iată un dialog între jurnaliştii Mihai Voinea şi Cristian Delcea şi Ion Cristoiu, cel care se declară “comunist” şi care le dădea disidenţilor la “Scânteia Tineretului” rubrici de defulare la sfatul Securităţii

(„Adevărul” pe 21 septembrie 2015):

„ -Aţi avut în redacţie ziarişti asupra cărora aveaţi bănuieli că sunt agenţi acoperiţi ai serviciilor?

– Sunt sigur că în redacţie am avut mulţi ofiţeri acoperiţi. Mă sunau pe mine „băieţii” şi mă rugau: „Ştiţi, am vrea nu ştiu ce, în cazul cutare să dăm cutare”. Şi eu spuneam: „Păi, nu pot să mă duc la un redactor să-i spun «fă asta!»”. Şi zice: „Spuneţi-i lu’ X”. Şi îi ziceam lui X: „Bă, sună la numărul ăsta!”. „Aha, aha”, răspundea X. Şi suna.

– Nu vă temeaţi că aceşti ziarişti acoperiţi pot deturna politica ziarului în funcţie de telefoanele „băieţilor”?

– (…) Sigur că în spatele unei informaţii pe care ţi-o dă cineva se ascunde o manipulare, că urmăreşte ceva. Important e ca acea informaţie să fie corectă.

– Nu mai conta cum a fost obţinută.

– Era foarte important ca eu să nu fiu luat prin surprindere”…

Vă prezint “Grila Simptomatologică” pe care eu o folosesc în a depista “alienii” de presă, înainte să verific prin mijloace jurnalistice la unităţi (SRI, SIE, DGIA, DGIPI, SPP, DNA) dacă intrusul este în slujba, nu-i aşa, a Securităţii Naţionale:

1. Sunt foarte agresivi la adresa jurnaliştilor care au alte opinii decât cele oficiale (la această oră există un război fără precedent in istoria postdecembristă) între entităţi de presă. Lor li se datorează.

2. Pentru ei nu există abuzuri ale serviciilor secrete sau ale DNA. Nu există dosare contrafăcute. Ei luptă cu patos revoluţionar pentru curăţirea societăţii de elemente corupte. Nu fac anchete despre asta. Nu scriu despre asta. Nu există abuzurile ale organelor de forţă sau ale protejaţilor lor.

3. Nu comentează niciodată negativ creşterea apocaliptică din ultimii 15 ani a bugetelor serviciilor ce a adus România pe primele locuri in lume la numărul de angajaţi şi bani cheltuiţi pt securitate pe cap de locuitor.

4. Migrează de la un ziar/teve la altul în funcţie de ordin şi de obedienţa patronatului(vezi trecerea unui contigent de ziarişti de la Evz la RL)

5. Nu folosesc niciodată, nici public, nici în privat, conceptul de “Poliţie Politică”. Ei asta fac, nu jurnalism in slujba agendei cetăţeanului.

6. Sunt adepţii fanatici ai legilor Big Brother şi atacă orice persoană publică care li se opune din motive constituţionale ( gen: “drepturile sunt un lux”)

7. Sunt adepţii folosirii tuturor mijloacelor ilegale de a elimina corupţia şi duşmanii aliaţilor noştri strategici.

8. Targetul lor este clasa politică şi în special PSD. Toţi cei care au potenţialul de a încropi cu ruşii, fie doar şi o relaţie comercială, sunt duşmanii ţării.

9. Vorbesc despre libertăţile individuale şi constituţionale în genul stahanovist: “Nu ai nimic de ascuns, nu ai nimic de obiectat la ilegalitatea ascultărilor”

10. Reneagă vehement orice fel de dezvăluire a celor din sistem despre Sistem, după logica sofistic-securistică : “Nu este credibil un om care are dosare(Fie vorba-ntre noi, 90% dintre dosarele DNA sunt făcute pe denunţurile oamenilor care au dosare)

PS. Ah, uitasem să vă spun că mulţi dintre ei(în special cei pe deplin acoperiţi) primesc leafă de la unităţile angajatoare. Pentru categoriile de rang inferior primesc slujbă după tipicul descris mai sus. (va urma)

  • Stiripesurse:

Dragoș Pătraru, ATAC VIOLENT la adresa Digi 24 și a patronilor RCS&RDS în emisiunea sa / VIDEO

Dragoș Pătraru, realizatorul emisiunii ”Starea Nației”, difuzată de Digi 24, a lansat, luni seara, o serie de atacuri violente la adresa colegilor săi din televiziune, dar și asupra șefilor trustului RCS&RDS.

”Un subiect ocolit aici, la Digi 24, în ultimele zile. Un subiect tabu! Cum, există așa ceva?! La instituția care stă toată ziua cu dreptatea și cu adevărul în gură?! Un subiect pe care îl abordează unii de dimineața până seara, la alții nu există. Avem de-a face cu un soi de imbecilitate din partea multor jurnaliști, mai ales când vine vorba despre deontologii de serviciu.”, așa și-a început Pătraru partea din emisiune dedicată dezvăluirilor făcute de Antena 3 referitoare la RCS&RDS și la patronul trsutului, Zoltan Teszari, alături de unul dintre directori, Ioan Bendei.

”Așadar, despre subiectul pe care oamenii de la Digi 24 nu îl abordează. Pentru că frică, pentru că prostie, nu contează. E incredibilă asta. Apar unii cu nite acuzații grave și tu te faci că plouă. Urât e să fii slugă, mă!”, a adăugat Pătraru.

După ce l-a criticat pe Ioan Bendei și a vorbit despre acoperiții din presă și despre cum ar putea fi înscenat dosarul aflat în instanță ”șantaj la Antene”, în care fostul CEO al Antena 3, Sorin Alexandrescu a fost condamnat la închisoare, alături de Camelia Voiculescu chiar pentru șantaj la adresa lui Ioan Bendei, Pătraru și-a continuat atacul la colegii de la Digi 24.

”Și, dacă tot sunte noi cu adevărul aici, la Digi, poate ar trebui să ne povestească despre asta și foștii administratori ai RCS&RDS. Nu așa se procedează în asemenea situații. Nu fugi de subiect, ci îl ataci, cu jurnaliști, cu specialiști, cu toată lumea. Nu ești în slujba lui Bendeai sau a RCS&RDS, nu primești un salariu ca să taci. Asta, doar dacă legistimația de jurnalist e o acoperire și nu mai răspunzi în fața publicului, ci în fața…”

Digi 24 îl SOMEAZĂ pe Dragoș Pătraru: ‘Îl vom da ÎN JUDECATĂ’ / VIDEO

E război total la Digi 24! Totul a pornit de la emisiunea lui Dragoș Pătraru, care spuse, luni seara, la Digi 24, că postul are jurnaliști acoperiți. Cosmin Prelipceanu, redactor-șef al Digi 24, a declarat, marți seara, că televiziuna se delimitează de declarațiile lui Dragoș Pătraru. În plus, Prelipceanu i-a cerut lui Pătraru să prezinte numele jurnaliștilor acoperiți din televiziune, în caz contrar urmând a fi dat în judecată.

„Suntem siguri că aţi constatat virulenţa cu care, după atacuri la adresa conducerii RCS & RDS, a companiei înseşi, este atacat şi postul nostru de televiziune. Se fac acuzaţii nefondate, care au un scop ascuns ochilor publicului, scopul nu este numit, un scop legat de o cauza în justiţie. În această cauză, atenţie, părţile au fost obligate de instanţă să păstreze secretul dovezilor. Suntem provocaţi să încălcăm această obligaţie. Dar nu o vom încalcă. Suntem provocaţi să ne pronunţăm înaintea justiţiei.

Ultima provocare este în mod cert cea a lui Dragoş Pătraru. Întrucât această manipulare a escaladat, – sunt prezentate informaţii fără să fie verificate şi fără să fie cunoscute împrejurările reale în care s-au petrecut faptele şi mai ales, înainte că autorităţile judiciare să dispună măsurile legale, pentru a se stabili adevărul judiciar, – pentru corecta informare suntem nevoiţi să vă anunţăm că declaraţiile lui Dragoş Pătraru nu reprezintă poziţia postului de ştiri Digi24.

Din reespect pentru adevăr şi din dorinţa de a ne păstra neutralitatea într-o chestiune juridică delicată şi complicată, am decis să solicităm tuturor instituţiilor statului implicate precizări cu privire la evenimentele din ultimele zile. Se conturează deja informaţii şi se nasc foarte multe întrebări. Despre toate, pe îndelete, în zilele următoare. Vrem să ştim în folosul cui este făcută această operaţiune de mistificare a realităţii. Cui serveşte? Influenţarea pieţei de capital este intenţionată? De ce acum toată această operaţiune concertată de ascundere a adevărului? S-au scurs în presă informaţii din dosar? Cine le-a scurs şi în ce scop? Şi încă ceva.

Într-un stil care nu face cinste jurnalismului, jurnalismul ar trebui să se bazeze pe informaţii, nu pe zvonuri, Dragoş Pătraru face o acuzaţie extrem de gravă. El spune că unii dintre jurnaliştii noştri sunt acoperiţi. Îl somăm public pe Dragoş Pătraru să prezinte lista, dacă o are şi dovezile aferente. În cazul în care nu o va face, îl vom da în judecată.”, a amenințat Prelipceanu.

[…]

Interviul cu Dragoș Pătraru, integral:

Paginademedia.ro: De ce această critică?

Dragoș Pătraru: Singura mea problemă cu instituția, cu conducerea, cu unii oameni de acolo este că raportarea lor la public este greșită, iar asta se vede în audiență. Publicul simte.

Paginademedia.ro: De ce ai abordat subiectul?

Dragoș Pătraru: Mă miră întrebarea asta, mai ales că nu cred că am făcut ceva deosebit. Am discutat despre un subiect fierbinte, real. De ce acordăm subiectul Dragnea seară de seară. Sau Iohannis? Sau PSD? Sau PNL? Pentru că sunt subiecte de interes. Ăsta e un subiect de mare interes public. vorbim de un mod greșit de raportare la instituții ale statului. Nu putem permite ca niște cetățeni să formeze găști împreună cu instituțiile de forță, împotriva altor cetățeni. E greșit. Trebuie să scăpăm de asta.

Am așteptat câteva zile, să văd dacă se discută ceva, dar am observat că Digi24 se uită în altă parte, mulțumindu-se să difuzeze comunicatele companiei. Ce să facem? Să ne comportăm la fel? N-avem cum, indiferent de consecințe. Eu am o singură înțelegere, dincolo de hârtii. Cu publicul. Asta bate orice contract. Nu putem să ne uităm în altă parte, când apar astfel de subiecte, doar pentru că noi considerăm că suntem de partea bună a forței. Pentru că, după cum vedem zilnic, nu există bine și rău în România. Există rău mai mic sau mai mare și noi ne încăpățânăm să ne îndrăgostim de unul sau de altul.

Paginademedia.ro: A fost o critică dură. Vorbeai de faptul că „e urât să fii slugă”

Dragoș Pătraru: Partea de mentalitatea de slugă se referă la tot ce e în presă, la toți jurnaliștii care își un întrebarea „ce o să zică șeful”. Dar au fost oameni în Digi24 care ar fi dorit să abordeze subiectul. Nu l-au mai făcut. Să nu fim ipocriți, există acest tip de comportament în toată presa românească. Trebuie să scăpăm de el. La Digi se manifestă mai puțin decât în alte părți, semn că uite, eu fac emisiunea asta seară de seară și nimeni nu mi-a zis niciodată nimic.

Paginademedia.ro: Care a fost reacția postului?

Dragoș Pătraru: Nu există, la această oră. Sunt pe drum, să văd dacă îmi mai funcționează legitimația la intrare…

Paginademedia.ro: Te aștepți la o reacție a conducerii?

Dragoș Pătraru: Din start, a-ți pune problema cum va acționa instituția este total greșit. Eu primesc bani pentru un serviciu pe care îl prestez pentru public. Nu sunt plătit să spun ce vrea compania. Ăla e PR, am o diplomă și pentru așa ceva, dar voi anunța când trec dincolo. În presă, nu e ca la fabrica de ciorapi, faci produsul, îți iei banii și pleci. Meseria de jurnalist se face doar în slujba publicului. Iar publicul nu este interesat de opinia instituției care ține contabilitatea activității de jurnalism. Nici eu, ca jurnalist.

A-ți pune problema ce va spune firma te plasează în afara interesului public. De ce? Pentru că pui interesul unei corporații înaintea interesului public. Asta ne afectează pe toți, de 27 de ani. Cea mai mare greșeală a unui jurnalist este să joace în echipa corporațiilor sau în echipa instituțiilor de forță ale statului. În acel moment, încetează să fie jurnalist, de fapt. Jurnalismul este despre a sancționa abuzurile statului și ale corporațiilor asupra cetățenilor. Punct.

Singura întrebare nu este „vai, ce o să zică șeful”, ci „aoleu, ce o să zică publicul”. Dacă ne întrebăm ce zice șeful, nici nu mai putem vedea bine subiectul real în cauză. Din păcate, o fac foarte mulți dintre jurnaliști.

Întrebarea aceasta „ce o să zică șeful”, care ar trebuie să dispară, e foarte, foarte înfiptă în mentalul jurnaliștilor. Orice jurnalist își ia câtă libertate dorește șl să își ia. Ești cât de liber vei tu să fii. Când nu mai poți, te duci în altă parte. Acum ai și internetul, între tine și public nu mai e așa o barieră. Te duci și îți faci un site, un blog. Sigur, e greu, n-a zis nimeni că e ușor. Toată lumea iubește rezultatul, în loc să îmbrățișeze și procesul dureros care te duce acolo.

Paginademedia.ro: Ar putea înțelege publicul că vrei să pleci de la Digi?

Dragoș Pătraru: Unii vor să plec de la Digi. Nu vreau să plec de aici. Cred însă că această companie trebuie să facă presă doar pentru public și în interesul publicului. Dar da, există oameni care nu de-au dorit acolo niciodată, atâta timp cât din iulie anul trecut am avut avut o singură întâlnire cu șeful instituției, care ne-a zis că nu vom rămâne mult, pentru că Digi 24 nu e pentru noi, e un post aparte.

Acum încep să înțeleg la ce se referea. Le-am încurcat unor oameni calculele rău de tot. Am venit noi și am arătat că se poate face audiență. Și asta îi pune într-o situație nasoală față de patronat. Care s-a prins că se pot face rezultate.

Nu vrem să plecăm, avem contract pentru încă două sezoane, vrem să facem lucruri frumoase acolo. Dar știi cum e, trebuie să vrea și calul…  / integral pe paginademedia.ro

Televiziunea Digi 24, aparținând trustului RCS&RDS a fost denumită de mulți UM 24, pentru că de multe ori s-a dovedit a fi un scut al serviciilor și o portavoce a DNA.

Dan Andronic a făcut o serie de afirmații extrem de grave legate de postul de știri. Directorul Evenimentului Zilei a spus că „proiectul Digi TV era descris de fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea, celor apropiați ca fiind unul de suflet…” și a vorbit despre angajații de la acest post tv.

„Țin minte o expresie folosită de oamenii din sistem: Noi nu ne lăsăm oamenii în spate! O traducere a americănescului ‘No men left behind!’, care masca mai ales modul în care-și exercita influența în presă.’

Mai vreți un exemplu: uitați-vă la angajările din ultimul an de la Digi TV, treceți-le prin acest filtru și o să înțelegeți mai multe! Protecția pe care o primește din partea DNA acest trust de presă are legătură cu relațiile speciale pe care Zsoltan Teszari și Ioan Bendei le aveau cu șeful unui serviciu de informații, după care cu șefa DNA, direct sau prin serviciile făcute. Ce tip de servicii?

Digi 24 a devenit un soi de „azil” pentru o parte a protejaților serviciilor secrete.

Sunt curios cum vor reacționa (deontologic) toți cei angajați pe post de analiști când vor realiza că lucrează pentru o televiziune ai cărei șefi spală bani și dau mită…

Pun pariu că nu veți vedea nici o demisie pe motive de conștiință, veți vedea un Cristian Tudor Popescu tunând și fulgerând, uitând că este parte a unui angrenaj care a corupt.

Care-i diferența cu ceilalți?

Doar faptul că Proiectul Digi TV era descris de fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea, celor apropiați ca fiind unul de suflet…”.

Afirmații lui Dan Andronic au fost făcute la audierile Comisiei Parlamentare care anchetează alegerile prezidențiale din 2009.

  • Chris Terhes:

Am aflat azi ca “o baterie” de analisti si jurnalisti aveau intalniri saptamanale cu Coldea.

O baterie de sclavi, ca analisti si jurnalisti nu se pot numi. Intalnirile erau, evident, despre intarirea statului de drepti. Daca inainte se striga ca “ati mintit poporul cu televizoru'”, acum putem spune ca Noua Securitate a mintit poporul cu si prin sclavii din presa. Am mai spus, o vina majora pentru derapajul democratic din Romania din ultimii 12 ani o poarta presa. Cum sa ai libertate intr-o tara unde jurnalistii insisi se bucura sa fie sclavi?

Istoricul Marius Oprea, cel care s-a ocupat si de SIPA,

a spus ca dosarele Securitatii de urmarire ale judecatorilor si procurorilor nu au fost date la CNSAS, ci s-ar gasi la SRI sau SIPA. Arhiva SIPA, evident, e si aia la SRI, ca doar nu lasa ei o bunaciune de arhiva neexploatata. Tot Marius Oprea a spus ca cei doi sefi ai SIPA de pe timpul lui Stanoiu, Marian Ureche si Dan Gheorghe, au fost mentorii lui Coldea. Marian Ureche predase, dupa revolutie, la Academia SRI un curs de istorie a serviciilor secrete romanesti de la Burebista pana in zilele noastre. De aceea e Romania praf, ca avut un SRI de pe timpul lui Burebista. Dan Gheorghe, apoi, e unchiul lui Coldea. Deci cam aici suntem. Noua Securitate a capturat Romania folosindu-se de justitie.

DNA a devenit grup infractional organizat si ar trebui anchetat de DIICOT

Inregistrarile date de Antena3 cu Bendei de la RCS&RDS, care facea trafic de influenta in sediul DNA ori era instruit de procuror cum sa-l prinda pe unul in cuvant ca sa-l poata acuza pentru santaj, ori inregistrarile dintre procurorul DNA Ciprian Man de la Oradea si denuntatorul din cazul avocatului Sava, in care Man il instruia pe denuntator ce sa spuna si sa nu spuna, va arata putregaiul din DNA.

Aceasta institutie, creata pentru a combate coruptia, a devenit o unealta a faradelegii si protectoare a marii coruptii din Romania.
Doar in aceste doua cazuri (dar cine stie cate mai sunt), DNA a ascuns de judecatori inregistrari care erau in apararea celor acuzati.

Procurorii DNA se fac vinovati de cel putin urmatoarele infractiuni:

– Nedenuntarea (art. 266 Cp)

– Omisiunea sesizarii (art. 267)

– Instigare si complicitate la inducerea in eroare a organelor judiciare (art. 268)

– Favorizarea faptuitorului (art. 269)

– Tainuire (art. 270)

– Obstructionarea justitiei (art. 271)

– Influentarea declaratiilor (art. 272)

– Marturia mincinoasa (art. 273)

– Sustragerea sau distrugerea de probe ori inscrisuri (art. 275)

– Compromiterea intereselor justitiei (art. 277)

– Cercetare abuziva (art. 280)

– Supunere la rele tratamente (art. 281)

– Tortura (art. 281)

– Represiune nedreapta (art. 283)

Iar cei de la DNA clar sunt grup infractional organizat, pentru ca se acopera si isi protejeaza unii altora abuzurile, nelegiuirile si ilegalitatile.

“Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.” (art. 367, alin. 6)

Ce vedeti ca se intampla e inca o dovada ca Romania are cea mai corupta anticoruptie.

Mort și umflat, adevărul plutește pe rîu. Încet, încet, miasmele lui împut Valea Statului de Drept, parfumată cu petale de Securitate și stropită de roua prostiei.

Comisia parlamentară care anchetează sufrageria lui Oprea și-a început lucrările. Rîndașii de oțel ai regimului Băsescu se prezintă la audieri.Ei trebuie să aleagă între spaimă și milioanele puse deoparte.Complicitatea lor, făurită doar din cîștig, nu și din conștiință, stă să crape.

Desigur, comisia e încropită de un PSD înfricoșat, hăituit de averile din trecut și de SMS-urile ofițerului operativ. De aceea, membrii eise adună pe întuneric, fără a transmite întrebările și răspunsurileîn direct la TV, fără măcar să accepte presa în încăpere. Dar chiar și așa, bîlbîiți și timorați, chemați la ordine pe telefonul negru, acești parlamentari cu zgardă pot împunge zi de zi, cu degetul, cîte puțin, în burta balonată de secrete a Sistemului. Proști sînt de ambele părți ale microfonului -deci, pînă la urmă, tot aflăm ceva.

Mai e, să nu uităm, comisia de supraveghere a SRI, lansată și ea în anchete. Și ea a început cu declarații mari, care s-au stins pe măsură ce veneau ordinele de încorporare, dar există acolo o tensiune, o intrigă, din care, pînă la urmă, tot va ieși ceva. Să trecem, dar, peste lașitatea lui Țuțuianu și peste angajamentele celorlalți membri, să trecem și peste lipsa interesului pentru finanțările prin firme acoperite, și să ne mulțumim cu ce se petrece deja, fiindcă țesătura se destramă de la sine.

Scandalul SIPA aduce și el noutăți. Regimul Băsescu a umblat prin buzunarele dictaturii cu mănuși cumpărate de la UE, pe mărimea Monicăi Macovei. Așa că n-au rămas amprente înarhivă, n-a rămas nici măcar arhiva la locul ei. Faptele și declarațiile, angajamentele, microfilmele, șpăgile, chermezele și micile demonstrații porno cu magistrate și grefieri s-au mutat în patrimoniul unui clan care a operat cu aprobare nord-atlantică. Firește, nici americanii, și nici europenii n-au cunoscut prețul real al anchetelor și sentințelor politice, ei doar au aprobat rezultatul și au lăsat bucătăria în seama celor pasionați. Iar asta începe să se vadă.

Vopseaua statului modernizat se scorojește. Potemkiniada cade la pămînt. Informația circulă, chiar dacă e miezul unui zvon sau glazura unui denunț, chiar dacă e începutul unei stenograme sau finalul unei înregistrări cu telefonul. Sînt lucruri despre care ȘTIM că sînt adevărate, lucruri care se petrec sub ochii noștri de ani buni. Ne-au lipsit pînă acum posibilitatea de a face interogatorii și semnăturile făptașilor sub jurămînt.

Vin vremuri amuzante. Cîntăreții orbi ai statului falsificat, mîncătorii de căcat din presă și din societatea civilă, apostolii mîinii forte, toți cei care au călărit pe procurori și pe ofițeri așa cum călăresc orcii pe hiene, toți cei care, în numele Codruței Koveși și al Monicăi Macovei, au revărsat ură la intensitate leninistă, toți au nevoie de un popas la vomitorium. Copiii ăștia feroci trebuie să-și borască puțin ideile pe pantofi.

În rest, vă propun să ne rugăm pentru sufletul lui Vasilică Dănileț, să nu fie ridicat cu duba de pe stradă pentru fapta de trădare prin transmiterea unor informații secrete de stat, din arhiva SIPA, unei puteri străine, după cum arată cablograma ambasadei SUA. Infracțiunea e pedepsită în articolul 395 din Codul Penal cu închisoare de la 10 la 20 de ani, și, mai mult ca sigur, unul ca Danileț, care doarme înfășurat în justiție ca în Giulgiul din Torino, e în stare să execute tot, fără reducerea pedepsei. De aceea, e important să se roage cineva pentru el. Chiar dacă, în credința lui, procurorii sînt atotputernici, se cunosc cazuri cînd Judecătorul Suprem s-a descurcat mai bine.

În scandalul interceptărilor din România, amorsat acum cîteva zile de reputatul avocat ardelean Radu Chiriță, reacțiile ar fi trebuit să fie de-a dreptul violente, nu zicem doar vehemente, în primul rînd cele ale clasei politice și ale ONG-urilor specializate în protejarea drepturilor omului. Nimic din toate astea, însă; afară de cîteva articole de presă revoltate, totul pare în firea lucrurilor. Deși, datele scoase la lumină de avocat duc spre altele, de-a dreptul terifiante, și care ar trebui să îngrozească, efectiv, întreaga opinie publică.

Să prezentăm, pe scurt, datele despre mandatele de interceptare telefonică solicitate judecătorilor de către procurori în ultimii cinci ani, date livrate publicului de avocatul Radu Chiriță, după o muncă spectaculoasă prin care a obținut informații publice de la aproape toate instanțele din România: 173 de judecătorii din 176, 40 de tribunale din 42, toate cele 15 curţi de apel, toate instanţele militare şi de la ICCJ.

”În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109.946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiect al solicitării. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ştie pe o cerere, de regulă, figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în aştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni.
ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una.
Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%.
În total sunt 61 de instanţe care au admis tot.
Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă” scrie avocatul.

Tabelul cu datele complete poate fi consultat aici.

Fostul președinte Traian Băsescu, trebuie spus, a plusat după publicarea acestor date, dezvăluind – și e cert că în această privință chiar știe ce spune – că numărul persoanelor interceptate telefonic în baza fiecărui mandat e de cca.10 pentru fiecare nume care figurează în acte, ceea ce înseamnă un total de 3 milioane de oameni ascultați în ultimii cinci ani.

Cifrele încep să devină șocante, dar mai aveți nițică răbdare.

E momentul să le coroborăm cu altele, iar rezultatul se anunță teribil.

Pe 25 iunie 2010, în ziua eliberării ziaristului Dan Diaconescu din arestul Direcţiei Cercetări Penale al Poliţiei Române, ca urmare a deciziei Tribunalului Bucureşti, procurorul DNA Gheorghe Bocșan, care se ocupa de cazul respectiv, a făcut o afirmație incendiară în cadrul pledoariei împotriva măsurii eliberării, declarînd, în fața instanței, că la dosarul lui D.D. sunt 18 mii de ore de interceptări telefonice, plus două ambientale.

18.000 de ore de interceptări telefonice într-un singur dosar!!!
18.000 de ore de înregistrare, citire și transcriere pentru a dovedi că unui primar de comună i s-a cerut șpagă.

Un an de zile are 8760 de ore. Sau 525.600 de minute.

De ce ne-ar interesa minutele?
Simplu.

În octombrie 2014, siteul sursazilei.ro dezvăluia o premieră: în cadrul rechizitoriului întocmit împotriva unor traficanți de țigări, un procuror a prezentat costurile interceptărilor telefonice. Conform unui proces-verbal care a stat la baza calculării costurilor judiciare, înregistrarea convorbirilor de telefonie mobilă se ridicau la valoarea de 2,57 lei pe minut, în timp ce activităţile de verificare, supraveghere şi cercetare (filaj) au costat 550 de euro pe zi.

Cifrele au crescut, de-a lungul anilor: agenția News.ro a difuzat recent un material realizat pe baza unor informații de culise, potrivit căruia costurile unui minut de interceptare telefonică sunt de cca.5,7 ron, dar, funcție de complexitatea înregistrării, pot atinge și 10 lei.

La un calcul simplu, cele 525.600 de minute ale lui D.D. costă 2.995.920 lei.
Adică cca.665.760 euro.
Conform rechizitoriului procurorilor, suma totală cerută șpagă de Diaconescu era de 200.000 de euro.

Dacă facem calculele pentru toate cele 109.946 de mandate aprobate în ultimii cinci ani, ne apucă dureri cumplite de cap.

Și ne zboară gîndul la o bășcălie care circula pe vremea Împușcatului: ”Să economisim cît mai mult, indiferent cît ne costă asta!”.

E adevărat că democrația costă scump, dar tare ne e teamă că România nu plătește prețul ridicat al democrației, ci doar pe cel al incompetenței anchetatorilor din Justiție, incapabili să își bazeze rechizitoriile pe altceva decît interceptări și iar interceptări.

Pe de altă parte, e momentul să amintim un alt aspect extrem de important.

În decembrie 2010, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) a adoptat un raport privind standardele europene referitoare la independența sistemului judiciar. Prima parte era dedicată judecătorilor, a doua procurorilor.

În document, un întreg capitol e intitulat ”Pericolele unor puteri excesive ale parchetelor pentru independenţa puterii judecătoreşti”; în el se relevă că:

”Pe parcursul activităţii sale cu privire la anumite state, Comisia de la Veneţia a criticat uneori puterile excesive ale parchetelor. În sistemul sovietic, parchetul a reprezentat un mijloc puternic de a controla puterea judecătorească şi, în cîteva state, încă există rămăşiţe ale acestui sistem (s.n.). Există riscul ca un parchet ultra-puternic să devină o autoritate distinctă, fără niciun fel de responsabilitate (…) În orice caz, actele procurorilor care au implicaţii asupra drepturilor omului, cum sunt percheziţia sau arestarea, trebuie să rămână sub controlul judecătorilor. În unele state, exista o „înclinaţie spre urmărire” căci se pare că astfel de cereri din partea procurorilor sunt admise aproape automat. (s.n.)Aceasta reprezintă un pericol nu numai pentru respectarea drepturilor persoanelor în cauză, dar mai ales pentru independenţa puterii judecătoreşti ca sistem”.

Evitarea unor practici care să conducă la asemenea situații este inclusă de Comisia de la Veneția între cele 25 de solicitări finale ale documentului destinat statelor europene.

La cinci ani de la adoptarea Raportului, însă, așa cum demonstrează demersul avocatului clujean, România e exemplul cel mai concludent de stat cu reminiscențe de mentalitate sovietică în materie de parchete și în care cererile procurorilor sunt admise ”aproape automat” de către judecători, periclitînd drepturile cetățenilor și independența puterii judecătorești.

O constatare gravă.
Dar nu suficient de gravă, după cum se vede, pentru a determina reacțiile corespunzătoare din partea societății civile (TFL-iștii stau cuminți la cutie), a clasei politice, a sistemului judiciar însuși ori a ambasadelor străine. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Amploarea interceptărilor telefonice nu mai este doar o discuție despre drepturi ci devine una despre substanța democratică a națiunii. La câtă informație se strânge, sistematic și susținut, România devine – intenționat sau nu – vulnerabilă la un uriaș șantaj, care face irelevantă orice fel de responsabilitate politică sau administrativă.

Cifrele despre interceptările făcute în România între 2010 și 2015 pictează un peisaj sumbru. La toate instanțele din țară au fost cerute 110.000 de mandate, din care 93% au fost admise (multe instanțe se pot “lăuda” cu 100%), pe baza cărora au fost interceptați direct cel puțin 300.000 de români iar indirect cine-știe-câte milioane.

E ditamai jongleria, dată în sfârșit în fapt. Până acum se scoteau în față doar mandatele de interceptare de la ICCJ – și oricum ieșeau multe. O veste bună și una proastă: Securitatea lui Ceaușescu tocmai a crăpat de invidie!

Oricât de hoți și corupți am fi, cifrele nu se mai pot justifica nicicum.

De exemplu, în Statele Unite, în aceeași perioadă s-au dat ceva mai mult de 26.000 de mandate, la o populație de 15 ori mai mare. Asta înseamnă că dacă ești român ai o șansă statistică de peste 60 de ori mai mare să fii interceptat (cu mandat) decât dacă ești american. În SUA sunt trei milioane de oameni în pușcării – 1% din populație. În România sunt 30.000 de oameni în pușcării – 0,15% din populație. Dacă ar fi să facem un raport într interceptări și încarcerări, la noi este nevoie să dăm 400 de mandate de interceptare pentru a băga în pușcărie câți bagă americanii cu un singur mandat!

Dintre cei 30.000 de pușcăriași români, majoritatea sunt hoți, tâlhari, violatori, ucigași – jumătate recidiviști. Când e vorba de infracțiuni asociate gulerelor albe – corupție, evaziune etc. numărul lor este de 755.

Fapte de corupție – 147
Luare de mită – 18
Abuz în serviciu – 65
Trafic de influență – 61
Evaziune fiscală – 383
Spălare de bani – 81

Cu toate campaniile anticorupție și antievaziune, România nu pare un stat chitit să-și bage infractorii la pușcărie.

Și atunci, rămâne o singură variantă, mult mai odioasă – școala fostei Securități: Toți oamenii ăștia rămân în libertate, șantajabili.

Vedem acum cum se începe să se deznoade un alt mare scandal – cel al arhivei SIPA.Ăsta a fost un serviciu secret al Ministerului Justiției care strângea date despre magistrați – ce șpăgi au luat, prin ce paturi s-au vîrît și tot așa. Serviciul a fost desființat în 2005, dar arhivele au fost păstrate iar acum apar chiar acuzații cum că o parte dintre ele ar fi fost chiar fotocopiate. Scopul pentru care fusese folosit serviciul este limpede de mult – să-i poată șantaja. Dacă asta se întâmplă în continuare sau nu, vom afla, probabil peste 50 de ani. La fel și cu arhiva “doi și-un sfert” (UM0215) fostul serviciu secret al Ministerului de Interne, care strângea tot felul de coterii despre politicieni. Și la fel cu dosarele de turnători care n-au mai ajuns nici măcar la CNSAS, pentru că legea îi exceptează pe cei care încă toarnă. Odată cu desființarea celor SIPA și 0215 (care la vremea lor se dădeau democratici și integri, la fel ca serviciile care le-au supraviețuit!), povestea oficială a fost că practicile au încetat. Însă numărul uriaș de mandate de interceptare, nejustificat nicicum, sugerează că este foarte posibil ca ele doar să fi continuat în altă formă.

După câți bani s-au investit în interceptare – 1 miliard de euro – a devenit clar că ar exista capacitate de ascultare și stocare în timp real a tuturor convorbirilor telefonice ale fiecăruia dintre noi. Dar aici mai încap nuanțe. Poate că banii au fost pur și simplu sifonați către Ghiță. S-au poate serviciile au gândit în perspectiva că vor avea parte în viitor de legi chiar mai favorabile decât cele de acum așa că doar s-au pregătit. Dar coroborat cu cifra mandatelor efective, iese un peisaj sinistru.

OK, de ce să-ți pese? Ești om cinstit, n-au ce să-ți facă! Păi după logica asta, nici totalitarismul comunist n-a fost dăunător dacă erai “om cinstit”, nu?

Nu contează dacă ai sau nu ceva de ascuns sau dacă telefonul tău a fost efectiv ascultat! Probabil chiar nu este o miză. Problema este dacă cei pe care îi învestești cu încredere și de la care aștepți să lucreze în interesul public chiar ajung să îți reprezinte interesele legitime.

– Dacă primarul pe care l-ai ales chiar îți va asfalta strada sau va face ce îi cer unii care îl șantajează cu lucruri ilegale sau imorale.

– Dacă judecătorul de la care aștepți dreptatea te va judeca după lege sau după scheletele pe care le are în dulap.

– Dacă parlamentarul pe care l-ai votat va da legi care să te servească sau să te jupoaie.

– Dacă președintele, prim-ministrul etc…

Tu poți să vorbești la telefon ce vrei și poți să votezi cu cine vrei. Că pe tine nu te ascultă nimeni!

SUTE DE MII DE INTERCEPTARI TELEFONICE. România a devenit STAT POLITIENESC cu acte in regula. Judecatorii au admis aproape toate cererile de ascultare a telefoanelor inaintate de SRI/ Cum incearca sa profite de ATACUL CIBERNETIC ransomeware serviciile secrete

BOLNAVI DE SECURISM. SRI a facut de 16 ori mai multe INTERCEPTARI decat FBI/ Ambasadorul Hans Klemm, acuzat de asociatii ale magistratilor de GANDIRE DE TIP SOVIETIC pentru laudele aduse DNA/ SCHIMBAREA FORTATA A CLASEI POLITICE si FRICA DE KOVESI

RAZBOIUL LUMILOR ACOPERITE. Decizia CCR privind interceptarile SRI arata doar varful aisbergului: INFRASTRUCTURA GIGANTICA A SERVICIULUI SECRET SI PRACTICILE SUPRAVEGHERII GENERALIZATE/ Cine este Darren White si de ce o contesta vehement pe sefa DNA, Laura Codruta Kovesi?/ JUDECATOR: “Societatea s-a obisnuit cu anormalul, iar o readucere la normalitate socheaza, sperie, ba chiar creaza panica si isterie”/ SRI bate FBI la interceptari! (VIDEO)

CONTROLUL MINTII IN NOUL TOTALITARISM. Cum suntem guvernati prin TEHNICI SECTARE transformate in METODE DE CONDITIONARE a gandirii si comportamentului. FALSA “TREZIRE”, FANATIZAREA, eticheta “TEORIEI CONSPIRATIEI” si DESFIINTAREA FAMILIEI

NOII CAINI DE PAZA AI PUTERII. Tradarea oamenilor de cultura si a jurnalistilor, deveniti PIESE ANGRENATE in STRATEGII DE PUTERE si CONTROL, de LINSAJ AL “DUSMANILOR” si “OCUPARE” a SPATIULUI PUBLIC

Drumul catre STATUL TOTALITAR – cazul STASI [VIDEO – conferinta TED]. Trei in unul: serviciu de informatii, politie secreta si procuror public. SUPRAVEGHERE TOTALA, CONTROLUL prin NEINCREDERE, FRICA si PRESIUNE PSIHOLOGICA si diabolica strategie de “BIODEGRADARE” a disidentilor


Categorii

Justitie, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete, Stat politienesc, Uncategorized

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “ZIARISTII CU EPOLETI SI BATERIILE DE ANALISTI. Toti oamenii NOII SECURITATI sau cum au infiltrat “serviciile” JUSTITIA si MASSMEDIA/ DRAGOS PATRARU a incalcat ordinea si disciplina in unitatea militarizata DIGI 24/ Inflatia interceptarilor si TOTALITARISMUL SECRET

  1. Sa nu scoatem din calcul si varianta inscenarii scandalului la Digi 24 pentru audienta, nu putem sti dedesubturile si jocurile de culise.(adica pierzi 20% dar castigi 70%)

  2. Donald Trump e dezgustator.

    http://www.globalresearch.ca/dnepropetrovsk-the-new-jewish-capital-of-the-world/5591375
    http://www.globalresearch.ca/will-the-afghan-graveyard-of-empires-be-donald-trumps-last-stand/5591304
    http://www.globalresearch.ca/norwegian-army-enters-southern-syria-to-aid-endangered-rebels-at-border-crossing/5591309
    http://www.globalresearch.ca/u-s-350-billion-arms-sale-to-sauds-cements-u-s-jihadist-alliance/5591350
    http://www.globalresearch.ca/the-european-left-and-the-greek-tragedy/5591368
    http://www.globalresearch.ca/can-trump-salvage-his-presidency-in-syrias-war/5591346
    http://www.globalresearch.ca/new-french-president-will-not-recognise-palestine/5591329
    http://www.globalresearch.ca/us-coalition-attacks-syrian-forces-to-the-rescue-of-isis/5591254

    http://www.globalresearch.ca/measles-mortality-rates-the-efficacy-and-safety-of-vaccines-role-of-the-medical-establishment/5591362

    http://www.globalresearch.ca/war-and-oil-reserves-trumps-us-saudi-partnership/5591261
    http://www.globalresearch.ca/the-atlantic-alliances-holy-war-against-the-islamic-state-isis-natos-role-in-the-recruitment-of-islamic-terrorists/5399540
    http://www.globalresearch.ca/trump-in-israel-not-remembering-the-uss-liberty/5591543
    http://www.globalresearch.ca/us-deep-state-sold-out-counter-terrorism-to-keep-itself-in-business-2/5591574
    http://www.globalresearch.ca/trumps-love-affair-with-saudi-arabia-the-fountainhead-of-terrorism/5591511
    http://www.globalresearch.ca/whats-in-a-name-u-s-takes-syrias-al-qaeda-off-terror-watchlists/5591567
    http://www.globalresearch.ca/donald-of-arabia-a-disgusting-spectacle/5591588
    http://www.globalresearch.ca/hypocritical-speech-trumps-saudi-soliloquy/5591503
    http://www.globalresearch.ca/the-riyadh-declaration-of-escalated-regional-wars-a-statement-of-mass-deception/5591508
    http://www.globalresearch.ca/u-s-military-aid-to-al-qaeda-routine-shipments-of-weapons-to-syrian-freedom-fighters/5548960

  3. Pingback: nca o piesa in puzzle-ul JURNALISTILOR ACOPERITI. Spovedania lui Silviu Manastire
  4. Pingback: Inca o piesa in puzzle-ul JURNALISTILOR ACOPERITI. Spovedania lui Silviu Manastire
  5. Pingback: DE LA STATUL CLIENTELAR LA STATUL PARALEL AL NOII SECURITATI/ Pica Dragnea? Bucuria nebunilor/ LUPTE CRANCENE PENTRU PUTERE SI SUPRAVIETUIRE IN SISTEMUL PROCURORISTIC/ Mica istorie a SISTEMULUI DE PROPAGANDA al statului politienesc/ DE CE AR FI DRAGNEA NO
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare