foarte bine poÅ£i cunoaÅŸte pe cel binecredincios după cum se ceartă. Cel ce este lup în piele de oaie, nu face decât spume la gură ÅŸi împroaÅŸcă venin, încât în jurul său nu creÅŸte nimic. Cel ce se ceartă în Duhul pune certăreaÅ£a sa râvnă la picioarele Domnului, în slujba Lui ÅŸi numai spre slava Lui. Nu spre a plăcea oamenilor, nu pentru a căpăta fală (sau audienţă), nu pentru a-ÅŸi pune la punct oponentul, ci spre a-l trezi, spre a-l ajuta să-ÅŸi vină în fire. Cel ce se ceartă din orgoliu sau mânat de diavolul, loveÅŸte, lasă pe cel rănit ÅŸi pleacă apoi să se culce pe lauri….
