Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMINICII
***
Din nefericire, sminteala nejustificata legata de modificarea adusa de Sfantul Sinod aranjarii duminicii in ordinea zilelor pe calendarele bisericesti este prelungita de un articol destul de… nefericit (de aceasta data), din punctul nostru de vedere, apartinand pr. prof. Mihai Valica. Cu tot respectul si cu toata dragostea pe care le purtam reputatului parinte, ale carui materiale si-au gasit intotdeauna un loc de cinste in paginile Razboi intru Cuvant – in vremea cand alte bloguri il boicotau constant sau ii deturnau mesajele! – trebuie sa spunem cu tristete, dar raspicat, bazandu-ne nu pe mintea noastra proasta, ci pe intreaga invatatura PATRISTICA, pe Traditia Bisericii, ca, din pacate, de aceasta data, parintele se insala destul de tare.
Cu sau fara linii pe calendare, cu sau fara motivatii curate ori, dimpotriva, oculte, ale Patriarhiei, in ciuda oricaror sfortari de a impune, mediatic, o alta versiune, convenabila numai ADVENTISTILOR de ziua a saptea, adevarul Bisericii ramane unul singur, vesnic si indubitabil: DUMINICA CHIAR ESTE SI RAMANE SI PRIMA ZI A SAPTAMANII.
Presupunem ca, din suspiciunea si din teama foarte de inteles a parintelui nostru de a nu cadea in vreo alta capcana modernista intinsa pentru noi de Patriarhie (ca de atatea alte ori), a ajuns pana la a “a sufla si in iaurt” si, din infierbantare si neatentie, a mers pana acolo incat, pentru a demonta o decizie – in sfarsit una mai buna, poate… una la o suta – a Patriarhiei BOR, aruncat si copilul din copaie, odata cu apa, adica, pe langa reprosuri legitime aduse institutiei pastorite de SS (PF) Daniel, sustine si idei care rastoarna unele dintre cele mai clare invataturi si practici ale Traditiei legate de ziua de Duminica si semnificatia ei liturgica.
Incepem insa prin a marca si noi cateva din “dilemele” juste exprimate de Parintele Valica catre Patriarhie, la care subscriem in proportie covarsitoare:
“Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisericii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumenismul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?- Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
- S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011? (…)
- Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”.
- Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16) cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
- Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR“.
Da, suntem perfect de acord: e adevarat ca acestea si multe altele ar trebui sa fie prioritatile Bisericii, e foarte adevarat ca exista la varf o dorinta de “innoire” cu orice pret, ca exista, vizibil, niste ambitii de tip cezarist, aproape faraonice, insa macar o data, poate din intamplare, “innoirea” chiar a insemnat, oricat de carcotasi am fi si oricat am dori sa negam realitatea, abia intoarcerea la Traditie si la o normalitate bisericeasca care, in alte tari ortodoxe, de limba greaca sau nu, de la Ierusalim si Belgrad pana inclusiv la Sfantul Munte, nu creeaza nimanui absolut nicio problema, pentru ca este foarte bine inteleasa in spiritul Traditiei si al invataturii de credinta. Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) – ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! – sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilor… Si masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare. Daca insa am judeca fixist, absolutist si… irational, pana acolo am ajunge. Mai degraba ne-am fi temut de succesiunea “una calda, una rece” si ca nu cumva aceasta “intoarcere” buna sa nu pregateasca terenul pentru o alta schimbare, de data asta “rece”, adica evident negativa si inovatoare, neortodoxa, de genul presiunii pe modificarea Pascaliei.
Fara doar si poate, revenirea aceasta nu trebuia sa se faca pe nevazute, ci putea foarte bine sa mai astepte si, mai ales, sa fie pregatita si explicata cum se cuvine! Politica “faptului implinit”, modul autoritarist (pe model papist), arogant si secretomaniac in care PF Daniel continua sa-si impuna ideile, fie ele bune sau (de cele mai multe ori) rele, continua sa starneasca legitime iritari si indoieli.
Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare, chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina… sau, mai degraba, in secret.
Problemele cu Patriarhul si toate racilele sale, problemele legate de primejdiile alunecarilor ecumeniste raman intacte, din pacate, dar de la vigilenta critica fata de actiunile sale si pana la a face din “tantarul” unei linii trase pe calendarul bisericesc inainte de duminica un “armasar” mediatic care tinde sa ia si locul, si duhul scandalurilor legate de… alte probleme de calendar (stil nou-stil vechi), ni se pare o distanta complet nejustificata si disproportionata.
Intr-adevar, e ciudat ca a trebuit sa treaca atat de mult (insa nu atat cat zice parintele Valica) “ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului”, dar, am zice noi… tot e bine si asa, ca am aflat asta, desi e real ca nu era aceasta urgenta noastra, insa, pana la urma, nu e deloc rau sa ne cunoastem credinta mai temeinic si sa nu confundam curgerea timpului “profan”, civil, “impartit” exact de masoni in secolul XIX in saptamani care incep cu LUNEA, cu randuiala dumnezeiasca a timpului liturgic, care a inceput TOT TIMPUL cu Duminica.
Oricum, de aici si pana la a starni acum, cand totul arde in viata noastra, in lumea noastra, o asemenea falsa problema, a prilejui o asemenea isterie internautica anti-teologica, ni se pare ca seamana a “sabotaj” si “diversiune” ale vrajmasului (N.B.: nu ale oamenilor!), miroase a cursa nevazuta intinsa pentru a ne “tine ocupati” cu teme minore, trecatoare, a ne agita si a ne da de ceasul mortii din mai nimic, in timp ce adevaratele primejdii se “dizolva” in oceanul de “stiri” si intra apoi la fapt divers, trecand aproape neobservate. Raul major din lume se banalizeaza, se relativizeaza, ne desensibilizam fata de el, ne intra in peisaj si il luam in contact doar “virtual”, nu ne mai doare, nu ne mai atinge in profunzime… Nu mai vedem padurea din cauza copacilor, pierdem esentialul si pierdem timpul… In acest timp, pregatirea noastra LAUNTRICA pentru adevaratele si grozavele incercari care ne asteapta in acest sfarsit de lume este amanata pe termen nedefinit! Oare pentru cercetarea si curatirea pacatelor noastre mai dovedim aceeasi ravna, dusa pana la detalii microscopice?
Cei care insa au preluat acum articolul cu satisfactia vendetei si a EXPLOATARII PENTRU PROPRIA AGENDA a razbunarii, a urii si a scandalului, unii dintre ei ignorand mai toate celelalte articole de pana acum ale parintelui Valica: [va mai amintiti de: PR. MIHAI VALICA DESPRE SCANDALUL AFISELOR REFERITOARE LA ACTELE CU CIP si despre cei care “talibanizeaza si transforma Biserica in inchizitie morala” sau de cel in care chiar si noi eram criticati: Drept la replica din partea Parintelui Mihai Valica DESPRE ISPITELE UNUI SIMPOZION DE MARTIROLOGIE SI CRITICILE RAUTACIOASE]– au dovedit clar ca nu au nici cel mai mic interes sincer pentru ideile teologice dezbatute in articolul pe care l-au postat, ca de fiecare data in ultima vreme, numai si numai pentru a-i atribui utilitatea de “ciomag” cu greutate cu care sa-si plezneasca si sa-si lapideze moral adversarii incomozi, numiti candva, frati… E tot ce conteaza pentru ei! Atat si nimic mai mult. In rest, ce vedem? Un stupefiant dispret, o lipsa de evlavie si ignoranta TOTALA pentru ceea ce inseamna Ziua Duminicii sau pentru ce spun Sfintii Parinti, care este invatatura Bisericii pe care, altminteri, multi dintre ei pretind ca o apara. Cum sa apere ceea ce nici nu cunosc, nici nu vor 
sa cunoasca si fata de care nici evlavie nu au? Hau-haul si bau-baul continuu, galetile de minciuni si de noroi pestilential care inunda forumurile acestor bloguri, insultele, instigarile si stigmatizarile bolsevice nu vor tine loc insa de argumente, de cultura teologica, de invatatura Parintilor (ca de smerenie si de bun-simt nici nu are sens sa vorbim), iar manipularile nu pot avea succes la nesfarsit. Pot fi prostiti unii, ei insisi mai vicleni sau mai slabi in credinta, dar oamenii cinstiti si credinciosi Duhului celui bun nu pot fi pacaliti prin trucuri ieftine, contra celor mai flagrante evidente. (Desigur, aceiasi sarmani orbiti de rautate si de viclenie se vor ascunde de acum incolo sub poala autoritatii NUMELUI parintelui Valica, dupa procedeul sofistic si manipulativ ultra-cunoscut, desi au ignorat senin ca exista acelasi nume, atunci cand… nu le convenea deloc-deloc! Pentru ei totul este doar instrument, mijloc, pretext, iar ideea de polemica corecta si nepatimasa pe argumente, nu pe atacuri la persoana, le este complet straina. De aceea sa nu ne mire ce titluri-bomba, mincinoase si grosolane vor urma dupa acest articol).
Dar sa trecem mai bine de la acei sarmani manipulatori si huiduitori de meserie la articolul despre care vorbeam, al unui parinte cu adevarat bun, serios si cinstit, cu care suntem convinsi ca se poate dezbate si polemiza civilizat pe o tema importanta, si care nu ne dusmaneste, nu ne batjocoreste si nu ne agata etichete ideologice atunci cand nu suntem de acord, si despre care credem ca poate accepta ca oricine poate sa greseasca, cu buna intentie fiind.
*
Inca de la prima lecturare a articolului pr. Valica iese in evidenta un lucru izbitor: nu este citat nici macar un singur Sfant Parinte, ci doar pasaje scripturistice si unele canoane interpretate fortat. Atunci cand invocam, insa, Sfanta Traditie, ar fi cazul sa luam totusi ca referinta Sfintii Parinti si cercetat ce anume au spus ei, cu onestitate, fara sa eludam ceea ce ne infirma, iar nu dorind sa ne impunem cu orice chip propria teza.
Dar ce spune pr. Valica in articolul sau? Printre altele, ca nu este posibil ca duminica sa fie prima zi a saptamanii, deoarece
Se înţelege că Dumnezeu S-a odihnit după ce a creat (Evrei 4, 4) şi nu se odihneşte întâi şi apoi creează, cum ar sugera forma calendarului propus de Biroul de Presă, care începe săptămâna cu odihna şi nu cu lucrul. (…) Dacă după Biroul de Presă „nu se schimbă nimic în calendarul creştin-ortodox pe anul 2011”, eu cred, totuşi, că se schimbă cel puţin logica perceperii zilei de odihnă ca fiind un început şi nu ca o încununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa şi ca o răsplată a unei munci de o săptămână, când creştinul trebuie să-şi odihnească trupul, dar să-şi primenească şi sufletul prin rugăciune şi participare la Sfânta Liturghie.
Mai departe, parintele profesor crede ca:
Faptul că întemeierea Bisericii, adică Pogorârea Sfântului Duh se petrece în duminica a 8-a după Paşti, iar săptămâna liturgică începe imediat cu lunea, şi nu cu duminica, iar prima duminică după Rusalii începe cu Glasul 8, este mai mult decat evident că Sfinţii Părinţi au statornicit, prin rânduelile liturgice şi doxologice, că duminica este a opta zi şi nu mai este prima zi a săptămânii, chiar dacă biblic, din punctul de vedere al calendarului iudaic, este menţionată ca prima zi a săptămânii.
Acestea sunt principalele contra-argumente de ordin teologic din articolul pr. Valica. Practic, parintele considera ca…
- Duminica este o zi a odihnei in sens sabatic (in sensul in care duminica Dumnezeu S-ar odihni dupa lucrarea Sa, ca si noi – un inteles mai mult trupesc),
- Duminica este doar un sfarsit al innoirii creatiei, o incununare a ei, nu si un inceput si
- Sfintii Parinti ar fi stabilit-o doar ca a opta zi (in afara timpului, deci), nu si ca prima, prima fiind lunea.
Vom demonstra falsitatea din punct de vedere ortodox a acestor trei afirmatii, aratand, cu citate din Sfintii Parinti si din Pidalion, ca…
- Duminica este zi a Invierii, nu a odihnei sabatice. Adica este ziua in care Hristos Se aduce pe Sine ca jertfa nesangeroasa In Sfanta Liturghie, nu ziua in care Se odihneste de lucrarea Sa (aceasta ramanand pe vecie, in mod firesc, sambata, pe care insa noi nu mai avem nicio datorie, in Legamantul cel Nou, de a o pazi, deoarece noi cinstim acum ceva cu mult mai presus de Sabat). Pentru noi, evident, Duminica este ziua de odihna, dar nu in sensul vechi, sabatic, ci ca zi a invierii: odihna de grijile si activitatile lumesti dar si de preocuparile ne-duhovnicesti.
- Duminica este inceput al zidirii, atat al creatiei, dar mai ales inceput al innoirii si prefigurare a veacului ce va sa vina.
- Sfintii Parinti considera duminica atat prima zi, cat si a opta, drept UNA ZI, duminica fiind punctul central, axa in jurul careia se aseaza tot ciclul liturgic.Tocmai pentru ca este atat incepatura a creatie, cat si covarsire si implinire a ei.
TOATE ACESTEA NU LE SPUNEM DE LA NOI si nici nu le-a inventat, Slava Domnului, Patriarhia Romana, in secolul XXI, CI LE SPUNE TOCMAI PREDANIA ORTODOXA, neschimbata de la inceputurile ei si pana azi. Iar daca BOR sau altcineva strica aceasta invatatura, asa cum mereu am facut-o, o vom amenda cu fermitate si fara ezitare. Dar sa cercetam…
Astfel:
Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste astfel din Evanghelia lui Ioan 20, versetul 26 (Si dupa opt zile, ucenicii lui erau iarasi inauntru, si Toma impreuna cu ei.):
(Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sf. Ioan, pp. 1165-1166, PSB 41).
Asadar, pentru Sfantul Chiril duminica nu doar ca era prima zi a saptamanii SI a opta, concomitent (si in niciun caz a 7-a!) dar aceasta era randuiala instituita de Mantuitorul Insusi. Parintele Dumitru Staniloae, intr-o nota de subsol la pasajul citat din Sf. Chiril, explica la 
randul sau:
Ucenicii au simtit ca Hristos li Se va arata iarasi dupa opt zile. Asa s-a stabilit ca sarbatoare regulata a intalnirii cu Hristos, in Liturghie, duminica, aceasta fiind ziua intai a creatiei innoite. (p. 1165).
Deci, Dumnezeu Insusi stabileste Duminica drept prima zi de creatie reinnoita, cum arata pr. Staniloae, iar nu ca zi de odihna dupa lucru. E inceput de creatie, nu sfarsit, inceput si plinire, concomitent, iar nu nemiscare iudaica. Nu stim de unde a preluat pr. Valica acest “se intelege”, insa cu siguranta nu de la Parintele Dumitru Staniloae si nu de la Sfintii Parinti. Oare Mantuitorul Hristos Se odihneste in momentul in care este adus ca jertfa nesangeroasa la Dumnezeiasca Liturghie?!
Dar sa mai cercetam si alte talcuiri din Sfintii Parinti ai Bisericii, iar nu dupa socoteala noastra, sa vedem daca este vreunul macar ca sa sustina grabitele incercari teologice de acum ale pr. Mihai Valica:
(Sf. Iustin Martirul și Filosoful – Din Apologia I către Antoninus Pius, traducere din Canonul Ortodoxiei)
“La fel cum intaia zidire incepe cu Duminica (iar aceasta se vadeste din faptul ca a saptea zi dupa ea este Sambata, fiindca este ziua odihnei dupa lucrare), tot asa cea de-a doua zidire incepe din nou cu aceeasi zi [adica ziua invierii].” (Sfantul Grigorie Teologul).
Facem rugaciuni stand in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul. Facem aceasta nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie, in ziua invierii, de harul ce ni s-a dat – de faptul ca am inviat impreuna cu Hristos si ca trebuie sa privim catre cele de sus – ci si pentru ca aceasta zi pare sa fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este inceputul zilelor saptamanii, nu a fost numita de Moise prima, ci una. (…) Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si simbolizeaza pe aceea cu adevarat una si a opta zi la care s-a referit Psalmistul (…) este starea care se va arata dupa acest timp, ziua cea fara de sfarsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecator si
(Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, cap. 27, pp. 79-80, PSB 12)
Ce zice pr. Valica:
Prin Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii lui Hristos, duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei rânduieli doxologice, statornicite în mod practic în viaţa liturgică a Bisericii, prima zi a săptămânii este lunea şi nu mai este duminica, fapt evidenţiat în rânduiala citirii Evangheliei după Rusalii.
Nicaieri asa ceva nu este exprimat de vreun Sfant Parinte si nici nu avea cum sa fie investita o zi ca cea de luni, cu o astfel de semnificatie de “prima zi”, extrem de importanta din punct de vedere teologic. Dar am vazut ca pentru Sfantul Vasile, intr-o talcuire legata tot de semnificatia Cincizecimii, ca nicidecum nu poate lunea sa ia statutul de PRIMA zi duminicii, caci duminica este concomitent PRIMA, A OPTA si UNA (adica VESNICIA INSASI!) zi a poporului lui Dumnezeu, crestinii. Tot Sf. Vasile cel Mare, in Epistola 93 (op.cit), enumera, in ordine, zilele saptamanii in care savarsea liturghia:
”duminica, miercurea, vinerea si sambata”.
Asadar, incepe enumerarea cu duminica, pe care o considera PRIMA zi a saptamanii.
Dar ce spune oare Pidalionul despre Duminica? Mai ales ca in respectivul text ar fi fost invocate ”argumente canonice”. Nu stim, iarasi, de unde au fost luate ”argumentele canonice”, deoarece Pidalionul con-glasuieste in acelasi duh cu Sfintii Parinti citati. Astfel, la talcuirea adusa canonului 20 al Soborului de la Niceea (ce prevedea ca crestinii sa nu ingenuncheze in zilele dumincii si ale Cincizecimii), dupa ce se reia tocmai cuvantul Sf. Vasile citat mai sus, se afirma, despre duminica:
Fiindcă ea întâia este ca început de viaţă, şi a opta, ca o covârşitoare Iudaicescului Sabatism, adică în a zilei a şaptea.
(Pidalion, ed. 1844, p. 121)
In plus, la talcuirea canonului 64 Apostolic, acelasi Pidalion ne arata ce praznuim Duminica si faptul ca nu este deloc ziua odihnei, cum o spun iudaizantii:
Deci pe lângă pricina ce chiar şi din lăuntru, pentru care nu postim Sâmbăta, care este precum am zis, odihna Ziditorului a toate, şi pentru aceasta încă nu postim, ca să nu se socotească că ne unim cu ereticii cei pomeniţi. Iar Duminica nu postim, pentru Învierea Domnului nostru şi bucuria cea a toată lumea. Că sâmbăta aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este sfârşitul şi pecetea ei. Iar Duminica poartă chipul zidirii şi a facerii celei de a doua ca un început al ei, iar mai vârtos ca un început şi al celei dintâi zidiri.
Iata, asadar, cat de frumos si limpede ne arata Pidalionul ca Duminica este covarsire a sambetei, a zilei a saptea, care marcheaza sfarsitul unei lumi. Si ca Duminica este prima si a opta zi, inceput de creatie, inceput de lume innoita de Harul Duhului Sfant.
Asadar, recapitulam: sambata este zi de sfarsit, pecete a facerii celei dintai, ziua odihnei din Vechiul Legamant, iar duminica este chipul facerii a doua ca un INCEPUT al ei, si este ziua invierii, ziua Noului Legamant.
Stim chiar de la sfintia sa ca unele surse de inspiratie ale articolului semnat de pr. Valica provin de la profesori “ebraisti”, unii destul de cunoscuti pentru pozitiile lor… cel putin ecumeniste. Acest lucru explica logica intrucatva iudaizanta (teologic vorbind, nu altminteri, N.B.) in care este inscrisa problematica duminicii. De ce? Pentru ca argumentatia ramane tributara logicii sabatice, vechi-testamentare (lucrare urmata de odihna) in vreme ce logica nou-testamentara pune in centru INVIEREA, adica NOUA CREATIE.
Invierea este Inceputul (prima zi) si, totodata, iesirea din timp, vesnicia (a opta zi este ziua iesirii din temporalitate, adica vesnicia, deci este logic ca a opta zi nu poate fi numarata intre cele… 7. Daca admitem – cum pr. Valica o face, ca duminica este a opta zi, atunci este necesar sa admitem ca este si prima, alta posibilitate ne-existand).
Este firesc deci ca Duminica sa fie, pe de o parte, un nou inceput de timp, de istorie (ceea ce se traduce prin “prima zi a saptamanii”), dar si chipul veacului viitor, prefigurare a unei “zile neinserate”, Ziua Imparatiei fara de sfarsit.
De fapt, nu numai ca aparitia duminicii drept prima zi din saptamana nu este o dovada de marcionism, asa cum spune pr. Valica, ci exact contrariul poate fi demonstrat cu privire la propria sa pozitie: de marcionism poate fi suspectat chiar acest text, deoarece pretinde ca sambata este inlocuita de duminica, ca zi de odihna. Cu alte cuvinte, se renunta la unul din pilonii crestinismului: anume, asumarea si continuarea PRIN TRANSFIGURARE in Duh a traditiei vechi-testamentare, a Revelatiei daruite poporului lui Israel. Se stie ca NOI SUNTEM POPORUL CEL NOU AL LUI ISRAEL, noi suntem mostenirea lui Dumnezeu. Asadar, noi suntem mostenitorii traditiei iudaice asumate, dar si transfigurate si depasite intru Legea Harului.
A pretinde ca duminica este doar zi de odihna in locul sambetei ar fi echivalent cu a sterge episodul sambetei si al Sabatului din istorie si din traditie. Si a face din Dumnezeu un zgarcit Care, in loc sa daruiasca poporului sau nou, crestin, o noua zi, o zi sfanta de LUCRARE DUHOVNICEASCA, nu face decat sa le ofere un surogat, un inlocuitor formal al sambetei, dar cu aceeasi functie, ziua VECHII odihne. Dar nu, Apostolul Pavel explica (si inca tocmai evreilor) ca ziua odihnei este ALTA zi gatita de Dumnezeu poporului sau (crestinii) dupa ce s-a adeverit ca “neamul ales” nu a fost in stare sa pretuiasca prima zi de odihna in duhul ei (sabatul, sambata). Marcionist poate fi considerat insa si cel care desfiinteaza intelesul zilei de odihna Sabatice, transferandu-l pur si simplu cu vechile sale sensuri in noua zi de duminica, ca si cum nu mai exista Vechiul Testament si ca si cum nu exista DOUA LEGAMINTE: CEL VECHI SI CEL NOU. Cel Vechi avand ca zi de odihna sambata iar cel nou avand ca noua zi de lucrare a Duhului DUMINICA.
Tocmai faptul ca se pastreaza sensurile specifice sambetei si duminicii, tocmai pentru ca pastram sambata ca ziua a 7-a si duminica drept prima si a opta zi, cu toate semnificatiile lor, tocmai ca stim ca sambata e odihna dupa creatie, iar duminica e ziua Invierii, tocmai asa nu despartim, ci unim Vechiul de Noul Testament.
De altfel, cei care socotesc, in chip gresit si tocmai ei insisi total inovator, adoptand modelul secularist, ca LUNI este PRIMA zi a saptamanii, sa ne spuna atunci ce ramane sambata? Sambata ca ziua a SASEA, teologic, este o absurditate! Si daca Duminica e DOAR ziua vesniciei, a OPTA atunci care ramane a fi totusi ziua a saptea, daca sambata nu mai este… O saptamana fara sfarsit (asta insemnand ziua a saptea)... ce cosmar, simbolic, ar fi! Iar daca totusi uneori e suficient si recursul la o minima aritmetica pentru a ne da seama ce adevaruri simple si de bun-simt negam si incurcam, atunci cand tinem sa demonstram chiar cu orice pret ca avem dreptate.
Asupra aspectelor de ordin pur liturgic, care tin de practica bisericeasca si care, iarasi, arata clar ca saptamana bisericeasca a inceput dintotdeauna si incepe si acum Duminica, ca toate perioadele liturgice incep asijderea (Triod, Penticostar, Octoih), etc, etc. ii vom lasa pe altii, mai cunoscatori, sa aduca argumente. Unii au facut-o deja aici, foarte lamurit, in articol si in comentarii.
Am spus deja si doar repetam acum EVIDENTELE pe care si alti frati teologi le-au subliniat:
Calendarele Patriarhiilor Greciei, Serbiei, Alexandriei si Antiohiei incep si ele saptamanile cu Duminica, ca si Patriarhia Ierusalimului. La Muntele Athos este la fel. Doar la UE, la NATO, la comunisti si la eretici saptamana incepe luni, conform cerintelor ISO.
În ceea ce privește anul civil, acesta a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Modificările au fost reglementate prin diverse convenții interstatale. O dată cu “Convenția Metrului”, din 20 mai 1875, și înființarea Sistemului Internațional de Unități, s-a dorit o exprimare standardizată a tuturor unităților de măsură. În aceeași perioadă, datorită revoluției industriale apare conceptul de “weekend”, marcând sfârșitul săptămânii de lucru. În raport cu săptămâna de muncă, prima zi a acesteia a fost considerată ziua de luni (fiind prima zi în care se putea munci). Luând în considerare aceasta Organizația Internațională de Standardizare (ISO), stabilește împărțirea anului în săptămâni, care, au ca prima zi lunea terminându-se duminica. În prezent fiind în vigoare ISO 8601. Bisericile locale au încercat să se adapteze acestor modificări, ele neoferind creștinilor un calendar anual propriu ci calendarul civil adnotat cu precizările necesare desfășurării vieții liturgice, considerându-se implicite cunoștințele membrilor Bisericii (atât clerici cât și laici) despre felul în care aceste precizări trebuiesc utilizate.
Biserica a continuat așadar să utilizeze duminica, drept primă zi a săptmânii, chiar dacă aceasta este considerată ultima din săptămâna de lucru (civilă).
Prin urmare, cum ajuns chiar si anti-masonii inveterati sa lupte ca sa apere cu dintii o “randuiala” stabilita de masoni?! Sau cine a cazut, de fapt, in capcana acum?! Unde poate duce incrancenarea si/sau nestiinta…
Daca cercetam calculele pascale din scrierile lui Athanasie cel mare (inclusiv tabelele lui Hippolit), pana la Dionisie exigul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, vom vedea ca fiecare zi a saptamanii are o litera: alfa pt Duminica, beta pt Luni, gama pt marti, delta pt miercuri, epsilon pt joi, sigma pt vineri si zeta pt Sambata! Aceasta este numerotarea corecta, patristica a zilelor saptamanii. …
Dar, deocamdata, noi sa mai aruncam o privire si catre cuvintele marilor Parinti contemporani:
Parintele Dumitru Staniloae:
“Sambata sta si Hristos cu trupul in mormant, desi ar fi putut invia indata dupa moarte. Dar stand sambata in mormant, a intarit intelesul “odihnei” de sambata a lui Dumnezeu, ca retinere pentru o vreme de la ridicarea creatiunii la starea invierii si prin aceasta ca adeverire a faptului ca nu prin el insusi se ridica omul la starea de inviere, ci ca el trebuie sa moara intai ca om ce poarta urmele pacatului, pentru ca sa se arate ca invierea este o fapta a lui Dumnezeu mai presus de puterile noastre omenesti si ale creatiei.”
“Ziua invierii nu este o zi de sfarsit, cum e sambata, ci ziua unui alt inceput, a inceputului vietii fara de sfarsit: “Ziua cea dintai”, ziua inceputului fara de sfarsit, e socotita si ca ziua a opta in comparatie cu ziua cea dintai a creatiei. Si pentru ca aceasta zi a opta nu va mai fi urmata de altele, ci va fi eterna, sau infinita, arta crestina a facut din 8 culcat si un simbol al eternitatii, sau al infinitatii.“ (sursa)
Parintele Arsenie Papacioc:
Asadar, avem pe de o parte Sfintii Parinti la care se adauga parintele teolog Dumitru Staniloae sau parintele Arsenie Papacioc, avem si Pidalionul, care ne talcuiesc semnificatia dumincii drept prima si a opta zi, iar pe de alta avem scrierea pripita si partiala a pr. Valica.
Nu este bine deloc daca, luati de un val de criticism fata de orice vine de la “oficiali”, sa ne apucam sa contrazicem laolalta si lucruri care nu sunt periculoase pentru credinta si care nu contravin invataturii Sfintilor Parinti. Scopul nostru este sau nu Adevarul? Apoi este pacat de toata munca, stradania si marturisirea de pana acum a pr. Valica ca sa ajunga acum, fara voia sa, sa fie FOLOSIT ca un fel teolog de acoperire pentru curentele anti-ortodoxe si violent anti-clericale care rup zi de zi camasa lui Hristos, dezbina, urla si injura ca la usa cortului, calomniaza in stanga si in dreapta, mananca “pe paine” carnea aproapelui si ucid suflete, in numele… ortodoxiei.
Nu stim daca poate fi vreo bucurie cand – folosind parabola Evangheliei – “margaritarele” subiectelor teologice celor mai sfinte ajung in gurile coltoase si murdare ale cainilor care nu stiu decat sa sfasie, cand ajungem sa hranim, asa, tot felul de curente subversive, nihiliste, care scriu ingalat si citesc viclean, care cauta in jur nu argumente rationale, nu invataturi de zidire, ci doar elemente care sa se potriveasca ideologiei lor si sa le poata servi, utilitar si cinic, actiunilor lipsite de cea mai elementara OMENIE si BUNA CREDINTA, purtate dupa logica pur BOLSEVICA despre care am scris deja, anul trecut aici, dupa precedentele campanii disperate duse impotriva noastra dupa principiul: “Scopul scuza mijloacele”. Vezi: Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”
Cum am spus deja, este cat se poate de evident ca pentru unii dintre acestia prea putin conteaza ce semnificatie are Duminica in Ortodoxie sau cat de corect este articolul pr. Valica.
Ar trebui mai degraba, cum spuneam si alte dati, sa dam Slava Domnului pentru timpul de mantuire daruit noua, inca, sa multumim si sa pretuim putinele zile de duminica pe care, inca, le putem petrece, cu frica si cutremur, la Sfanta Liturghie, iar nu ca sa ne scoatem ochii intre noi pe internet. O, daca am fi macar un ceas constienti!! Dar daca am pierdut trezvia adevarata a inimii, cautam, in locul ei, sunete de alarma cat mai stridente care, zicem noi, ne-ar destepta…
Reactia acestor demni de mila frati galagiosi, de altfel seamana, din pacate, foarte mult cu reactia fanatica a iudeilor care si astazi turbeaza cand se atinge cineva de sabatul lor… Dar ei, saracii, marturisesc ceea ce NU cunosc…
*
Cat despre atitudinea noastra fata de Patriarhie, pentru cei care mizeaza pe memoria scurta a cititorilor lor, ar fi de ajuns numai sa reamintim acest articol, desemnat candva tocmai de cei care ne calomniaza acum cu o dusmanie si o rea-credinta fara egal, ”articolul zilei”:
Dar mai sunt si altele, pe toate asumandu-ni-le si astazi si nedezicandu-ne de niciunul (si redam numai ce am gasit la repezeala, la o prima cautare, din zecile de exemple pe care le puteam da):
- PROPOVADUIREA EREZIEI ECUMENISTE DE PE TRONUL PATRIARHAL sau: Cine surpa via lui Hristos in numele “unitatii”?
- Mitropolitul catolic Ioan Robu predica de la amvonul Catedralei Patriarhale facand pomenire pentru PF Teoctist si Papa Ioan Paul al II-lea
- CHEMATI TOTI LA O SINGURA AMAGIRE INTRU ANTIHRIST
- MARSUL FAMILIEI SI SEMNELE TOT MAI PRONUNTATE DE TOTALITARISM PATRIARHAL
- “Patriarhul cool” si furtunile mari care ameninta corabia Bisericii (Noutati 28-29 mai 2009)
- PLOCONIRI REVOLTATOARE IN FATA “SANCTITATILOR” BENEDICT SI DANIEL/ S.S. Daniel intre opulenta sfidatoare si necinstirea parintilor
- Patriarhul Daniel binecuvanteaza comunistul 8 martie
Tot in acest sens readucem aminte si avertismentul cel mai important cu privire la ce se poate intampla pe frontul modernizarii ortodoxiei:
Diferenta fata de bloggerii si forumistii mai sus descrisi este ca noi nu consideram A PRIORI si IDEOLOGIC, setati in mod fanatic negativist sau calati pe o structura gandire de tip paranoid, ca ABSOLUT TOT ce vine dinspre Patriarhie este din principiu rau si masonic, ca absolut totul este neaparat erezie sau inovatie periculoasa. Intai sa cercetam si apoi sa dam verdicte, nu sa plecam cu ele dinainte stabilite. Intai sa masuram de 10 ori si abia apoi sa taiem o data, sa dam sentinte. Si nu pe logica kominternista a lui “lasati, ca stim noi ca sunt banditi”, ci cu argumente, cu dovezi, cu fundamentare duhovniceasca si dogmatica ortodoxa.
Precautia sau vigilenta este foarte buna, dar delirul mental nu. Avem nevoie de veghe, de gandire limpede si treaza, de judecata echilibrata, de rugaciune cu dragoste si durere fata de pastorii nostri cazuti sau cu duhul slabit, iar nu de fanatism orb, nu de inversunare si ura, nu de tulburare si vertij de balci. Avem nevoie de iubire si de ONESTITATE si fata de vrajmasi. Fara de acestea, degeaba ne vom amagi ca “aparam adevarul”, fiindca vom cadea jalnic la testul Judecatii, ca unii ce am incalcat cele mai importante porunci ale Legamantului, a carui LITERA ne-a preocupat, tradandu-i insa DUHUL, ca niste noi farisei, FARA MILA SI FARA INIMA. Iar Evanghelia, oricat ne-am stradui, nu se va schimba niciodata pentru a se adapta la noi, “marturisitorii” cei noi, in duh otravit.
Judecatile acestea “otova”, dincolo de faptul ca nu au nimic din duhul si din dragostea Legii Celei Noi, ci amintesc de legea Talionului, ajung sa discrediteze, in ochii oamenilor care inca mai gandesc si mai vor sa respire ortodox, duhovniceste, insasi ideea de critica si de atitudine de rezistenta ortodoxa fata de abuzurile oficialilor. Cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, cainele care latra continuu, chiar si cand nu mai este un pericol, este un caine prost, nu ai ce sa faci cu el. Cainele bun stie sa se opreasca atunci cand e cazul, stie sa DIFERENTIEZE, sa DISTINGA dusmanul, primejdia, si latra ATUNCI CAND TREBUIE. Altfel nu mai e credibil! Rezistenta ortodoxa se compromite nu numai prin sicanele oficialilor, ci si prin diversiunile de tip “Petrica si lupul” (“lupul la oi!“) create in interiorul taberelor “traditionaliste”, prin tratarea irationala, aberanta, “umflata”, extremista, obsesiva si nediscriminatorie a unor “teme” aruncate uneori ca momeala, prin supra-reactie si prin impingerea in derizoriu, apoi, a respectivelor subiecte. Fara dreapta socoteala si numai cu ravna trupeasca, a sangelui, numai cu racnete si imprecatii, se va alege praful de toata intentia buna a multora.
Si mai grav decat toate, se va alege praful din noi prin DETURNAREA dinspre nivelul duhovnicesc de abordare a problemelor catre cel mai lumesc si mai profan posibil mod de reactie. Asa se ajunge la cele mai grave inselari si deraieri duhovnicesti “in numele marturisirii” (huiduielii) pe internet…
Acolo unde este de criticat, de avertizat, cautam si noi sa avertizam, uneori chiar aspru, sfichiuitor, insa argumentat, cu civilitate, ca niste MADULARE ALE BISERICII, cu respect fata de autoritatea ierarhica, iar nu cu atitudinea de maidan si cu limbajul smecheresc sau de batjocura imprumutate de la anticrestinii de la Academia Catavencu sau de la Mircea Badea. Acolo unde nu e cazul, daca facem galagie, se cheama ca nu avem discernamant, ca ne mana de la spate, fara sa stim, un duh nihilist sau protestant si o ideologie anti-clericala, facand jocurile taman ale dusmanilor Bisericii impotriva carora ne laudam ca “luptam”…
Cam cat de “cinstit” si de “ortodox” trebuie sa fie cineva ca sa prezume un partizanat patriarhal in cazul nostru, cand stie FOARTE bine orientarea constanta si clara a siteului? Nu mai vorbim de mizeriile aruncate de detractorii nostri atat de iubitori, legate de “corectitudinea politica” a unei pagini care publica constant printre cele mai multe si mai importante texte impotriva masoneriei si tuturor formelor corectitudinii politice…
La cate marsavii cred unii ca se pot preta, ca si cum ar putea cuceri si Imparatia, calcand peste cadavre de frati… Probabil insa ca ultimele insule virtuale de echilibru si de rezistenta lucida la EXTREMISME SI DIVERSIUNI incomodeaza tot mai rau, rau de tot. Pana la disperare si ura oarba. Dar la acestea, cu ajutorul Domnului, nadajduim sa mai revenim daca si cand va fi si pentru noi timp… Fiindca, mai spunem inca o data ceea ce am mai spus si dupa Craciun:
Sigur, trebuie facute toate, trebuie si informare, si filtrare, si analiza, dar, mai presus de toate, trebuie pregatire, trebuie Sfinte Taine, trebuie sa constientizam vremurile pe care le traim si ca starea in care ne gasim e departe de a fi starea crestinului pregatit totdeauna de moarte, gata sa spuna, alaturi de Dreptul Simeon: Acum slobozeste pe robul Tau Stapane…
Iata ca sunt parti ale globului pamantesc unde crestinii sunt ucisi pentru ca sunt crestini, iar a merge la biserica, la slujba Nasterii Domnului, poate costa viata. Oare noi ce raspuns vom da pentru cum am folosit darul imens al posibilitatii de a participa la dumnezeiestile slujbe ale acestor sfinte zile? Cu ce stare launtrica am intampinat noi vestea ca Hristos S-a nascut? Nu va fi oare dupa dreptate ca se va lua acest dar de la noi?
Moartea sta astazi la panda, e cu ochii pe toti, si pe noi, mult mai mult decat inainte. Si daca Domnul nu va mai da timp, insa stim bine ca pentru toti este un Dumnezeu si o Judecata (dupa porunci!), fie ca unii mai credem in ea, fie ca nu, fie ca unora ne mai este frica de Dumnezeu, fie ca nu…
Da, oameni buni, nu mai este vreme… Vorbim despre zilele dupa care masuram timpul, dar UITAM ca timpul lumii acesteia, vai, este atat de scurt, mai scurt ca niciodata... Si ce trist este daca, Doamne fereste, ne va gasi ZIUA A OPTA aceasta pentru care ne batem acum, mai vicleni si mai rai si decat evreii, si decat paganii… “Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”. (2 Timotei 3, 5). Sa stam bine…!
- UPDATE
- A se vedea importantele comentarii de mai jos facute pe tema duminicii, unele atingand si aspectele liturgice:#gheorghebumbescu:
M-a intristat foarte mult reactia negativa la ‘schimbarea’ facuta de catre ‘cei din deal’; mi-a confirmat parerea ca suntem un popor fara o educatie liturgica (sau simt liturgic). Probabil e de vina comunismul. Parintele Mihai, pentru care am tot respectul si cred ca este un preot evlavios si bine intentionat, s-a straduit sa faca niste ‘acrobatii’ logice sa demonstreze ceva care nu poate fi demonstrat. Dupa logica celor care se impotrivesc grecii s-au dat deja cu iudeo-masonii, avand in vedere faptul ca, de cand au inceput sa le tipareasca, si calendarele lor bisericesti incep tot cu Duminica drept prima zi a saptamanii. Ce sa mai zic de denumirile zilelor saptamanii, care se pot citi usor mai ales in octoih (care nu sant de ieri, de azi): luni se cheama ‘deftera’ (adica ‘a doua’ [zi]), marti ‘triti’ (‘a treia), miercuri ‘tetarti’ (‘a patra’), joi ‘pemti’. Noi am ramas cu denumirile pagane ale zilelor, fapt care iar demonstreaza cat de putin a patruns practica liturgica in cea laica. (…) Nu e iarasi intamplatoare si denumirea celorlalte doua zile, insa nu are rost sa insist aici pt ca articolul acopera si cele ce decurg din aceste denumiri.
Precizez doar ca nu e intamplator ca au pastrat pt ziua a saptea denumirea de ‘savvaton’ (sabat in termeni moderni ‘stiintifici’), pentru ca, asa cum spune Sf Maxim Marturisitorul e ziua (a 7-a!) in care Hristos prin moartea Sa pentru noi S-a odihnit de activitatea Sa pamanteasca. Dupa ziua a saptea urmeaza in mod firesc, in insiruirea liturgica, ziua a 8-a, Dumninica, ziua invierii, a veacului ce va sa fie. Pentru ca traim in timp insa avem in Biserica o pregustare a zilei celei de-a opta; Duminica este concomitent prima si a 8-a. (…) Situatia seamana cu o intamplare anecdotica povestita de Parintele Paisie Aghioritul: un batran simplu si cam neinvatat s-a smintit cand a auzit la sinaxar (in Sf Munte) pomenindu-se un papa. Si-a zis ca paritii schitului respectiv ‘s-au dat cu papistasii’.
In alta ordine de idei, motivul care i-a condus pe cei de la Patriarhie sa purceada la aceasta schimbare poate fi cu totul altul decat zelul pentru ortodoxie. Vom vedea in timp ce urmaresc si sper sa luam atitudinea corespunzatoare. Important e sa nu dam cu bata-n balta pt ca le dam motive sa rada de noi si se compromite orice demers serios de impotrivire la duhul lumesc – cu tot ce implica el, mai ales ecumenismul – pe care din nefericire il promoveaza. Alt lucru intristator este ca cei care critica justetea in sine a demersului nu sant dispusi deloc sa ia aminte la argumente(…). Nu e buna aceasta radicalizare, ma tem ca deja sau format niste factiuni in cadrul carora nu mai exista dispozitie pentru impacare.
Ca sa preiau putin ideea comentatorului dinainte, Sf. Maxim arata ca sambata este desavarsirea pamanteasca a cunoasterii lui Dumnezeu (contemplatia), iar duminica (ziua a 8-a), reprezinta cunoasterea fata catre fata, care este rezervata mai mult veacului viitor. Deci duminica nu doar preia odihna sabatica, ci o desavarseste.
Pentru cei multi sunt neimportante aceste lucruri, dar normal ar fi ca orice credincios sa le traiasca, sa le cunoasca, sa simta taina ascunsa in ele ca sa se poata inchina Tatalui in duh si adevar, altfel ramanem trupesti si iudei.
Nu sunt fara insemnatate datele din calendar, chiar sarbatorile cu cruce rosie sau nu, dar nici motive de dispute.
Trebuie sa fie si eresuri intre credinciosi ca sa se invedereze credinta multora, dar se pare ca si masurile indreptatite pot avea acelasi efect de cernere. Aceasta din cauza lipsei de tact a celor de sus, dar si a inapoierii sufletesti a unora dintre credinciosi.#Ingrid (selectii dintr-un comentariu amplu ce cuprinde numeroase citate din Parinti si consideratii pe marginea cartilor de slujire, a glasurilor etc.)
(…)oare s-a gandit bine inainte (…) sa acuze de erezia marcionita nu doar Sinodul BOR, ci si Patriarhia Ierusalimului, Serbiei si Greciei, care folosesc aceeasi impartire in calendar? Dar ii acuza de marcionism si pe toti Sf. Parinti pascaliografi care in mod unitar au avut o singura ordine a zilelor saptamanii, prima zi fiind Duminica. Este vorba despre Hippolit, Sf. Anatolie al Laodiceii, Sf Athanasie cel Mare, Eusebiu de Cezareea, Sf. Dionisie Exigul, Sf. Maxim Marturisitorul, autorul anonim de la Chronicon Pascale, si probabil multi altii. Daca ar fi acuzatia intemeiata, nimic de zis, si eu l-as sustine marturisind cu orice pret Adevarul Domnului.
Iar Ideologia lui Marcion nu era vreo linie despartitoare! Insusi Sf Ap Pavel a spus de atatea ori ca a murit Legii, dar prin aceasta demarcatie n-a devenit marcionit! Nu! Ideologia lui Marcion era ca Dumnezeul Noului Testament este un alt Dumnezeu, diferit de Dumnezeul Vechiului Testament.
Cand numeri de la 1 la 7, numarul 8 nu se potriveste decat numarului 1 asa cum au notat Duminica toti Sf. Parinti! Duminica este Alfa, niciodata Zeta (7), sau Eta (8) este Feria I, niciodata feria 7 sau feria 8! (…)
Cand numeri glasurile de la 1 la 8, acolo este altceva. La fel si cand numeri voscreasnele de la 1 la 11. (…)Alt indiciu in atentia si la indemana Parintelui Mihai: ciclul pericopelor evanghelice, mai ales in perioada dintre Paste si Cinzecime. Prima pericopa evanghelica incepe cu cea din Dumnica Pastelui, Duminica Pastelui deschide deci Saptamana Luminata. Urmeaza citirile din fiecare zi ale Saptamanii Luminate.
Urmeaza Duminica Tomei si citirele din zilele saptamanii a 2-a, numite ca atare si incepute tot cu duminica. Urmeaza Duminica a Treia, numita ca atare, sau a Mironositelor si citirile din saptamana a 3-a. Deci toate Evangheliile din Duminici, pana la Duminica a 8-a, a Cinzecimii se raporteaza la Duminica Pastilor, care este socotita prima, sau Duminica prin excelenta, ‘una a Sambetelor’ cum cantam la strana. Pana la Cinzecime toate Duminicile se raporteaza direct la Prima (fiind numite a 2-a, a 3-a etc de la Pasti) si ele deschid o noua saptamana, respectiv a 2-a, a 3-a pana la a 7-a.
Daca ar avea la indemana un exemplar grecesc al Sf. Evanghelii, parintele ar putea constata ca unde la noi apare de exemplu in Saptamana Luminata indicarea zilei sa zicem ‘lunea din Saptamana Luminata’ in greceste este scris ‘ti deftera tis diakainisimu’ (unde deftera se raporteaza la cuvantul subinteles ‘imera’ adica zi iar diakainisimou la ‘evdomas’ adica saptamana. Deci in traducere libera pentru ziua de luni din Saptamana Luminata ar iesi ‘in a doua [zi] a [saptamanii] luminate’. in mod analog sant denumite si restul zilelor pana la Cinzecime. Astfel, de exemplu, cu Duminica a treia de la Pasti incepe saptamana a treia, si pentru fiecare zi a acestei saptamani e specificat ca apartine saptamanii a 3-a, inceputa cu Duminica a treia.
Cred ca toata confuzia Pr. Valica se datoreaza faptului ca sistemul de ‘numerotare’ al Duminicilor de dupa Cinzecime se schimba. Numerotarea porneste iar de la 1 prin raportare de data aceasta la Duminca Cinzecimii, insa aceasta duminica nu mai este ea prima ci cea imediat urmatoare, adica a Tuturor Sfintilor, astfel incat se creeaza un decalaj de numerotare: ziua de luni dupa Cinzecime este a doua zi din prima saptamana dupa Cinzecime si Duminica urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor nu mai este numita a doua (asa cum s-a procedat in perioada pascala) ci prima. Insa e vorba numai de numeroatare, lucru demonstrat (nu infirmat cum crede parintele) si de faptul ca din Duminica Tuturor Sfintilor se reincepe folosirea Octoihului, carte in care este evidenta succesiunea zilelor in cadrul fiecarui glas, adica de la vecernia Duminicii pana la ceasul al 9-lea al Sambetei.
Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]‘) a Sfantului Duh. (…)
Au raspuns adminii cu dovezi dogmatice, de doctrina, lasand pe seama altora aspectele liturgice. Acestea sunt suficente, deoarece consider ca aspectele liturgice nu sunt tocmai lamuritoare, desi nu sunt in favoarea dovedirii ca duminica e ultima zi a saptamanii crestine. Ea este culminanta, dar nu ultima.
Aceasta deoarece, dupa Sf. Maxim, “toata innoirea […]se refera la modul lucrului ce se innoieste, dar nu la ratiunea firii”(Ambigua, 114). Adica duminica reprezinta inceputul de la care am cazut, refacut prin iconomia intruparii, dar si apogeul din veacul viitor. Insa asta nu schimba firea (saptamana), ci doar o innoieste, o naste din nou.Concret, dpdv liturgic, de la Pasti pana la Cincizecime (inclusiv saptamana de dupa Rusalii), duminca este prima zi (Duminica Cincizecimii nu marcheaza incheierea serbarii Invierii, cum gresit si grabit afirma Pr. Valica), iar incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor ciclul liturgic este preluat de Octoih, care incepe cu Duminica. Iar Triodul tot cu Duminci incepe saptamanile.
Exemplu elocvent: Saptamana luminata incepe cu Duminica Invierii (Saptamana Mare doar marcheaza cele mai importante evenimente inainte de Inviere si nu culmineaza cu Invierea, care e din alt registru praznical).E adevarat ca noi trebuie sa pastram sirul firesc al lucrurilor, anume ca ultima zi a saptamanii sa fie de odihna. De aceea duminica este si a opta. Era potrivit, din vechea oranduire a zilelor saptamanii, doar modul de marcare din calendar cu doua bare, care nu face ca duminica sa fie doar prima zi, ci si a opta. Dar nu e posibil sa facem afirmatii, unele chiar eretice, pornind de la un fapt care nu e gresit – stabilirea dumincii ca prima zi. Pt. ca in principal duminica este prima zi a saptamanii, Mantuitorul n-a schimbat firea, ci a innoit-o, a curatit-o.
Categorii
Apologeticum, Data Pastelui (Pascalia), Duminica, Opinii, analize, Parintele Mihai Valica, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, SaccsivEtichete (taguri)
Apologeticum, calendar, calendar 2011, diversiune, Duminica, Mihai Valica, Parintele Mihai Valica, Parintele Valica, prima zi a saptamanii, Saccsiv, scandal, sminteala, teologieArticolul urmator/anterior
Comentarii
118 Commentarii la “Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMINICII”
<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dragi frati admini,
Indraznesc sa exprim o parere: asemenea subtilitati teologice nu ar trebui sa dea nastere la neintelegeri intre noi, pt ca poate noi nu avem capacitatea sa le intelegem in totalitate deoarece acum vedem ca prin oglinda, in ghicitura.
Am citit scrisoarea parintelui Valica si mi se pare ca nu exista o cotradictie reala intre ceea ce sustine domnia sa si materialele foarte bine documentate prezentate de voi.
Sa ne gandim cum si Sfantul Evanghelist Luca il numeste pe Mantuitorul “intaiul nascut al Mariei”(Luca 2,7) sintagma ce a dat nastere la ingrozitoare erezii si hule, gresit interpretata de mintile omenesti. Dupa cum bine biserica ortodoxa o cinsteste pe Nascatoarea de Dumnezeu ca fiind pururea Fecioara , intaiul nascut inseamna primul nascut dar si singurul nascut.
Ma gandesc ca interpretand duminica ca fiind prima zi a saptamanii, noi crestinii, ar trebui sa ne plasam in afara timpului istoric, obiectiv. Ziua Domnului este prima zi si singura a timpului mantuirii pe care il deschide Hristos noua pacatosilor prin Invierea Sa.
Odihna la care Domnul ne cheama nu mai este odihna pasiva sabatica a Vechiului Testament ci odihna activa a mantuirii. Prin urmare Duminica nu este o zi de odihna in sens vechi-testamentar ci in sens evanghelic.
@Elena:
Imprudenta nu a fost a noastra, si noi a trebuit sa ne aparam si sa demontam o diversiune care a acaparat, pur si simplu, spatiul blogosferic. Imprudenta consta in faptul ca pr. Valica a ocolit fara rost toate dovezile ce vin din Traditie, de la Sfintii parinti si de la parinti contemporani care arata ca duminica nu este doar a opta zi, ci si prima. Iar miza este sa existe un raspuns clar, documentat, la obiect, pe o tema care a generat, pe internet, multa tulburare. Si pentru ce?! Pentru nimic!
Daca ar fi fost dupa noi, am fi lucrat si facut cu totul altceva. Numai de scotocit prin PSB-uri, Pidalioane si articole nu aveam acum timp… E atat dde greu sa faci o astfel de documentare, cand oricum iti lipseste timpul! Iar alti parinti, cu nume destul de cunoscute, nu au vrut sa se implice, din varii motive, unele din ele constand in aceeasi lipsa de timp… Cum ne spunea cineva, in aceste zile au murit oameni, au fost cazuri grave de boli, tragedii in familiile pe care le pastoreste, iar el sa stea sa descoasa firul in patru pe tema duminicii? Nu am zis noi bine cand am amintim ca semanam cu acea legenda ce spune ca teologii din Contantinopol, inainte de a cadea orasul, dez-bateau apa in piua despre sexul ingerilor? Asadar, nicidecum nu am vrut noi sa initiem sau sa prelungim aceasta controversa sterila despre duminica. Insa a devenit imperioasa implicarea pentru ca tema s-a transformat intr-un fenomen internautic tipic de diversiune, manipulare si manifestare gregara, in care noi am fost implicati – de altii – direct.
asa este, diavolul-teolog ne da de lucru in fel si chip doar-doar va reusi sa ne invrajbeasca si sa ne distraga atentia de la ceea ce e vital pentru noi: sa facem pocainta.
Va rog sa nu va intristati si sa nu ii dati satisfactie fratilor !
Daca acum ne cheama Domnul la Judecata, nu cred ca ne va intreba de ziua intai, a saptea sau a opta, ci de pacatele (nepazirea poruncilor!!!) personale.
Presupunand ca ne-ar aseza pe toti in Rai, nici acolo nu ne-am ODIHNI de grija liniilor din calendar.
E jalnica situatia noastra. Cat suntem de dezbinati!
Pana mai lunile trecute ne numeam frati si acum n-avem ochi sa ne vedem unul pe altul, desi suntem toti copiii lui Dumnezeu, fratii lui Hristos.
Sf. Nicolae Velimirovici: fiecare sageata slobozita se infige in inima lui Dumnezeu.
PS.Va multumesc pentru inca o postare care chiar daca nu aduce impacarea dintre noi (care l-ar odihni pe Dumnezeu), aduce macar unele lamuriri ce ar putea sa odihneasca pe vreunul dintre acesti mai mici frati ai Lui.
Ma iertati, schimbarea calendarului e menita sa dezbine. N-as vrea sa pun paie pe foc, dar eu am fost surprinsa neplacut de anul trecut de calendarul MMB care nu a mai facut pentru prima data cu rosu data de 9 martie a Sf. 40 de Mucenici, iar anul acesta la fel (nu s-au corectat). Chiar inainte sa constientizez prea mult ortodoxia, respectam aceasta data stiind ca mama face “mucenici”. Atunci (anul trecut) am cautat in mai multe directii si am constatat ca fiecare e cu calendarul sau si sfintii sai trecuti cu rosu. Episcopia Husilor avea cu rosu Sf. 40 Mucenici, dar si Sf. Haralambie (parca 10 Februarie), de care eu personal nu auzisem pana atunci, apoi am aflat ca ar fi fost un Sfant mare, cu rosu pe vremuri. Alta episcopie avea Sf. Stefan cel Mare, ceea ce inteleg ca le era local.
Deci problema e mai mare decat numai cand incepe saptamana – luni sau duminica. Desi nu ma bag intr-o argumentatie teologica pe tema asta, parca Postul Pastelui ca si Saptamana Mare incep de luni. La fel saptamana luminata, nu?
Europa are ca standard inceputul de saptamana luni (vezi orice calendar italian, german, spaniol, francez, etc…) in timp ce continentul Americii de Nord are ca standard inceputul de saptamana duminica, iar trecerea de la unul la altul e destul de socanta, daca chiar te confrunti cu asa o problema in viata de zi cu zi. Acest lucru se poate verifica pe orice calculator jucandu-te cu time-zone-ul si calendarul. Dar chiar si weekend-ul (= sfarsit de saptamana) de origine americana se tine sambata si duminica, ceea ce le contrazice calendarul.
E dureros pentru toti ca se speculeaza aceasta controversa mica pentru a produce mai multa dezbinare si controverse intre cei ce se vor de un cuget. In loc sa se mai faca o schimbare in calendare, astfel incat unele sa apara cu lunea altele cu duminica de inceput al saptamanii, mai bine se gandeau sa se puna de acord cu sarbatorile Sfintilor marcate cu rosu.
@svm:
Draga sora, pentru astfel de chestiuni nu se pot dezbina si nu pot dezbina decat cei care au deja duhul dezbinarii in ei. E absolut contra-indicat sa facem din tantar armasar pe chestiuni minore legate de calendar… Bine ar fi sa traim Duminicile si praznicele asa cum se cuvine, sa cinstim toti sfintii si toate sarbatorile din calendar, asa cum or fi ele marcate… Ca aici e buba mare, de fapt. Dar pentru cine mai conteaza asta?
Nu stim, sincer, de ce s-a decis (dar nu numai in Moldova) ca anumite sarbatori, precum cea de pe 9 martie a Sfintilor 40 de mucenici, sa nu mai fie marcate cu Cruce rosie, deci sa nu mai fie obligatorie praznuirea lor liturgica si in bisericile de mir. In orice caz, e foarte bine sa continuam sa o tinem cu aceeasi evlavie.
…vedeti, o fi si aici “fie tie dupa credinta ta!”, ca daca te-ai dus la Sfanta Biserica sa vezi ce e in neregula pe acolo si singurul lucru bun de acolo a fost prezenta si spiritul tau critic…dupa cum te-ai imbracat si te-ai aranjat (trebuia sufleteste dar…nu mai e “la moda”…nu?!) la adevarata “nunta” ce crezi, vei fi partas ?!…
Ca acum…cu sau fara Cruce rosie … vedem cu totii ce sarbatorim…ce bezna simtim…si nici un sprijin printre cei crezuti, vazuti a fi aproape…
Putere multa si numai bine, tuturor!
Si io cred ca al viclean facu el ce facu si ne arunca iara o samanta de scandal, ne dete inca o tema falsa, ca sa ne luam la bataie intre noi si sa nu ne vedem de ce trebe. Stiti, abia parca se mai potolira aia cu calendarul vechi, abia ce nu mai auziram nimic de ‘avva’ Nichita Pascan, ca iute mai gasira inca un calendar cu care sa ne incaiere. Ca vazura ca prinse la noi diversiunea asta cu calendarele. Si daca prinse asa de bine, de ce la o adica sa nu mai zvarle si ei, acolosa, o scanteie noua-nouta? Nu? Daca tot nu ne ocupam de alea bune, de suflet, macar sa ne mai dea un os de ros, si dupa aia inca unul, si inca unul.
Ce pleasca a cazut articolul bietului parinte M.Valica pentru Diversionistul Al mai Mare. Ce ispite tapene mai au si preotii astia buni, bai vere, ramai traznit! Voi ati raspuns bine si curat, zic eu, si ma bucur de voi cum ganditi si cum scrieit, dar va dau si io un sfat, dupa capatana mea goala, sa va opriti aici cu calendarele, pana nu ne va durea pe toti capul de o sa picam pe jos 🙂 Si atuncea sa-mi ziceti mie cutu-cutu daca n-o sa ne prinda ceva gen sfarsitul lumii tot discutand de calendare ca prostii, cum i-a prins pe altii caderea Constantinopolului discutand despre sexul ingerilor. Nu zic bine?:(
…si sa ma iertati: cat o sa mai facem mucenici de aluat de post sau nu si acela si cat o sa mai fie pomenirea celor 40 de mucenici (pentru care nu sunt litere destul de groase sau rosii sa-i putem numi noi…)legata de aspectul frumos si parfumat al colaceilor…
Pentru ca odata si odata recunoastem, si devine firesc, faptul ca nu exista Mos Craciun…si punem altceva in loc!
Sau nu?!
@ Radu:
Ba da, zici bine.
ispitele vin ca sa ne constientizam mai bine pacatele si ca sa ne luptam cu ele asa cum treba. ispitele vin si iara vin ca sa ne tie cu atentia treaza. adormim mereu la priveghere.
pe mine unul, toate “disputele” acestea au inceput sa ma cam lase rece – usor amuzat pe alocuri. fericiti cei saraci cu duhul…
haideti sa privim mai putin spre pamant si sa ne obisnuim a-l cauta mai mult pe Hristos.
imi aduc aminte de Parintele Porfirie si de cuvintele sale: “Când lupţi cu pizmă împotriva diavolului, atunci năvăleşte şi el ca un tigru, ca o pisică sălbatică. Când îi arunci un glonţ, el îţi aruncă o grenadă. Când îi arunci o bombă, îţi aruncă o rachetă. Nu priviţi la rău. Să priviţi către braţele lui Dumnezeu, să cădeţi în braţele Lui, şi să înaintaţi“.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/cum-sa-infruntam-avalansa-vestilor-rele-din-lume-si-atacurile-vrajmasului-nu-priviti-la-ceea-ce-vi-se-intampla-ci-la-hristos-precum-pruncul-la-mama/
Totusi, nu pot fi ignorate astfel de situatii. Articolul acesta trebuia sa apara, iar daca nu il “citesc” cei pe care ii vizeaza mai direct, macar pentru oile obisnuite, care inainteaza cu teama, prin intuneric, privind spre Lumina.
Nu ne putem preface ca nu-i nimic, cand alti frati de-ai nostri sunt in pericol, cand ispitele-s atat de multe, mai ales cand vin din partea asta.
Daca putem sa spunem ceva, daca putem sa facem ceva, atunci sa nu stam, intr-o prefacuta smerenie.
Eu cred ca jertfa aceasta (a fratilor de aici) este primita cu bucurie de Domnul, caci e facuta cu dragoste de frati si de Credinta.
“Saraci cu duhul” nu sunt cei saraci in dragoste, ci sunt aceia care inca mai cred ca mai pot schimba lumea si pe ei insisi cu jertfa lor, cu rugaciunea lor, spre slava Lui Dumnezeu Cel Inviat (si cand a inviat Hristos? in prima zi a saptamanii). Cati mai sunt din acestia, cati mai cred ca rugaciunea si dragostea mai pot salva suflete? Cati mai lupta azi, cu pacatele lor sau cu pacatul in general? Oare ce poate da omul in schimb, pentru sufletul sau?
Deci e gresit sa avem doua notiuni separate :pe aceea a masonilor care a introdus saptamana asa zisa de lucru care incpe cu Lunea si adevarata saptamana care incepe si se termina cu ziua Duminicii care este si a Opta.Dar eu am observat si aici sper sa nu mai derajez pe nimeni ptr ca nu doresc acest lucru ca preoti le fac tinerilor Sf. Cununie.In cazul de fata preotul nefiind deranjat ca tinerii casatoritii se mai duc si la starea civila instituita tot de un mason si anume de Napoleon care nu dorea sa se cunune la biserica?
Fratilor!
Fiti zgarciti cu timpul vostru,ca e pretios,e timp de mantuire!Nu-l risipiti umbland de colo-colo,prin locuri (site-uri)compromitatoare,cu scandal,tam-tamuri si fumigene!Nu aveti nimic de pierdut,decat tulburare,in cel mai bun caz.Dar de castigat…enorm!
Ce am pierdut eu, de exemplu ,ca prima oara am aflat,INDIRECT, despre aceste dispute legate de duminica din calendar,din lamuririle aduse la momentul potrivit de catre ACEST site?M-am informat fara sa ma tulbur si deci fara sa ma vatam si in acelasi timp am invatat ceva si m-am mai intarit un pic duhovniceste!Fiti intelepti…!
Multumesc, admin!!
Nu citii cand am scris ca i-ati raspuns Elenei exact ce zisei si eu. Scuze! Gand la gand. Doamne ajuta!!
Multumim pentru acest articol edificator! Multumim Bunului Dumnezeu pentru timpul acordat spre a ne informa (inca) despre Credinta noastra!
Intr-adavar, disputele pe astfel de teme par putin cam puerile in zilele noastre, mai ales cand orice crestin ortodox cu capul pe umeri stie ce are de facut cand este nelamurit de ceva — cauta sa afle invatatura Sfintilor Parinti — care este frumoasa, clara si nu sufera interpretari multiple.
Pai ce s-ar mai putea spune in afara de ce au prezentat adminii excelent in articol, argumente arhisuficiente si lamuritoare in privinta zilei de Duminica dar si referirea la cei care sub pretextul falsei indignari, profita pentru a lovi inca o data acolo unde ii deranjeaza mai tare (si nu in deal ci mai la vale)…
Ce e trist este ca, din pacate, sunt si preoti cu pregatire care nu inteleg (sau poate se fac ca inteleg?) sensul teologic al zilei de Dumnica, ca fiind prima zi dar si ultima zi (a opta, marcand un nou inceput, al veacului nou ce va urma dupa inchierea acestui veac trecator), desi se specifica clar in Traditia Bisericii acest lucru (ca fiind prima si a opta zi). Am citit ca unii ar fi de acord cu semnificatia aceasta, a celei de a opta zi, dar nu si cu prima zi, de inceput (neluand in seama ca nu este vorba doar de inceputul de saptamana, sau al Creatiei, dar mai ales al veacului ce va sa fie, cel fara de sfarsit dupa invierea mortilor, ce nu va avea sfarsit). Si cum ar putea fi a 8-a zi, daca nu printr-o enumerare,care in sens invers ne duce tot la Duminica, ca fiind prima zi. Duminica este ziua Domnului, prima si ultima zi, in acelasi timp inceput si sfarsit de saptamana, si e firesc sa fie asa la fel cum:
“Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.” (Apoc.1:8)
Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul. (Apoc.21:6)
Unele intelesuri sunt ceva mai profunde pentru majoritatea dintre noi, si judecand pripit, si fara a dispune de cunostinte teologice, si conducandu-ne doar dupa judecatile noastre limitate, ajungem sa talmacim complet eronat si nedrept unele lucruri. Insa ca bun ortodocsi ce ne dorim sa fim, atunci cand avem dubii si semne de intrebare, se cuvine sa apelam la Sfanta Traditie si la Sfintii Parinti, care au tratat si acest aspect. Iar daca pe ei nu ii luam in seama, si nici ce scriu Sfintii Apostoli, atunci pe cine? Pe noi insine?
Multi au sarit in sus, sa contrazica pe reprezentanii Patriarhiei, in cel mai bun caz din inertie, nemultumiti tot mai mult de hotararile luate (sau neluate) de-a lungul timpului de aceasta, insa are si critica sensul si limita ei. Sa zicem ca necunoasterea este o scuza. Dar pt unii, a critica si a desfiinta a devenit o ocupatie in sine. Important este sa isi demonstreze punctul de vedere, nu conteaza cum, scopul scuza mijloacele, nu sunt capabili sa isi depaseasca egoismul propriilor banuieli si supozitii. Dar si mai trist este modul in care aleg sa o faca, intr-un duh prea putin crestin, motivand chipurile cu dreapta manie. Dar ce are a face ortodoxia cu agresivitatea de orice fel? Cel putin la nivel de exprimare, daca nu de traire interioara… ce mai conteaza ca judecam gresit sau graim in desert? Chiar daca ar avea dreptate, duritatea limbajului la unii, ii descalifica ca si crestini traitori in Duh.
Spune Cuv.Paisie Aghioritul:
”
Revenind, asa cum o afirmatie nu reprezinta intotdeauna un adevar chiar daca vine de la o persoana de incredere pt. noi, tot asa un adevar nu inceteaza sa fie adevar atunci cand cel care il emite nu se gaseste pe lista simpatiilor sau increderii noastre. Ar parea ca logica dupa care se ghideaza unii este de tipul legilor lui Murphy: cand cineva greseste de multe ori, el va gresi intotdeauna. Mergem pe acest gen de sofisme, si ignoram ce este mai important: ADEVARUL. Si daca nu ne gasim in Adevar si mai si jignim, defaimam sau amenintam pe cei cu care nu suntem de acord, mai putem fi noi urmatori lui Hristos facand cele ale raului? Doar stim de la Ap.Pavel:
“Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea.”
Iar Mantuitorul ne spune:
“Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.”(Matei 12:34,35)
Asadar, tot denigrand si defaimand pe ceilalti, si neaflandu-se la noi nici dreptate, nici adevar, atunci cui mai slujim?
http://www.adventist.ro/index/stiri/info-adventist/195-info-adventist-nr-518–12-ianuarie-2011-/3467-scrisoare-publica-de-apreciere-la-adresa-bisericii-ortodoxe-romane.html
CE ZICETI DE ASTA ?
Scrisoare publica de apreciere la adresa Bisericii Ortodoxe Romane
12 Ianuarie 2011
Scrisoare publică de apreciere
la adresa Bisericii Ortodoxe Române
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România dorește să își exprime aprecierea față de inițiativa Bisericii Ortodoxe Române de a reveni la ordonarea corectă a zilelor săptămânii, în calendarul ortodox pentru anul 2011, începând cu duminica, prima zi a săptămânii, și terminând cu sâmbăta, cea de-a șaptea zi a săptămânii, în conformitate cu Sfânta Scriptură.
Aprecierea derivă mai ales din faptul că Biserica Ortodoxă Română are o influență importantă asupra credincioșilor și asupra practicilor și convingerilor religioase.
Până acum, din nefericire, persoanele care nu cunoșteau suficient Sfânta Scriptură considerau pe nedrept ziua de luni ca fiind prima zi a săptămânii și confundau ziua de duminică (prima zi) cu ziua de odihnă (a șaptea) stabilită de Dumnezeu în cadrul celor Zece Porunci.
Noi vedem în acest act de reparație o împlinire a îndemnului menționat chiar la începutul celei de-a patra porunci a Decalogului (Exod / Ieșirea capitolul 20, versetele 8-11) de a ne aduce aminte și de a identifica în mod corect cea de-a șaptea zi ca fiind sâmbăta, ziua de odihnă binecuvântată, sfințită și închinată lui Dumnezeu în conformitate cu Sfânta Scriptură.
În același timp, chiar dacă am dorit să ne exprimăm public aprecierea pentru acest gest curajos, dar responsabil de respectare a corectitudinii ordinii zilelor săptămânii în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în conformitate cu Sfânta Scriptură, și chiar dacă noi nu putem identifica o poruncă scripturistică de a schimba ziua de odihnă poruncită de Dumnezeu, respectăm autonomia, dorința și tradiția Bisericii Ortodoxe și a enoriașilor acesteia, dar și a altor biserici, de a respecta ca zi de sărbătoare și de odihnă duminica (ziua învierii Mântuitorului), în loc de sâmbătă (ziua de odihnă prevăzută în cele Zece Porunci).
Pentru informații suplimentare: Nelu Burcea, Director Departamentul de Comunicare, Mobil: 0742 106 221, Fax: 021 269 0340, E-mail: neluburcea (@) adventist.ro
Biroul de Presă
Foarte bun articolul! A se remarca faptul ca nicaieri in textul parintelui Valica nu scria „sa luam in considerare un amestec al masoneriei” asa cum postase blogul XXX, sau mai bine zis cum modificase titlul articolului scris de parinte. Ba mai mult, pe la sfarsit parintele Valica chiar precizeaza ca el nu crede intr-o asa zisa conspiratie masonica in problema duminicii. Dar ei trebuiau sa creeze senzationalul, sa inventeze gaina care naste pui vii, sa nu-si dezminta caracterul de tabloid.
“Aceasta vestita si sfanta zi, una a Sambetelor imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor; intru care binecuvantam pe Hristos in veci “–este vorba de Duminica Inverii
`..si intru Sfinti Te odihnesti` –sensul odihnei dumnezeiesti, bucuria Invierii (impartasirea cu Hristos mai adevarat in ziua cea neinserata a Imparatiei Sale)
@ Iulian:
Da, e o strategie perversa, ticaloasa a unei secte tributare inca iudaismului de a contracara ceva care ii ameninta, de fapt, identitatea, rasturnand interpretarea corecta a deciziei BOR la 180 de grade, pentru a-si linisti si intari adeptii sai! O manipulare oribila. O astfel de scrisoare “de apreciere” nu credem ca a mai fost scrisa nicicand pana acum de vreo secta, pe niciun considerent ecumenist din atatea cate au fost (asa cum sigur se vor atunca sa “demonstreze” ignorantii). Dar asa inteleg unii sectari mincinosi care stiu doar a pescui in ape tulburi pentru a trage spuza pe turta sa dintr-o decizie care, DACA ar fi fost pregatita si explicata corect de BOR, ar fi LOVIT, asa cum noi am demonstrat deja, tocmai in temeiurile lor subrede, iudaizante! Si atunci ei si-au creat acest scut diversionist. N-au decat acum cei de la Biroul de Presa al Patriarhiei sa-si bata capul sa arunce acest cadou OTRAVIT SI PERVERS, daca nu au fost in stare sa explice ca lumea nici pentru proprii credinciosi cum stau lucrurile!
admin, cata importanta are in mantuirea crestinului-ortodox ca Duminica este reprezentata in calendar ca prima sau a saptea zi? Atarna de asta mantuirea mea? Si pana acum stiam ca Hristos a inviat Duminica, in prima zi a saptamanii, conform Sfintei Scripturi, iar “dezordinea” din calendarele crestin-ortodoxe de pana anul asta nu mi-a afectat nicicum viata duhovniceasca…
@Iulian:
Dar tu, frate ortodox, constiinta ta ce spune fata de acest comunicat?
Cum isi faceau propaganda adventistii pana acum? Spuneau ziua a saptea este ziua de sabat si este sambata. Scrie asa in Biblie? Scrie.
Cum raspundeau crestinii nostri? Ca… ziua a saptea e duminica. Scrie asa in Biblie? Nu scrie.
Dar scrie ca Duminica este Ziua Domnului si prima zi a saptamanii, si stim ca predania spune ca e prima si a opta zi. Comunicatul acesta arata toata saracia Adventistilor si iudaismul lor, caci au ramas la ziua odihnei celei vechi si nu au auzit ca Hristos a inviat ca sa ne aduca o alta zi de odihna.
In acest moment este mult mai simplu sa le arati ca au ramas la intelesurile vechi ale Legii si ca nu au Har. De altfel, ei zic explicit:
Asadar, ei singuri recunosc ca NU RESPECTA ZIUA INVIERII MANTUITORULUI!
Cine crede ca prin acest comunicat s-ar recunoaste ca decizia patriarhala ar face jocurile nu stiu cui este doar un mare naiv care nu poate face fata propagandei sectare foarte perfide.
@ Gherasim:
Iertati-ne, dar aveti raspunsul in chiar ceea ce noi am scris, exact in sensul acesta. Sigur ati citit?
@ Clifford:
🙂 Corect.
Da, foarte buna observatia, uitasem sa punctam si asta.
Pr. Valica a scris negru pe alb:
iar XXX a titrat:
Manipulari, manipulari…
@ Mihail:
Am raspuns deja la propaganda mizerabila adventista mai sus. Nu sunt bineveniti sectarii aici, sa ne iertati!
PS: Chiar rugam insistent ca cei care doresc sa comenteze sa o faca doar daca 1) au citit articolul si 2) au citit comentariile macar in asa forma incat sa nu repete pe cei dinaintea lor.
Exceptional articolul! Impresionant efortul vostru!
Nu as putea sa comentez mai mult din respect pentru ceea ce ati realizat!
Ma tem ca ,literalmente, cei care ar trebui sa inteleaga ceva din postarea voastra au nevoie de DEX pentru a pricepe unii termeni… Insa concluzia este limpede si fara echivoc (cel putin asa mi se pare mie).
@Narcis:
Multumim, efort a fost, insa tocmai pentru ca nu se poate scrie ceva, cat de cat cu noima, pe aceasta tema, fara o minima documentare. Nu am facut, asadar, decat ceea ce era normal, in aceasta privinta, chiar daca nu asta era prioritar si nu aveam deloc timp.
Apoi… bine ar fi ca problema sa provina de la DEX. 🙂 S-ar rezolva simplu. Insa tare ne e teama ca e vorba de urechi care nu aud si nu inteleg si ochi care nu privesc dar nu vad, la mjloc.
@admin
Eu nu fac propaganda adventista fratilor! Ma tem ca ati inteles gresit!
@Iulian:
Stati linistit, nimeni nu a zis asta. Te “provocam” sa gasesti singur un raspuns si o explicatie corecta, ortodoxa, vis-a-vis de prajitura otravita a adventistilor. Am dat si niste raspunsuri, de altfel, acolo, daca ai citit cu atentie.
Referitor la polemica calendarului, ma framanta un gand: daca intr-o buna zi,mai marii conducatori ai acestei lumi, ajung si ei la concluzia ca prima zi a saptamanii este duminica si in consecinta sa decida ca ziua de duminica sa fie zi lucratoare ( fiind prima zi) iar ca zile libere, nelucratoare, sa fie vinerea si sambata? Cum vom mai putea ajunge noi la Sf Liturghie in aceste conditii? Ar fi bine de cercetat cand si de ce s-a decis, in mod laic, repausul duminical.
@Mircea:
Pai ai gasi raspunsuri daca ai citi cu atentie articolul si comentariile. A pune astfel problema, insa, este fals. In primul rand, pe glob, exista diferite tari, diferite religii, diferite organizari ale timpului. Daca cineva vrea sa scape de duminica crestinilor, pur si simplu nu o poate face decat intr-un sistem de decizie global. Insa, in aceasta logica, e mai periculos ca duminica sa fie a saptea zi, deoarece, atunci, antihristul ar pretinde ca, de fapt, noi si iudeii serbam aceeasi zi, a saptea, adica sabatul. Deoarece el vine ca un imitator al lui Hristos, deci va cauta sa produca amestec si confuzie si in praznuiri. Si foarte usor ii poate prinde in aceasta capcana pe “marturisitorii” duminicii ca ziua a 7-a si ca zi de odihna in sens vechitestamentar. Practic, ei marturisesc acelasi lucru ca evreii si ca sectarii, anume odihna sabatica de a saptea zi.
Pe cand, daca va interzice duminica – in sens de praznuire si de sabatoare a Invierii – atunci va fi foarte clar si net contra cui lupta. Abia acum se separa apele! Numai asa duminica devine UNICA si atat de RADICAL diferita de SABAT. Fiind prima si a opta zi a saptamanii, fiind sarbatoare anume in aceasta ordine. Abia sa reiese cat de diferiti suntem noi de iudei si sectari!
Vezi si reactia adventistilor, care tocmai s-au lepadat de Ziua Invierii Domnului, proclamandu-si cu voce tare iudaitatea. Iar unii se bucura in barbi ca le este confirmat scenariul conspirationist. Mare prostie! E ca si cum se bucura Iuda ca dracul ii da dreptate! Asa au ajuns unii, s-ar alia cu oricine, ar lua de bun orice ar spune sectarii, evreii, numai ca sa dea in BOR. Pentru ca e o absurditate sa ii iei in serios pe sectari, sa pui baza pe cuvantul lor si sa nu intelegi ca e o propaganda la mijloc. Daca nu ii afecta, nu reactionau. Daca era ceva aranjat din culise, nu ar fi trambitat nimic public. Tocmai faptul ca reactioneaza arata ca au tinut sa se distanteze inca odata de BOR. Foarte bine! Sa faca pasi! Cat mai departe!
1) Chiar daca ereticii (adventisti) incearca sa profite de situatia roza din ograda Bisericii noastre, asta nu inseamna ca trebuie sa-i bagam in seama pe teme doctrinare. Altfel riscam ca o dezbatere ortodoxa sa fie impregnata cu iz sectar. Tema tine de sectologie, nu de teologie ortodoxa. Pericolul acesta, de a aluneca in erezia adventista de ziua a saptea chiar l-am remarcat in comentariile de la postarile anterioare.
“De omul eretic… sa te departezi!”
2) Cantecul lor de sirena este pe unde certarete, de vrajba, de dihonie. Reactioneaza la el doar cei ce sunt pe frecventele acestea. Si e un cantec taraganat, care nu are finalitate, cu multe divagatii, ca orice discutie cu sectarii. Deci este inca si inutil a fi bagati in seama chiar din dorinta de cearta.
3) Comunicatul lor este unul ecumenist. Or noi ne declaram anti-ecumenisti. Trebuie sa ne cunoastem credinta ca sa putem da raspuns oricui ne cere socoteala (1 Pt.3:15). Si sa ne tinem de ea cu credinciosie, stiind ca este singura adevarata. Deci noi nu putem accepta teza lor si sa fim in asentiment, ca adica le respectam si noi optiunea de a cinsti ziua a 7-a.
4) Dezbaterea este pe marginea calendarului si credintei ortodoxe. Ar fi de rasul diavolului sa alunecam in discutii despre Legea Veche, sabat, poporul evreu, cel crestin, despre modul cinstirei zilei de odihna (mai ales ca au si fost tratate in mare parte aceste teme chiar in prezentul articol).
nu pot decat sa va felicit (iarasi) pentru articol.
M-a intristat foarte mult reactia negativa la ‘schimbarea’ facuta de catre ‘cei din deal’; mi-a confirmat parerea ca suntem un popor fara o educatie liturgica (sau simt liturgic). probabil e de vina comunismul. Paritele Mihai, pentru care am tot respectul si cred ca este un preot evlavios si bine intentionat, s-a straduit sa faca niste ‘acrobatii’ logice sa demonstreze ceva care nu poate fi demonstrat.
Dupa logica celor care se impotrivesc grecii s-au dat deja cu iudeo-masonii, avand in vedere faptul ca, de cand au inceput sa le tipareasca, si calendarele lor bisericesti incep tot cu Duminica drept prima zi a saptamanii.
Ce sa mai zic de denumirile zilelor saptamanii, care se pot citi usor mai ales in mineie (care nu sant de ieri, de azi): luni se cheama ‘deftera’ (adica ‘a doua’ [zi]), marti ‘triti’ (‘a treia), miercuri ‘tetarti’ (‘a patra’), joi ‘pemti’. Noi am ramas cu denumirile pagane ale zilelor, fapt care iar demonstreaza cat de putin a patruns practica liturgica in cea laica.
Nu e iarasi intamplatoare si denumirea celorlalte doua zile, insa nu are rost sa insist aici pt ca articolul acopera si cele ce decurg din aceste denumiri. Precizez doar ca nu e intamplator ca au pastrat pt ziua a saptea denumirea de ‘savvaton’ (sabat in termeni moderni ‘stiintifici’), pentru ca, asa cum spune Sf Maxim Marturisitorul e ziua (a 7-a!) in care Hristos prin moartea Sa pentru noi S-a odihnit de activitatea Sa pamanteasca. Dupa ziua a saptea urmeaza in mod firesc, in insiruirea liturgica, ziua a 8-a, Dumninica, ziua invierii, a veacului ce va sa fie. Pentru ca traim in timp insa avem in Biserica o pregustare a zilei celei de-a opta; Duminica este concomitent prima si a 8-a.
Ii recomand parintelui Mihai sa reciteasca ‘Capetele’ Sf Maxim despre iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu si notele aferente ale Parintelui Staniloae (mai ales notele 61 si 62 – Filocalia vol. 2)
Situatia seamana cu o intamplare anecdotica povestita de Parintele Paisie Aghioritul: un batran simplu si cam neinvatat s-a smintit cand a auzit la sinaxar (in Sf Munte) pomenindu-se un papa. Si-a zis ca paritii schitului respectiv ‘s-au dat cu papistasii’.
In alta ordine de idei, motivul care i-a condus pe cei de la Patriarhie sa purceada la aceasta schimbare poate fi cu totul altul decat zelul pentru ortodoxie. Vom vedea in timp ce urmaresc si sper sa luam atitudinea corespunzatoare. Important e sa nu dam cu bata-n balta pt ca le dam motive sa rada de noi si se compromite orice demers serios de impotrivire la duhul lumesc – cu tot ce implica el, mai ales ecumenismul – pe care din nefericire il promoveaza.
Alt lucru intristator este ca cei care critica justetea in sine a demersului nu sant dispusi deloc sa ia aminte la argumente (a se vedea comentariile de pe apologeticum). Nu e buna aceasta radicalizare, ma tem ca deja sau format niste factiuni in cadrul carora nu mai exista dispozitie pentru impacare.
Ca sa preiau putin ideea comentatorului dinainte, Sf. Maxim arata ca sambata este desavarsirea pamanteasca a cunoasterii lui Dumnezeu (contemplatia), iar duminica (ziua a 8-a), reprezinta cunoasterea fata catre fata, care este rezervata mai mult veacului viitor. Deci duminica nu doar preia odihna sabatica, ci o desavarseste.
Pentru cei multi sunt neimportante aceste lucruri, dar normal ar fi ca orice credincios sa le traiasca, sa le cunoasca, sa simta taina ascunsa in ele ca sa se poata inchina Tatalui in duh si adevar, altfel ramanem trupesti si iudei.
Nu sunt fara insemnatate datele din calendar, chiar sarbatorile cu cruce rosie sau nu, dar nici motive de dispute.
Trebuie sa fie si eresuri intre credinciosi ca sa se invedereze credinta multora, dar se pare ca si masurile indreptatite pot avea acelasi efect de cernere. Aceasta din cauza lipsei de tact a celor de sus, dar si a inapoierii sufletesti a unora dintre credinciosi.
admin, ietare! m-am exprimat inainte de a citi materialul. Stiam economia Duminicii in viata crestinului insa nu credeam ca important de modificat, in forma si acum (de parca as stii eu timpul acestor modificari!! cata mandrie!), calendarul crestin-ortodox. Realizez ca am gresit amestecand importanta calendarului civil cu a celui crestin. Fiind “busola” noastra, calendarul nostru trebuia sa ne indice corect…nordul crestin. Inca odata, iertare!
@ exegeticus:
Da, asta si apropo de patologia antisemita (ba chiar anti-umana) expusa generos pe unele bloguri… Mi se pare cea mai “frumoasa” ironie si cea mai blanda si inteleapta pedeapsa de la Dumnezeu sa te lase sa ajungi sa gandesti exact ca evreii aia pe care-i urasti atat de mult, mult de tot, dincolo deja si de fanatism, pana la boala, pana la obsesie, si care ti-au transformat “marturisirea” crestina intr-o ideologie anti-… orice, vrajmasa Duhului si straina de Hristos… Pentru aceia pentru care de multa vreme Hristos Cand singurul “argument” le este: “JIDANIIIIII”, “jidovii si jidovitii, cu hoiturile lor”, nu se poate o smerire mai potrivita (daca ar avea cine-o sa primeasca) decat sa ajunga el insusi sa gandeasca si sa se comporte la fel sau si mai rau decat cei pe care ii uraste de moarte si pe care i se nazare ca ii vede pretutindeni, si in umbra sa… Oare cum s-au purtat si cum le vorbeau legionarii evreilor din inchisoare? Ce a facut Valeriu Gafencu pentru Richard Wurmbrandt si cata rabdare si dragoste jertfelnica au avut si el, si Ianolide, cu acela? Cum a fost primit si tratat evreul (inca nebotezat) Nicu Steinhardt de catre legionari in celule, pana acolo incat a putut sa faca pasul cel mare al crestinarii…
Nu stiu de ce imi amintesc de niste pagini din Quo Vadis…
@ Gheorghe Bumbescu:
Va multumim mult pentru completarile de substanta si pentru toate observatiile, pe care le impartasim! Inclusiv:
Suntem “gelosi” 🙂 ca nu ne-a venit in minte si noua exemplul exceptional pe care l-ati dat, ca analogie:
🙂
Referitor la:
Nu exista, in primul rand, acolo, sinceritate si dispozitie pentru adevar. E ras-dovedit. Exista o baricadare ideologica primitiva si grosiera, o inversunare oarba, ingusta, irationala, impasibila si imuna la orice discutie macar umana, rationala, nemaivorbind de una duhovniceasca, teologica, etc. Cu zelotii furiosi si violenti sau cu fariseii care scrasnesc din dinti nu prea ai cum sa dialoghezi. Cum sa-i cobori pe Sfantul Maxim sau pe Sfantul Vasile la peluza si pe maidan, fara sa fie sfasiati, sfartecati impreuna cu tine?
Cand Iisus S-a lasat dat “in mainile oamenilor” dezlantuiti in ferocitatea lor irationala (habar nu aveau de ce urla impotriva Lui, de ce Il huiduie, de ce Ii cer rastignirea, de ce Il bajocoresc cu atata sete, dar ce conta?; era o gloata amorfa, instigata in impulsurile ei primare) nu a mai predicat nimic, nu le-a mai dat nicio pilda, niciun argument. A tacut. Nu mai putea arunca margaritarele porcilor mistreti napustiti sa-L ucida. Despre ce impacare mai putem vorbi? 🙁 Atat: “Doamne, iarta-i, ca nu stiu ce fac”
Eu cred ca daca Patriarhia facea pregatiri cu enoriasii si nu introducea aceasta revenire a traditiei asa brusca si o lua pe etape totul era acum armonios si nu mai existau atatea comentarii pe seama acestui fapt.Mai mult poate daca purtatorul de cuvant al Patriarhiei era mai clar si spunea ca de zecii de ani oamenii considera ca lunea ar fi prima zi a saptamanii din cauza comunismului iudaizant si ca Patriarhia nu face altceva decat sa revina la Traditie atunci oamenii erau mai linistiti.Totusi cred ca acest proces la revenire la Duminica ca Prima Ultima si a Opta zi din saptamana trebuia facut pe etape asa incat enoriasii singurii sa-si de-a seama ca Patriarhia are dreptate indemnan totodata pe enoriasi sa cerceteze Scripturile ca sa afle Viata Vesnica ptr. ca toate ereziile au pornit de la oamenii bine intentionati in privinta credintei dar care nu si-au justficat s-au nu indeajuns prin documentatie din Scripturi sau din Sf. Parintii ceea ce au vrut sa spuna.Ori asa a facut si Patriarhia in cazul de fata a dat acest comunicat cu ceva documentatie facand o trecere brusca de la intunericul anilor de nestiinta la revenirea la Sf. Taditie.