Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMINICII

12-01-2011 23 minute Sublinieri
Print

***

Din nefericire, sminteala nejustificata legata de modificarea adusa de Sfantul Sinod aranjarii duminicii in ordinea zilelor pe calendarele bisericesti este prelungita de un articol destul de… nefericit (de aceasta data), din punctul nostru de vedere, apartinand pr. prof. Mihai Valica. Cu tot respectul si cu toata dragostea pe care le purtam reputatului parinte, ale carui materiale si-au gasit intotdeauna un loc de cinste in paginile Razboi intru Cuvant – in vremea cand alte bloguri il boicotau constant sau ii deturnau mesajele! – trebuie sa spunem cu tristete, dar raspicat, bazandu-ne nu pe mintea noastra proasta, ci pe intreaga invatatura PATRISTICA, pe Traditia Bisericii, ca, din pacate, de aceasta data, parintele se insala destul de tare.

Cu sau fara linii pe calendare, cu sau fara motivatii curate ori, dimpotriva, oculte, ale Patriarhiei, in ciuda oricaror sfortari de a impune, mediatic, o alta versiune, convenabila numai ADVENTISTILOR de ziua a saptea, adevarul Bisericii ramane unul singur, vesnic si indubitabil: DUMINICA CHIAR ESTE SI RAMANE SI PRIMA ZI A SAPTAMANII.

Presupunem ca, din suspiciunea si din teama foarte de inteles a parintelui nostru de a nu cadea in vreo alta capcana modernista intinsa pentru noi de Patriarhie (ca de atatea alte ori), a ajuns pana la a “a sufla si in iaurt” si, din infierbantare si neatentie, a mers pana acolo incat, pentru a demonta o decizie – in sfarsit una mai buna, poate… una la o suta – a Patriarhiei BOR, aruncat si copilul din copaie, odata cu apa, adica, pe langa reprosuri legitime aduse institutiei pastorite de SS (PF) Daniel, sustine si idei care rastoarna unele dintre cele mai clare invataturi si practici ale Traditiei legate de ziua de Duminica si semnificatia ei liturgica.

Incepem insa prin a marca si noi cateva din “dilemele” juste exprimate de Parintele Valica catre Patriarhie, la care subscriem in proportie covarsitoare:

  • “Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisericii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumenismul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
  • Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
  • S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011? (…)
  • Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”.
  • Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16)  cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura  de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
  • Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR“.

Da, suntem perfect de acord: e adevarat ca acestea si multe altele ar trebui sa fie prioritatile Bisericii, e foarte adevarat ca exista la varf o dorinta de “innoire” cu orice pret, ca exista, vizibil, niste ambitii de tip cezarist, aproape faraonice, insa macar o data, poate din intamplare, “innoirea” chiar a insemnat, oricat de carcotasi am fi  si oricat am dori sa negam realitatea, abia intoarcerea la Traditie si la o normalitate bisericeasca care, in alte tari ortodoxe, de limba greaca sau nu, de la Ierusalim si Belgrad pana inclusiv la Sfantul Munte, nu creeaza nimanui absolut nicio problema, pentru ca este foarte bine inteleasa in spiritul Traditiei si al invataturii de credinta. Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) – ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! – sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilor… Si masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare. Daca insa am judeca fixist, absolutist si… irational, pana acolo am ajunge. Mai degraba ne-am fi temut de succesiunea “una calda, una rece” si ca nu cumva aceasta “intoarcere” buna sa nu pregateasca terenul pentru o alta schimbare, de data asta “rece”, adica evident negativa si inovatoare, neortodoxa, de genul presiunii pe modificarea Pascaliei.

Fara doar si poate, revenirea aceasta nu trebuia sa se faca pe nevazute, ci putea foarte bine sa mai astepte si, mai ales, sa fie pregatita si explicata cum se cuvine! Politica “faptului implinit”, modul autoritarist (pe model papist), arogant si secretomaniac in care PF Daniel continua sa-si impuna ideile, fie ele bune sau (de cele mai multe ori) rele, continua sa starneasca legitime iritari si indoieli.

Asta am scris si in postarea din 1 ianuarie, insa unii internauti s-au facut ca nu vad, in obsesia lor demna de mila de a lovi neaparat in Razboi intru Cuvant de a ne pune in carca tot ce e mai monstruos:

Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare,  chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina… sau, mai degraba, in secret.

Problemele cu Patriarhul si toate racilele sale, problemele legate de primejdiile alunecarilor ecumeniste raman intacte, din pacate, dar de la vigilenta critica fata de actiunile sale si pana la a face din “tantarul” unei linii trase pe calendarul bisericesc inainte de duminica un “armasar” mediatic care tinde sa ia si locul, si duhul scandalurilor legate de… alte probleme de calendar (stil nou-stil vechi), ni se pare o distanta complet nejustificata si disproportionata.

Intr-adevar, e ciudat ca a trebuit sa treaca atat de mult (insa nu atat cat zice parintele Valica) “ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica  este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului”, dar, am zice noi… tot e bine si asa, ca am aflat asta, desi e real ca nu era aceasta urgenta noastra, insa, pana la urma, nu e deloc rau sa ne cunoastem credinta mai temeinic si sa nu confundam curgerea timpului “profan”, civil, “impartit” exact de masoni in secolul XIX in saptamani care incep cu LUNEA, cu randuiala dumnezeiasca a timpului liturgic, care a inceput TOT TIMPUL cu Duminica.

Oricum, de aici si pana la a starni acum, cand totul arde in viata noastra, in lumea noastra, o asemenea falsa problema, a prilejui o asemenea isterie internautica anti-teologica, ni se pare ca seamana a “sabotaj” si “diversiune” ale vrajmasului (N.B.: nu ale oamenilor!), miroase a cursa nevazuta intinsa pentru a ne “tine ocupati” cu teme minore, trecatoare, a ne agita si a ne da de ceasul mortii din mai nimic, in timp ce adevaratele primejdii se “dizolva” in oceanul de “stiri” si intra apoi la fapt divers, trecand aproape neobservate. Raul major din lume se banalizeaza, se relativizeaza, ne desensibilizam fata de el, ne intra in peisaj si il luam in contact doar “virtual”, nu ne mai doare, nu ne mai atinge in profunzime… Nu mai vedem padurea din cauza copacilor, pierdem esentialul si pierdem timpul…  In acest timp, pregatirea noastra LAUNTRICA pentru adevaratele si grozavele incercari care ne asteapta in acest sfarsit de lume este amanata pe termen nedefinit! Oare pentru cercetarea si curatirea pacatelor noastre mai dovedim aceeasi ravna, dusa pana la detalii microscopice?

Cei care insa au preluat acum articolul cu satisfactia vendetei si a EXPLOATARII PENTRU PROPRIA AGENDA a razbunarii, a urii si a scandalului, unii dintre ei ignorand mai toate celelalte articole de pana acum ale parintelui Valica: [va mai amintiti de: PR. MIHAI VALICA DESPRE SCANDALUL AFISELOR REFERITOARE LA ACTELE CU CIP si despre cei care “talibanizeaza si transforma Biserica in inchizitie morala” sau de cel in care chiar si noi eram criticati: Drept la replica din partea Parintelui Mihai Valica DESPRE ISPITELE UNUI SIMPOZION DE MARTIROLOGIE SI CRITICILE RAUTACIOASE]– au dovedit clar ca nu au nici cel mai mic interes sincer pentru ideile teologice dezbatute in articolul pe care l-au postat, ca de fiecare data in ultima vreme, numai si numai pentru a-i atribui utilitatea de “ciomag” cu greutate cu care sa-si plezneasca si sa-si lapideze moral adversarii incomozi, numiti candva, frati… E tot ce conteaza pentru ei! Atat si nimic mai mult. In rest, ce vedem? Un stupefiant dispret, o lipsa de evlavie si ignoranta TOTALA pentru ceea ce inseamna Ziua Duminicii sau pentru ce spun Sfintii Parinti, care este invatatura Bisericii pe care, altminteri, multi dintre ei pretind ca o apara. Cum sa apere ceea ce nici nu cunosc, nici nu vor sa cunoasca si fata de care nici evlavie nu au? Hau-haul si bau-baul continuu, galetile de minciuni si de noroi pestilential care inunda forumurile acestor bloguri, insultele, instigarile si stigmatizarile bolsevice nu vor tine loc insa de argumente, de cultura teologica, de invatatura Parintilor (ca de smerenie si de bun-simt nici nu are sens sa vorbim), iar manipularile nu pot avea succes la nesfarsit. Pot fi prostiti unii, ei insisi mai vicleni sau mai slabi in credinta, dar oamenii cinstiti si credinciosi Duhului celui bun nu pot fi pacaliti prin trucuri ieftine, contra celor mai flagrante evidente. (Desigur, aceiasi sarmani orbiti de rautate si de viclenie se vor ascunde de acum incolo sub poala autoritatii NUMELUI parintelui Valica, dupa procedeul sofistic si manipulativ ultra-cunoscut, desi au ignorat senin ca exista acelasi nume, atunci cand… nu le convenea deloc-deloc! Pentru ei totul este doar instrument, mijloc, pretext, iar ideea de polemica corecta si nepatimasa pe argumente, nu pe atacuri la persoana, le este complet straina. De aceea sa nu ne mire ce titluri-bomba, mincinoase si grosolane vor urma dupa acest articol).

Dar sa trecem mai bine de la acei sarmani manipulatori si huiduitori de meserie la articolul despre care vorbeam, al unui parinte cu adevarat bun, serios si cinstit, cu care suntem convinsi ca se poate dezbate si polemiza civilizat pe o tema importanta, si care nu ne dusmaneste, nu ne batjocoreste si nu ne agata etichete ideologice atunci cand nu suntem de acord, si despre care credem ca poate accepta ca oricine poate sa greseasca, cu buna intentie fiind.

*

Inca de la prima lecturare a articolului pr. Valica iese in evidenta un lucru izbitor: nu este citat nici macar un singur Sfant Parinte, ci doar pasaje scripturistice si unele canoane interpretate fortat. Atunci cand invocam, insa, Sfanta Traditie, ar fi cazul sa luam totusi ca referinta Sfintii Parinti si cercetat ce anume au spus ei, cu onestitate, fara sa eludam ceea ce ne infirma, iar nu dorind sa ne impunem cu orice chip propria teza.

Dar ce spune pr. Valica in articolul sau? Printre altele, ca nu este posibil ca duminica sa fie prima zi a saptamanii, deoarece

Se înţelege că Dumnezeu S-a odihnit după ce a creat (Evrei 4, 4) şi nu se odihneşte întâi şi apoi creează, cum ar sugera forma calendarului propus de Biroul de Presă, care începe săptămâna cu odihna şi nu cu lucrul. (…) Dacă după Biroul de Presă „nu se schimbă nimic în calendarul creştin-ortodox pe anul 2011”, eu cred, totuşi, că se schimbă cel puţin logica perceperii zilei de odihnă ca fiind un început şi nu ca o încununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa şi ca o răsplată a unei munci de o săptămână, când creştinul trebuie să-şi odihnească trupul, dar să-şi primenească şi sufletul prin rugăciune şi participare la Sfânta Liturghie.

Mai departe, parintele profesor crede ca:

Faptul că întemeierea Bisericii, adică Pogorârea Sfântului Duh se petrece în duminica a 8-a după Paşti, iar săptămâna liturgică începe imediat cu lunea, şi nu cu duminica, iar prima duminică după Rusalii începe cu Glasul 8, este mai mult decat evident că Sfinţii Părinţi au statornicit, prin rânduelile liturgice şi doxologice, că duminica este a opta zi şi nu mai este prima zi a săptămânii, chiar dacă biblic, din punctul de vedere al calendarului iudaic, este menţionată ca prima zi a săptămânii.

Acestea sunt principalele contra-argumente de ordin teologic din articolul pr. Valica. Practic, parintele considera ca…

  1. Duminica este o zi a odihnei in sens sabatic (in sensul in care duminica Dumnezeu S-ar odihni dupa lucrarea Sa, ca si noi – un inteles mai mult trupesc),
  2. Duminica este doar un sfarsit al innoirii creatiei, o incununare a ei, nu si un inceput si
  3. Sfintii Parinti ar fi stabilit-o doar ca a opta zi (in afara timpului, deci), nu si ca prima, prima fiind lunea.

Vom demonstra falsitatea din punct de vedere ortodox a acestor trei afirmatii, aratand, cu citate din Sfintii Parinti si din Pidalion, ca…

  1. Duminica este zi a Invierii, nu a odihnei sabatice. Adica este ziua in care Hristos Se aduce pe Sine ca jertfa nesangeroasa In Sfanta Liturghie, nu ziua in care Se odihneste de lucrarea Sa (aceasta ramanand pe vecie, in mod firesc, sambata, pe care insa noi nu mai avem nicio datorie, in Legamantul cel Nou, de a o pazi, deoarece noi cinstim acum ceva cu mult mai presus de Sabat). Pentru noi, evident, Duminica este ziua de odihna, dar nu in sensul vechi, sabatic, ci ca zi a invierii: odihna de grijile si activitatile lumesti dar si de preocuparile ne-duhovnicesti.
  2. Duminica este inceput al zidirii, atat al creatiei, dar mai ales inceput al innoirii si prefigurare a veacului ce va sa vina.
  3. Sfintii Parinti considera duminica atat prima zi, cat si a opta, drept UNA ZI, duminica fiind punctul central, axa in jurul careia se aseaza tot ciclul liturgic.Tocmai pentru ca este atat incepatura a creatie, cat si covarsire si implinire a ei.

TOATE ACESTEA NU LE SPUNEM DE LA NOI si nici nu le-a inventat, Slava Domnului, Patriarhia Romana, in secolul XXI, CI LE SPUNE TOCMAI PREDANIA ORTODOXA, neschimbata de la inceputurile ei si pana azi. Iar daca BOR sau altcineva strica aceasta invatatura, asa cum mereu am facut-o, o vom amenda cu fermitate si fara ezitare. Dar sa cercetam…

Astfel:

Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste astfel din Evanghelia lui Ioan 20, versetul 26 (Si dupa opt zile, ucenicii lui erau iarasi inauntru, si Toma impreuna cu ei.):

(…) Si ce inseamna ca sunt adunati toti in casa, daca nu le era randuit in chip tainic aceasta? Spunem aceasta pentru a sublinia ca Hristos a randuit in mod clar timpul adunarilor (slujbelor) si intalnirilor cu El (al liturghiilor). Caci vine si, intr-un fel, salasluieste in aceeasi casa cu cei adunati in numele lui, mai ales in ziua a opta, adica duminica. Dar sa ne amintim si aceasta: o data S-a aratat celorlalti ucenici, iar alta data iarasi li se arata, cand Toma era de fata. Caci s-a scris mai inainte: Fiind seara, in ziua aceea, intai a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate… a stat in mijloc. Ia aminte ca era in prima zi a saptamanii, adica duminica, cand li S-a aratat ucenicilor adunati, si ca in a opta zi urmatoare li Se arata din nou. Caci, spunand Evanghelistul “in a opta zi”, sa nu credem ca a indicat ziua a noua, ci spune aceasta cuprinzand in numar si ziua a opta in care se aratase. Cu dreptate deci facem sfintele intalniri in biserici in ziua a opta.

(Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sf. Ioan, pp. 1165-1166, PSB 41).

Asadar, pentru Sfantul Chiril duminica nu doar ca era prima zi a saptamanii SI a opta, concomitent (si in niciun caz a 7-a!) dar aceasta era randuiala instituita de Mantuitorul Insusi. Parintele Dumitru Staniloae, intr-o nota de subsol la pasajul citat din Sf. Chiril, explica la randul sau:

Ucenicii au simtit ca Hristos li Se va arata iarasi dupa opt zile. Asa s-a stabilit ca sarbatoare regulata a intalnirii cu Hristos, in Liturghie, duminica, aceasta fiind ziua intai a creatiei innoite. (p. 1165).

Deci, Dumnezeu Insusi stabileste Duminica drept prima zi de creatie reinnoita, cum arata pr. Staniloae, iar nu ca zi de odihna dupa lucru. E inceput de creatie, nu sfarsit, inceput si plinire, concomitent, iar nu nemiscare iudaica. Nu stim de unde a preluat pr. Valica acest “se intelege”, insa cu siguranta nu de la Parintele Dumitru Staniloae si nu de la Sfintii Parinti. Oare Mantuitorul Hristos Se odihneste in momentul in care este adus ca jertfa nesangeroasa la Dumnezeiasca Liturghie?!

Dar sa mai cercetam si alte talcuiri din Sfintii Parinti ai Bisericii, iar nu dupa socoteala noastra, sa vedem daca este vreunul macar ca sa sustina grabitele incercari teologice de acum ale pr. Mihai Valica:

,,Facem cu toți strîngerea la un loc în comun în ziua soarelui (duminica), pentru că e ziua întîi, în care Dumnezeu, schimbînd întunericul și materia, a făcut lumea, iar în aceași zi Iisus Hristos Mîntuitorul nostru a înviat din morți; fiindcă L-au răstignit în ajunul zilei lui saturn (sîmbăta), iar în ziua de după aceea a lui saturn, care este ziua soarelui(duminica), arătîndu-Se apostolilor și învățăceilor Săi, i-a învățat acestea pe care vi le-am expus și vouă spre cercetare.”

(Sf. Iustin Martirul și Filosoful – Din Apologia I către Antoninus Pius, traducere din Canonul Ortodoxiei)

“La fel cum intaia zidire incepe cu Duminica (iar aceasta se vadeste din faptul ca a saptea zi dupa ea este Sambata, fiindca este ziua odihnei dupa lucrare), tot asa cea de-a doua zidire incepe din nou cu aceeasi zi [adica ziua invierii].” (Sfantul Grigorie Teologul).

Facem rugaciuni stand in picioare, in zi de duminica, dar nu cunoastem toti motivul. Facem aceasta nu numai pentru a ne reaminti prin aceasta pozitie, in ziua invierii, de harul ce ni s-a dat – de faptul ca am inviat impreuna cu Hristos si ca trebuie sa privim catre cele de sus – ci si pentru ca aceasta zi pare sa fie chipul veacului viitor. De aceea, desi este inceputul zilelor saptamanii, nu a fost numita de Moise prima, ci una. (…) Aceasta zi este una si in acelasi timp a opta si simbolizeaza pe aceea cu adevarat una si a opta zi la care s-a referit Psalmistul (…) este starea care se va arata dupa acest timp, ziua cea fara de sfarsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecator si fara sfarsit. Prin urmare, Biserica isi invata fiii sa se roage in aceasta zi stand in picioare, pentru ca prin continua reamintire a vietii celei fara de sfarsit, sa nu neglijeze (sa-si procure) merindele necesare in vederea mutarii la alta viata. Viata viitoare, despre care credem ca va avea loc in veacul viitor, este simbolizata de toata perioada Cincizecimii. Caci acea zi una si prima, inmultita de sapte ori sapte, alcatuieste perioada de sapte saptamani sfinte ale Penticostarului. Incepand cu Duminica, se reia acel ciclu de 50 de ori, sfarsind cu Duminica. In felul acesta, aceasta perioada se aseamana vesniciei, care, ca intr-o miscare ciclica, incepe de la un punct si la acelasi punct ajunge.

(Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, cap. 27, pp. 79-80, PSB 12)

Ce zice pr. Valica:

Prin Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii lui Hristos, duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei rânduieli doxologice, statornicite în mod practic în viaţa liturgică a Bisericii, prima zi a săptămânii este lunea şi nu mai este duminica, fapt evidenţiat în rânduiala citirii Evangheliei după Rusalii.

Nicaieri asa ceva nu este exprimat de vreun Sfant Parinte si nici nu avea cum sa fie investita o zi ca cea de luni, cu o astfel de semnificatie de “prima zi”, extrem de importanta din punct de vedere teologic. Dar am vazut ca pentru Sfantul Vasile, intr-o talcuire legata tot de semnificatia Cincizecimii, ca nicidecum nu poate lunea sa ia statutul de PRIMA zi duminicii, caci duminica este concomitent PRIMA, A OPTA si UNA (adica VESNICIA INSASI!) zi a poporului lui Dumnezeu, crestinii. Tot Sf. Vasile cel Mare, in Epistola 93 (op.cit), enumera, in ordine, zilele saptamanii in care savarsea liturghia:

”duminica, miercurea, vinerea si sambata”.

Asadar, incepe enumerarea cu duminica, pe care o considera PRIMA zi a saptamanii.

Dar ce spune oare Pidalionul despre Duminica? Mai ales ca in respectivul text ar fi fost invocate ”argumente canonice”. Nu stim, iarasi, de unde au fost luate ”argumentele canonice”, deoarece Pidalionul con-glasuieste in acelasi duh cu Sfintii Parinti citati. Astfel, la talcuirea adusa canonului 20 al Soborului de la Niceea (ce prevedea ca crestinii sa nu ingenuncheze in zilele dumincii si ale Cincizecimii), dupa ce se reia tocmai cuvantul Sf. Vasile citat mai sus, se afirma, despre duminica:

Fiindcă ea întâia este ca început de viaţă, şi a opta, ca o covârşitoare Iudaicescului Sabatism, adică în a zilei a şaptea.

(Pidalion, ed. 1844, p. 121)

In plus, la talcuirea canonului 64 Apostolic, acelasi Pidalion ne arata ce praznuim Duminica si faptul ca nu este deloc ziua odihnei, cum o spun iudaizantii:

Deci pe lângă pricina ce chiar şi din lăuntru, pentru care nu postim Sâmbăta, care este precum am zis, odihna Ziditorului a toate, şi pentru aceasta încă nu postim, ca să nu se socotească că ne unim cu ereticii cei pomeniţi. Iar Duminica nu postim, pentru Învierea Domnului nostru şi bucuria cea a toată lumea. Că sâmbăta aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este sfârşitul şi pecetea ei. Iar Duminica poartă chipul zidirii şi a facerii celei de a doua ca un început al ei, iar mai vârtos ca un început şi al celei dintâi zidiri.

Iata, asadar, cat de frumos si limpede ne arata Pidalionul ca Duminica este covarsire a sambetei, a zilei a saptea, care marcheaza sfarsitul unei lumi. Si ca Duminica este prima si a opta zi, inceput de creatie, inceput de lume innoita de Harul Duhului Sfant.

Asadar, recapitulam: sambata este zi de sfarsit, pecete a facerii celei dintai, ziua odihnei din Vechiul Legamant, iar duminica este chipul facerii a doua ca un INCEPUT al ei, si este ziua invierii, ziua Noului Legamant.

Stim chiar de la sfintia sa ca unele surse de inspiratie ale articolului semnat de pr. Valica provin de la profesori “ebraisti”, unii destul de cunoscuti pentru pozitiile lor… cel putin ecumeniste. Acest lucru explica logica intrucatva iudaizanta (teologic vorbind, nu altminteri, N.B.) in care este inscrisa problematica duminicii. De ce? Pentru ca argumentatia ramane tributara logicii sabatice, vechi-testamentare (lucrare urmata de odihna) in vreme ce logica nou-testamentara pune in centru INVIEREA, adica NOUA CREATIE.

Invierea este Inceputul (prima zi) si, totodata, iesirea din timp, vesnicia (a opta zi este ziua iesirii din temporalitate, adica vesnicia, deci este logic ca a opta zi nu poate fi numarata intre cele… 7. Daca admitem – cum pr. Valica o face, ca duminica este a opta zi, atunci este necesar sa admitem ca este si prima, alta posibilitate ne-existand).

Este firesc deci ca Duminica sa fie, pe de o parte, un nou inceput de timp, de istorie (ceea ce se traduce prin “prima zi a saptamanii”), dar si chipul veacului viitor, prefigurare a unei “zile neinserate”,  Ziua Imparatiei fara de sfarsit.

De fapt, nu numai ca aparitia duminicii drept prima zi din saptamana nu este o dovada de marcionism, asa cum spune pr. Valica, ci exact contrariul poate fi demonstrat cu privire la propria sa pozitie: de marcionism poate fi suspectat chiar acest text, deoarece pretinde ca sambata este inlocuita de duminica, ca zi de odihna. Cu alte cuvinte, se renunta la unul din pilonii crestinismului: anume, asumarea si continuarea PRIN TRANSFIGURARE in Duh a traditiei vechi-testamentare, a Revelatiei daruite poporului lui Israel. Se stie ca NOI SUNTEM POPORUL CEL NOU AL LUI ISRAEL, noi suntem mostenirea lui Dumnezeu. Asadar, noi suntem mostenitorii traditiei iudaice asumate, dar si transfigurate si depasite intru Legea Harului.

A pretinde ca duminica este doar zi de odihna in locul sambetei ar fi echivalent cu a sterge episodul sambetei si al Sabatului din istorie si din traditie. Si a face din Dumnezeu un zgarcit Care, in loc sa daruiasca poporului sau nou, crestin, o noua zi, o zi sfanta de LUCRARE DUHOVNICEASCA, nu face decat sa le ofere un surogat, un inlocuitor formal al sambetei, dar cu aceeasi functie, ziua VECHII odihne. Dar nu, Apostolul Pavel explica (si inca tocmai evreilor) ca ziua odihnei este ALTA zi gatita de Dumnezeu poporului sau (crestinii) dupa ce s-a adeverit ca “neamul ales” nu a fost in stare sa pretuiasca prima zi de odihna in duhul ei (sabatul, sambata). Marcionist poate fi considerat insa si cel care desfiinteaza intelesul zilei de odihna Sabatice, transferandu-l pur si simplu cu vechile sale sensuri in noua zi de duminica, ca si cum nu mai exista Vechiul Testament si ca si cum nu exista DOUA LEGAMINTE: CEL VECHI SI CEL NOU. Cel Vechi avand ca zi de odihna sambata iar cel nou avand ca noua zi de lucrare a Duhului DUMINICA.

Tocmai faptul ca se pastreaza sensurile specifice sambetei si duminicii, tocmai pentru ca pastram sambata ca ziua a 7-a si duminica drept prima si a opta zi, cu toate semnificatiile lor, tocmai ca stim ca sambata e odihna dupa creatie, iar duminica e ziua Invierii, tocmai asa nu despartim, ci unim Vechiul de Noul Testament.

De altfel, cei care socotesc, in chip gresit si tocmai ei insisi total inovator, adoptand modelul secularist, ca LUNI este PRIMA zi a saptamanii, sa ne spuna atunci ce ramane sambata? Sambata ca ziua a SASEA, teologic, este o absurditate! Si daca Duminica e DOAR ziua vesniciei, a OPTA atunci care ramane a fi totusi ziua a saptea, daca sambata nu mai este… O saptamana fara sfarsit (asta insemnand ziua a saptea)... ce cosmar, simbolic, ar fi! Iar daca totusi uneori e suficient si recursul la o minima aritmetica pentru a ne da seama ce adevaruri simple si de bun-simt negam si incurcam, atunci cand tinem sa demonstram chiar cu orice pret ca avem dreptate.

Asupra aspectelor de ordin pur liturgic, care tin de practica bisericeasca si care, iarasi, arata clar ca saptamana bisericeasca a inceput dintotdeauna si incepe si acum Duminica, ca toate perioadele liturgice incep asijderea (Triod, Penticostar, Octoih), etc, etc. ii vom lasa pe altii, mai cunoscatori, sa aduca argumente. Unii au facut-o deja aici, foarte lamurit, in articol si in comentarii.

Am spus deja si doar repetam acum EVIDENTELE pe care si alti frati teologi le-au subliniat:

Calendarele Patriarhiilor Greciei, Serbiei, Alexandriei si Antiohiei incep si ele saptamanile cu Duminica, ca si Patriarhia Ierusalimului. La Muntele Athos este la fel. Doar la UE, la NATO, la comunisti si la eretici saptamana incepe luni, conform cerintelor ISO.

În ceea ce privește anul civil, acesta a suferit mai multe modificări în decursul timpului. Modificările au fost reglementate prin diverse convenții interstatale. O dată cu “Convenția Metrului”, din 20 mai 1875, și înființarea Sistemului Internațional de Unități, s-a dorit o exprimare standardizată a tuturor unităților de măsură. În aceeași perioadă, datorită revoluției industriale apare conceptul de “weekend”, marcând sfârșitul săptămânii de lucru. În raport cu săptămâna de muncă, prima zi a acesteia a fost considerată ziua de luni (fiind prima zi în care se putea munci). Luând în considerare aceasta Organizația Internațională de Standardizare (ISO), stabilește împărțirea anului în săptămâni, care, au ca prima zi lunea terminându-se duminica. În prezent fiind în vigoare ISO 8601. Bisericile locale au încercat să se adapteze acestor modificări, ele neoferind creștinilor un calendar anual propriu ci calendarul civil adnotat cu precizările necesare desfășurării vieții liturgice, considerându-se implicite cunoștințele membrilor Bisericii (atât clerici cât și laici) despre felul în care aceste precizări trebuiesc utilizate.

Biserica a continuat așadar să utilizeze duminica, drept primă zi a săptmânii, chiar dacă aceasta este considerată ultima din săptămâna de lucru (civilă).

Doru Daniel Parvu: Duminica în cadrul săptămânii liturgice

Prin urmare, cum ajuns chiar si anti-masonii inveterati sa lupte ca sa apere cu dintii o “randuiala” stabilita de masoni?! Sau cine a cazut, de fapt, in capcana acum?! Unde poate duce incrancenarea si/sau nestiinta…

Daca cercetam calculele pascale din scrierile lui Athanasie cel mare (inclusiv tabelele lui Hippolit), pana la Dionisie exigul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin, vom vedea ca fiecare zi a saptamanii are o litera: alfa pt Duminica, beta pt Luni, gama pt marti, delta pt miercuri, epsilon pt joi, sigma pt vineri si zeta pt Sambata! Aceasta este numerotarea corecta, patristica a zilelor saptamanii. …

Dar, deocamdata, noi sa mai aruncam o privire si catre cuvintele marilor Parinti contemporani:

Parintele Dumitru Staniloae:

“Sambata sta si Hristos cu trupul in mormant, desi ar fi putut invia indata dupa moarte. Dar stand sambata in mormant, a intarit intelesul “odihnei” de sambata a lui Dumnezeu, ca retinere pentru o vreme de la ridicarea creatiunii la starea invierii si prin aceasta ca adeverire a faptului ca nu prin el insusi se ridica omul la starea de inviere, ci ca el trebuie sa moara intai ca om ce poarta urmele pacatului, pentru ca sa se arate ca invierea este o fapta a lui Dumnezeu mai presus de puterile noastre omenesti si ale creatiei.”

“Ziua invierii nu este o zi de sfarsit, cum e sambata, ci ziua unui alt inceput, a inceputului vietii fara de sfarsit: “Ziua cea dintai”, ziua inceputului fara de sfarsit, e socotita si ca ziua a opta in comparatie cu ziua cea dintai a creatiei. Si pentru ca aceasta zi a opta nu va mai fi urmata de altele, ci va fi eterna, sau infinita, arta crestina a facut din 8 culcat si un simbol al eternitatii, sau al infinitatii.“ (sursa)

Parintele Arsenie Papacioc:

“Părinte, e ziua a opta. Dacă m-ajută Dumnezeu si îmi dati voie, am să vă spun despre cele opt ere, unde se vede că ziua Duminicii e ziua întâi si ziua a opta. Adică ziua întâi că începe săptămâna cu ziua întâi, si după a saptea urmează a opta, care înseamnă tocmai veacul viitor. Noi suntem în era a saptea acum, cu Mântuitorul, în era crestina. Si era a opta, este era vesnică. N-a înviat Iisus Hristos la Întâmplare Duminica! Nu s-au făcut toate aceste lucruri fără o mare rânduială divină!“ (sursa).

Asadar, avem pe de o parte Sfintii Parinti la care se adauga parintele teolog Dumitru Staniloae sau parintele Arsenie Papacioc, avem si Pidalionul, care ne talcuiesc semnificatia dumincii drept prima si a opta zi, iar pe de alta avem scrierea pripita si partiala a pr. Valica.

Nu este bine deloc daca, luati de un val de criticism fata de orice vine de la “oficiali”, sa ne apucam sa contrazicem laolalta si lucruri care nu sunt periculoase pentru credinta si care nu contravin invataturii Sfintilor Parinti. Scopul nostru este sau nu Adevarul? Apoi este pacat de toata munca, stradania si marturisirea de pana acum a pr. Valica ca sa ajunga acum, fara voia sa, sa fie FOLOSIT ca un fel teolog de acoperire pentru curentele anti-ortodoxe si violent anti-clericale care rup zi de zi camasa lui Hristos, dezbina, urla si injura ca la usa cortului, calomniaza in stanga si in dreapta, mananca “pe paine” carnea aproapelui si ucid suflete, in numele… ortodoxiei.

Nu stim daca poate fi vreo bucurie cand – folosind parabola Evangheliei – “margaritarele” subiectelor teologice celor mai sfinte ajung in gurile coltoase si murdare ale cainilor care nu stiu decat sa sfasie, cand ajungem sa hranim, asa, tot felul de curente subversive, nihiliste, care scriu ingalat si citesc viclean, care cauta in jur nu argumente rationale, nu invataturi de zidire, ci doar elemente care sa se potriveasca ideologiei lor si sa le poata servi, utilitar si cinic, actiunilor lipsite de cea mai elementara OMENIE si BUNA CREDINTA, purtate dupa logica pur BOLSEVICA despre care am scris deja, anul trecut aici, dupa precedentele campanii disperate duse impotriva noastra dupa principiul: “Scopul scuza mijloacele”. Vezi: Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”

Cum am spus deja, este cat se poate de evident ca pentru unii dintre acestia prea putin conteaza ce semnificatie are Duminica in Ortodoxie sau cat de corect este articolul pr. Valica.

Ar trebui mai degraba, cum spuneam si alte dati, sa dam Slava Domnului pentru timpul de mantuire daruit noua, inca, sa multumim si sa pretuim putinele zile de duminica pe care, inca, le putem petrece, cu frica si cutremur, la Sfanta Liturghie, iar nu ca sa ne scoatem ochii intre noi pe internet. O, daca am fi macar un ceas constienti!! Dar daca am pierdut trezvia adevarata a inimii, cautam, in locul ei, sunete de alarma cat mai stridente care, zicem noi, ne-ar destepta…

Reactia acestor demni de mila frati galagiosi, de altfel seamana, din pacate, foarte mult cu reactia fanatica a iudeilor care si astazi turbeaza cand se atinge cineva de sabatul lor… Dar ei, saracii, marturisesc ceea ce NU cunosc…

*

Cat despre atitudinea noastra fata de Patriarhie, pentru cei care mizeaza pe memoria scurta a cititorilor lor, ar fi de ajuns numai sa reamintim acest articol, desemnat candva tocmai de cei care ne calomniaza acum cu o dusmanie si o rea-credinta fara egal, ”articolul zilei”:

Dar mai sunt si altele, pe toate asumandu-ni-le si astazi si nedezicandu-ne de niciunul (si redam numai ce am gasit la repezeala, la o prima cautare, din zecile de exemple pe care le puteam da):

Tot in acest sens readucem aminte si avertismentul cel mai important cu privire la ce se poate intampla pe frontul modernizarii ortodoxiei:

Diferenta fata de bloggerii si forumistii mai sus descrisi este ca noi nu consideram A PRIORI si IDEOLOGIC, setati in mod fanatic negativist sau calati pe o structura gandire de tip paranoid, ca ABSOLUT TOT ce vine dinspre Patriarhie este din principiu rau si masonic, ca absolut totul este neaparat erezie sau inovatie periculoasa. Intai sa cercetam si apoi sa dam verdicte, nu sa plecam cu ele dinainte stabilite. Intai sa masuram de 10 ori si abia apoi sa taiem o data, sa dam sentinte. Si nu pe logica kominternista a lui “lasati, ca stim noi ca sunt banditi”, ci cu argumente, cu dovezi, cu fundamentare duhovniceasca si dogmatica ortodoxa.

Precautia sau vigilenta este foarte buna, dar delirul mental nu. Avem nevoie de veghe, de gandire limpede si treaza, de judecata echilibrata, de rugaciune cu dragoste si durere fata de pastorii nostri cazuti sau cu duhul slabit, iar nu de fanatism orb, nu de inversunare si ura, nu de tulburare si vertij de balci. Avem nevoie de iubire si de ONESTITATE si fata de vrajmasi. Fara de acestea, degeaba ne vom amagi ca “aparam adevarul”, fiindca vom cadea jalnic la testul Judecatii, ca unii ce am incalcat cele mai importante porunci ale Legamantului, a carui LITERA ne-a preocupat, tradandu-i insa DUHUL, ca niste noi farisei, FARA MILA SI FARA INIMA. Iar Evanghelia, oricat ne-am stradui, nu se va schimba niciodata pentru a se adapta la noi, “marturisitorii” cei noi, in duh otravit.

Judecatile acestea “otova”, dincolo de faptul ca nu au nimic din duhul si din dragostea Legii Celei Noi, ci amintesc de legea Talionului, ajung sa discrediteze, in ochii oamenilor care inca mai gandesc si mai vor sa respire ortodox, duhovniceste, insasi ideea de critica si de atitudine de rezistenta ortodoxa fata de abuzurile oficialilor. Cum spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, cainele care latra continuu, chiar si cand nu mai este un pericol, este un caine prost, nu ai ce sa faci cu el. Cainele bun stie sa se opreasca atunci cand e cazul, stie sa DIFERENTIEZE, sa DISTINGA dusmanul, primejdia, si latra ATUNCI CAND TREBUIE. Altfel nu mai e credibil! Rezistenta ortodoxa se compromite nu numai prin sicanele oficialilor, ci si prin diversiunile de tip “Petrica si lupul” (“lupul la oi!“) create in interiorul taberelor “traditionaliste”, prin tratarea irationala, aberanta, “umflata”, extremista, obsesiva si nediscriminatorie a unor “teme” aruncate uneori ca momeala, prin supra-reactie si prin impingerea in derizoriu, apoi, a respectivelor subiecte. Fara dreapta socoteala si numai cu ravna trupeasca, a sangelui, numai cu racnete si imprecatii, se va alege praful de toata intentia buna a multora.

Si mai grav decat toate, se va alege praful din noi prin DETURNAREA dinspre nivelul duhovnicesc de abordare a problemelor catre cel mai lumesc si mai profan posibil mod de reactie. Asa se ajunge la cele mai grave inselari si deraieri duhovnicesti “in numele marturisirii” (huiduielii) pe internet…

Acolo unde este de criticat, de avertizat, cautam si noi sa avertizam, uneori chiar aspru, sfichiuitor, insa argumentat, cu civilitate, ca niste MADULARE ALE BISERICII, cu respect fata de autoritatea ierarhica, iar nu cu atitudinea de maidan si cu limbajul smecheresc sau de batjocura imprumutate de la anticrestinii de la Academia Catavencu sau de la Mircea Badea. Acolo unde nu e cazul, daca facem galagie, se cheama ca nu avem discernamant, ca ne mana de la spate, fara sa stim, un duh nihilist sau protestant si o ideologie anti-clericala, facand jocurile taman ale dusmanilor Bisericii impotriva carora ne laudam ca “luptam”…

Cam cat de “cinstit” si de “ortodox” trebuie sa fie cineva ca sa prezume un partizanat patriarhal in cazul nostru, cand stie FOARTE bine orientarea constanta si clara a siteului? Nu mai vorbim de mizeriile aruncate de detractorii nostri atat de iubitori, legate de “corectitudinea politica” a unei pagini care publica constant printre cele mai multe si mai importante texte impotriva masoneriei si tuturor formelor corectitudinii politice…

La cate marsavii cred unii ca se pot preta, ca si cum ar putea cuceri si Imparatia, calcand peste cadavre de frati… Probabil insa ca ultimele insule virtuale de echilibru si de rezistenta lucida la EXTREMISME SI DIVERSIUNI incomodeaza tot mai rau, rau de tot. Pana la disperare si ura oarba. Dar la acestea, cu ajutorul Domnului, nadajduim sa mai revenim daca si cand va fi si pentru noi timp…  Fiindca, mai spunem inca o data ceea ce am mai spus si dupa Craciun:

Sigur, trebuie facute toate, trebuie si informare, si filtrare, si analiza, dar, mai presus de toate, trebuie pregatire, trebuie Sfinte Taine, trebuie sa constientizam vremurile pe care le traim si ca starea in care ne gasim e departe de a fi starea crestinului pregatit totdeauna de moarte, gata sa spuna, alaturi de Dreptul Simeon: Acum slobozeste pe robul Tau Stapane…

Iata ca sunt parti ale globului pamantesc unde crestinii sunt ucisi pentru ca sunt crestini, iar a merge la biserica, la slujba Nasterii Domnului, poate costa viata. Oare noi ce raspuns vom da pentru cum am folosit darul imens al posibilitatii de a participa la dumnezeiestile slujbe ale acestor sfinte zile? Cu ce stare launtrica am intampinat noi vestea ca Hristos S-a nascut? Nu va fi oare dupa dreptate ca se va lua acest dar de la noi?

Moartea sta astazi la panda, e cu ochii pe toti, si pe noi, mult mai mult decat inainte. Si daca Domnul nu va mai da timp, insa stim bine ca pentru toti este un Dumnezeu si o Judecata (dupa porunci!), fie ca unii mai credem in ea, fie ca nu, fie ca unora ne mai este frica de Dumnezeu, fie ca nu…

Da, oameni buni, nu mai este vreme… Vorbim despre zilele dupa care masuram timpul, dar UITAM ca timpul lumii acesteia, vai, este atat de scurt, mai scurt ca niciodata... Si ce trist este daca, Doamne fereste, ne va gasi ZIUA A OPTA aceasta pentru care ne batem acum, mai vicleni si mai rai si decat evreii, si decat paganii… “Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”. (2 Timotei 3, 5). Sa stam bine…!


  • UPDATE
      A se vedea importantele comentarii de mai jos facute pe tema duminicii, unele atingand si aspectele liturgice:#gheorghebumbescu: 

      M-a intristat foarte mult reactia negativa la ‘schimbarea’ facuta de catre ‘cei din deal’; mi-a confirmat parerea ca suntem un popor fara o educatie liturgica (sau simt liturgic). Probabil e de vina comunismul. Parintele Mihai, pentru care am tot respectul si cred ca este un preot evlavios si bine intentionat, s-a straduit sa faca niste ‘acrobatii’ logice sa demonstreze ceva care nu poate fi demonstrat. Dupa logica celor care se impotrivesc grecii s-au dat deja cu iudeo-masonii, avand in vedere faptul ca, de cand au inceput sa le tipareasca, si calendarele lor bisericesti incep tot cu Duminica drept prima zi a saptamanii. Ce sa mai zic de denumirile zilelor saptamanii, care se pot citi usor mai ales in octoih (care nu sant de ieri, de azi): luni se cheama ‘deftera’ (adica ‘a doua’ [zi]), marti ‘triti’ (‘a treia), miercuri ‘tetarti’ (‘a patra’), joi ‘pemti’. Noi am ramas cu denumirile pagane ale zilelor, fapt care iar demonstreaza cat de putin a patruns practica liturgica in cea laica. (…) Nu e iarasi intamplatoare si denumirea celorlalte doua zile, insa nu are rost sa insist aici pt ca articolul acopera si cele ce decurg din aceste denumiri.

      Precizez doar ca nu e intamplator ca au pastrat pt ziua a saptea denumirea de ‘savvaton’ (sabat in termeni moderni ‘stiintifici’), pentru ca, asa cum spune Sf Maxim Marturisitorul e ziua (a 7-a!) in care Hristos prin moartea Sa pentru noi S-a odihnit de activitatea Sa pamanteasca. Dupa ziua a saptea urmeaza in mod firesc, in insiruirea liturgica, ziua a 8-a, Dumninica, ziua invierii, a veacului ce va sa fie. Pentru ca traim in timp insa avem in Biserica o pregustare a zilei celei de-a opta; Duminica este concomitent prima si a 8-a. (…) Situatia seamana cu o intamplare anecdotica povestita de Parintele Paisie Aghioritul: un batran simplu si cam neinvatat s-a smintit cand a auzit la sinaxar (in Sf Munte) pomenindu-se un papa. Si-a zis ca paritii schitului respectiv ‘s-au dat cu papistasii’.

      In alta ordine de idei, motivul care i-a condus pe cei de la Patriarhie sa purceada la aceasta schimbare poate fi cu totul altul decat zelul pentru ortodoxie. Vom vedea in timp ce urmaresc si sper sa luam atitudinea corespunzatoare. Important e sa nu dam cu bata-n balta pt ca le dam motive sa rada de noi si se compromite orice demers serios de impotrivire la duhul lumesc – cu tot ce implica el, mai ales ecumenismul – pe care din nefericire il promoveaza. Alt lucru intristator este ca cei care critica justetea in sine a demersului nu sant dispusi deloc sa ia aminte la argumente(…). Nu e buna aceasta radicalizare, ma tem ca deja sau format niste factiuni in cadrul carora nu mai exista dispozitie pentru impacare.

      #exegeticus

      Ca sa preiau putin ideea comentatorului dinainte, Sf. Maxim arata ca sambata este desavarsirea pamanteasca a cunoasterii lui Dumnezeu (contemplatia), iar duminica (ziua a 8-a), reprezinta cunoasterea fata catre fata, care este rezervata mai mult veacului viitor. Deci duminica nu doar preia odihna sabatica, ci o desavarseste.
      Pentru cei multi sunt neimportante aceste lucruri, dar normal ar fi ca orice credincios sa le traiasca, sa le cunoasca, sa simta taina ascunsa in ele ca sa se poata inchina Tatalui in duh si adevar, altfel ramanem trupesti si iudei.
      Nu sunt fara insemnatate datele din calendar, chiar sarbatorile cu cruce rosie sau nu, dar nici motive de dispute.
      Trebuie sa fie si eresuri intre credinciosi ca sa se invedereze credinta multora, dar se pare ca si masurile indreptatite pot avea acelasi efect de cernere. Aceasta din cauza lipsei de tact a celor de sus, dar si a inapoierii sufletesti a unora dintre credinciosi.

      #Ingrid (selectii dintr-un comentariu amplu ce cuprinde numeroase citate din Parinti si consideratii pe marginea cartilor de slujire, a glasurilor etc.)

      (…)oare s-a gandit bine inainte (…) sa acuze de erezia marcionita nu doar Sinodul BOR, ci si Patriarhia Ierusalimului, Serbiei si Greciei, care folosesc aceeasi impartire in calendar? Dar ii acuza de marcionism si pe toti Sf. Parinti pascaliografi care in mod unitar au avut o singura ordine a zilelor saptamanii, prima zi fiind Duminica. Este vorba despre Hippolit, Sf. Anatolie al Laodiceii, Sf Athanasie cel Mare, Eusebiu de Cezareea, Sf. Dionisie Exigul, Sf. Maxim Marturisitorul, autorul anonim de la Chronicon Pascale, si probabil multi altii. Daca ar fi acuzatia intemeiata, nimic de zis, si eu l-as sustine marturisind cu orice pret Adevarul Domnului.

      Iar Ideologia lui Marcion nu era vreo linie despartitoare! Insusi Sf Ap Pavel a spus de atatea ori ca a murit Legii, dar prin aceasta demarcatie n-a devenit marcionit! Nu! Ideologia lui Marcion era ca Dumnezeul Noului Testament este un alt Dumnezeu, diferit de Dumnezeul Vechiului Testament.

      Cand numeri de la 1 la 7, numarul 8 nu se potriveste decat numarului 1 asa cum au notat Duminica toti Sf. Parinti! Duminica este Alfa, niciodata Zeta (7), sau Eta (8) este Feria I, niciodata feria 7 sau feria 8! (…)
      Cand numeri glasurile de la 1 la 8, acolo este altceva. La fel si cand numeri voscreasnele de la 1 la 11. (…)

      #gheorghebumbescu

      Alt indiciu in atentia si la indemana Parintelui Mihai: ciclul pericopelor evanghelice, mai ales in perioada dintre Paste si Cinzecime. Prima pericopa evanghelica incepe cu cea din Dumnica Pastelui, Duminica Pastelui deschide deci Saptamana Luminata. Urmeaza citirile din fiecare zi ale Saptamanii Luminate.

      Urmeaza Duminica Tomei si citirele din zilele saptamanii a 2-a, numite ca atare si incepute tot cu duminica. Urmeaza Duminica a Treia, numita ca atare, sau a Mironositelor si citirile din saptamana a 3-a. Deci toate Evangheliile din Duminici, pana la Duminica a 8-a, a Cinzecimii se raporteaza la Duminica Pastilor, care este socotita prima, sau Duminica prin excelenta, ‘una a Sambetelor’ cum cantam la strana. Pana la Cinzecime toate Duminicile se raporteaza direct la Prima (fiind numite a 2-a, a 3-a etc de la Pasti) si ele deschid o noua saptamana, respectiv a 2-a, a 3-a pana la a 7-a.

      Daca ar avea la indemana un exemplar grecesc al Sf. Evanghelii, parintele ar putea constata ca unde la noi apare de exemplu in Saptamana Luminata indicarea zilei sa zicem ‘lunea din Saptamana Luminata’ in greceste este scris ‘ti deftera tis diakainisimu’ (unde deftera se raporteaza la cuvantul subinteles ‘imera’ adica zi iar diakainisimou la ‘evdomas’ adica saptamana. Deci in traducere libera pentru ziua de luni din Saptamana Luminata ar iesi ‘in a doua [zi] a [saptamanii] luminate’. in mod analog sant denumite si restul zilelor pana la Cinzecime. Astfel, de exemplu, cu Duminica a treia de la Pasti incepe saptamana a treia, si pentru fiecare zi a acestei saptamani e specificat ca apartine saptamanii a 3-a, inceputa cu Duminica a treia.

      Cred ca toata confuzia Pr. Valica se datoreaza faptului ca sistemul de ‘numerotare’ al Duminicilor de dupa Cinzecime se schimba. Numerotarea porneste iar de la 1 prin raportare de data aceasta la Duminca Cinzecimii, insa aceasta duminica nu mai este ea prima ci cea imediat urmatoare, adica a Tuturor Sfintilor, astfel incat se creeaza un decalaj de numerotare: ziua de luni dupa Cinzecime este a doua zi din prima saptamana dupa Cinzecime si Duminica urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor nu mai este numita a doua (asa cum s-a procedat in perioada pascala) ci prima. Insa e vorba numai de numeroatare, lucru demonstrat (nu infirmat cum crede parintele) si de faptul ca din Duminica Tuturor Sfintilor se reincepe folosirea Octoihului, carte in care este evidenta succesiunea zilelor in cadrul fiecarui glas, adica de la vecernia Duminicii pana la ceasul al 9-lea al Sambetei.

      Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]‘) a Sfantului Duh. (…)

      #exegeticus

      Au raspuns adminii cu dovezi dogmatice, de doctrina, lasand pe seama altora aspectele liturgice. Acestea sunt suficente, deoarece consider ca aspectele liturgice nu sunt tocmai lamuritoare, desi nu sunt in favoarea dovedirii ca duminica e ultima zi a saptamanii crestine. Ea este culminanta, dar nu ultima.
      Aceasta deoarece, dupa Sf. Maxim, “toata innoirea […]se refera la modul lucrului ce se innoieste, dar nu la ratiunea firii”(Ambigua, 114). Adica duminica reprezinta inceputul de la care am cazut, refacut prin iconomia intruparii, dar si apogeul din veacul viitor. Insa asta nu schimba firea (saptamana), ci doar o innoieste, o naste din nou.

      Concret, dpdv liturgic, de la Pasti pana la Cincizecime (inclusiv saptamana de dupa Rusalii), duminca este prima zi (Duminica Cincizecimii nu marcheaza incheierea serbarii Invierii, cum gresit si grabit afirma Pr. Valica), iar incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor ciclul liturgic este preluat de Octoih, care incepe cu Duminica. Iar Triodul tot cu Duminci incepe saptamanile.
      Exemplu elocvent: Saptamana luminata incepe cu Duminica Invierii (Saptamana Mare doar marcheaza cele mai importante evenimente inainte de Inviere si nu culmineaza cu Invierea, care e din alt registru praznical).

      E adevarat ca noi trebuie sa pastram sirul firesc al lucrurilor, anume ca ultima zi a saptamanii sa fie de odihna. De aceea duminica este si a opta. Era potrivit, din vechea oranduire a zilelor saptamanii, doar modul de marcare din calendar cu doua bare, care nu face ca duminica sa fie doar prima zi, ci si a opta. Dar nu e posibil sa facem afirmatii, unele chiar eretice, pornind de la un fapt care nu e gresit – stabilirea dumincii ca prima zi. Pt. ca in principal duminica este prima zi a saptamanii, Mantuitorul n-a schimbat firea, ci a innoit-o, a curatit-o.

Categorii

Apologeticum, Data Pastelui (Pascalia), Duminica, Opinii, analize, Parintele Mihai Valica, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Saccsiv

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Related Posts

Comentarii

118 Commentarii la “Unde greseste Parintele Mihai Valica si cum e folosit de altii PRETEXTUL zilei Duminicii din calendar pentru a mai crea un scandal diversionist. EXPLICATII SUPLIMENTARE DIN SFINTII PARINTI DESPRE SEMNIFICATIA ORTODOXA A DUMINICII”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. admin
    13-01-2011 14:15

    @ Sergei:

    Iata ca am ajuns sa fim de acord. Slava lui Dumnezeu! Foarte juste observatiile si paralelele istorice din final. Patriarhul nu face decat sa incurajeze, prin comportamentul sau, suspiciunea si teama si sa instige, fara sa vrea, prin aroganta si despotismul sau decizional, la reactii extrem(ist)e, cam orice ar face. De asta trebuie sa fim atenti, mult mai atenti decat altadata chiar, fiindca acum confuzia e mai mare, contururile mai prost trasate, spatiul cel mai mare il ocupa extremele, iar calea adevarului devine tot mai ingusta. Trebuie trezvie, luciditate duhovniceasca si fuga de tot ce este impulsiv si gregar, de judecati si prejudecati ideologice sau de tip “sectar”, elitist, “alb-negru”. Nu ajung bunele intentii aparente, ca sa nu cazi. In vremurile CONFUZIEI in care incepem sa traim, e scris ca si cei alesi pot sa cada. … Dupa cum pot sa se si ridice. NIMIC SI NIMENI nu e batut in cuie.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/ortodoxie-sau-ortodoxism-viata-sau-ideologie-hristos-sau-baraba-silire-sau-libertate-sau-despre-altfel-de-tarini-boi-si-femei-cf-luca-14/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/09/pilda-sfantului-mucenic-nichifor-9-februarie-sa-ne-reamintim-duhul-adevaratei-marturisiri-si-care-trebuie-sa-ne-fie-cautarea-primordiala/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/23/fanatism-sau-relativism-extremele-pierzarii-ravna-care-ne-insala-versus-calea-cea-stramta-si-de-toti-prigonita/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/23/cuv-seraphim-rose-si-lectia-esentiala-a-discernamantului-pur-si-simplu-actual-ii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/05/cuviosul-seraphim-rose-in-jungla-zelotismului-sau-despre-ortodoxia-fariseica-si-flagelul-supercorectitudinii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/04/despre-sectarismul-ortodox-si-inselarea-dreptilor-hipercriticisti-pur-si-simplu-actual-iii/

  2. Mihaly
    13-01-2011 14:56

    Daca pr. Valica ar fi argumentat cu idei sectare sau iudaice, ar fi primit el laudele pentru schimbarea din calendar, insa vedem ca sectarii adventisti lauda bravura patriarhului Daniel….deci?
    Viata practica si liturgica a Bisericii Ortodoxe de pana anul trecut (2010) este cea mai vie dovada a adevarului legat de calendar.

    Sf. Traditie bate orice “argument” teologic adus de unii modernisti si reformatori. Uitati-va la Sf Munte Athos unde preotii schimba saptamana liturgica duminica seara dupa citirea ceasului al noualea.
    Deci saptamana litrugica incepe cu lumea nu cu duminica, chiar daca in unele calendare grecesti, incepand din 1980 au pus duminica prima zi din saptamana…Va reamintesc ca Grecia intra in EU in anul 1980…

  3. Ingrid
    13-01-2011 15:15

    Inainte de toate am citit tot articolul si mi l-am copiat, sa fie acolo pt orice nevoie. Exceptional. Mii de multumiri pt tot efortul.

    Apoi de aici au inceput comentariile mele pe Apologeticum la acest articol. Ce este de folos pt cititori si merita preluat pe scurt, sintetic, se poate valorifica. http://apologeticum.wordpress.com/2011/01/11/parintele-mihai-valica-calendarul-ortodox-pe-2011-intre-innoire-dileme-si-perspective-sa-excludem-varianta-executarii-unui-ordin-al-iudeo-masoneriei/#comment-20112

    Si aici trimit si comentariul pe care fratii de pe Apologeticum, din motive personale, n-au mai binevoit sa-l primeasca:

    85. pe 01/13/2011 la 5:51 AM ingrid
    Comentariul tău e în așteptare.
    Doua trei lamuriri, ca vad ca sunt intrebata, si cine are nevoie sa citeasca de aici.
    Citez de la par. Valica si comentez.
    Pr Valica:

    “mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea exista intre sambata si duminica si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).”

    Nu stiu in care editie a Sf Scripturi vede parintele continuitati. In textele mentionate. La Mc. 16, 2, 9 Ioan 20, 1 este mentionata DOAR PRIMA ZI a saptamanii. La Matei 28, 1 si respectiv Luca 23, 54 – 24, 1 sunt precizate si celelalte zile a saptamanii, fara sa se stabileasca vreo alta demarcatie, fara sa se poata interpreta ca saptamana lor incepea vinerea numai pentru ca rastignirea a avut loc prima si Evanghelistului Luca i s-a potrivit s-o mentioneze acolo.

    Pr. Valica:

    “Se intelege ca Dumnezeu s-a odihnit dupa ce a creat (Evrei 4, 4) si nu se odihneste intai si apoi creaza, cum ar sugera forma calendarului propus de biroul de presa, care incepe saptamana cu odihna si nu cu lucru.”

    La Evr. 4, 4 este vorba despre sabatul evreiesc, pe cand acum noi avem o alta zi de odihna. La inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamantul in sase zile, si a saptea S-a odihnit. Acum, a facut cer nou si pamant nou, si o fire innoita pentru noi oamenii intr-o singura zi, prin inviere.

    Ce spune Sf Grigorie de Nissa in omilia 1 la Inviere?

    ” „Nu este nici zi și nici noapte” (Zah 14, 7). Prin aceste cuvinte el arată faptul că nu poate fi numită zi, nefiind soare, și nici noapte pentru că nu este întuneric. Atunci dacă acest timp prezent nu este nici zi și nu este nici noapte precum spune profetul atunci harul de acum numeşte şi este ceva cu totul diferit. Vreţi să vă spun la ce mă refer? „aceeasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” (Ps. 117, 24), dar diferită de zilele pe care le-a făcut la începutul creaţiei, prin care este măsurat timpul, acesta este începutul unei noi creaţii, deoarece în această zi, Dumnezeu a făcut un cer nou și un pământ nou, precum spune profetul. Care cer? Firmamentul credinței în Hristos. Care pământ? Inima bună, cum a spus Domnul, pământul care bea ploaia ce cade peste el și coace nenumărate spice. În această zidire soarele este viața curată, stelele sunt virtuțile, aerul este conduita diafană, marea este profunzimea bogățiilor înțelepciunii și cunoașterii, ierburile și plantele sunt învățătura bună și dumnezeieştile dogmele, pe care le paşte poporul păstorit de El, adică turma Domnului, împlinirea poruncilor sunt copacii care poartă fructe. În aceasta este zidit şi adevăratul om care este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Priveşte lumea pentru care „Ziua pe care a făcut-o Domnul” devine început, cea despre care profetul spune că nu este o zi ca alte zile, nici o noapte ca alte nopţi.”

    Pr Valica

    “eu cred, totusi, ca se schimba cel putin logica perceperii zilei de odihna ca fiind un inceput si nu ca o incununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa si ca o rasplata a unei munci de o saptamana”

    Am scris deja enorm ca Duminica, invierea nu este o rasplata a muncii noastre ci un dar! (…)

    Pr. Valica

    “In logica biroului de presa, noi nu mai imitam pe Creatorul si pe Re-creatorul Iisus Hristos, ci ne facem o alta logica contrara intelesului duhovnicesc al zilei de duminica si chiar contrara Sf. Traditii a Bisericii, intrucat accentul se pune pe legatura intre prima zi a saptamanii (duminica) si ziua de luni si restul zilelor, si nu pe continuitatea intre sambata si duminica, asa cum este corect din punct de vedere biblic, liturgic si canonic.”

    Probabil Par Valica vorbeste despre Sf. Traditie a altei asa-zise biserici. Toti Sf. Parinti au pus accentul pe prima zi a saptamanii. reamintim cateva citate:

    Grigorie de Nissa:

    “Priveşte lumea pentru care „Ziua pe care a făcut-o Domnul” devine început, cea despre care profetul spune că nu este o zi ca alte zile, nici o noapte ca alte nopţi.”


    Sf Vasile cel Mare:

    “De aceea, desi este INCEPUTUL ZILELOR SAPTAMANII, nu a fost numita de Moise prima, ci una. pt ca zice Scriptura s-a facut seara si s-a facut dimineata, zi una, ca si cum aceeasi zi avea sa aiba loc de mai multe ori. Aceasta zi este UNA SI IN ACELASI TIMP A OPTA si simbolizeaza pe acea cu adevarat una si a opta zi la care s-a referit Psalmistul in unele suprascrieri ale psalmilor (este vb de Ps 6 si Ps 12/11-LXX, care au coment patr extraordinare cu privire la supratitlurile “pt al optulea, pt sfarsit”); este starea care se va arata dupa acest timp, ziua cea fara de sfarsit, care nu cunoaste seara nici a doua zi, acel veac netrecator si fara de sfarsit. ”


    Iustin Martirul

    “But Sunday is the day on which we all hold our common assembly, because it is the first day on which God, having wrought a change in the darkness and matter, made the world; and Jesus Christ our Savior on the same day rose from the dead” (Iustin Martyr, First Apology 67 [A.D. 155]).

    Didascalia:

    “The apostles further appointed: On the first day of the week let there be service, and the reading of the holy scriptures, and the oblation [sacrifice of the Mass], because on the first day of the week [i.e., Sunday] our Lord rose from the place of the dead, and on the first day of the week he arose upon the world, and on the first day of the week he ascended up to heaven, and on the first day of the week he will appear at last with the angels of heaven” (Didascalia 2 [A.D. 225]).

    Sf. Atanastie cel Mare

    “The Sabbath was the end of the first creation, the Lord’s day was the beginning of the second, in which he renewed and restored the old in the same way as he prescribed that they should formerly observe the Sabbath as a memorial of the end of the first things, so we honor the Lord’s day as being the memorial of the new creation” (Athanasius, On Sabbath and Circumcision 3 [A.D. 345]).

    Pr Valica :

    “Deci, biblic, separand duminica de sambata, fie si printr-o mutare simpla a unor linii in calendar, se separa Vechiul Testament de cel Nou dupa ideologia lui Marcion. Astfel omul se intoarce la prima zi a creatiei si intreaga opera de mantuire poate fi vazuta ca o separatie intre crucea si patima Domnului, de Invierea Lui.”

    (…)oare s-a gandit bine inainte (…) sa acuze de erezia marcionita nu doar Sinodul BOR, ci si Patriarhia Ierusalimului, Serbiei si Greciei, care folosesc aceeasi impartire in calendar? Dar ii acuza de marcionism si pe toti Sf. Parinti pascaliografi care in mod unitar au avut o singura ordine a zilelor saptamanii, prima zi fiind Duminica. Este vorba despre Hippolit, Sf. Anatolie al Laodiceii, Sf Athanasie cel Mare, Eusebiu de Cezareea, Sf. Dionisie Exigul, Sf. Maxim Marturisitorul, autorul anonim de la Chronicon Pascale, si probabil multi altii. Daca ar fi acuzatia intemeiata, nimic de zis, si eu l-as sustine marturisind cu orice pret Adevarul Domnului. (…)

    Iar Ideologia lui Marcion nu era vreo linie despartitoare! Insusi Sf Ap Pavel a spus de atatea ori ca a murit Legii, dar prin aceasta demarcatie n-a devenit marcionit!
    Nu! Ideologia lui Marcion era ca Dumnezeul Noului Testament este un alt Dumnezeu, diferit de Dumnezeul Vechiului Testament. ca Dumnezeul VT este un Dumnezeu rau, si numai cel al Noului Testament este bun. Invata ca Hristos nu implineste Legea, ca Noul Testament nu este plinirea vechiului, si pe drept cuvant Sf. Parinti l-au combatut ca spune Sf. Ap Pavel: “Desfiintam noi Legea prin credinta? Sa nu fie! Dimpotriva, intarim Legea (Rom. 3, 31). Dar asta nu inseamna cumva ca trebuie sa tinem cele poruncite de Lege, ci sa le tinem in Duh, dupa porunca noului Testament, care este plinirea Legii.

    Praznuirea Pastelui inainte de pastile iudaic pe buna dreptate a fost numit de Sf Parinti marcionism, si obicei iudaizant, intrucat a praznui Ziua Domnului inainte de Sambata, sau Pastile inainte de iudei este ca si cum ai spune ca Hristos n-a venit la plinirea Legii, nici nu plineste Legea. Iar plinirea Legii era odihna Sabatica in mormant inainte de crearea Zilei celei neinserate. Este strict necesar ca ziua Domnului sa urmeze sambata, dar nu ca un alt sfarsit al creatiei, ci ca un nou inceput, cand toate se innoiesc!

    Pr. Valica:

    “Din punct de vedere liturgic constatam clar in Octoih, ca fiecare zi de duminica incepe cu vecernia de sambata seara”

    Din p. d. v.liturgic nu doar Octoihul incepe cu vecernia Duminicii, numai ca par. Valica face mentiunea aceasta in urma gafei de neimaginat facuta de un altul, care desi se lauda ca ar fi preot, nici macar atata nu stie. E vb. de par. Vasile.

    Pr Valica:

    ” imagine stabilita liturgic ca fiind irmosul cantarii a 8 a din slujba Invierii si nicidecum pusa la cantarea 1-a, imagine a zilei intai a creatiei.”

    Par. Valica din pacate face confuzii grave intre “saptamana” si “cantarile liturgice”.
    In limbajul bisericesc exista mai multe moduri de a reprezenta invierea.
    In mod absolut, cifra 8 indica invierea, iar in slujbele Bisericii, Sf. Liturghie NU ESTE PRIMA LAUDA DIN SAPTE, CI SEPARAT DE CELE SAPTE LAUDE, NEINCLUSA IN LAUDELE CELELALTE! De asemenea sunt randuite 8 glasuri separate, cifra 8 in sine reprezentand Invierea, iar aceste glasuri NU se rotesc in grupuri de sapte, ci in grupuri de opt, FARA A SE DESFIINTA PRIN ASTA SENSUL TEOLOGIC AL SAPTAMANII DE SAPTE ZILE, CU DUMINICA PRIMA ZI!

    La Sf. Parinti vom vedea ca si cifra 11 a voscreasnelor Il reprezinta tot pe Hristos si Invierea, dar in alt mod. De asemenea si cele 3 ode ale triodului simbolizeaza tot Invierea, dar in alt mod.

    Revenind la Octoih si opt glasuri, ca n-are sens sa divagam, ne punem intrebarea ce temei Scripturistic avem pt asta? Este vorba despre psalmii celebri ai Invierii: ps. 6 si Ps. 12 (TM) adica Ps. 11 (LXX). Ce scrie in supratitlurile lor?
    “Pentru sfarsit. o cantare pentru opt”, inteles in 2 moduri: “o cantare pentru ziua a opta” respectiv “o cantare pentru 8 coarde”.
    Si care sunt coardele noastre? Desigur sunt glasurile.

    Pr Valica:

    “Cele opt Glasuri sunt cantate si ele succesiv, un Glas pe saptamana. In saptamana luminata insa, se canta cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii.”

    Cele 8 glasuri NU SE ROTESC IN GRUPURI DE CATE 7 NICIODATA, CI CIFRA 8 IN MOD ABSOLUT, SEPARAT DE ORICE ALTCEVA SEMNIFICA INVIEREA SI VIATA VESNICA.
    Faptul ca spre deosebire de randuiala obisnuita in care glasurile se schimba unul pe saptamana, in sapt. Luminata se schimba unul pe zi nu exprima vreo continuitate in plus a Duminicii fata de sambata spre deosebire de celelalte perioade a anului, ci faptul ca Invierea prin excelenta, adica intreaga saptamana a Invierii (dar si restul cinzecimii) a fost cinstita de Sf Parinti cu podoaba intregului an, atat in privinta Glasurilor cat si a Voscreasnelor care sunt inghesuite pana la Rusalii. Iar in ziua a opta dupa Duminica Invierii, adica in Duminica Tomii avem GLASUL 1, VOSCR. 1, nu glasul 8!

    Pr. Valica:

    ”De aceea serbarea Invierii Domnului incepe cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.”

    A se vedea in Penticostar si in Octoih ca Penticostarul (singura carte liturgica ce are 8 saptamani) NU SE INCHEIE CU DUMINICA, CI CU SAMBATA! Iar faptul ca Cinzecimea se incheie dupa 7 saptamani, la intrarea in saptamana a opta, nu inseamna ca in celelalte zile, toate numite in Penticostar “ale Cinzecimii” — am avea voie sa postim, ci dezlegata este toata saptamana pentru Cinzecime. Ca toate zilele Cinzecimii sunt Cinzecime, si toate sunt socotite de Sf. Parinti ca o singura Zi a pogorarii Duhului Sfant, precum se canta in fiecare zi in ele:
    Duminica:

    “ACUM spre semn tuturor la aratare limbile s-au pogorat…. ACUM Duhul cel mangaietor S-a varsat peste tot trupul….
    Luni: Prea Sf Duh pogorandu-Se ACUM peste apostoli
    Marti: ACUM se innoiesc limbile…
    praznicul a cincizeci de zile praznuim…
    Acesta (Duhul) pre Apostoli i-a umplut ACUM
    Miercuri: ASTAZI a venit lucrarea pea Sf. Tau Duh, Doamne peste Ap. Tai.
    ASTAZI Duhul Tau cel atotputenic…..
    ASTAZI ai turnat darurile Mangaietorului Tau Duh
    Joi: …..Mangaietorul ca un Dumnezeu ACUM S-a varsat
    Vineri: Duhul Sfant carele….ACUM S-a daruit noua
    …Mangaietor, Carele a venit ASTAZI pre pamant, Duhul Adevarului
    Duhul Sfant ASTAZI de sus S-a pogorat peste casa ucenicilor
    Sambata: Odovania praznicului Cinzecimii, toata slujba praznicului, afara de paremii si vohod.

    Pr Valica

    “Prima zi liturgica a Glasului 1 incepe cu Duminica ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca Invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh, si nu pe Glasul 7 cum ar trebui sa se petreaca dupa logica biroului de presa.”

    Asta este pentru necesitatea ingramadirii celor 8 Glasuri si a celor 11 Voscreasne in perioada Cinzecimii

    Pr. Valica:

    “Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroului de presa, ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!”

    Eu nu am Evanghelie, ci un Apostol ed. 1974. (…) De obicei Duminica, are ca simbol al inceputului un cerc cu icoana unui Apostol, incadrat de un model decorativ in forma de dreptunghi.
    La sfarsitul Sambetei, sfarsitul Saptamanii este marcat printr-un model decorativ in forma de triunghi cu varful in jos.
    NUMAI SI NUMAI LA CINZECIME EXISTA UN SOI DE EXCEPTIE MOTIVATA TEOLOGIC, CARE NU INSEAMNA SUB NICI O FORMA CA SAPTAMANA AR INCETA SA SE MAI INCHEIE SAMBATA!
    Anume duminica Pogorarii Sf. Duh incepe cu inceputul firesc pentru inceput de saptamana (un cerc cu icoana unui Apostol, incadrat de un model decorativ in forma de dreptunghi), dupa care apare o candela aprinsa intr-un cerc, incadrata de un model decorativ in forma de romb. Pe pagina urmatoare este o pauza in sensul ca apare icoana unui sfant pe intreaga pagina, dupa care urmeaza restul zilelor panala pogorarea Duhului Sfant, SI NUMAI LA SFARSITUL SAMBETEI CINZECIMII APARE TRIUNGHIUL CU VARFUL IN JOS CARE MARCHEAZA SFARSITUL SAPTAMANII.
    SINCER ESTE RUSINOS SA NU STIM CA SFARSITUL SAPTAMANII CINZECIMII ESTE TOT SAMBATA, ESTE RUSINOS SA NU CUNOASTEM INTELESUL ROMBULUI SI A PAUZEI DE DUPA DUMINICA CINZECIMII!

    86. pe 01/13/2011 la 6:30 AM ingrid
    Comentariul tău e în așteptare.
    mai departe cuarticolul Par. Valica.

    Par. Valica:

    “Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8-a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Glasul 8 este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi si nu mai este prima zi a saptamanii, chiar daca biblic, din punct de vedere al calendarului iudaic este mentionata ca prima zi a saptamanii.”

    Aici par. Valica a uitat sa numere, altceva nu stiu ce sa spun. Cand numeri de la 1 la 7, numarul 8 nu se potriveste decat numarului 1 asa cum au notat Duminica toti Sf. Parinti!
    Duminica este Alfa, niciodata Zeta (7), sau Eta (8) este Feria I, niciodata feria 7 sau feria 8! (…)
    Cand numeri glasurile de la 1 la 8, acolo este altceva. La fel si cand numeri voscreasnele de la 1 la 11

    Pr Valica:

    “Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisercii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumensimul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?”

    Din nou, este dureros si smintitor ca un preot poate gandi asa despre restabilirea Duminicii: a Zilei Invierii la locul ei randuit de Sf. Scriptura si de Sf. Parinti din motive dogmatice extrem de serioase. Este ingrozitor tonul dispretuitor la adresa Zilei Invierii, este dureros ca inainte de a se scrie un astfel de articol nu a existat o documentare cat de cat corespunzatoare, ca slava Domnului, posibilitati sunt. Si faptul ca este vorba de un preot deosebit care s-a aratat marturisitor pana acum, ma lasa aproape fara grai.

    Dar na, nu trebuie sa te mai miri de nimic.
    Daca v-ati simtit jignit de vreun cuvant de pe aici, par. Valica, va rog ca si mai inainte sa ma iertati, si pretuirea deosebita pe care o am pt dvs nu scade catusi de putin.

  4. gheorghebumbescu
    13-01-2011 16:41

    ‘erata’

    prin ‘mineie’ defapt ma refeream la Octoih.

    denumirile zilelor saptamanii pe care le-am mentionat sunt identice cu cele ale primelor cinci zile din orice minei, asfel incat ‘deftera’ poate fi atat luni, a 2-a zi a saptamanii cat si a 2-a zi a oricarei luni calendaristice cuprinse in fiecare minei

  5. admin
    13-01-2011 17:29

    @Mihaly:

    Daca Biserica Greciei are calendarul asa ca e in UE, atunci Patriarhia Ierusalimului? Ca aceea nu are nicio legatura cu UE….
    Apoi, cand se afirma ceva, e bine sa se dovedeasca. Altfel e o pura speculatie.

    Legat de comunicatul adventistilor, din doua una: 1. ori ii luati in serios, si atunci trebuie sa ii luati in serios integral, adica sa va asumati si ceea ce spun despre Duminica; ori 2. nu ii luati in serios, pentru ca stiti ca sectarii au o propaganda foarte parsiva, si atunci constiinta ortodoxa va spune ca trebuie sa va raportati altfel la acel comunicat. Am explicat deja mai sus, in 2 comentarii, cum vedem lucrurile apropo de manevra adventista de contracarare strategica, machiavelica, a unei masuri luate de Biserica Ortodoxa, care o lasa fara argumente si cum se fac de ras recunoscand ca EI NU CINSTESC ZIUA INVIERII, ci Sabatul Vechi-testamentar… Prin urmare “bucuria” lor este o simpla stratagema de imagine, o reactie politica si prozelitista la un pericol serios!

    In ceea ce priveste randuiala din Muntele Athos, o sa ne interesam si noi de acolo. Noua ne-a spus cineva ca e exact invers decat spuneti: icoana duminicii ramane toata saptamana, si nu icoana vecerniei duminicale.

    In privinta celuilalt comentariu, nu exista aici niciun georgel, deci nu stim cui raspundeti. Poate unui comentator de pe alt site?

  6. gheorghebumbescu
    13-01-2011 18:01

    Alt indiciu in atentia si la indemana Parintelui Mihai: ciclul pericopelor evanghelice, mai ales in perioada dintre Paste si Cinzecime.

    Prima pericopa evanghelica incepe cu cea din Dumnica Pastelui, Duminica Pastelui deschide deci Saptamana Luminata.

    Urmeaza citirile din fiecare zi ale Saptamanii Luminate.

    Urmeaza Duminica Tomei si citirele din zilele saptamanii a 2-a, numite ca atare si incepute tot cu duminica.

    Urmeaza Duminica a Treia, numita ca atare, sau a Mironositelor si citirile din saptamana a 3-a.

    Deci toate Evangheliile din Duminici, pana la Duminica a 8-a, a Cinzecimii se raporteaza la Duminica Pastilor, care este socotita prima, sau Duminica prin excelenta, ‘una a Sambetelor’ cum cantam la strana.

    Pana la Cinzecime toate Duminicile se raporteaza direct la Prima (fiind numite a 2-a, a 3-a etc de la Pasti) si ele deschid o noua saptamana, respectiv a 2-a, a 3-a pana la a 7-a.

    Daca ar avea la indemana un exemplar grecesc al Sf. Evanghelii, parintele ar putea constata ca unde la noi apare de exemplu in Saptamana Luminata indicarea zilei sa zicem ‘lunea din Saptamana Luminata’ in greceste este scris ‘ti deftera tis diakainisimu’ (unde deftera se raporteaza la cuvantul subinteles ‘imera’ adica zi iar diakainisimou la ‘evdomas’ adica saptamana. Deci in traducere libera pentru ziua de luni din Saptamana Luminata ar iesi ‘in a doua [zi] a [saptamanii] luminate’. in mod analog sant denumite si restul zilelor pana la Cinzecime. Astfel, de exemplu, cu Duminica a treia de la Pasti incepe saptamana a treia, si pentru fiecare zi a acestei saptamani e specificat ca apartine saptamanii a 3-a, inceputa cu Duminica a treia.

    Cred ca toata confuzia Pr. Valica se datoreaza faptului ca sistemul de ‘numerotare’ al Duminicilor de dupa Cinzecime se schimba. Numerotarea porneste iar de la 1 prin raportare de data aceasta la Duminca Cinzecimii, insa aceasta duminica nu mai este ea prima ci cea imediat urmatoare, adica a Tuturor Sfintilor, astfel incat se creeaza un decalaj de numerotare: ziua de luni dupa Cinzecime este a doua zi din prima saptamana dupa Cinzecime si Duminica urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor nu mai este numita a doua (asa cum s-a procedat in perioada pascala) ci prima. Insa e vorba numai de numeroatare, lucru demonstrat (nu infirmat cum crede parintele) si de faptul ca din Duminica Tuturor Sfintilor se reincepe folosirea Octoihului, carte in care este evidenta succesiunea zilelor in cadrul fiecarui glas, adica de la vecernia Duminicii pana la ceasul al 9-lea al Sambetei.

    Pentru simplificare as putea zice ca zilele de luni pana sambata de dupa Cinzecime sunt zilelele saptamanii a 8-a de la Pasti. Nu e intamplator ca ziua de luni din aceasta saptamana este numita ‘deftera tou Agiou Pnevmatos’ adica lunea (‘a doua [zi]’) a Sfantului Duh.

    Subscriu observatiei lui Serghei

    @admin, iti inteleg amaraciunea dar nu cred ca e bine sa ti-o exprimi acum, poate totusi, in ciuda evidentelor, au mai ramas niste punti de comunicare dinspre partea ‘celorlalti’, poate unii dintre ei cu vremea se vor dumiri, lucru la care ajuta mult si atitudinea noastra (inclusiv cea sub forma scrisului)

  7. exegeticus
    13-01-2011 18:46

    Au raspuns adminii cu dovezi dogmatice, de doctrina, lasand pe seama altora aspectele liturgice. Acestea sunt suficente, deoarece consider ca aspectele liturgice nu sunt tocmai lamuritoare, desi nu sunt in favoarea dovedirii ca duminica e ultima zi a saptamanii crestine. Ea este culminanta, dar nu ultima.
    Aceasta deoarece, dupa Sf. Maxim, “toata innoirea […]se refera la modul lucrului ce se innoieste, dar nu la ratiunea firii”(Ambigua, 114). Adica duminica reprezinta inceputul de la care am cazut, refacut prin iconomia intruparii, dar si apogeul din veacul viitor. Insa asta nu schimba firea (saptamana), ci doar o innoieste, o naste din nou.

    Concret, dpdv liturgic, de la Pasti pana la Cincizecime (inclusiv saptamana de dupa Rusalii), duminca este prima zi (Duminica Cincizecimii nu marcheaza incheierea serbarii Invierii, cum gresit si grabit afirma Pr. Valica), iar incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor ciclul liturgic este preluat de Octoih, care incepe cu Duminica. Iar Triodul tot cu Duminci incepe saptamanile.
    Exemplu elocvent: Saptamana luminata incepe cu Duminica Invierii (Saptamana Mare doar marcheaza cele mai importante evenimente inainte de Inviere si nu culmineaza cu Invierea, care e din alt registru praznical).

    E adevarat ca noi trebuie sa pastram sirul firesc al lucrurilor, anume ca ultima zi a saptamanii sa fie de odihna. De aceea duminica este si a opta. Era potrivit, din vechea oranduire a zilelor saptamanii, doar modul de marcare din calendar cu doua bare, care nu face ca duminica sa fie doar prima zi, ci si a opta. Dar nu e posibil sa facem afirmatii, unele chiar eretice, pornind de la un fapt care nu e gresit – stabilirea dumincii ca prima zi. Pt. ca in principal duminica este prima zi a saptamanii, Mantuitorul n-a schimbat firea, ci a innoit-o, a curatit-o.

  8. gheorghebumbescu
    14-01-2011 16:14

    @Mihaly

    ultimii care ar putea fi acuzati de modificarea calendarului sub presiuni moderniste cred ca sant stilistii din Grecia.

    Dar uite marea surpriza (pentru tine) si la ei in calendarul bisericesc Duminica e prima:

    http://www.ecclesiagoc.gr/images/stories/agies/eortologio/ianouarios.pdf

    Oare la ce concluzie vei ajunge, ca si ei s-au dat cu masonii si nu a mai ramas decat o grupare mica, dar darza, din Romania care nu a facut compromisul?

    E bine sa te documentezi mai serios inainte sa afirmi lucruri care le-ai preluat ‘dupa ureche’ sau rezulta dintr-o logica de fier: pornind de la anul aderarii Greciei la ue te gandesti ca sigur, in decursul aceluiasi an, cu maini tremurande, arhierii fricosi (a se vedea Serafim de Pireu), au tras linia despartitoare din calendar acolo unde li s-a dictat de la ‘centru’.

    si ca sa nu ma acuzi pe mine sau site-ul ca suntem stilisti scriu negru pe alb cu nu am nimic de-a face cu ratacirea lor, ci am dat doar un exemplu dintr-o ‘zona’ despre care nu se poate spune ca in interiorul ei se fac concesii ideologiei de la ‘centru’.

  9. gheorghebumbescu
    14-01-2011 16:31

    Si pentru ca cei care au iscat galceava se ascund dupa autoritatea de cadru universitar a Parintelui Mihai Valica, pentru care, repet, am tot respectul atat in calitatea sfintiei sale de slujitor al Bisericii cat si cea didactica, voi cita din cartea unuia dintre cei mai cunoscuti si apreciati profesori de liturgica din Grecia, anume Ioannis Foundoulis, profesor la catedra de liturgica a Facultatii de Teologie din Salonic:

    ‘… Cea mai indrazneta fapta a Bisericii primare a fost mutarea zilei Domnului de la a saptea in prima zi a saptamanii. Ziua odihnei isi va afla astfel (im)plinirea in moartea Domnului… Sambata devine tipologie profetica a inmormantarii Domnului, care va conduce la Invierea din morti din prima zi a saptamanii, cea ‘una a sambetelor’, ziua crearii luminii si concomitent ziua noii creatii in Hristos. Prima dar si a opta, tipologie a veacului ce va sa fie si a vesniciei.

    Schimbarea sambetei implica in esenta – “numaidecat” – si “schimbarea legii” (Evr. 7, 12) si deschiderea catre lumea cea noua a harului si a Imparatiei lui Dumnezeu. Insasi aratarea lui Hristos, care “a fost mort si iata viu este in vecii vecilor” (Apoc. 1, 18), in ziua Invierii “in mijlocul” ucenicilor Sai (Ioan 20, 19) si “iarasi dupa opt zile” (Ioan 20, 26) a conferit caracterul pascal al intrunirii in ziua “cea una a sambetelor” (Fapte 20, 7; 1 Cor. 16, 2), care inca de la inceputul primului secol a fost redenumita “Duminica” (Apoc. 1, 10) iar jertfa euharistica savarsita in aceasta zi a constituitul centrul vietii Bisericii, Pastele ei saptamanal’

    sursa: Ιωάννου Μ. Φουντούλη, Λειτουργική Α’, Εισαγωγή στη Θεία Λατρεία, Θεσσαλονίκη 2000, pp. 119-120

    Pasajul, pe langa faptul ca precizeaza clar statutul de prima zi respectiv a opta al Duminicii – si nu poate fi a opta decat daca este si prima asa cum se precizeaza si in articol, este concomitent si un raspuns clar dat ratacirii adventistilor

  10. gheorghebumbescu
    15-01-2011 10:23

    Am lasat deoparte un pasaj din textul de mai sus al profesorului Foundoulis datorita faptului ca el in sine, acest pasaj, aduce lamuriri suplimentare si confirma toate cele afirmate mai sus in articol si comentarii.

    Profesorul Foundoulis citeaza din stihira a 2-a a utreniei din Sambata Mare unde, in textul ei original in limba greaca apar chiar textual cuvintele “a sabatiza” si “sabatizare”, cu referire la prezenta cu trupul a Mantuitorului in mormant. Iata deci ca si in acest caz textelele si practica liturgica exprima teologia Bisericii, exprima exact ceea ce spune si Sf. Maxim Marturisitorul despre Sambata ca ziua (a 7-a) in care Hristos prin moartea Sa pentru noi S-a odihnit de activitatea Sa pamanteasca, dupa care urmeaza in mod firesc in insiruirea liturgica, ziua a 8-a, Dumninica, a Invierii, a veacului ce va sa fie. Ziua intai in care Dumnezeu a creat lumina devine si a veacului viitor, a Luminii celei neinserate a Invierii.

    Oare ce rost ar mai fi avut randuiala din Sambata Mare si cantarile daca, conform logicii ca luni e prima zi, ele s-ar tine in ziua a 6-a, care defapt e cea a Rastignirii?

    Iata textul din Triodul grecesc:

    Τὶ τὸ ὁρώμενον θέαμα; τὶς ἡ παροῦσα κατάπαυσις; Ὁ Βασιλεὺς τῶν αἰώνων, τὴν διὰ πάθους τελέσας οἰκονομίαν, ἐν τάφῳ σαββατίζει, καινὸν ἡμῖν παρέχων σαββατισμόν. Αὐτῷ βοήσωμεν. Ἀνάστα ὁ Θεὸς κρίνων τὴν γήν, ὅτι σὺ βασιλεύεις εἰς τοὺς αἰῶνας, ὁ ἀμέτρητον ἔχων τὸ μέγα ἔλεος.

    Iata deci citatul intreg din cartea profesorului Foundoulis:

    “… Cea mai indrazneta fapta a Bisericii primare a fost mutarea zilei Domnului de la a saptea in prima zi a saptamanii. Ziua odihnei isi va afla astfel (im)plinirea in moartea Domnului, care “sabatizeaza” in mormant, daruindu-ne o noua “sabatizare” (idiomela a 2-a de la laudele din Sambata Mare). Sambata devine tipologie profetica a inmormantarii Domnului, care va conduce la Invierea din morti din prima zi a saptamanii, cea ‘una a sambetelor’, ziua crearii luminii si concomitent ziua noii creatii in Hristos. Prima dar si a opta, tipologie a veacului ce va sa fie si a vesniciei.”

    Pentru ca am vazut pe un site ‘vecin’, pe care nu am intervenit deloc, argumentul ‘forte’ ca de exemplu vecernia Duminicii se tine Sambata seara fac precizarea (daca mai era cazul) ca vecernia oricarei zile se tine in seara zilei (calendaristice) precedente tocmai datorita faptului ca aceasta este succesiunea de la o zi la alta in Cartea Facerii: ziua incepe cu seara – ‘si a fost seara si a fost dimineata ziua una’ ‘si a fost seara si a fost dimineata ziua a doua’ … Vecernia de Sambata seara este vecernia Duminicii, nu a Sambetei, este inceputul zilei de Duminica! Aceasta perceptie arata faptul ca poate unii preoti nu s-au straduit sa faca credinciosilor si o cateheza liturgica. E pacat sa nu inteleaga credinciosii cele la care participa. Termenul corect este ‘participare la slujba’ adica devii partas la cele pe care ti le ofera Dumnezeu, in slujba, cu lucrarea Duhului. E simptomatic faptul ca multi zic ‘am asistat la Sf Liturghie’. Dumnezeu nu ne cheama sa fim spectatori ci partasi la ospatul Imparatiei. ‘Gustati si vedeti ca bun este Domnul’. Acest ospat culmineaza cu impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos Celui Inviat.

    Utrenia Sambetei Mari, denia cum ii zicem noi, ca dealtfel si celelalte denii, se tine dupa randuiala privegherii, adica seara. Pe langa aceasta randuiala tipiconala precizeaza ca denia respectiva se poate face si in dimineata sambetei, unde este de obicei locul utreniei.

    Ultimile postari poate sunt tardive sau de prisos, avand in vedere ca tema a fost deja dezbatatuta pe larg, insa am considerat si sper ca ele vor contribui la lamurirea celor care sunt bine intentionati dar au anumite rezerve.

  11. Mihai Valica
    15-01-2011 14:16

    Cateva precizari si subliniei la cap.2.2. din articolul despre calendar.
    Sa ne rugam pentru luminarea si mantuirea celor ce ne indruma duhovniceste spre mantuire si conduc destinul Bisericii lui Hristos.

    Pr. Mihai Valica

    • Cele opt Glasuri sunt cântate și ele succesiv, un Glas pe săptămână. In săptămâna luminată insa, se cântă cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
    • Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroul de presa ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
    • Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.
    • Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 (vedem bivalenta lui 1 si 8, reprezentata de ziua Duminicii) este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi, raportata la evenimentul invierii Domnului si este si prima zi a saptamanii, raportata la evenimentul creatiei din nimic a lumii, insa premizele mantuirii ne sunt date de invierea Domnului, fara sa excluda si ziua creatiei, motiv pentru care multi Sfinti Parinti o socotesc si ca prima zi a saptamanii. Din aceasta perspectiva s-a si creat, de Sf. Parinti timpul liturgic hristic, regasit in forma doxologica in slujbele si randuielile bisericiesti. Deci prin Invierea Domnului si prin pogorarea Sf. Duh raportarea la calendarul iudaic, se face doar din ratiuni istorice si ca reper cronologic. Insa timpul liturgic hristic reprezentat concret in randuiala slujelor actuale, in care prima zi din saptamana liturgica, dupa Rusalii este lunea si nu duminica, insumeaza simultan si ziua sambetei (a saptea); ziua Invierii (a opta), care reprezinta totodata si ziua intaia a saptamanii. „Pardoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o contradictie, o scapare sau o lipsa teologica. Din punct de vedere logic pare a fi o antinomie, insa din punctde vedere teologic este o simfonie. In clipa in care ne raportam doar la calendarul iudaic, renuntam la o intreaga traditie liturgica si aducem in Biserica Ortodoxa logica istorica si nu ramanem la logica litugica a Sf. Parinti. Sf. Irineu de Lyon, elev al Sf. Iustin Martirul (+155), scrie: “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu” (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71).
    • Prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni.
    • In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.
    • Mergand dupa (i)logica recenta a biroului de presa, care se raporteaza doar la calendaul iudaic, nu si la timpul liturgic al Sf. Parinti, s-ar poate deduce logic, ca de acum serbam Sabatul ca fiind ziua de odihna si ultima a saptamanii, deoarece noul calendar incepe saptamana liturgica cu duminica, recunoscuta de iudei doar ca prima zi a saptamanii?
    • Hotararea sinodala privind inceperea saptamanii cu duminica trebuie considerata geniala, intrucat BOR-ul mileniului trei a descoperit ceva, ce nu pricepusera nici Sfintii Parinti, care au dorit sa uneasca liturgic ziua de odihna a sabatului, data de Dumnezeu Tatal, cu ziua Fiului-Duminica, a carui apoteoza prin Inviere se produce in noaptea de sambata spre duminica.

  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturisirea hotarata, totala, dar si plina de discernamant a VLADICAI SERAFIM DE PIREU, sustinut de multi arhierei: ”SUNT ANTISIONIST, DAR NU ANTISEMIT!”, “MARELE ARHITECT AL MASONERIEI ESTE LUCIFER”
  13. admin
    15-01-2011 15:21

    @ Mihai Valica:

    Parinte, iertati-ne, va rugam, dar pare ca reveniti fara sa fi citit deloc contra-argumentele de buna-credinta, de ordin patristic si liturgic, extrem de serioase, documentate si explicitate de pana acum. Este trista aceasta modalitate de ne-comunicare, de a nu dori sau a nu putea sa-l asculti/auzi si pe celalalt, de a nu te pleca spre argumentele sale. Din pacate, nu exista nici macar un Sfant Parinte macar care sa va dea dreptate in legatura cu proclamarea zilei de luni ca prima zi liturgica (!!!), toti, dar toti cei care au tratat acest subiect spun exact contrariul, si este pacat sa mergeti inainte cu afirmatii mai mult decat nesustenabile din punct de vedere teologic ortodox. Dvs insiva recunoasteti acum ca duminica este prima si a opta zi, ceea ce in primul articol nu ati mentionat. Apoi, nu se poate sa reduceti problema ordinilor zilelor la o problema de calendar iudaic. Daca ne deranjeaza calendarul iudaic, atunci nu ar fi bine sa eliminam si ceasurile, si laudele? Mai ales ceasurile, ele vin direct din traditia iudaica. In plus, exista, chiar in comentariul care preceda comentariul dvs., argumente aduse de un teolog ortodox grec care arata ca duminica e prima zi a saptamanii, din punct de vedere crestin-ortodox. De asemenea, acelasi tip de calendar este folosit si in Grecia, si in Serbia, si la Ierusalim. Asadar?

    Ar avea logica ceea ce sustineti doar daca s-ar renunta la duminica drept zi a praznuirii, zi a Invierii. Doar atunci am reveni intr-o logica iudaica in care inca se asteapta Mesia. Atata timp insa cat duminica este Ziua Domnului, praznuim Invierea si e culme a praznicelor noastre, demarcata ca atare in calendar, este un neadevar evident sa sustineti o influenta iudaica in calendarul ce desemneaza duminica drept prima zi.

    Una este sa vorbim despre inoportunitatea si maniera papista de impunere si de explicare a acestei masuri de catre Patriarhie, si altceva este sa intoarcem pe dos intreaga Traditie. Nu prea mai avem ce sa mai reluam din tot ceea ce si noi, si alti frati, mai cunoscatori ca noi, au scris. Trebuie doar sa citim cu atentie si sa putem dialoga, cu sinceritate, fara patima si fara dorinta de a incerca sa ‘avem dreptate’ cu orice pret, in dauna Adevarului.

    Cu toata pretuirea intacta, dar nu aveti deloc dreptate acum 🙁

    Iertati-ne.

  14. Ingrid
    15-01-2011 17:54

    “Sa ne rugam pentru luminarea si mantuirea celor ce ne indruma duhovniceste spre mantuire si conduc destinul Bisericii lui Hristos.”

    Se pare ca problema va preocupa nu putin, si nu va puteti linisti pana cand nu se lamuresc si problemele liturgice pe care le ridica modul dublu de numarare a Evangheliilor. Sa ne rugam si pentru luminare dar si sa avem grija sa nu se sminteasca fara sens niste copii mai mici ai Bisericii si cine stie la ce rupturi aiurea sa se mai ajunga, fereasca Dumnezeu.

    Nu este un lucru fara importanta ziua Duminicii, precum am spus si alta data si trebuie cercetat pana la capat modul acesta diferit de a numara Evangheliile in perioada dinafara Penticostarului, mod ce nu corespunde cu delimitarea (prin bare orizontale sau triunghi) saptamanala a acelorasi carti de cult.

    Din cauza disputelor deosebit de aprige binecunoscute pe tema calendarului, m-am apucat sa cercetez in amanunt toate tabelele pascale, scrisori relevante, aspecte dogmatice reprezentate iconografic in calendar, deformate in noul calendar etc. In Teologia Parintilor din sec. 1-8 pe care i-am cercetat nu am gasit decat un singur mod de numerotare a zilelor saptamanii: Duminica alfa, Sambata zeta, niciodata altfel. De asemenea in omiliile Pascale nu am identificat nimic de acest gen.

    Pentru ca nu aveam un Evangheliar acasa, am downloadat unul din anul 1723, editia Mavrocordat, de pe net (Pe langa Apostol 1974, Penticostar 1936, Penticostar 1973, Octoih 1912, etc pe care le am downloadate.)

    Acolo am gasit linia de demarcatie a saptamanii la toate saptamanile din an tot NUMAI INTRE SAMBATA SI DUMINICA, NU INTRE DUMINICA SI LUNI, iar referitor la modul de numerotare si denumire a evangheliilor si zilelor de dupa Rusalii, mentioneaza ca noul mod de numerotare de la Luni la Duminica corespunde Evangheliei grecesti, dar NU CORESPUNDE MANUSCRISELOR SI IZVOARELOR RUSESTI. De aceea mentioneaza faptul, ca sa nu se sminteasca cineva vazand linia de demarcatie intre Sambata si Duminica, iar Evanghelia numarata altfel.

    Aceasta explicatie ne duce cu gandul la problemele Rascolnicilor din 1666-1667, care s-au revoltat foarte tare, intrucat, desi cartile de cult rusesti (precum au demonstrat istoricii ulterior) erau mult mai aproape de cele mai vechi manuscrise de la Constantinopol si Studion, au fost modificate de Patriarhul Nikon in mod fortat, dupa cartile de cult grecesti, care contineau diverse inovatii.

    Avand in vedere ca la parintii primelor 8 secole crestine si in pascalia pe care inca din fericire o mai utilizam cat de cat, modul de denumire a Duminicii este exclusiv Alfa, niciodata Zeta, sau Eta, sau altceva, iar explicatiile dogmatice (mai ales din sec 4) intalnite nu vorbesc despre un alt tip de numerotare a zilelor saptamanii, rezulta ca dvs aparati o inovatie care s-a strecurat intre timp.

    Desigur, incepand de Luni incerc sa cercetez mai departe cand si de unde a aparut inovatia, sa vedem ce manuscrise se pot gasi. Ca pana acum cercetarile mele s-au limitat la secolele 1-8.

    Oricum, se pare ca nu doar Biroul de Presa din Bucuresti era “ilogic” cu modul de demarcatie a zilelor saptamanii, intrucat desi au preluat modelul grecesc de numarare a Evangheliei, LINIA DE DEMARCATIE CARE VA DERANJEAZA ATAT DE RAU PE DVS, A FOST REPREZENTATA SI IN EVANGHELIAR 1723 (INCLUSIV PERIOADA OCTOIHULUI), SI IN APOSTOL 1974, SI IN PENTICOSTAR INTOTDEAUNA DUPA SAMBATA SI INAINTE DE DUMINICA, chiar daca modul acesta diferit de numarare a evangheliilor a fost preluat mai tarziu de la greci.

    IN CONCLUZIE ESTE ABSOLUT FIRESC, LOGIC SI NORMAL CA SI CALENDARUL BISERICESC SA AIBA LINIA DE DEMARCATIE IN MOD IDENTIC CU IN CELELALTE CARTI DE CULT (EVANGHELIAR, APOSTOL, PENTICOSTAR),ANUME DUPA SAMBATA SI INAINTE DE DUMINICA, INTRUCAT NU NUMAI CA NU ESTE NIMIC GRESIT DOGMATIC, TEOLOGIC, SI LITURGIC, CI SUNT MANUSCRISE CARE DOVEDESC CA MODUL ACESTA DE NUMARARE A DUMINICILOR ESTE DE DATA MAI NOUA, SI BISERICA NU ERA LIPSITA DE HAR ATUNCI CAND NUMARA CE NOI NUMIM “PRIMA DUMINICA DUPA RUSALII” CU CE ESTE MAI FIRESC ADICA “A DOUA DUMINICA DUPA RUSALII”.

    Iar a face atata caz de o linie de demarcatie spre smintirea si ratacirea multora este sa zicem deplasat, cel putin pentru mine ilogic. Fereasca Dumnezeu ca prin asemenea atitudini sa nu cumva sa ajutam la declansarea unei alte schisme asemeni celor care au mai fost.

  15. exegeticus
    15-01-2011 17:58

    @Mihai Valica

    Doar o remarca: Învierea nu culmineaza cu Rusaliile, ci cu Inaltarea. Cat priveste faptul ca saptamana de dupa Duminica Cincizecimii ar incepe cu luni, consultati, va rog, si Penticostarul, nu doar Evanghelia pt. ca nu-i relevanta.
    Abia apoi se poate vorbi pe subiect.
    Cu iertare si incredere ca puteti revizui toata argumentarea.

  16. maria
    15-01-2011 19:05

    M-am tot gîndit la ce scrie părintele Valica. De fapt sunt două idei pe care își construiește toata argumentația.

    1. Că duminica este ziua sabatului-ziua odihnei-nimic mai fals pentru creștini după Hristos.Duminica pentru creștini este mai mult ,,Ziua Domnului”, necum o zi de odihnă.Sf. Irineu de Lyon face precizarea respectivă de care aduce aminte părintele V. pentru că, ziua în care creștinii sărbătoreau Învierea Domnului la vremea acea era o zi ,,normală” de lucru, adică se muncea, însă pentru a o face distinctă, ca o zi de importanță maximă față de celelalte zile ale săptămînii, a numit-o și zi de odihnă revenind astfel într-un fel la denumirea sabatică.

    2. Că după Rusalii săptămîna începe cu luni-după rînduiala din Tetraevangheliar(fără ca acesta să aibă clar specificația cui îi aparține această notă).

    E greu să-i demonstrezi părintelui paradoxul, subtilitatea iudaică a raționamentului, cît de iudaic este în gîndire părintele Valica în instrumentalizarea demonstrativă a argumentelor sale anti-iudaice pledînd pentru păstrarea duminicii ca ultimă zi a săptămînii. Pentru că după Hristos, prin legea nouă ce ni s-a dat, Legea Harului,duminica nu mai încheie săptămîna ca altă dată,fiind astfel un corolar al zilelor săptămînii. Atunci toate cele șase zile se binecuvîntau și se sfințeau prin a șaptea, își găseau astfel scopul și rostul. Duminica acum sparge timpul și ne vorbește odată cu Duminica Paștilor despre Ziua Una și în același timp a Opta fără de sfîrșit, cea care nu are asemănare cu nimic pe pămînt :,,Și iată ni se arată ceva ce “ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-a suit” (cf 1 Corinteni 2, 9) – o rază a Soarelui necreat care străbate adînc în întunericul nostru.”( Pr. Sofronie Saharov)

    Este ziua Întîi pentru că este începutul unei alte Zidiri-Creații duhovnicești a lumii prin Iisus Hristos, primim un alt ritm și sens liturgic al timpului nostru,acela în care mai întîi căutăm Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga…. Nu atît comemorăm ziua întîi a Creației, sau ziua Învierii, sau a Cinzecimii, ci mai mult, trăim o nouă treaptă de creație, precum o icoană care trimite la prototip și aduce prototipul de față, îl face prezent, așa Duminica aduce și poartă deja mireasma și timpul Împărăției ce va să fie, pe care dacă nu îl experiem, trăim, punem în practică ca început încă de aici/acum, atunci, cu atît mai mult riscăm să nu îl trăim Dincolo.De aceea este Începutul, o primă treaptă a noii creații prin Iisus Hristos. Fiecare duminică aduce Lumina zilei celei Dintîi – Iisus Hristos Lumina Lumii-care a spart istoria neamului omenesc, piatra de temelie pentru începutul mîntuirii noastre, lumina care strălucește peste toate celelalte zile ale săptămînii.Ea nu mai este lumina celei dintîi zile a Creației, sau cea a luminătorilor din ziua a patra.
    Duminica irumpe spre noi din veșnicie pentru înveșnicirea noastră.

    Și pînă la urmă este o problemă de ascultare(nu o răstălmăciți, vă rog), cu toate că mi-aș fi dorit și eu o argumentare explicită a acestei hotărîri din partea Sf. Sinod către poporul credincios. Dacă punem la îndoială, discutăm, răstălmăcim, suntem găsitori de noduri în papură la o hotărîre ca aceasta a Sfîntului Sinod, atunci chiar cred că suntem demni să atragem mînia lui Dumnezeu asupra noastră.
    Iertați-mă.

  17. admin
    15-01-2011 19:56

    Incercam sa obtinem imaginea scanata a unei carti bisericesti din preajma inceputului sec. XIX. Este scrisa in romana si cu alfabet chirilic, iar ordinea zilelor saptamanii si a randuielilor expuse acolo este cu duminica drept prima zi a saptamanii. Asadar, ”genialitatea” BOR are cel putin un precedent in randuielile de care se folosea biserica romana, la inceputul sec. XIX.

  18. Mihai Valica
    15-01-2011 22:01

    Doamne, ajuta!

    Referitor la admin. si Ingrid

    Daca aceasta este concluzia la care ati ajuns, inseamna ca nu ati inteles absolut nimic din ce am scris. Tot ceea ce ati argmentat Dv. este corect din punc de vedere al perioadei Octoihului, adica saptamana liturgica incepe cu vecernia mica de sambata, continua cu utrenia de duminica, cu Sf. Liturgie-duminica,etc.

    Deci, calendaristic-strict cronologic pe zile, incepe saptamana in toata perioada Octoihului cu Duminica, insa liturgic incepe cu sambata, avand in vedere legatura lor de continuitate si nu de separare sau excludere precum si o aducere aminte de zilele creatiei, care incepeau cu seara si se termina cu dimineata ziua intai,a doua… cum foarte bine ati scris si Dv.

    Repet: “prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni”.

    Sper ca faceti distinctia intre “randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii” si perioada Octoihului. Dv. reduceti tot anul liturgic doar la Octoih. Or, tocmai pentru a reda liturgic somfonia intre Vechiul si Noul Tesatament, apare dupa Pogorarea Sf. Duh o noua randuiala a citirii Evangheliilor, incepand saptamana liturgica cu luni, cu toate ca si dupa acest moment in Octoih saptamana incepe cu duminica si precedata de vecernie, ca de obicei.

    In acest context perohoretic-intrepatrundere-liturgic intre Octoih si randuiala citirii Evangheliei am definit eu antinomia, care se rezolva in simfonie liturgica si nu in contradictie. „Pardoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o scapare sau o lipsa teologica sau o subminare rascolnica.

    Deci nu confundati Octoihul cu calendarul. Mai bine ati scana un calendar, pentru ca sa vedeti cand si cine a pus linie intre sambata si duminica si veti vedea ca nu este vorba de nici o conspiratie rascolnica…

    Acum sper ca ati inteles, ca nu are rost sa mai scanati nici o carte veche, intrucat veti gasi ca incepe cu duminica. Studiati-l bine si pe Sf. Simeon al Tesalonicului, parintele randuelior liturgice bisericesti si veti intelege, daca doriti acest lucru, cu foarte mare usurinta, despre ce este vorba!

    Ieratre si rugati-va si pentru mine!

    Cu tot respectul si binecuvantare,
    pr. Mihai Valica

  19. admin
    15-01-2011 22:21

    @Mihai Valica

    Parinte,

    Va multumim pentru raspuns, insa nu este deloc limpede ce anume sustineti. Pana una alta, ca sa rezumam:

    1. Sfintii Parinti considera duminica drept prima si a opta zi. Enumerarea o faceau, inclusiv la nivelul elementar, al cotidianului, incepand cu duminica, drept dovada avand o epistola a Sf. Vasile cel Mare.

    2. Din punct de vedere liturgic, au fost aduse o serie de completari si contestari referitor la randuielile citirii Evangheliei.

    Rânduiala citirii Evangheliilor (şi a Apostolului) nu este elocventă. Ea merge în paralel cu Penticostarul şi Octoihul. Dacă le punem cap la cap, se deduce uşor că duminica e prima zi în orice perioadă.

    In ceea ce priveste alte aspecte ce tin de cult, de pilda, randuiala citirii catismelor la utrenie si vecernie. De la vechile carti de cult, scrise in chirilica (http://www.cuvantul-ortodox.ro/files/randuiala-catismelor-utrenievecernie.jpg ), pana la cele de astazi, ordinea incepe tot cu duminica.

    3. Aveti parerea unui profesor liturgist – Foundulis – citat mai sus. Oare parerea sa nu conteaza deloc? Exista citati in materialul nostru si pairntii Dumitru Staniloae si Arsenie Papacioc.

    4. Nu ati oferit o explicatie convingatoare pentru afirmatia ca s-ar rupe unitatea dintre sambata si duminica. O linie nu poate fi un argument, e doar o linie. Ce a facut Sinodul a fost sa puna o ordine in zilele saptamanii, ordine care incepe cu duminica. Daca si dvs. recunoasteti ca in vechile calendare saptamana incepe cu duminica atunci… la ce bun sa persistam intr-o astfel de opinie?

    Iertati si binecuvantati!

  20. admin
    16-01-2011 15:18

    Primit pe mail:

    Intrucat momentan nu dispun de timpul necesar unui raspuns elaborat, va voi trimite cateva puncte care pot s-ar putea dezvolta:

    -trebuie verificat un evangheliar mai vechi (preferabil din secolul 19 sau mai vechi), pentru a vedea daca specificatia se regaseste si acolo (ar trebui sa fie sau inainte de prima evanghelie de la Ioan sau inainte de duminica Rusaliilor). Care sfinti parinti au scris ca lunea este prima zi a saptamanii liturgice ?

    -duminica este ziua 1 si ziua 8 a saptamanii, dar, in nici un caz nu este ziua a 7-a , precum nici lunea nu este ziua 1 a saptamanii chiar daca reprezinta inceputul citirii saptamanale a Evangheliilor (in Evangheliar nu scrie ca ar fi prima zi, doar ca saptamana de citire a Evangheliilor incepe luni).

    –pericopele Evanghelice saptamanale se citesc de luni pana sambata, duminica (uneori chiar sambata) nefacand parte din acest sir, Evanghelia de duminica fiind aparte; precum si cea de sambata este aparte de celelalte, fiind ultima din saptamana.

    – glasurile I- VIII de aceea se citesc asa cum a zis Par. Velicca, ( I si VIII duminica), pentru ca duminica este ziua 1 si 8 in acelas timp (nu 7 !!!!). Dupa prima saptamana glasurile continua sa inceapa duminica, pentru ca este prima zi a saptamanii liturgice (fiind si ultima, a 8-a in acelas timp, dar, niciodata un glas nu se va incheia duminica, stirbind intelesul de “ziua intai a saptamanii” si a facerii – fiind ziua in care Dumnezeu a creat lumea).

    -da, citirea glasurilor si a Evangeliei sunt voit decalate, pentru a nu se uita dublul inteles al duminicii, asta nu inseamna ca duminica nu mai este prima zi a saptamanii liturgice, dupa cum Evangheliile o afirma.

    -se poate cita orice carte de liturgica referitor la momentul de incepere al saptamanii litirgice, de exemplu:

    “Săptămâna liturgică începe deci cu duminica (respectiv cu Vecernia de sâmbăta seara) şi se sfârşeşte cu sâmbăta (respectiv cu Ceasul IX). Ea constituie o subdiviziune de mare importanţă a anului bisericesc în cultul ortodox, deoarece reglementează succesiunea celor opt glasuri (ehuri sau moduri de cântare) ale Octoihului în tot cursul anului. Fiecare glas ţine o săptămână şi revine astfel din opt în opt săptămâni, începând de la Duminica Sfintelor Paşti (glasul I în Săptămână Luminată, glasul II în săptămână a doua după Paşti sau a lui Toma, glasul III în săptămînă a treia după Paşti sau a Mironosiţelor ş.a.m.d.). În cărţile de slujbă, toate cele 52 de săptămâni ale anului bisericesc sunt denumite sau indicate prin numărul lor de ordine, de după cele două mari sărbători cu dată variabilă, ale cultului ortodox: Pastile şi Rusaliile.”(Preot Prof. Ene Braniste, “Liturgica generala”)

    Daniil Doru PARVU

  21. Muntele Athos
    16-01-2011 15:49

    M-am interesat special in problema asta cu duminica la o chilie romaneasca din Sfantul Munte. De acolo mi-au spus ca cel mai raspandit calendar de care se folosesc athonitii are ordinea saptamanii incepand cu duminica prima zi! Calendarul este ”semnat” de parintii zeloti ai Athosului.

  22. exegeticus
    16-01-2011 17:40

    Cred ca subiectul este epuizat. Doar cine nu are ochi sa vada nu vede adevarul. De aici rezulta ca miza este alta, nu credinta mantuitoare, ci orgoliile personale.
    In acest sens, este demn de mentionat raspunsul unui parinte la intrebarea daca luarea actelor cu cip constituie lepadare: Atunci cand ne vom preocupa in fiecare lucru daca ne lepadam de Dumnezeu, nu vom gresi nici cu actele cu cip. Acest raspuns scoate in evidenta ipocrizia unei astfel de atitudini unilaterale si tendentioase. Caci, cata vreme nu suntem cu adevarat preocupati de integritatea credintei, pentru ce sa ne agatam doar anumite aspecte scandaloase??

  23. admin
    16-01-2011 21:58

    @”Misu”:

    Iertare, dar ori scrieti in nume personal, ori renuntati…

    Va rugam din toata inima, inainte sa devina mult prea penibil, sa luati aminte la ce s-a scris mai sus.

    Sa intelegem ca si Muntele Athos tine un calendar stramb daca acolo saptamana incepe cu duminica?!

    Oare stiti dvs ca stilistii din Grecia au calendar in care saptamana incepe cu duminica? http://www.ecclesiagoc.gr/images/stories/agies/eortologio/jan.pdf

    Stiti ce sunt stilistii, da? Sunt cei care au iesit din Biserica tocmai din chestiuni datorate schimbarilor efectuate din calendar. Apoi, tocmai ei credeti ca ar fi schimbat in sens modernist ordinea zilelor din saptamana?!

    Nu credeti ca se merge prea departe in ignorarea unor teologi liturgisti ca pr. Braniste sau ca pr. Foundulis? Ca tot vorbim despre specializari?

    Ce fel de ”argument” este Lumina de la Pasti?! Dvs chiar nu ati inteles ca nimeni nu a contestat ca liturgic duminica incepe de sambata, ca este absurd sa se puna problema asta, pentru nu asta este logica desemnarii duminicii drept prima zi a saptamani? Pur si simplu, aici, pr. Valica a tras cu gloante oarbe…

  24. gheorghe bumbescu
    17-01-2011 00:16

    Parintele profesor Mihai Valica nu stie cand a avut loc Cinzecimea!

    Revenirea Parintelui Valica cu un nou articol pe tema modificarii calendarului bisericesc o socotesc providentiala pentru ca mi-a dat ocazia sa observ niste afirmatii grave facute de sfintia sa inca din primul articol, afirmatii care ne-au scapat celor care am adus contraargumente (administratorii sitelui si dintre ceilalti comentatori mai ales exegeticum si ingrid – prin asta precizez ca nu sant ingrid asa cum crede parintele, lucru verificabil tehnic, coform IP-uri).

    Despre ce este vorba:

    Parintele afirma negru pe alb, in ambele articole, ca Praznicul Cinzecimii, Pogorarea Duhului Sfant, a avut loc dupa opt saptamani de la inviere, adica dupa 56 de zile, in ziua a 57-a! Zice astfel: “serbarea Invierii Domnului … se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos … prin pogorarea Sf. Duh.”

    Denumirea praznicului, “Cinzecime” exprima clar ca e vorba de un eveniment din iconomia mantuirii petrecut la 50 de zile de la Inviere. Acest lucru il stie orice seminarist, asa cum invata ei din manualul lor de liturgica: “Duminica Pogorarii Sfantului Duh sau ziua “Cinzecimii” intrucat serbarea are loc la cinzeci de zile dupa Invierea Domnului (Duminica a opta dupa Pasti)” (p. 66). Acest lucru rezulta clar si din cartea de slujba a Bisericii intitulata Penticostar, pe care, asa cum voi arata mai jos o interpreteaza in mod eronat, manipuland continutul ei in scopul fundamentarii unei idei apriorice.

    Iata acum de unde vine si acesta eroare, inadmisibila pentru un preot: parintele suprapune in mod intentionat Duminica a 8-a din Penticostar, a Cinzecimii, cu Duminica imediat urmatoare cea “a tuturor Sfintilor”, care este Duminica cu care se incheie “Penticostarul” si cu care se face trecerea la Octoih, incepand cu glasul 8. Si face acest lucru pentru a sustine afirmatia ca Duminica Cinzecimii “e pe glas 8”.
    Citat: “Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.”

    Se poate afirma despre o Duminica ca este pe glas 8 numai daca contine (cel putin) troparul Invierii al glasului 8. Mai mult stihirile de la vecernia Cinzecimii sant pe glas 1, nu pe 8, asa cum in mod normal le regasim la orice Duminica pe glas 8. Aceste conditii se intrunesc in cazul Duminicii urmatoare, a Tuturor Sfintilor.

    Asa cum am aratat intr-un comentariu anterior si cum recunoaste si Parintele Mihai Valica, dupa cum este scris negru pe alb in “Penticostar”, incepand cu Duminica Invierii, prima zi a Penticostarului, duminicile din acesta perioada deschid o noua saptamana, succesinea fiind urmatoarea: Duminica Invierii si zilele primei saptamani, pana sambata din Saptamana Luminta, Duminica a doua si zilele saptamanii a doua si tot asa pana ajungem la Duminca a opta si zilelele saptamanii aferente. Deci pana in Duminica a 8-a, a Cinzecimii, care practic incepe saptamana a 8-a avem 7 saptamani, deci 49 de zile si in mod firesc Duminica a 8-a este a cinzecea zi de la Invierere, adica e chiar praznicul Cinzecimii.

    Iata cum orbit de ideea de a demonstra cu orice pret ceva contrar Traditiei Bisericii, pe care in cazul de fata o urmeaza hotararea Patriarhiei, parintele a ajuns sa afirme lucruri grave, inadmisibile pentru un slujitor al altarului si cadru didactic.

    Asa cum spuneam mai sus parintele deja recunoaste (a se vedea citatul de mai sus) ca pana la Cinzecime, incepand cu praznicul Invierii, Duminica este prima zi a saptamanii, si aceasta recunoastere e un lucru pozitiv; insa trage in mod arbitrar o linie dupa Duminica a 8-a, pe care o suprapune cu cea imediat urmatoare a Tuturor Sfintilor, prima din Octoih, pe glas 8 eludand restul de sase zile ale saptamanii incepute de Duminica Cinzecimii. Avem de-a face cu o cenzura grosolana a unei carti de slujba! Nu e permis sa taiem “cu foarfeca” pagini cu slujbele Bisericii din cartile de cult tocmai pentru a ajusta Traditia Bisericii la parerile personale.

    Voi explica acum si motivul acestei omisiuni: tocmai pentru ca zilele omise ii infirma teoriile. Asa cum insesi denumrile zilelor din Penticostar indica faptul ca fiecare Duminica a acestei perioade incepe o noua saptamana acest lucru este valabil si pentru saptamana inaugurata de Duminica a opta. O indicatie tipiconala din ziua urmatoare, de luni, numeste toata aceasta saptamana “a Cinzecimii”. Lucrul acesta este confirmat practic si de faptul ca de luni pana Sambata se canta Troparul Pogorarii Duhului Sfant. Sambata, ultima zi a acestei saptamani, se face “odovania” Praznicului, adica se tine din nou slujba din Duminica Cinzecimii!

    Din acest punct se poate deja demonstra si de ce aceasta saptamana nu mai este specificata ca 8-a de la Pasti. Motivul este simplu, pentru ca si praznicul Invierii are o odovanie a lui, anume in miercurea dinaintea praznicului Inaltarii, cand se tine iarasi slujba Invierii ca in Ziua Invierii. Punctul de referinta devine acum Cinzecimea, insa modul in care se face numaratoarea acum e doar de natura practica. Cinzecimea devine referinta, si aceste este faptul cu insemnatate soteriologica nu numerotoarea. Aceasta referinta indica improprierea de catre credinciosi a iconomiei Mantuitorului prin lucrarea Duhului, trimis noua la Cinzecime dovada a acestui fapt fiind Duminica imediata urmatoare, cea a Tuturor Sfintilor. Saptamana a 8-a de la Pasti, a Cinzecimii, va fi numerotata ca prima de la Cinzecime, iar Duminica urmatoara ca a doua dupa Cinzecime. Dovada a caracterului relativ, pur practic, al numerotarii este faptul ca datorita caracterului mobil al sarbatarii Pastilor – adica nu poate avea, conform Sinodului I ecumenic, o data fixa din calendar, este imposibil de urmat succesiunea indicata de numaratoare. A se vedea acest lucru in calendarele bisericesti. Spre deosebire de aceasta numerotare, indicarea zilelor si a saptamanilor din Penticostar, care vadeste rolul de prima si a opta zi al Duminicii, este urmata cu strictete, structura ciclului sarbatorilor in totalitatea lui nepermitand alt mod de succesiune al sarbatorilor din perioada Penticostarului.

    Ceea ce am aratat despre Penticostar, este valabil si pentru cartea care acopera perioada de pregatire pentru Inviere si anume Triodul: Triodul incepe tot cu o Duminica, are aceeasi succesiune a saptamanilor precum Penticostarul, si se termina cu Sambata Mare. Cat despre Octoih, si parintele Valica recunoaste ca fiecare saptamana a lui incepe cu Duminica si se termina cu Sambata. Calendarul bisericesc se compune din succesiune acestor trei carti, prin urmare in tot anul bisericesc Duminica este prima si a 8-a zi!

    Iata ca nu in nici un chip “reducem tot anul liturgic doar la Octoih”, cum ne acuza parintele.

    Pentru a nu ma extinde prea mult, voi indica, printr-un nou comentariu, si alte inexactitati, nu numai de ordin liturgic, din textele Parintelui Mihai Valica.

    Doamne ajuta!

  25. Alexei
    17-01-2011 14:05

    La multi ani!

    Daca tot s-a vorbit pana acum de “abordare iudaizanta”, “diversiune sectara”, “practici masonice” toate gravitand, bineinteles, ca niste “capuse e(i)conomice” in jurul muntelui de gandire unitara al Sf. Parinti (insuflata fiind aceasta de Duhul Sfant), vin si eu cu o completare pentru intregirea registrului ecumenic, nimeni neputand astfel a reprosa de acum incolo nimic celor spuse aici: aferim!

    Bucurie!

  26. Mirela
    17-01-2011 17:26

    Am citit si eu adineauri pe alt site, care sustine varianta Parintelui Valica, un comentariu facut de admin-ul de acolo, si am o observatie, care credeam ca este evidenta (cel putin pt cei de buna credinta).

    Este de admirat ravna celor de la RIC, insa daca au facut-o doar sa contrazica (compromita) pe p. Mihai Valica, atunci Dumnezeu nu va fi de partea lor si vor culege doar rîcă.

    Aceasta afirmatie este contrazisa in chiar prima parte a articolului ce trateaza subiectul ridicat de Parintele Valica cu privire la ziua Duminicii:

    Cu tot respectul si cu toata dragostea pe care le purtam reputatului parinte, ale carui materiale si-au gasit intotdeauna un loc de cinste in paginile Razboi intru Cuvant – in vremea cand alte bloguri il boicotau constant sau ii deturnau mesajele! – trebuie sa spunem cu tristete, dar raspicat, bazandu-ne nu pe mintea noastra proasta, ci pe intreaga invatatura PATRISTICA, pe Traditia Bisericii, ca, din pacate, de aceasta data, parintele se insala destul de tare.

    Adminii site-ului Razboi Intru Cuvant nu doar ca n-au scris acest articol avand ca scop contrazicerea Parintelui Mihai Valica spre a-l compromite in vreun fel, cum gresit se interpreteaza in comentariul citat, dar banuiesc ca nu le-a fost deloc usor sa il contrazica de aceasta data, dupa ce si-au aratat de atatea ori pretuirea fata de dansul, aparandu-l in multe randuri fata de cei care il denigrau/contestau pentru alte luari de pozitie anterioare ale acestuia, ce nu corespundeau deloc vizunii unora care acum sunt de acord cu argumentele prezentate de parinte.

    Mi-ar parea rau ca Parintele Valica sa ramana cu vreun resentiment, sa nu inteleaga ca doar de dragul adevarului s-a scris acest articol, pentru ca in calitate de cititor, am putut observa de-a lungul timpului aprecierea de care acesta se bucura din partea administratorilor de la Razboi Intru Cuvant. Nu este om care sa nu greseasca, mai ales cand lucrurile sunt mai complexe, dar sa nu fie aceasta diferenta de opinie un motiv de suparare. Pana la urma suntem datori lui Hristos sa ne iubim unul pe altul asa cum El ne iubeste si sa nu lasam pe cel rau sa se bucure de dezbinare prin aceste neintelegeri.

  27. admin
    17-01-2011 17:51

    Multumim!

    Si nu numai atat, ci inca mai scriam acolo, pentru cine a dorit sa vada si sa nu rastalmaceasca:

    Dar sa trecem mai bine de la acei sarmani manipulatori si huiduitori de meserie la articolul despre care vorbeam, al unui parinte cu adevarat bun, serios si cinstit, cu care suntem convinsi ca se poate dezbate si polemiza civilizat pe o tema importanta, si care nu ne dusmaneste, nu ne batjocoreste si nu ne agata etichete ideologice atunci cand nu suntem de acord, si despre care credem ca poate accepta ca oricine poate sa greseasca, cu buna intentie fiind.

    Nu este bine deloc daca, luati de un val de criticism fata de orice vine de la “oficiali”, sa ne apucam sa contrazicem laolalta si lucruri care nu sunt periculoase pentru credinta si care nu contravin invataturii Sfintilor Parinti. Scopul nostru este sau nu Adevarul? Apoi este pacat de toata munca, stradania si marturisirea de pana acum a pr. Valica ca sa ajunga acum, fara voia sa, sa fie FOLOSIT ca un fel teolog de acoperire pentru curentele anti-ortodoxe si violent anti-clericale …

    Presupunem ca, din suspiciunea si din teama foarte de inteles a parintelui nostru de a nu cadea in vreo alta capcana modernista intinsa pentru noi de Patriarhie (ca de atatea alte ori), a ajuns pana la a “a sufla si in iaurt” si, din infierbantare si neatentie, a mers pana acolo incat, pentru a demonta o decizie – in sfarsit una mai buna, poate… una la o suta – a Patriarhiei BOR, aruncat si copilul din copaie, odata cu apa, adica, pe langa reprosuri legitime aduse institutiei pastorite de SS (PF) Daniel, sustine si idei care rastoarna unele dintre cele mai clare invataturi si practici ale Traditiei legate de ziua de Duminica si semnificatia ei liturgica.

    Incepem insa prin a marca si noi cateva din “dilemele” juste exprimate de Parintele Valica catre Patriarhie, la care subscriem in proportie covarsitoare:

    * “Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisericii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria – vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii – si impozitarea ei[5], ecumenismul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici – cazul Nichita, martirii inchisorilor din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
    * Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
    * S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011? (…)
    * Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”.
    * Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16) cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
    * Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR“.

    Da, suntem perfect de acord: e adevarat ca acestea si multe altele ar trebui sa fie prioritatile Bisericii, e foarte adevarat ca exista la varf o dorinta de “innoire” cu orice pret, ca exista, vizibil, niste ambitii de tip cezarist, aproape faraonice, insa macar o data, poate din intamplare, “innoirea” chiar a insemnat, oricat de carcotasi am fi si oricat am dori sa negam realitatea, abia intoarcerea la Traditie si la o normalitate bisericeasca care, in alte tari ortodoxe, de limba greaca sau nu, de la Ierusalim si Belgrad pana inclusiv la Sfantul Munte, nu creeaza nimanui absolut nicio problema, pentru ca este foarte bine inteleasa in spiritul Traditiei si al invataturii de credinta. Ca PF Daniel a facut-o pentru a poza in traditionalist (nu ar fi prima oara!), din considerente de imagine (PR) – ca de obicei, insa, dezastruos gestionata, in ciuda preocuparii sale obsesive pentru management! – sau pentru a-si satisface nu stiu ce vise si ambitii mai vechi, e greu de spus, numai ca un lucru e cert: uneori Dumnezeu Isi lucreaza voia Sa chiar si prin intentiile amestecate ale oamenilor… Si masonul apostat Athenagoras l-a canonizat pe Sfantul Ierarh Nectarie, si Sinodul prigonitor al Serbiei l-a canonizat pe Sfantul Iustin Popovici anul trecut, iar daca au facut acestea niste vanzatori de credinta asta nu imputineaza cu nimic sfintenia celor doi mari Parinti sau valabilitatea actelor de canonizare. Daca insa am judeca fixist, absolutist si… irational, pana acolo am ajunge. Mai degraba ne-am fi temut de succesiunea “una calda, una rece” si ca nu cumva aceasta “intoarcere” buna sa nu pregateasca terenul pentru o alta schimbare, de data asta “rece”, adica evident negativa si inovatoare, neortodoxa, de genul presiunii pe modificarea Pascaliei.

    Fara doar si poate, revenirea aceasta nu trebuia sa se faca pe nevazute, ci putea foarte bine sa mai astepte si, mai ales, sa fie pregatita si explicata cum se cuvine! Politica “faptului implinit”, modul autoritarist (pe model papist), arogant si secretomaniac in care PF Daniel continua sa-si impuna ideile, fie ele bune sau (de cele mai multe ori) rele, continua sa starneasca legitime iritari si indoieli.

    Asta am scris si in postarea din 1 ianuarie, insa unii internauti s-au facut ca nu vad, in obsesia lor demna de mila de a lovi neaparat in Razboi intru Cuvant de a ne pune in carca tot ce e mai monstruos:

    Patriarhia ar fi trebuit sa explice insa la timp faptul ca avea de gand sa revina la vechea oranduire a zilelor saptamanii, deoarece era previzibil ca oamenii isi vor pune intrebari cu privire la calendar, obisnuiti fiind cu o anumita ordine de zeci de ani de zile. Orice schimbare, chiar daca reprezinta o revenire la traditie, efectuata brusc, ne-explicata, duce la astfel de tulburari inutile. In fine, poate reactia sceptica a oamenilor (ne referim la manifestarile normale) va servi si ca o lectie si un avertisment pentru alte schimbari, nu la fel de conforme cu traditia, pe care, cine stie, unii dintre ierarhi le viseaza in taina… sau, mai degraba, in secret.

    Problemele cu Patriarhul si toate racilele sale, problemele legate de primejdiile alunecarilor ecumeniste raman intacte, din pacate, dar de la vigilenta critica fata de actiunile sale si pana la a face din “tantarul” unei linii trase pe calendarul bisericesc inainte de duminica un “armasar” mediatic care tinde sa ia si locul, si duhul scandalurilor legate de… alte probleme de calendar (stil nou-stil vechi), ni se pare o distanta complet nejustificata si disproportionata.

    Am reluat si noi mai multe pasaje, gandindu-ne ca poate, articolul a fost prea lung si greu de urmarit pentru unii mai grabiti…

  28. Indrumar Citire Evanghelie si Apostol
    17-01-2011 18:18

    Parintele Valica zice de luni ca prima zi a saptamanii liturgice pentru ca, din cate inteleg, asa incepe ordinea in citirea Evangheliei si Apostolului dupa Rusalii.

    In aceasta ordine de idei, am verificat un Indrumator ce se gaseste probabil la toate editiile Noului Testament mici. Citez:

    ”Indrumar

    Cum se citesc Apostolul si Sfanta Evanghelie de catre slujitori si credinciosi in toate zilele de peste an

    Dupa randuiala bisericeasca, anul, in ce priveste citirea Apostolului si a Sfintei Evanghelii, incepe din ziua Sfintelor Pasti si se imparte in trei cicluri:

    Ciclul intai cuprinde opt saptamani, incepand la Pasti si terminandu-se cu saptamana de dupa Duminica Mare.

    Ciclul al doilea cuprinde 36 de saptamani, incepand cu Duminica Intai dupa Cincizecime si terminandu-se cu Postul Mare.

    Ciclul al treilea cuprinde Saptamanile Postului Mare.”

    Asadar, in niciunul din aceste cicluri inceputul nu apartine zilei de luni, ci se incepe cu Duminica.

    Acum, in cadrul Indrumarului, mai aflam niste lucruri interesante:

    Prima saptamana dupa Rusalii este si prima care incepe cu ziua de luni (desi ca randuiala, asa cum precizeaza Indrumatorul mai sus, incepe abia de duminica!). Este saptamana care incepe ciclul al doilea. Dar ziua de luni nu are nicio legatura liturgica cu restul zilelor saptamanii, pentru ca se citesc, la Apostol Efeseni 5, 8-19, iar la Evanghelie Matei 18, 10-20. Pe cand ziua urmatoare, Marti, se citesc Rom. 1, 1-7 si Matei 4, 25, 5, 1-13. Dar Miercuri se citeste in continuarea zilei de Marti, anume tot din Romani 1 si tot din Matei 5, si asa se pastreaza cursivitatea, trecand prin tot Apostolul si toate Evangheliile pana la finele ciclului. Asadar, e limpede ca ziua de debut pentru acest sir cursiv si neintrerupt de Apostol si Evanghelie valabil de-a lungul a 36 de saptamani pana la Triod incepe de Marti, a doua zi din prima saptamana de dupa Rusalii, si nu de Luni.

    Al doilea aspect interesant este urmatorul: desi ordinea zilelor, in prima saptamana de dupa Rusalii (deci tot in ciclul al doilea) este de luni-duminica, prima duminica a primei saptamani este cea a Tuturor Sfintilor. A doua saptamana dupa Rusalii, desi are ordinea zilelor incepand cu Luni, si nu cu Duminica, se numeste insa a Tuturor Sfintilor! Deci duminica, desi este pusa in alta ordine, ramane insa in continuare ziua care defineste si chiar ”boteaza” saptamana ce ii urmeaza, chiar daca ordinea pare ca incepe cu luni!

    Asadar, daca in Ciclul 2 ordinea primei saptamani incepe cu luni, totusi nu aceasta este considerata inceputul, ci Duminica Tuturor Sfintilor. Apoi, daca a doua saptamana de dupa Rusalii incepe tot cu luni, totusi ea se numeste a tuturor sfintilor, adica dupa duminica ce i-a precedat.

    Din toate aceste considerente reiese ca Duminica ramane in centrul tuturor ciclurilor liturgice, drept inceput al lor.

  29. exegeticus
    18-01-2011 14:22

    Ajungem sa strecuram tantarul si sa inghitim camila. Facem tot felul de speculatii pe randuielile liturgice tocmai pt ca e un teren lunecos si necunoscut pt multi (chiar Pr. Valica da dovada). Si trecem cu vederea canoanele si scrierile Sfintilor Parinti care statornicesc clar ca duminica e ziua intai.
    Totul nu e decat iubire de cearta si vobire bombastica.

    Doar un aspect (pe care nu ma mai astept sa fie corect inteles): desi nu reducem toata perioada liturgica la cea a Octoihului, el este reprezentativ pt faptul ca duminica este din principiu prima zi a saptamanii. Oare cum poate scorni cineva o idee mai aberanta ca Triodul sau Penticostarul ar fi altfel? Inseamna ca Biserica nu e consecventa, nu are o perspectiva unitara, jucandu-se de-a prima si ultima zi din saptamana.

  30. Mihai Valica
    18-01-2011 14:57

    Multumesc celor care pe acest forum m-au facut ingnorant si s-au mirat de nestiinta mea in ale Teologiei.

    Celor care gandesc doar in aritmetica calendaristica biblica iudaica, civila si mondialista si nu in teologia liturgica a Sf. Parinti, vreau sa va aduc inca un argument practic aratat tocmai pe site-ul Basilica: (http://www.basilica.ro/ro/stiri/randuiala_duminicilor_in_biserica_ortodoxa_4702.html) legat de subiectul calendarul 2011: citez; „Deşi Calendarul Bisericii noastre menţionează că această duminică este a XXIX-a după Pogorârea Duhului Sfânt, cronologic ne aflăm în săptămâna a XXXI-a după Rusalii. Cu toate că, la prima vedere, aceasta pare o greşeală de numerotare, trebuie specificat faptul că în stabilirea duminicilor Biserica are o rânduială strictă, informează TRINITAS TV.”

    Sper ca vedeti ca mentioneaza separat duminica si saptamana: ele sunt notiuni liturgice distincte.

    Intrebare: daca duminica este numai prima zi a saptamanii de ce nu corespunde numerotarea duminicii cu numerotarea saptamanii liturgice? Adica duminica a 29, care este prima din saptamana, sa fie tot in saptamana a 29 a?

    Cu multumiri si iertare,
    Pr. Mihai Valica

  31. admin
    18-01-2011 15:20

    @Mihai Valica:

    Parinte, va plangeti ca sunteti facut ignorant, insa intelegeti ca este exasperant sa asistam la un astfel de dialog al surzilor in care tot ceea ce faceti se reduce la a decupa diferite bucati din randuielile Bisericii pentru a demonstra un lucru gresit din start: ca duminica e a 7-a zi din calendarul bisericesc.

    Va reamintesc ca:

    1. Nu ati dat niciun raspuns explicit cu privire la citatele din Sfintii Parinti si parintii contemporani care stabilesc clar si fara echivoc ca duminica e prima zi.

    2. Nu ati dat niciun raspuns cu privire la faptul ca Pidalionul stabileste duminica drept prima zi.

    3. Nu ati dat niciun raspuns cu privire la faptul ca teologi liturgisti (E Braniste, Foundoulis) si la teologi ca Dumitru Staniloae stabilesc duminica drept prima zi.

    4. Nu ati dat niciun raspuns cu privire la faptul ca Muntele Athos tine calendar bisericesc cu duminica drept prima zi.

    5. Nu ati explicat defel ca pana si stilistii din Grecia tin calendar bisericesc cu duminica drept prima zi.

    6. Nu ati explicat de ce ati facut greseala de a calcula Cincizecimea gresit, cand insusi numele sarbatorii arata ca e la cincizeci de cile de la Pasti.

    7. Nu ati integrat intr-o perspectiva integratoare cartile de cult – Penticostarul, Triodul si Octoihul – alaturi de randuiala citirii zilnice din Ev. si Ap., ci ati rupt, izolat din context diferite perioade si fragmente de randuieli doar ca sa va sustineti teza, in loc sa luati aminte si la cei care va atrag atentia ca faceti greseli mari de liturgica.

    8. Tot ceea ce citati vine in defavoarea dvs. Linkul de pe Basilica nu face decat sa confirme ca randuiala citirii Ev. si Ap. nu poate fi luata drept normativa, nici unic criteriu de intelegere a ordinii zilelor saptamanii, ci doar in contextul celorlalte randuieli ale Bisericii, care toate stabilesc duminica drept prima zi a saptamaniii. Detalii, vedeti mai sus, in toate punctele precedente.

    9. Ajungem la un blocaj total deoarece faceti o greseala elementara de metoda: va straduiti sa demonstrati ca Sinodul a gresit (ajungand astfel sa contestati insasi Predania) in loc sa va supuneti, asa cum e normal, propria dvs ipoteza testului verificarii. Asa s-a ajuns sa ignorati tot ceea ce va infirma teza si sa luati in cont doar lucrurile care par (fara sa o faca in realitate) sa va confirme.

    Iertati, va rugam!

    Si va multumim si noi!

    Atat va rugam, insistent: luati in seama tot ceea ce s-a scris aici, deoarece nu s-a scris din motive de contrazicere, ci din buna credinta si cu nadejdea aflarii adevarului. Altfel, daca veti ignora in continuare, nu veti face decat sa dati apa la moara ignorantilor si trepadusilor care submineaza Biserica.

  32. Mihai Valica
    18-01-2011 15:34

    iata raspunsul la tot ce afirmati ca nu s-a raspuns:

    III.1.B. Sensul ciclului săptămânal – Makarie Simonopetritul Triodul explicat, „Deisis”, Sibiu, 2000, pp. 266-267.

    …începând de la Paşte… Vecernia precede Utrenia, pe când în timpul Triodului ziua liturgică începe dimineaţa . O răsturnare comparabilă putem constata şi în ciclul liturgic săptămânal: de la Duminica Vameşului şi Fariseului la Paşti, duminica e ultima zi a săptămânii (astfel expresia „a treia duminică din Postul Mare” înseamnă duminica ce încheie Săptămâna a III-a); în timp ce de la Paşti la Cincizecime, duminica e prima zi a săptămânii evidenţiind astfel echivalenţa zilei a opta cu ziua întâi asupra căreia insistă sinaxarul Duminicii Tomii (ziua a opta a săptămânii în care „toate zilele sunt duminici”), pe urmele unor Părinţi ca Iustin Martirul şi Filosoful:
    „Căci prima zi, fiind prima dintre toate zilele, atunci când se numără din nou după toate zilele săptămânii, se cheamă a opta, fără ca pentru aceasta să înceteze a fi prima.”
    În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament (din Apostolul şi Evangheliarul liturgic) duminica încheie săptămâna ; în timp ce în Octoih ea constituie primul oficiu al tuturor glasurilor…

    Penticostarul e, aşadar, un ciclu liturgic orientat spre veşnicie, fiindcă e articulat de numărul 8, (ogdoadă, octavă), numărul Învierii . El e alcătuit din 8 săptămâni, în timpul cărora toate oficiile se cântă succesiv pe unul din cele 8 glasuri pentru a completa ciclul Octoihului în Duminica Tuturor Sfinţilor. Acest ciclu al glasurilor muzicale consemnat în Octoih va continua în afara ciclului mobil şi va circumscrie totalitatea anului liturgic făcând-o să depindă astfel de Paşte.
    Pentru motivele invocate mai sus cu privire la ciclul săptămânal, în timpul Penticostarului duminicile se numără începând din ziua paştelui privită drept cea dintâi dintre ele, astfel că Duminica Cincizecimii e celebrată după 7 săptămâni (7 × 7 zile), dar e duminica a opta după Paşte. Ea este, aşadar, în acelaşi timp ziua a 50-a şi duminica a 8-a, numărul 50 fiind pentru ciclul liturgic anual ceea ce este numărul 8 pentru ciclul săptămânal.
    „Căci numărul 7 înmulţit cu el însuşi naşte numărul 50 fără unu, zi pe care o împrumutăm lunii viitoare, zi care va fi în acelaşi timp a opta şi a întâia, sau mai degrabă una veşnică. Căci aici sabatul prezent al sufletelor noastre îşi găseşte împlinirea, pentru ca o «parte să fie dată lui 7 şi alta lui 8» [Ecc 11, 2]” .

  33. admin
    18-01-2011 15:45

    @Mihai Valica:

    Un citat care confirma ca este corect calendarul bisericesc cu duminica drept prima zi.

    Asadar, sub nicio forma luni nu este prima zi – reiese clar din citatul dvs.

    Iar Duminica este, iarasi, mereu prima zi a saptamanii, si atunci cand este a opta. Iar cand este ultima zi a saptamanii, ESTE A OPTA, NU A SAPTEA, asa cum dvs. vreti sa fie in calendar, criticand modificarea adusa de Sinod.

    Deci: citatul pe care l-ati adus confirma ce am scris noi si ceilalti comentatori, anume ca duminica este prima si a opta zi a saptamanii, niciodata insa a saptea, nici atunci cand este ultima; si ca luni nu e prima zi a saptamanii.

    O răsturnare comparabilă putem constata şi în ciclul liturgic săptămânal: de la Duminica Vameşului şi Fariseului la Paşti, duminica e ultima zi a săptămânii (astfel expresia „a treia duminică din Postul Mare” înseamnă duminica ce încheie Săptămâna a III-a); în timp ce de la Paşti la Cincizecime, duminica e prima zi a săptămânii evidenţiind astfel echivalenţa zilei a opta cu ziua întâi asupra căreia insistă sinaxarul Duminicii Tomii (ziua a opta a săptămânii în care „toate zilele sunt duminici”), pe urmele unor Părinţi ca Iustin Martirul şi Filosoful:

    „Căci prima zi, fiind prima dintre toate zilele, atunci când se numără din nou după toate zilele săptămânii, se cheamă a opta, fără ca pentru aceasta să înceteze a fi prima.”

  34. exegeticus
    18-01-2011 16:24

    Pr. Valica,
    Cu toata stima si consideratia ce vi-o port pt materialele scrise pana acum, va rog sa incetati sa va mai dati ignoranta pe fata in materie de liturgica.
    Explicatia e prea simpla: pt ca perioada Octoihului este variabila, nu are un numar fix de zile. Pt a umple golul, au fost randuite unele duminici in plus: inainte si dupa Inaltarea Cinstitei Cruci, inainte si dupa Nasterea si Botezul Domnului. Asta in timp ce in cursul saptamanii se urmeaza cursul firesc al insiruirii. Deci duminica este o zi speciala, dar din cadrul saptamanii, nu din afara ei.

    In al doilea rand, praznicele au inainte-praznuire si dupa-praznuire. Iar duminica poate fi considerata si ziua a opta. De aici o saptamana poate anunta sau prelungi un eveniment marcat intr-o duminica. Dar. Daca ziua a opta nu poate face parte din saptamana, ea nu poate fi ultima a saptamanii.
    Sa nu confundam planul liturgic cu cel doctrinar. De aceea am spus mai inainte ca dovezile liturgice nu sunt lamuritoare.

    Cum s-a mai spus, grecii nu denumesc ziua de luni de la luna de pe cer, ca noi, ci-i zic pur si simplu “deftera”, adica a doua. Va dati seama ca numai in Romania poate cineva sa afirme ca lunea e prima zi si asta doar datorita termenilor, nu si dovezilor.

  35. Alexandru
    18-01-2011 17:19

    Dupa modul in care se produc in cursul anului aceste cicluri de intelegere diferita a duminicilor in cadrul saptamanii (in citirile din Evanghelii), gasim urmatoarele repere:

    1. Perioada Invierii (cuprinzand Inaltarea) pana la Duminica Rusaliilor
    Saptamanile incep duminica (Ziua 1) si se termina sambata. Se pune accentul pe restaurarea creatiei si implicit pe Duminica 1-a zi.
    2. Pogorarea Sfantului Duh: ziua a 8-a, cea neinserata, vesnicia. Nu e cuprinsa in nicio saptamana, tocmai pentru a sublinia atemporalitatea.
    3. Perioada de dupa Cincizecime
    Se accentueaza caracterul de a 8-a zi a duminicii. Saptamanile incep cu luni (a doua zi) si se incheie cu duminica (8). Duminicile nu-si pierd sensul de 1-a zi, drept pentru care luni ramane a 2-a zi si sambata a 7-a.
    4. Saptamana Patimilor
    Saptamana de 6 zile, aparte si in aceasta privinta.

    Copiez mai jos o imagine lamuritoare a acestei accentuari simbolice diferite a duminicii (intaia si a opta zi). Bineinteles, duminica ramane 1-a zi a saptamanii si atunci cand, dupa Rusalii, i se pune in evidenta in special caracterul de zi neinserata, a vesniciei intru Domnul.

    Saptamana D L M M J V S D
    Luminata 1 2 3 4 5 6 7
    2 1 2 3 4 5 6 7
    3 1 2 3 4 5 6 7
    4 1 2 3 4 5 6 7
    5 1 2 3 4 5 6 7
    6 1 2 3 4 5 6 7
    7 1 2 3 4 5 6 7
    Cincizecimea 8
    1 2 3 4 5 6 7 8
    2 2 3 4 5 6 7 8
    3 2 3 4 5 6 7 8
    … 2 3 4 5 6 7 8
    Patimilor 2 3 4 5 6 7

    Este evident ca nu se pot transpune aceaste semnificatii simbolice intr-un calendar de perete. Si aici apare si riscul, de care nici pr. Valica nu a fost ocolit, de a gasi ca Duminica este a 7-a zi si ca luni este prima. Abia asta e greseala teologica (in raspar cu Sfintii Parinti care au spus mereu ca Duminica e 1-a si a 8-a), iar nu a considera in calendar mereu duminica 1-a zi a saptamanii. Iar a o considera mereu a 8-a nu se poate, pentru ca va fi inteleasa drept a 7-a si nici nu e de mirare, cate vreme nu exista un 1, un inceput.

  36. Pr. Nicolae
    18-01-2011 20:57

    Cu tot respectul Părinte Mihai, insa ar trebuie aici oleaca de smerenie.
    Ați greșit!
    Și daca continuați să stăruiți în greșeală nu e bine.
    Teologului și cercetatorului întru ale teologiei trebuie să-i stea bine nu doar cu cuvintele pline de înțelepciune duhovnicească a Părinților, ci și cu puțină smerenie.

    Nu voiesc să vă aduc alte argumente în sprijinul celor care au căutat să vă dovedească eroare de gandire și poate lipsa de cunoaștere a teologiei patristice, voiesc doar să vă îndemn să cercetați mai bine ce spun Părinții Bisericii în referirile lor la această probleme.
    Sincer, nu am avut timp sa citesc toate argumentele aduse împotriva afirmațiilor sfinției voastre, vă îndemn însa (daca nu a-ti facut-o deja) să cercetați Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare, notele pr. Stăniloae la Ziua Una (nu ziua întâi – se traduce greșit în edițiile Bibliilor noastre) a creației, precum și afirmațiile aceluiași Părinte Stăniloae din Dogmatica sa cu privire la prima zi a creației și relația cu ziua a opta a eshatonului.

    Dacă sunteti interesat putem sa comunicam mai mult pe tema aceasta (). Ma cunoașteți si va cunosc: sunt din Suceava

    Iertați!

    P.S. i.c.c. privește modul in care Patriarhia a abordat subiectul mi se pare greșit și va dau perfecta dreptate ca există probleme mult mai serioase de discutat in B.O.R. Schimbarea se putea face printr-o simpla circulară fără prea mare tam-tam. În final nu stiu câti creștini ortodocși ar fi remarcat ca de la un an la altul linia de după ziua duminicii s-a mutat înaintea ei.

  37. Pr. Nicolae
    18-01-2011 21:05

    În ceea ce privește diferitele argumente de ordin liturgic care s-au adus aici trebuie să subliniez că ele urmează celor de ordin dogmatic.
    Ca și în cazul celorlalte aspecte ale vieții liturgice din Biserica Ortodoxă importanța Duminicii și a cultului legat de Ziua Învierii își află substratul în importanța teologico-dogmatică care a dus la o anumită configurare a liturgicului. Dintotdeuna în Biserică nu teologicul a urmat liturgicul sau cultul, ci cultul și tradiția liturgică a urmat formulărilor dogmatice.

    În acest sens o înțelegere a problemei, pt. cei cu nelamuriri, nu poate fi identificata decât în planul teologico-duhovnicesc patristic după care a fost configurat și planul liturgic.

  38. ioana
    19-01-2011 09:21

    Ce a facut Gheron Iosif Isihastul cand a avut probleme cu calendarul?
    Si-a pus ucenicii la rugaciune, s-a rugat si sfintia sa si in final, a recunoscut ca a gresit. De aceea este astazi Gheron Iosif si nu un oarecare Iosif monahul – pentru ca smerenia ne inalta si nu dreptatea noastra.
    Iertati-ma ca am indraznit sa amintesc de Gheron Iosif, dar imi pare ca situatia este asemanatoare.

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Rânduială de rugăciune

Candela Rugul Aprins

STIRI

Doneaza pentru filmul "Scrum"

Carti

Analize

Documentare