Osandirea si mustrarea frateasca sunt doua lucruri diametral opuse. Mustrarea frateasca are loc intre patru ochi, pentru ca cel ce mustra sa crute bunul nume al fratelui sau. Dar cel ce osandeste povesteste si la altii pacatele aproapelui sau si intru toate cauta sa-l necinsteasca. Mustrarea se face pe fata, iar osandirea de obicei cand persoana nu este de fata. Mustrarea frateasca este insotita intotdeauna de o deosebita grija si delicatete, de modestie si de buna intentie. Iar osandirea aproape intotdeauna este plina de mandrie, grosolana, sarcastica si brutala. La mustrare dam dovada de dragoste, iar la osandire – de ura. Mustrarea urmareste sa castige inima celuilalt, in timp ce osandirea jigneste, respinge, raneste. Mustrarea cauta un motiv ca sa ajute fratelui sa iasa din mocirla pacatului. Osandirea insa cu rautate il apasa, ca sa se afunde si mai mult in mocirla.
