300 DE ANI DE LA NASTEREA IN CER A SFANTULUI DIMITRIE AL ROSTOVULUI

10-12-2009 Sublinieri

Dimitriy_Rost

Sursa icoanei: http://www.icon-art.ru/

1709 – 2009:

300 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN CER A SFÂNTULUI DIMITRIE AL ROSTOVULUI

La Lavra Peşterilor din Kiev au fost aduse moaştele Sfântului Dimitrie de Rostov

În fiecare an, pe 28 octombrie, Biserica noastră cinsteşte pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului. Pe acest fericit, Sfântul Nicolae Velimirovici îl numeşte în Proloagele sale „mare ierarh al Bisericii lui Hristos, mare predicator, scriitor bisericesc şi ascet”, „un mare luminător al Bisericii Ruse şi al întregii Ortodoxii”.

Sfântul Dimitrie al Rostovului a fost continuatorul viu al străvechii tradiţii de sfinţenie a Părinţilor Bisericii celor din vechime. Nu numai că a scris minunate cărţi pline de învăţătura mântuirii, ci el a mai fost şi prin însăşi viaţa lui pildă vie de urmat turmei pe care a păstorit-o, cum şi întregii Biserici. El a fost un mare nevoitor şi un mare om de rugăciune. El a fost atât de smerit cu viaţa, încât chiar pe seminariştii cărora le era dascăl, în seminarul de el întemeiat, îi ruga să se roage pentru el. Ori de câte ori orologiul bătea ora, el se ridica în picioare şi rostea cu evlavie rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!…”. Ori de câte ori zăcea bolnav, ceea ce se întâmpla adesea, el cerea fiecărui seminarist al lui să rostească pentru el de câte cinci ori rugăciunea „Tatăl nostru”, în timp ce meditează asupra celor cinci Răni ale Mântuitorului nostru Hristos.

Anul acesta, de la fericita sa naştere în Împărăţia lui Dumnezeu, s-au împlinit trei secole. De aceea şi în Rusia Mică a fost şi este încă cinstit în mod deosebit.

Sfântul Dimitrie s-a născut în 1651 în Makarovo, la 40 km de Kiev, iar la Sfântul Botez a primit numele de Daniil. Pentru că tatăl său era soldat şi lipsea adeseori de acasă vreme îndelungată, de educaţia copilului s-a ocupat în mod deosebit mama sa, care i-a sădit seminţele virtuţilor evanghelice. La vârsta de 11 ani, Daniil a intrat la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. Mulţumită acestuia, viitorul ierarh a putut să-şi dezvolte minunata harismă de a explica Scripturile şi a devenit sensibil la nevoia catehizării credincioşilor Bisericii. Câţiva ani mai târziu, când era de 17 ani, a intrat în Mănăstirea Sfântului Chiril şi a primit tunderea în monahism cu numele de Dimitrie. Pe lângă slujirile mănăstireşti, pe care le săvârşea cu o ascultare exemplară, tânărul a reuşit să-şi întregească studiile şi să-şi înceapă opera sa literar-misionară. A fost hirotonit preot pe 23 mai 1675 şi imediat a fost numit predicator pe lângă Arhiepiscopul Lazar Baranovici de Cernigov. În continuare, a primit sarcina conducerii mai multor mănăstiri, întotdeauna împotriva voinţei sale, deoarece singura sa dorinţă era să trăiască în asceză şi în linişte. De două ori a încercat să demisioneze, dar încercarea i-a eşuat. Prietenii săi – printre care şi viitorul Sfânt Teodosie de Cernigov, prăznuit pe 5 februarie – au reuşit în cele din urmă să-l facă să rămână stareţ.

Din pricina incursiunilor tătarilor şi ale romano-catolicilor lituanieni şi poloni, multe din scrierile sale bisericeşti, precum Vieţile sfinţilor, au fost distruse. Căutând un om destoinic să-şi ia asupra sa această uriaşă lucrare de scriitor, Arhimandritul Varlaam din Lavra Peşterilor din Kiev s-a îndreptat spre Dimitrie, renumit deja ca scriitor de opere ziditoare de suflet. Pe ascetul smerit cugetător l-a cuprins groaza înaintea greutăţii acestei întreprinderi şi a încercat să refuze propunerea. Temându-se însă ca nu cumva să cadă în păcatul neascultării şi cunoscând şi nevoile mari ale Bisericii, s-a supus în cele din urmă cererii stăruitoare a superiorilor săi şi s-a stabilit în Lavra Kievului. Timp de 25 de ani, Sfântul Dimitrie şi-a dedicat toate puterile acestei lucrări. În afara timpului pe care-l petrecea rugându-se în biserică sau singur, tot celălalt timp îl dedica alcătuirii vieţilor de sfinţi. Trăia cu sfinţii, vieţuia vieţuirea lor, suferea împreună cu ei chinurile şi studia cele mai mici detalii în toate documentele referitoare la ei. Ca răsplată pentru această dragoste faţă de sfinţi, Dumnezeu i-a dăruit deseori vedenii. Astfel, pe 10 august 1685, a văzut în vis pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara pe care în mod deosebit o cinstea şi la care avea o deosebită evlavie. I-a cerut să mijlocească pentru el înaintea Domnului, iar Sfânta l-a refuzat, dojenindu-l că se roagă „în felul romano-catolicilor”, meditând aupra celor cinci răni ale Domnului. Într-adevăr, influenţa teologiei şi spiritualităţii romano-catolice se făcea deja simţită în Biserica Rusă în ceea ce priveşte cultul. Văzându-i însă tulburarea, Sfânta Varvara a zâmbit şi l-a liniştit. Pe 10 noiembrie, în acelaşi an, i s-a arătat Sfântul Orest, a cărui viaţă o alcătuise Dimitrie chiar în aceeaşi zi şi i-a spus: „Am suferit mai multe chinuri pentru Hristos decât cele pe care le-ai amintit”. I-a arătat atunci o rană adâncă în coasta stângă, spunându-i: „Iată, aceasta s-a făcut printr-un fier înroşit în foc”. Apoi, şi-a întins braţul drept şi i-a arătat venele care îi fuseseră tăiate până la înălţimea cotului şi a adăugat: „Iată, acestea au fost tăiate”. I-a arătat apoi răni asemănătoare la braţul stâng, repetându-i aceleaşi cuvinte şi după aceea i-a arătat rănile pe care le avea la genunchi, spunându-i: „Acestea au fost tăiate”. A stat drept apoi şi sfârşind, i-a zis: „Vezi, deci, că am suferit mai multe chinuri decât cele pe care le-ai amintit”. Sfântul Dimitrie l-a întrebat dacă era Sfântul Orest din cei cinci Sfinţi Mucenici a căror pomenire se face pe 13 decembrie, iar mucenicul i-a răspuns: „Nu sunt Orest din cei cinci Sfinţi Mucenici, ci cel care se cinsteşte astăzi şi a cărui viaţă tocmai ai alcătuit-o”.

În anul 1701, Sfântul Dimitrie a fost ridicat în tronul episcopal şi a luat Mitropolia de Siberia şi de Tobolsk. Sănătatea sa şubredă şi nevoia de a avea acces la texte indispensabile pentru continuarea scrierii vieţilor de sfinţi, l-au făcut să ceară să fie mutat în altă parte. A fost numit în Episcopia de Rostov în 1702 şi i s-a descoperit atunci în vedenie că acolo, în Mănăstirea Sfântului Iacov, va trebui să-şi găsească veşnica odihnă. În 1705, şi-a încheiat alcătuirea operei sale monumentale, Vieţile Sfinţilor, iar în continuare s-a dedicat grijii pentru turma sa duhovnicească. S-a străduit foarte mult pentru a îndrepta viaţa religioasă şi moravurile contemporanilor săi. În pofida deselor sale boli, continua un canon sever în viaţa sa şi niciodată nu şi-a părăsit rugăciunea neîncetată. A alcătuit multe opere folositoare de suflet şi a întemeiat aproape de locuinţa sa un seminar în care el însuşi şi-a asumat o mare parte a predării. A scris de asemenea multe lucrări pentru a-i readuce pe schismaticii „vechi-credincioşi” (lipoveni) în sânul Bisericii, arătându-le că duhul şi înţelesul mai adânc al Predaniei este mult mai important decât detaliile tipiconale exterioare. În mod deosebit însă, prin vieţuirea sa pilduitoare insufla turmei sale dragostea faţă de post şi faţă de rugăciune, precum şi împreună-pătimirea şi îndurarea faţă de toţi, buni şi răi.

Sfântul Dimitrie şi-a prevăzut moartea sa cu trei zile înainte. După ce printr-o metanie până la pământ şi-a cerut iertare de la clericii şi cântăreţii ce slujeau, s-a închis în chilia sa cu o înflăcărată rugăciune pe buze. În ziua următoare, dimineaţă, pe 28 octombrie 1709 l-au aflat mort îngenuncheat la rugăciune. Moaştele sfântului s-au aflat nestricate în 1752 şi au săvârşit o mulţime de vindecări. Biserica a purces la recunoaşterea sa oficială în 1757.

În acest an Biserica Ortodoxă marchează 300 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (1651-1709).

Cu acest prilej, în ziua de 10 noiembrie, cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Dimitrie din Rostov au fost aduse la Lavra Peşterilor din Kiev. Racla ce conţine mâna dreaptă a Sfântului Dimitrie a fost adusă în Lavra Kievului de către protoiereul Vladimir Hvost, parohul Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail din satul Polovki, regiunea Cernigov, unde moaştele se află tot timpul în cursul anului bisericesc.

Pe teritoriul Peşterilor de Aproape ale Lavrei mâna dreaptă a Mitropolitului Dimitrie a fost primită de stareţul mănăstirii, arhiepiscopul Pavel de Vişgorod, fraţii din mănăstire şi o mare mulţime iubitoare de Dumnezeu.

S-a oficiat apoi o slujbă lângă racla cu sfintele moaşte, după care Arhiepiscopul Pavel a adresat credincioşilor câteva cuvinte de învăţătură:

„Astăzi Domnul ne-a învrednicit să participăm la această deosebită minune, deoarece Sfântul Ierarh Dimitrie a venit la poporul său, a venit în Lavra sa, unde şi-a desfăşurat activitatea, unde a slujit şi s-a rugat, iar mai apoi a proslăvit pe cei pe care îi fericim şi cărora ne rugăm. Să-i mulţumim Domnului pentru marea Sa milostivire şi să mulţumim Sfântului Ierarh Dimitrie că a venit la noi şi cu acea mână cu care a scris Vieţile Sfinţilor ne binecuvintează şi dă vindecare sufletelor şi trupurilor noastre”, a spus acesta.

Monahul Leontie

 

IMG_3050

IMG_3069

IMG_3097

IMG_3106_20


Categorii

Sfantul Dimitrie al Rostovului, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “300 DE ANI DE LA NASTEREA IN CER A SFANTULUI DIMITRIE AL ROSTOVULUI

  1. Sa ne invrednicim de pomenirea Sf DIMITRIE AL ROSTOVULUI,astazi si in toate zilele, sa ne bucuram de binecuvantarile MAINII LUI DREPTE spre vindecarea trupurilor,mintilor si sufletelor noastre,mantuindu-ne Domnul!Amin!

  2. Cântă la fereastră pruncii

    Cântă la fereastră pruncii
    Stih duios şi minunat,
    Stih purtat în duh de îngeri,
    Şi de sufletul curat.

    Bucuria’nfruntă gerul.
    Noaptea toată-i în lumină
    Când copii în colinde,
    Ne aduc vestea divină.

    Ne aduc în inimi cerul
    Şi-n colinde bucuria,
    Că Fecioara Preacurată
    Naşte astăzi pe Mesia.

    Cerul ni-i deschis prin milă
    Prin iertare şi iubire,
    Şi prin Duhul Sfânt, copii
    Ne-aduc veşti de mântuire.

    Iară steaua de pe boltă
    Prin trei magi iar ne-a condus,
    Către peştera din inumi,
    Unde s-a născut Iisus.

    Dragostea nemărginită
    Şi iubirea părintească,
    În pruncuţul sfânt din iesle,
    A venit să ne sfinţească.

    Cântă îngerii în slavă
    Şi la geam copiii cântă,
    Bucuria mântuirii
    Az în noaptea cea mai sfântă.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant al Sfantului Dimitrie al Rostovului: CINE A DOBANDIT VREODATA MANGAIERE SI ODIHNA DE LA LUME?
  4. ce frumoase sunt fotografiile cu sfintele Moaste! Minunat esti Doamne intru Sfintii Tai!

  5. RUGACIUNEA SF.DIMITRIE AL ROSTOVULUI VINO LUMINA MEA SI LUMNIEAZA-MI INTUNERICUL,VINO VIATA MEA SI INVIAZA-ME DIN MORTI,VINO VINDECATORUL MEU SI VINDECA-MI RANILE,VINO FLACARA A IUBIRII CERESTI SI ARDE SPINII PACATELOR MELE INFLACARANDU-MI INIMA CU FLACARA IUBIRII TALE,VINO STAPANUL MEU SI SEZI PE TRONUL INIMII MELE SI STAPANESTE ACOLO FIINDCA DOAR TU ESTI STAPANUL SI DOMNUL MEU.AMIN

  6. ACEASTA RUGACIUNE ESTE SCRISA IN CARTEA GRADINA DE FLORI DUHOVNICESTI-O CATRE CU AFORISME DUHOVNICESTI.DOAMNE AJUTA!

  7. @ Florina Pop:

    Avem marea rugaminte sa nu mai scrii numai cu litere mari; apasa pe tasta Caps Lock, te rugam. Multumim!

  8. Inca un mare Sfant Parinte despre care aflu atatea minunatii , care mangaie inima si ne apropie de Mantuitorul Nostru si de Preacurata Sa Maica …si ne invata sa ne identificam cu suferinta Sfintilor , sa traim in fiinta Sfintilor… macar cat citim si – in urma citirii acestor sfinte fragmente , cat inca mai persista in sufletul nostru
    ecoul celor citite …ca , apoi , ne inhata grijile zilei , cu rutina lor …ca si alti Sfinti Parinti , ne indeamna la rugaciunea neincetata…si in tot lucrul nostru bun sa razbim pana la implinire , cu ajutorul Domnului ,
    dupa exemplul viu , cu care Sfantul Dimitrie al Rostovului
    si-a alcatuit “Vietile Sfintilor” …si da , fotografiile sunt foarte frumoase si sugestive !

    Este un colind frumos si proaspat , miroase a prima zapada cazuta , este un colind spre aducere aminte a copiilor
    care cantau la ferestre “bucuria mantuirii” , in serile
    de pace , limpezi si clare – polul opus al multor copii
    din prezentul acesta sordid , care nu prea mai gasesc
    “ferstre” la care sa cante “stih duios si minunat” …bietii
    copii ai acestui prezent … Inainte , domnule Nicolae Mirean , prin zapezile de altadata , peste care stralucea ,
    tainic , Steaua … ca zapezile de-acum , stiti si dumneavoastra , cum s-au murdarit … si Lumina Stelei care a vestit “Rasaritul lumii” nu se mai vede la fel , desi straluceste la fel de puternic … dar incurajati copiii
    sa colinde “Bucuria mantuirii” – ne face bine un moment
    de frumusete cu miros de zapada proaspata …

  9. @admin:Doamne ajuta!Am sa scriu si cu litere mici…imi cer iertare pentru scris…Doamne ajuta si la multi ani fericiti!

  10. Добрый день!
    Это письмо не обязательно публиковать, главное, чтобы информация дошла до администраторов сайта. У Вас на сайте размещена икона Митрополита Дмитрия Ростовского (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/12/10/300-de-ani-de-la-nasterea-in-cer-a-sfantului-dimitrie-al-rostovului/), эта икона была скопирована с нашего сайта (http://www.icon-art.ru). Мы просим Вас поставить ссылку на источник или удалить изображение.
    Спаси, Господи.
    С уважением, иконописная мастерская Екатерины Ильинской.

  11. Pingback: Alte sfaturi pentru viata duhovniceasca dusa intru SIMPLITATE si SMERENIE, din intelepciunea SFANTULUI AMBROZIE DE LA OPTINA: “Nu fi ca o musca suparatoare, care uneori zboara de colo-colo fara nici o noima, iar uneori inteapa, sacaindu-i pe toti
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate