PROFETIA SFANTULUI NIFON: “In zilele cele mai de pe urma adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni”
Profeţia Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului despre sfirsitul veacurilor[1]
Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi drepţii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti.[2]
În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilor vor fi la fel.
Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deorece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii. Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi mirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi în Tartar şi în muncile iadului.
Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulţi se vor rătăci în neştiinţă pe calea cea largă a pierzării.[3]
______________________________________________________
[1] Cf Anul 2000 şi semnele sfârşitului lumii, volum redactat de un grup de preoţi misionari, Chişinău (fără an) pp.46-47
[2] Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat acest cuvânt al Sfântului Nifon în încheierea sa la Patericul egiptean, pe care dânsul l-a tradus în limba rusă. Într-o traducere a lui Alexandru Monciu-Sudinschi, găsim următoarea versiune a acestui fragment din cuvântul Sfântului Nifon:
„În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea de faţă. Şi vor păşi pe calea unei nevoinţe topite în smerenie şi, în Împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin semne.” (cf. Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, ed. Ileana, Bucureşti, 2000, p. 5).
[3] În cartea ce cuprinde versurile şi învăţăturile Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, această profeţie este tradusă astfel:
„Până la sfârşitul lumii nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi nicicând. Însă în zilele din urmă, câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţa lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea anevoioasă cu multă smerenie.
Aceştia se vor afla în Impărăţia Ceruruilor mai mari decât Părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor (adică în acele zile în care trăim noi astăzi, ale lui Antihrist) nu se află nimeni care să facă semne şi minuni, ca să se înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nicio idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pilde de fapte fapte bune, şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Va stăpâni peste tot iubirea de argint. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie au să se cufunde în Tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţa se vor înşela cei mai mulţi pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzare“. (cf. Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 653-654).
Din aceeasi carte:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Citind aceasta profetie m-am gandit la putinii duhovnici pe care inca ii avem. Unii poate sunt deja ascunsi si necunoscuti. Nu se stie nici cat vom mai putea auzi cuvantul lor. Sa ne bucuram cat mai putem gasi pe internet un cuvant duhovnicesc autentic. Cu toate acestea, sa nu deznadajduim!
Un cuvant al Sfantului Anatolie de la Optina ne spune:
“De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).”
Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa nu ne pierdem nadejdea si credinta in aceste vremuri din urma! Doamne ajuta!
Mama, binecuvanteaza…
Mama, binecuvanteaza
Rodul pantecelor tale,
Si ingaduie, maicuta,
Sa ma-nchin Luminii Tale –
Unde-am ratacit o viata?
Cum de am uitat de Tine?
Cum sa-ti fac acum, maicuta,
Din tot sufletul, un bine?
Doar cuvinte sa iti macin?
Numai mana sa-ti sarut?
Sau mai bine, ia-ma-n brate
Sa ma nasti, de la-nceput!
Si am sa te-ascult, maicuta!
N-am sa ies din tine-afara –
Tu, Lumina, si eu ghemul
Inimii ce ma-nfasoara –
Mama, binecuvanteaza
Rodul pantecelor tale,
Si ingaduie, maicuta,
Sa ma-nchin Luminii Tale …
24 februarie 2009
… asta nu-i bine…
Ce nu-i bine, Alexandre?
Deznadejdea nu e buna. Dumnezeu sa ne daruiasca puterea de a ne asuma smerenia si curajul de infrunta duhovniceste orice s-ar abate peste noi. Nimic sa nu ne poata abate de la calea cea stramta a postului, a rugaciunii, si a faptelor bune. Putem invata sa fim fericiti chiar si acum daca urmam indemnurile Sfintilor Parinti.
Solutia a dat-o parintele Iustin: sa constituim mici comunitati crestine la tara si in special la munte dupa cum ne spune Sf Efrem Sirul:
Insa putini vor fi atunci cei ce vor voi sa asculte si sa creada în propovaduirea Proorocilor. Iar aceasta o va face Mantuitorul ca sa-Si arate negraita Sa iubire de oameni, ca niciodata nu voieste moartea pacatosului şi a necuratului, ci voieste ca toti sa se mantuiasca; ca nici în vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la judecata. Deci, multi din Sfinti, cati se vor afla atunci, la venirea spurcatului Antihrist, vor varsa rauri de lacrimi, cu suspine, catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa se mantuiasca de balaur si, cu mare sarguinta, vor fugi în pustietati, in munti si in pesteri, cu frica se vor ascunde.Si isi vor presara pamant si tarana pe capetele lor, rugandu-se noaptea si ziua, cu multa smerenie. Si li se va darui lor aceasta, de la Dumnezeul Cel Sfant, si-i va povatui pe dansii Darul Duhului Sfant in locuri hotarate, si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui antihrist. Caci celor ce au cunostinta, cu usurinta le va fi cunoscuta venirea lui. Iar celor ce isi au mintea de-a pururea la lucruri lumesti şi iubesc cele pământesti, nu le va fi cunoscută venirea acestuia. Caci, cel ce de-a pururea este legat cu lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, tot nu crede, ba il si uraste pe cel ce i-ar spune despre venirea lui Antihrist. Pentru aceasta Sfintii se intaresc in credinta spre a scapa, ca toata invaluirea si grijile vietii acesteia le-au lepadat. Sfantul Efrem Sirul
De fapt, cei ce indeamna la demonstratii nu vor sa priceapa ca trebuie sa se lepede de toate inlesnirile ce le au in oras si sa-si vanda apartamentul sau casa pentru a-si construi o casuta la munte de unde sa poata fugi in vagaunile si pesterile muntilor atunci cand va veni seceta si foametea ce vor urma pecetluirii. Daca totusi e legat de oras cu serviciul, sa-si cumpere o garsoniera sau o camera de camin si sa continuie in paralel constructia casutei la munte si serviciul la oras. Trebuie avut in vedere si proviziile alimentare pentru acea perioada dupa modelul lui Iosif din VT care a adunat granele din cei 7 ani imbelsugati pentru a rezista in cei 7 ani secetosi.
__________________
Om ratinal este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
Reply With Quote
Spunea cineva: “…cata lume si nici un OM !”
Eu nu cred ca trebuie sa adunam rezerve pentru ca nu o sa mai fie cale de intoarcere.Ne lasam in mana lui DUMNEZEU si om vedea ce face el cu noi. Eu zic ca nu trebuie sa ne facem planuri pentru perioada aceia caci planurile oamenilor, nu de fiecare data se potrivesc cu planurile lui DUMNEZEU. E destul sa ne rugam, sa ne smerim si sa punem gandul cel bun inaintea… celorlalte…
Uşor ne vine să dăm sfaturi
Uşor ne vine să dăm sfaturi,
Să îndrumăm întru credinţă,
Să cerem aspru socoteală,
Neincercaţi în suferinţă.
Citind şi cultivând în minte
Atâtea fapte minunate,
Ajungem să ne credem vrednici,
Neincercând acele fapte.
Şi mă întreb: eu ce voi face
Când greul mă va încerca,
Iar suferinţa şi urgia ,
Din orice colţ vor ataca ?
Când Adevărul va pătrunde,
Adânc şi viu în suferinţă,
Îl voi urma, lepădând lumea
Sau îmi voi lepăda credinţa ?
Voi dovedi atunci cu fapta
Ce prin cuvânt am scris şi-am spus ?
Numai ,,eu’’ sigur n-o voi face,
Dar ştiu că pot doar prin Iisus.
E greu de spus, în acea vreme,
Ce greu va cerne, ce’ncercare
Şi în ce fel vom fi noi vrednici
Sau vom cădea în lepădare.
Azi vitejia e’n cuvinte
Şi-n cele ce nu-s greu de dus,
Dar va veni şi timpul faptei,
Spre’a dovedi tot ce am spus.
Deaceia sfinţii noştri’n viaţă
Au dus povara pocăinţei,
Răbdarea mila şi iubirea
Şi şi-au probat -în greu – credinţa.
Au renunţat de bună voie,
La ce-i lumesc ,întru credinţă,
Şi au probat cât greu pot duce ,
Întru Hristos, din suferinţă.
Sub ascultarea de duhovnic ,
Cu dragoste şi cu iubire,
Neacordându-şi ei vreun merit,
Dar încercându-se’n zidire.
Este bine că ne preocupă aceste probleme. Observ şi entuziasm dar şi nesiguranţă. A cestea sunt fireşti dacă rămân în limitele lor. Aşa spun sfinţii. Şi cerd în ce spun ei. Cred şi în ce mi-a spus propria trăire care a comfirmat aceasta. Proorociile le ştim. Le avem la îndemână. Cum niciodată nu au fost mai la îndemână. Ceia ce trebuie să stiu la fel de bine sau cu mult mai bine este cine sunt eu sau mai bine cât mă cunosc în lumina credinţei. Cât m-am încercat în lupta cu răul personal, în împlinirea făgăduinţelor de la botez ? Ştiu din experinţă proprie ce modificări aduce păcatul în mine ca om.Şi în trup şi în suflet. Pentru un mic nărav mi-au trebuit ani de luptă şi încă mă mai urmăreşte. Beţia modifică biologic şi spiritual. Curvia deasemeni. Dar şi mînia . Dar şi clevetirea . Toate au dublă reprezentare în om. În trup şi în suflet. Ne spovedim. Le izgonim dincolo de uşă. Dar amprenta lor rămâne. Fără truda pocăinţei nimic nu fac. Oare am luptat până la singe ? Nu n-am luptat chiar aşa. Şi mi-au trbuit ani să scap de un banal nărav.Cîţi ani îmi vor trebui să scap de monştii cei mari care mă stăpânesc ? De cei fireşti şi nefireşti ? . Mă gîndesc cu groază la proorocii. Sunt la uşă. Mă vor lăsa patimile să fac atunci ce ştiu dar nu fac acum ? Cred celpuţin că bănuesc răspunsul . Pregătirea nu e doar cunoaştere. Ce voi face atunci ? Voi vrea . Dar mă vor lăsa ? Voi lăsa tot, tot , chiar tot ? Şi firescul firescului vieţii ce va striga din orice fibră că se opune? . Mă bizui pe credinţă , pe sfinţi pe ,minuni . Dar acum acestea unde sunt ? De ce nu le folosesc ? Ani pentru un nărav ? atunci va fi altfel decât acum ?. IERTARE PENTRU ACESTE CUVINTE . Dar sunt sincere şi chiar despre mine vorbesc.
Ma gindesc de ceva vreme la intelesul acestei propozitii: “In zilele cele mai de pe urma adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni”. Ce poate sa insemne ea?
Din majoritatea raspunsurilor, am vazut ca intelesul este unul de separare geografica. Cu alte cuvinte, credinciosii se vor muta fizic in zone de existenta carora ceilalti oameni nu stiu inca, si astfel “se vor ascunde”. Insa nu trebuie sa neglijam si celalalt aspect: separare prin ascunderea credintei. Pur si simplu nu se vor mai purta la vedere insemnele, nu se va mai discuta in public despre credinta crestina, si intilnirile (inclusiv Sfinta Liturghie) se vor desfasura in taina. Asa cum faceau crestinii la inceputul mileniului trecut.
Chiar azi am citit despre viata Sfintului mucenic Dumitru, si iata ce se spune despre tatal sau: “Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezînd în taină în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfînt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgînilor împăraţi. Temîndu-se de groaznica prigonire a nelegiuiţilor, ţinea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preţ al credinţei lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămîie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cei de sus, Fiului Său Unul născut şi Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau.”
Daca s-a putut atunci din cauza prigoanei, se va putea si in viitor – din pacate, se pare ca intr-acolo ne indreptam cu totii. Insa Domnul ne va lumina si ne va indruma pe fiecare la momentul potrivit.
Doamne ajuta!
Va fi si vremea aceasta, dar sensul cuvintelor profetiei este legat de ascunderea lucrarii duhovnicesti, a faptelor bune prin prin smerenie si discretie, nu atat de separarea fizica si geografica.
@Nicolae Mirean
Cat suntem in trup asa facem: oscilam cand spre stanga, cand spre dreapta; in privinta lasarii unei patimi (trupesti sau sufletesti) care a devenit o a doua ‘natura’ prin puterea obisnuintei, de ‘vina’ suntem in mod sigur, noi!
Pentru ca, in ciuda constientizarii strangerii/incalzirii la san a sarpelui ne autoamagim ca nu este mare, este mic…nu avem de-a face (inca)cu balaurul cel mare si ca, de maine sau de luni ne vom face mai buni, lasand asta sau ailalta! S-ar putea sa se intample si asta dar…nu suntem hotarati pe de-a-ntregul cu toate ca gandul ne spune ‘lasa azi fiindca nu stii daca mai apuci ziua de maine’ si ‘in ce te voi afla, in aia te voi judeca’; iar daca n-am apucat taurul de coarne cu hotarare ne gandim ispitind bunatatea lui Dumnezeu cum ca, fiind indelung-rabdator si mult-milostiv ne tot ingaduie si ne va ierta in cele din urma!
In privinta ‘fricii’ de vom putea lasa toate pana in vremea sfarsitului nostru, eu zic ca, dreptatea lui Dumnezeu impreuna cu mila Sa vor lucra impreuna; adica, fie prin boala sau necaz va determina stabilitatea si hotararea de a ne lasa de ceea ce este potrivnic sufletului si trupului nostru in care ne-am ‘in(de)dulcit’ pana acum, fie va pune capat vietii noastre pamantesti vazand ca, de ne-ar lasa mai mult pe pamant vom merge din mai rau spre mai rau; sigur! Este o masura mai aspra dar deplin justificata. Ceea ce se intampla acum in lume si ceea ce va venii peste noi este dovada sigura a purtarii Sale de grija prin ingaduinta acestora datorita liberului arbitru (culegem ce-am semanat, nu?), imbinand mila cu dreptatea pentru a devenii constienti de chemarea noastra, de a alege sa fim grau sau neghina; nu mai merge sa fim/ramanem caldicei…vremurile ne ‘obliga’ sa aratam fatis de partea cui suntem si ce alegem.
Imi place in mod deosebit Vedenia Infricosatei Judecati a Sfantului Nifon.Merita citita!!!Doamne,Iisuse Hristoase,preadulce dragoste,pomeneste-ne,cand vei veni, intru Imparatia Ta!Amin.
Sf.Andrei cel nebun pentru Hristos spune ca la sfarsitul vremurilor dracii nu vor mai ispitii lumea ca oamenii ii vor intrece la capitolul rautate si viclenie…daca are cineva acatistul si paracisul Sf.Andrei cel nebun pentru Hristos va rog sa-l trimite-ti pe adresa pop.flori@yahoo.it.Doamne ajuta!
citeam in cartile sfinte pe la varsta de 10-15 ani despre semnul lui antihrist 666,despre venirea lui,dar nu credeam ca e atat de aproape,acum am 25 de ani,si ma ingrozesc cand aud ca au venit cipurile in tara noastra,deci venirea lui antihrist bate la usa,mai sunt putine zile…sa ne rugam la DUMNEZEU cel adevarat sa ne dea vreme de mantuire… ”DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU,MANTUIESTE-NE PE NOI PACATOSII”
Viata lumeasca e scurta . Trebuie sa ne incredem in Dumnezeu si stiti de ce putem comunica banuiesc eu ca sa ne poata detecta dupa ip si sa ne stie adresa si cand vine vremea insemnarii bineanteles ca vom refuza si vor sti sa ne gaseasca. Dar mare e Dumnezeu si nu vor gasi nimic ci doar case goale .
Dumnezeu sa ne apere pe toti, noi vorbim multe dar facem foarte putine lucruri demne de pocainta, ce e adevarat ca aceste lucruri se specifica in scripturi, neamul acesta ma cinsteste doar cu vorbe , dar faptele lor nu sunt demne de pocainta, inima lor si gindul e la lucrueile cele rele si nu asculta de cuvintul meu, deci sincer eu cred ca ne meritam soarta.
Patriarhul Nifon al Constantinopolului(1486-1488)nu este una si aceeasi persoana cu sf.Ierarh Nifon episcop al Constantianei(langa Alexandria-Egipt).Cel de-al doilea a avut acea vedenie infricosata.El a trait in vremea patrarhului Alexandru al Alexandriei si a diaconului Atanasie(urmatorul patriarh Atanasie cel Mare)-secolul IV.Doamne ajuta .