ÎNNOIREA SAU RESETAREA OMULUI? Pastorala la Nașterea Domnului 2022 a PS SEBASTIAN “într-o lume bombardată cu ideologii din ce în ce mai stranii, cu pandemii planificate, cu războaie programate, cu crize mai mult sau mai puțin confecționate și cu obsesii climatice exagerate”

24-12-2022 Sublinieri

OMUL VECHI & OMUL NOU – Pastorala PS SEBASTIAN la Nașterea Domnului 2022

† S E B A S T I A N

Episcopul Slatinei și Romanaților,

clerului și credincioșilor din ținuturile

Oltului și Romanaților

SCRISOARE PASTORALĂ LA

NAȘTEREA DOMNULUI 2022

OMUL VECHI & OMUL NOU

Preacuvioși și preacucernici părinți,

Preacuvioase maici și iubiți credincioși,

La început, Dumnezeu l-a făcut pe om „dumnezeiesc”. Așa trebuie înțeleasă Scriptura care spune că, dintre toate făpturile, numai pe om l-a făcut Dumnezeu „după chipul și asemănarea Sa” (Fac. 1, 26); ba chiar înțelegem că l-a făcut „cu mâna Sa”: „luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie” (Fac. 2, 7). Apoi a zis lui Adam și femeii sale: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul” (Fac. 1, 28).

Așadar, omul a fost făcut părtaș dumnezeirii Creatorului său încă dintru început, primind un statut special în raport cu lumea și cu celelalte făpturi. Astfel, Dumnezeu îi acordă lui privilegiul de a pune nume viețuitoarelor pământului (Fac. 2, 19-20), ceea ce îl face să pară și el un fel de „dumnezeu”. Prin păcatul neascultării însă, acesta își pierde asemănarea cu Dumnezeu și îi este afectat grav chipul Creatorului, adânc întipărit la început în ființa lui. Din făptură nouă, chemată la înnoire nesfârșită, s-a înjugat prin păcat cu „cel învechit în răutate” și cu moartea. Ca urmare, a fost alungat din rai și trimis în lumea aceasta a noastră ca să-și plângă păcatul, să se pocăiască, după care să revină la starea pierdută.

Din nefericire, însă, nici pocăința proprie, nici Legea dată pe Muntele Sinai, nici profeții trimiși special și nici celelalte modalități prin care a încercat Dumnezeu să-l ridice pe om din cădere (Evr. 1, 1) nu i-au putut aduce acestuia restaurarea. Mai mult, omul și-a uitat cu totul, în timp, originea și chemarea sa și a ajuns să se complacă într-o lume în care fusese trimis doar temporar și pentru penitență (Fac. 3, 23-24). S-a adâncit în păcat și, încet-încet, păcatul i-a luat locul stării sale originare. De aceea, știind Domnul că omul nu se mai poate ridica nicicum, a recurs la un gest cu totul uimitor și minunat: L-a trimis pe Fiul Său să Se întrupeze, să Se facă om, ca model sau „începătură” mântuirii noastre (I Cor. 15, 20 și 23). S-a identificat cu noi prin naștere trupească, pentru ca să ne restaureze ființa decăzută, și a murit în locul nostru, pentru a pune capăt blestemului morții care ne urmărea din cauza păcatului (Fac. 3, 17-19). Așa a ales Dumnezeu să înfăptuiască înnoirea sau re-îndumnezeirea noastră; să-l facă, adică, pe omul vechi – Om Nou.

Fraților,

Prin nașterea Sa, Hristos Domnul ne-a reînnoit tuturor perspectiva îndumnezeirii. Astfel, a îndumnezeit-o mai întâi pe Maica Sa, pe Preacurata, Preanevinovata și Pururea Fecioara Maria, curățind-o de singurul ei păcat – cel strămoșesc, pe care îl moștenea în calitate de muritor, – și făcând-o cea mai curată făptură din tot neamul omenesc. Nu întâmplător a fost ea primul om îndumnezeit, ci aceasta s-a făcut ca o reabilitare a Evei, cea care păcătuise întâi. De aceea a mai fost numită Maica Domnului și „Eva cea nouă”, ca cea care s-a făcut începătură omului nou.

Această „făptură nouă(II Corinteni 5, 17) însă, pentru a „se înnoi din zi în zi (II Corinteni 4, 16), trebuie să-i urmeze întru toate Domnului său; să se facă împreună-lucrătoare cu Cel prin care a fost restaurată; să se asemene cu Hristos, Noul Adam, prin „nașterea din nou” (din apă și din Duh – In 3, 5), dar și prin jertfă personală, după modelul Jertfei preasfinte a Aceluia. Aceasta întrucât, pentru a-l înnoi, a-l îndumnezei pe om, Hristos a trebuit El Însuși să Se nască din nou (după ce Se născuse mai întâi din Tatăl) și să Se jertfească. Prin urmare, nu există re-îndumnezeire pentru noi fără „naștere de sus (In 3, 3) și jertfă în Hristos.

Din păcate, însă, nu toți oamenii au înțeles mesajul nașterii și înnoirii prin Hristos. Nu toți I-au acceptat chemarea și nu toți Îi urmează. Au fost și mai sunt și astăzi destui care preferă să rămână în continuare „oameni vechi”, în ciuda Legii celei Noi, adusă nouă de Hristos. Dar, în ființa omului nu s-a stins niciodată definitiv năzuința devenirii sau a schimbării stării sale. Impulsul înnoirii l-a însoțit peste veacuri și, în situații de criză, a răbufnit – din nefericire, nu pentru a accepta „mâna” întinsă de Domnul, ci pentru a defula în alte forme de „înnoire”, străine de re-îndumnezeirea propusă nouă de El.

Așa au apărut diferitele mișcări social-culturale, curente și ideologii care au propus înnoirea: fie cultivând exaltarea individului, în disprețul Binelui Divin și în numele „binelui autonom”, fie îngroparea lui în mulțime, în colectiv, în numele așa-zisului „bine comun”. Astfel, Umanismul (sec. al XIV-lea ș.u.) situează omul, iar nu pe Dumnezeu-Omul – pe omul acela căzut și ezitant până atunci la orice formă de înnoire – în centrul lumii. Sub lozinca „omul, măsura tuturor lucrurilor” sau „omul, modelul universului”, umanismul a încercat, pentru întâia dată la nivel global, construirea Omului Nou ca om fără de Dumnezeu. Având ca program Renașterea prin cultură și etică, iar nu prin „naștere din nou”, după cum ne ceruse Hristos (In 3, 4), omul astfel emancipat forțează, pe rând, înnoirea: prin Iluminism, incriminând religia ca întuneric; prin Raționalism, exaltând rațiunea în detrimentul credinței în Dumnezeu; și prin Materialism, negând cu totul transcendentul. Așa a ajuns Nietzsche să proclame Super-omul – un individ amoral, super-puternic și capabil de a-și renega instinctele divine – și să-I declare „moartea lui Dumnezeu”. Mai târziu, Nazismul a încercat construirea Omului Nou prin teoria purificării – rasa pură, rasa ariană –, iar Comunismul, prin metoda reeducării, toate aceste curente și ideologii țintind, ce-i drept, înnoirea omului, dar pe căi diferite de cea care este Hristos Domnul, căci El a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (In 14, 6).

Astăzi, Neomarxiștii ne propun ca soluție de înnoire resetarea, adică un fel de „stop și de la capăt”, dar nu de la capăt de tot, adică de la protopărinții noștri și de la starea lor paradisiacă, ci de la „părinții lor”, întemeietorii vechiului marxism, chiar dacă acela s-a dovedit deja incapabil și ineficient.

Dragii mei,

În ultimele secole, omul s-a zbătut teribil să se înnoiască fără ajutorul lui Dumnezeu. Însă, nu omul Renașterii culturale s-a dovedit a fi soluția, nici omul iluminat al științei, nici omul-rob exclusiv al rațiunii, nici super-omul lui Nietzsche, nici omul purificat al naziștilor, nici omul reeducat al comuniștilor și nici omul cu genul fluid și sufletul robotizat al Neomarxismului. Soluția este cea pe care ne-a dat-o Domnul, Creatorul nostru și Hristos, Cel Care a adus înnoirea „omului vechi” prin nașterea și jertfa Sa. Adam înainte de cădere, înnoit și îndumnezeit prin și întru „Adam cel nou”, este chemarea firească și dumnezeiască a omului, unica modalitate de înnoire – prin îndumnezeire.

Respingând cu încăpățânare transcendentul însă, astăzi omul nu a făcut decât ca – după ce a rătăcit prin toate formele imanentului – să eșueze lamentabil în Metaverse, în spațiul virtual adică, în ciuda faptului că acesta, de fapt, nu există. Ironia sorții: după ce omul L-a tot respins pe Dumnezeu și s-a îndoit că există, a sfârșit prin a alege liber să trăiască într-un spațiu de care este absolut conștient că nu există!

Dumnezeu, însă, a numit această căutare haotică a omului „nebunie” – „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu!” (Ps. 13, 1) –, prevenindu-ne clar că: „Fără de Mine nu puteți face nimic” (In 15, 5). Ce va mai inventa omul, oare, tot fugind de Dumnezeu? Ce va mai urma după postmodernism, postumanism și metaverse? Super-omul lui Nietzsche a eșuat în pretinsul superman de astăzi, care, sătul el însuși parcă de atâta „înnoire”, riscă scufundarea în imoralitate și haos, ca urmare a crizelor care, parcă, nu se mai termină. Privind înapoi, omul este silit a recunoaște nu doar că tot demersul său egoist nu i-a adus, până la urmă, fericirea scontată, ci dimpotrivă: i-a golit viața de orice sens și speranță, până la a-i pune în pericol propria existență. De aceea, într-o lume bombardată cu ideologii din ce în ce mai stranii, cu pandemii planificate, cu războaie programate, cu crize mai mult sau mai puțin confecționate și cu obsesii climatice exagerate – toate instrumente ale unei resetări urzite în laboratoarele „ne-științei” și nerecunoașterii Celui ce S-a făcut OM –, noi să fim conștienți de singura cale spre înnoirea noastră ca oameni! Dar, oameni ai lui Dumnezeu, pentru că altfel nu mai putem vorbi de Om Nou, ci de un „altfel de om”, străin de chipul și asemănarea Domnului, ceea ce nu ar fi decât eșuarea noastră, ca oameni, în ne-dumnezeire; în non-oameni, adică, pentru că Om cu adevărat este doar cel restaurat și înnoit prin Dumnezeu-Omul, despre Care Sfântul Vasile a zis că: „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea la înfățișare cu trupul smereniei noastre, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale” [1].

Să cerem, dar, ajutor Domnului la această sărbătoare a înnoirii noastre ca oameni, pentru a putea urma cu vrednicie calea pe care ne-a arătat-o El ca demers al înnoirii noastre! Să ne facem urmași ai Nașterii – Renașterii Sale –, renăscând și noi pentru adevărata viață cu El! Să ne înnoim în harul Său, bine știind că doar acesta este înnoitor și mântuitor! Să ni-L luăm pe El de Călăuză și Model al parcursului nostru spre înnoire, pentru că numai astfel vom putea deveni și noi cu adevărat Oameni Noi, trupuri din Trupul Celui ce S-a întrupat pentru noi și sânge din Sângele Celui ce S-a jertfit pentru noi. Amin!

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților


[1] – Vezi rugăciunea de la anaforaua Liturghiei sfântului.

Legături:

PENTRU CINE BATE INIMA TA? Pastorala mișcătoare și trezitoare a PĂRINTELUI EPISCOP MACARIE la Nașterea Domnului 2022: “Cea mai mare criză a lumii de astăzi este criza lăuntrică determinată de războiul care se poartă … în inima omului”

Preasfințitul MACARIE, în PASTORALA DE CRĂCIUN din “anul al doilea al marii resetări faustice” 2021, vădește duhovnicește “o lume a controlului, a unor lipsuri planificate, a unei stări permanente de teroare, a stăpânirii prin divizare” (și VIDEO)

PENTRU CINE SE VA MAI „NAȘTE” HRISTOS ÎNTR-O LUME RESETATĂ? – Pastorală mărturisitoare de Crăciun (2021) a PS SEBASTIAN PAȘCANU spunând tot adevărul despre vremurile din urmă pe care le trăim, în care “stăpânitorii acestei lumi, urcându-se pe valul unor crize special create, se arată gata să „dea foc” creației lui Dumnezeu”

Pastorala curajoasă a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei, la Sfintele Paști 2021 DENUNȚÂND PLANUL DIABOLIC DE RESETARE A LUMII, început prin PANDEMIE, ca “instaurare a altei ordini: fără Dumnezeu, fără credință, fără Biserică, fără mamă, fără tată, fără gen”

PS SEBASTIAN, una dintre puținele voci de ierarhi care încă mai STRIGĂ ADEVARUL: “Ne mai mirăm de ce Dumnezeu Se supără pe noi și ne lasă pe mâna unor „DEMONIZAȚI” gata SĂ DEA FOC lumii, JUCÂNDU-SE DE-A DUMNEZEII prin experimente de tot felul? Oare ce vor mai inventa NESĂTUII LUMII ACESTEIA, disperați că suntem prea mulți?”

PS SEBASTIAN: “Ce am învățat în izolare?” – ADEVĂRURI INCOMODE DESPRE PANDEMIE și cu ce rămânem din ea. “Prea pare profitabil coronavirusul pentru păpușarii lumii, ca să-l mai declare vreodată mort! Cred că au prins gustul conducerii lumii cu noi în case… Și atunci: Pa, libertate și democrație”


Categorii

Nasterea Domnului (Craciunul), Noua ordine mondiala/ Masonerie, Pastorale, Portile Iadului, PS Sebastian, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “ÎNNOIREA SAU RESETAREA OMULUI? Pastorala la Nașterea Domnului 2022 a PS SEBASTIAN “într-o lume bombardată cu ideologii din ce în ce mai stranii, cu pandemii planificate, cu războaie programate, cu crize mai mult sau mai puțin confecționate și cu obsesii climatice exagerate”

  1. Slava Domnului, mai sunt ierarhi care nu se sfiesc sa spuna raului rau si binelei bine!

  2. Pingback: Pastorala incendiară de Crăciun a Episcopului Slatinei: a vorbit împotriva „pandemiilor planificate”, a crizelor confecționate și de „obsesii climatice exagerate”. PS Sebastian l-a pus pe Soroș pe coperta pastoralei, alături de Hitler și S
  3. Se vorbeste de vreo doi ani in mediul crestin despre resetarea oamenilor pe diferite planuri. E un termen imprumutat din lumea tehnologica si inseamna a aduce un aparat/device la starea initiala cand a iesit de fabrica. In cazul nostru a oamenilor crestini a ne reseta inseamna sa fim adusi in starea imediata a caderii din Rai. Pentru ca in Rai Adam si Eva erau indumnezeiti, deci erau superiori starii de acum, iar resetarea inseamna reducere nu imbunatatire. Plus ca tinta crestinului de acum nu mai e Raiul ci Imparatia Cerurilor.
    Iar asa cum si comunismul e o utopie si resetarea pe plan uman e un concept utopic. Neomarxismul de azi cauta fel de fel de forme de a “egala” orice prin care se poate produce disensiune, rupere, dezbinare, si inventeaza dracoveniile cu care ne infruntam azi… iar asta e nu e resetare ci (ca sa folosesc tot termeni tehnici) o upgradare. Adica o adaugire la sistemul de gandire lumesc al omului. Iar cum in limbajul informatic nu exista deosebire intre rau si bine ci doar intre 0 si 1, upgradarea pe plan uman afecteaza numai pe cei care nu au pe Hristos ca sistem de referinta absolut.

  4. Hristos a inviat, frati admini !

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate