MINUNI VECHI SI NOI ale parintelui Arsenie Boca
Am gasit pe blogul lui Claudiu Tarziu o trimitere la un interviu al sau publicat in Formula AS, din toamna trecuta, cu parintele Pantelimon de la Man. Ghighiu (Prahova), ucenic al marelui Arsenie Boca, “sfantul Ardealului”. Am avut binecuvantarea sa-l cunoastem si noi vara trecuta pe parintele Pantelimon si am intalnit un batran parca acum coborat din Paterice, izbitor prin simplitatea sa extrema (poate contrarianta pentru cei mai simandicosi, care pun mare pret pe aspectul exterior) si prin chipul sau subtiat pana la os de nevointa si suferinta, dar plin de o bucurie harica debordanta in privire. Cum am socotit cuvintele duhovnicesti si marturiile Batranului de la si despre parintele Arsenie ca fiind exceptionale si avand o putere de a strapunge si inimile cele mai inghetate de duhul lumii, am dorit sa reproducem si noi numai o parte din interviu, invitandu-va, totodata, sa-l cititi in intregime aici. De asemenea, va propunem sa cititi si un alt interviu cu acelasi parinte si publicat de aceeasi revista, anul trecut, cu titlul: Parintele Pantelimon – preotul albinelor de la Ghighiu
“SA SPUNEM ADEVARUL CU ORICE RISC” – Parintele Pantelimon de la Ghighiu povestind despre Parintele Arsenie Boca – cuvinte si pilde de trezire duhovniceasca:
– Va amintiti vreun sfat pe care-l dadea mai des?
– Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: “Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii“. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: “Acestia ma vad pentru ultima oara“. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori.
– L-ati vazut vreodata nervos pe parintele Arsenie?
– Nu. Avea o seninatate de mare rugator. Dar cand se supara, se incrunta putin, fara sa i se intunece chipul. Iar daca erai vinovat, te privea de simteai ca nu-i poti ascunde nimic.
– Era vorba numai de autoritate sau si de dragoste?
– Dragostea la el o simteai daca-l cunosteai, cum am spus. Era ca acei tarani care-si saruta fiii doar in somn. Cand greseai, nu te certa, nu ridica glasul, dar te privea intr-un anume fel. Cum si atunci cand meritai laudat, nu iti cauta in coarne, ci te privea si stiai ca meriti sa fii laudat.
– L-ati vazut vreodata plangand?
– Da. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu.
– Parintele e considerat un sfant, mai ales de catre ardeleni. De ce exista in Ardeal un cult pentru parintele Arsenie?
– Pentru faptele lui bune. El era exact dupa cuvantul lui Dumnezeu. A scos poporul din intuneric. L-a invatat cum sa traiasca dupa cuvantul Domnului. Poporul a simtit dragostea lui. Pentru ca a fost samanta buna, samanta semanata de Parintele rodeste si astazi.
– Cum vorbea Parintele: direct sau in pilde?
– Pacatele le spunea pe fata, de cele mai multe ori public, dar tainele le spunea in pilde. Avea obiceiul de a spune verde in fata pacatele unora, pentru a-i invata si pe altii. Dupa Liturghie, se adunau multi in curtea manastirii, parintele trecea si se oprea la fiecare.
O femeie i-a spus: “Parinte, nu-mi merge bine deloc“. Iar el: “Stiu, dar stii si tu de ce, aminteste-ti de cei pe care i-ai ucis” – caci femeia facuse avort. Alta data, un baiat si o fata au venit la el si i-au cerut binecuvantare sa se casatoreasca, iar parintele le-a spus sa nu se cunune, fiindca sunt frati si mult vor patimi daca fac pacatul acesta. Ei nu l-au crezut si s-au cununat, au facut trei copii, unul surdo-mut si doi indraciti.
– V-ati spovedit la sfintia sa. Cum era ca duhovnic: dur sau ingaduitor?
– Era mult rabdator. Nu spovedea pe oricine si nu dadea canoane. Caci stia ca poti sa faci formal canonul si sa fii tot cu gandul la pacat. Si ca, daca nu-ti da canon, dar tu te caiesti cu adevarat, vei fi mai ravnitor la rugaciune si te vei infrana mai bine de la pacat.
– Nu erau si oameni care se indoiau de Parintele?
– Ei, ba da. Mereu sunt si din acestia. Odata, un taran i-a injurat pe cei care se duceau la Parintele Arsenie si pe loc i s-a strambat gura. N-a mai putut s-o deschida, nici sa bea apa. L-au dus oamenii la manastire si Parintele s-a apropiat de caruta in care se gasea amaratul si l-a intrebat: “Ce ti-a facut, bade, Arsenie? Ia deschide gura si graieste!“. Si pe loc omul a putut deschide gura sa vorbeasca, s-a aruncat in genunchi si a inceput sa planga si sa se caiasca pentru ce spusese.
O minune a Parintelui Arsenie, dupa moarte
– Cat ati stat langa Parintele Arsenie?
– Destul de putin, cam un an, ca apoi l-au arestat. Mai tarziu ne-au arestat si pe noi, pe mine si pe inca cinci calugari, ca nu voiam sa plecam din manastire si eram considerati “agitatori mistici”. – Stiti cum a fost arestat Parintele Arsenie?
– Au venit intr-o zi cinci securisti si un procuror. Dar Parintele stia dinainte ca vor veni sa-l ridice, ca asta era darul sau. Si cand au ajuns acolo, i-a intampinat Parintele Arsenie: “Mai, stiu de ce ati venit, dar duceti-va acasa, ca daca vede lumea ca ma luati, o sa va alunge cu pietre. Vin singur maine dimineata la voi“. Astia n-au mai zis nimic, au plecat cu privirile in pamant.
– Le era frica de el?
– Poate ca nu. Dar se temeau de revolta oamenilor, ca era mai la inceputul terorii, prin ’48, cand inca nu se stia cum reactioneaza lumea si se auzea deja despre partizanii din munti. Iar Parintele era in legatura cu partizanii, pe care ii ajuta si-i spovedea. Poate si de partizani s-au temut securistii.
– V-ati revazut mai tarziu cu Parintele Arsenie?
– Da, mereu, pana la sfarsit. Dupa ce a iesit din inchisoare, Parintele a fost luat sub protectie de Patriarhul Justinian… Picta la Schitul Maicilor si acolo l-am revazut pentru prima oara dupa inchisoare. Si, vorbind odata cu sfintia sa, mi-a spus pe nepusa masa: “Sa te duci acasa, la Fagaras, si sa ma vorbesti de rau. Daca nu ma vorbesti de rau, la mine nu mai ai ce cauta!“. Eu l-am intrebat ce sa spun. Si el: “Lasa, ca te taie pe tine capul“. Adica, voia sa spuna ca de rau stim sa vorbim toti. N-am zis nimic, dar n-am facut asa.
– Si ce-a spus data urmatoare cand v-ati vazut? – Picta, si cand am deschis usa mi-a zis: “Ti-am spus sa nu mai vii la mine daca nu ma vorbesti de rau“. La care i-am raspuns: “Pai, daca te vorbeam de rau, Parinte, nu ma mai vedeai“. “De ce?” “Imi spargeau capul oamenii“. Si a ras.
– De ce v-a pus la incercarea asta?
– Cred ca din doua motive: sa vada ce simte poporul, daca il apara, daca ii spune ca e vorbit de rau… Si apoi, sa vada daca mai judec corect dupa inchisoare.
– Ati trait vreo fapta minunata ca urmare a puterii duhovnicesti a Parintelui?
– Sunt mai multe, dar nu le pot povesti, pentru ca lumea nu le-ar intelege. Mi-a zis o data: “Veniti la mine, va dau sfat, dar voi asteptati si minuni. Sa stiti ca mai mult o sa va ajut dupa ce voi pleca la Domnul, decat acum”. Si a avut dreptate. Eu i-am simtit mereu ajutorul dupa ce a murit. Si am trait o minune, acum trei ani. M-am dus la parastasul care i se face Parintelui anual la manastirea Prislop. Nu mai fusesem, si am zis sa merg sa slujesc pana nu mor. A fost foarte frumos. Pe la ora patru dupa masa, am plecat indarat spre Bucuresti, cu cineva cu o masina. Numai eu si soferul. Dar tot drumul am simtit ca in masina mai era cineva langa noi, pe bancheta din spate. Si, va spun adevarat, masina n-a venit pe pamant pana aici, la Barcanesti.
– Cum adica? – Plutea… Am ajuns in trei ore, desi la dus am mers opt ore. Pe drum am intalnit stopuri, accidente, dar nu ne-am oprit, pe toate le-am depasit, parca prin aer. Ma uitam la omul care conducea si ma intrebam de ce trece pe rosu, doarme? El nu spunea nimic, nu spuneam nici eu. Parca ne temeam sa vorbim. Cand am ajuns aproape de manastire, aici, masina a inceput sa se auda cum merge pe pamant. Si a zis soferul: “Masina noastra merge pe pamant“. L-am intrebat: “Ce-ai simtit, omule?“. Si el: “Am simtit pe cineva in spate si altceva nimic. Eu n-am condus pana aici, stiu ca masina a mers singura“. Si-am auzit atunci o voce in spate: “Pana aici am venit cu voi“. Cand m-am intors, nu era nimeni.
– Ati mai povestit intamplarea aceasta cuiva?
– Nu, ca oamenii de azi nu mai cred. – Ce invatatura mai de pret v-a ramas de la Parintele Arsenie?
– Sa fim pregatiti de moarte, prin felul in care traim, ca sa dam bun raspuns la judecata de apoi. Si prin curajul marturisirii, sa spunem adevarul cu orice risc. L-am ascultat, drept pentru care am fost inchis.
– Erati pregatit de moarte?
– Da. Si acum sunt”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Imi doresc sa ajung la Prislop de un an de zile…Am vizitat acum un an Man.Sambata,de Pasti am reusit sa ajung la Biserica Draganescu…Am vorbit cu preotul de acolo si mi-a spus :Asa a vrut Dumnezeu,sa ajungeti acum!”.
Am citit cartile Sfantului Arsenie Boca si nu-mi pot exprima toate gandurile asa cum sunt,mai mult simt…Il simt ca un sfant, pur si puternic,viu si apropiat, iubitor si dornic sa ne ajute…Trebuie num,ai sa ne rugam cu credinta in Dumnezeu si in el ca ne poate ajuta!
Acum o saptamana am ajuns la Man. Prislop!Am multumit Domnului si Sfantului parinte Arsenie Boca!!! Nu exista cuvinte pentru a reda ce-am simtit acolo…Doar ca nu vioam sa mai plec niciodata…erau alte coordonate…nu vedeam decat cerul si brazii si o imensa bucurie imi invadase fiinta!
As putea scrie mai mult,important este ca acolo il simti pe Sfantul Arsenie!
Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns acolo si parintelui Arsenie ca mi-a ascultat rugamintea sa ajung la mormantul sau!
Doresc tuturor oamenilor sa ajunga la Prislop,vor deveni mai buni si mai puternici, gratie lui Dumnezeu si sfantului parinte arsenie!
Pe 8 mai,am fost in pelerinaj la mormantul parintelui Arsenie.Nu pot sa descriu in cuvinte cea ce am simtit,in momentul cand am ajuns la mormant.Nu cred ca sunt un om credincios,dar vreau sa va spun ca s-a intamplat o minune.Eu o consider o minune,faptul ca in momentul cand am plecat de la mormant m-am lasat de fumat.Totul a fost ca un miracol!Multi dintre prietenii mei au ramas surprinsi,de faptul ca nu mai fumez,deoarece ma stiau o fumatoare inraita.Cand vorbesc despre parintele Arsenie,incep sa-mi dea lacrimile.M
Multumesc din suflet parintelui meu duhovnic care m-a dus la parintele Arsenie!Va spun cu mana pe suflet ca daca aveti vreo problema duceti-va la mormantul parintelui Arsenie!
PARINTE ARSENIE ROAGA-TE LUI BUNUL DUMNEZEU SI PENTRU NOI. AMIN.LUMINEAZA-NE SI ARATANE CALEA CEA DREAPTA.SCAPA-NE DE TOATE ISPITELE ,PATIMILE SI DE TOT CEI RAU.IMI DORESC MULT SA AJUNG SA MA INCHIN LA SFINT MORMINTUL TAU,AJUTA-MA.SINT NELINISTITA SI TRISTA PENTRU PACATELE MELE,FIE -TI MILA DE MINE SI ROAGATE LUI DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI PENTRU SUFLETUL MEU SI AL COPIILOR MEI AMIN.
Slava Tatalui si Fiului siSfintului Duh,
Iubiti frati intru Hristos,
Am sa incerc si eu nevrednicul sa aduc o marturisire spre slava luiDumnezeu si
a parintelui Arsenie.Vedeti cind il numim Parinte in adevar asa il simtim, ca pe un Parinte.Ceia ce el,a facut si face pentru noi ca indivizi sau ca neam este greu de explicat in cuvinte.Cert este ca la el gasim linistea prea des tulburata de rautatile ce ne inconjoara, la el gasim sprijin si intarire cind slabiciunile si necredinta ne incearca.Tot el ne calauzeste pasii atunci cind nu mai stim incotro sa ne indreptam, caci de cele mai multe ori sintem oaia cea pierduta.
Sfinta noastra Biserica este cea care ne-a tinut in viata si parintele Arsenie este un exemplu pentru noi toti clerici sau mireni.Nu-i asa ca sufletul vostru se inalta, ca va desprinde-ti de tot necazul si nevoia cind va rugati parintelui,sau pur si simplu va ginditi la el? Asa este.Am avut fericirea de a-mi indeplini un vis,acela de a ma ruga la mormintul lui. Nu am ajuns acolo in cele mai fericite clipe ale vietii mele; din contra,am mers cu durere in suflet caci un necaz ma lovise prin fiul meu.Am mers cu ochii in lacrimi de durere,dar acolo am plins de fericire.Nu stiu sa explic dar durerea s-a transformat, s-a topit,a ramas certitudinea ca parintele a inteles durerea mea si ma va ajuta,deja m-a ajutat.Am mai avut un sentiment; parca apartineam locului, n-as mai fi plecat de acolo.Abia astept sa ma intorc sa ma intilnesc din nou cu parintele. Multumesc smerit parinte Arsenie, pacea lui Dumnezeu sa fie cu tine si cu noi toti, iar tu iubeste-ne in continuare pentru ca sti cata nevoie avem de tine. Amin.
Un sentiment asemanator cu al celorlalti ma incearca si pe mine ,cand reusesc sa scriu cateva randuri despre Parintele ARSENIE BOCA. A FOST SI VA RAMANE DEA PURURI UN SFANT daruit de BUNUL DUMNEZEU pentru noi.Am fost de doua ori la MORMANTUL PARINTELUI BINECUVANTAT ,dar asemeni afirmatiei facute de sotul meu”Asa ceva nu s-a mai vazut”‘Multumesc luiDUMNEZEU.FECIOAREI MARIA SI BUNULUI PARINTE ARSENIE BOCA PT TOT CEEA CE AM PRIMIT PANA ACUM SI IL RO DIN SUFLETUL MEU PACATOS SA MA IERTE,SA MIJLOCEASCA PT MINE SI CEI DRAGI MIE SI SA MA AJUTE IN CONTINUARE.Simt ca fara D-zeu TATAL, FECIOARA SFANTA SI PARINTELE ARSENIE ,nu pot merge mai departe si nu reusesc in aceasta viata dura.
Ar trebui ca parintele Arsenie Boca sa fie trecut in Sinaxarul Bisericii,, daca in rubrica “mari romani ” nu a incaput, cred ca el isi are locul in Ceata Sfintilor si acest lucru este mai important.Multumim lui Dumnezeu ca ni l-a dat si poporul nostru mai are inca duhovnici mari.
Nu inteleg de ce dv.credeti ca parintele Arsenie Boca este numai al celor de credinta ortodoxa?Sunt greco-catolica si am fost la mormantul parintelui Arsenie de 2 ori.M-a tras pur si simplu “ata”.Am intrat intamplator intr-o librarie a Parohiei Ortodoxe;cautam o carte.Atunci am vazut 2 carti scrise de parintele Arsnie si un afis cu un anunt- excursie la Prislop, la marmantul parintelui.M-am inscris imediat,fara sa mai stau pe ganduri.Vreau sa va spun ca dupa slujba m-am dus la mormantul parintelui.I-am dus o floare si am facut cu telefonul mobil cateva poze.Am vrut sa spun o rugaciune.Nu am putut.Am simtit ca plutesc,ca nu mai sunt pe pamant.M-a apucat un plans de nu mai puteam.M-am tras deoparte si dupa ce m-ama linistit,m-am dus sa ma intalnesc cu femeile din grupul meu.Una dintre doamne a fost foarte scandalizata.Eu de alta religie nu am ce sa caut acolo.Parintele Arsenie nu ar fi fost de acord.I-am spus ca nu cred ca parintele sa se fi suparat pt.ca i-am adus o floare si am vrut sa-i spun o rugaciune.SI SA VEDETI.Dintre toate persoanele aflate in autocar,am fost singura care am reusit sa pozez mormantul parintelui.Cand le-am aratat pozele facute nu au mai spus decat ca “probabil am avut o chemare”
Deci nu se poate spune ca Parintele Arsenie Boca este numai sfantul celo de religie ortodoxa.Mie mi-a dovedit-o din plin.ATUNCI SI DE ALTE MULTE ORI.Cu toata stima.ILEANA “pot sa dovedesc cu pozele pe care le pastrez.”
Sfintii sunt, intr-un sens, ai tuturor si fac binele pentru toti, precum si Dumnezeu daruieste soare si ploaie si peste buni, si peste rai, si peste drepti, si peste nedrepti. Dar asta nu face ca ei sa fie cumva “ecumenisti” sau altceva decat ortodocsi. Si tocmai ortodoxia lor ar trebui sa ne faca sa intelegem ca adevarul si deplinatatea harului numai aici este.
Cu parere de rau nu sunt de acord.Dovada cea mai buna este ca parintele Arsenie Boca m-a primit si pe mine pacatoasa intre “oile”sale.Tot cu ajutorul lui am reusit sa vizitez “CHILIA PARINTELUI ARSENIE” din Muntii Fagarasului.Drumul actualmente este greu.Cand ajungi acolo sus,ti se traie respiratia;este totul de o frumusete rapitoare si nu te gandesti decat ca bunul Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel si “deplinatatea harului”este “peste tot”.Un exemplu f.bun -LOUDES-Franta.
cu toata stima Ileana
Dovada pe care o aduceti arata deplinatatea harului in ortodoxie si numai in ortodoxie. De ce nu exista niciun sfant si nicio minune in confesiunea greco-catolica de la noi? Doar la parintii care s-au nevoit si care L-au cunoscut pe Dumnezeu, tinand calea Apostolilor si a Sfintilor Parinti, care este calea ortodoxiei, au gasit oamenii si alinarea, si ajutorul, si harul. Deplinatatea harului nu poate fi peste tot, pentru ca nu orice credinta este si dreapta credinta. Lourdes nu este o dovada, pentru ca Apostolul Pavel spune ca si satana poate sa apara ca inger de lumina. Deci, nu orice este spectaculos, nu orice este faimos si pare ca e minune, este cu adevarat minune. Tocmai de aceea avem nevoie de discernamant, tocmai de aceea avem nevoie de dreapta credinta.
Acest lucru este evident, este elementar chiar. Ganditi-va ca atunci cand ati urcat la chilia parintelui Arsenie Boca nu ati urcat dupa cum v-a taiat capul, ci doar pe traseul indicat, trasat. Oricine urca pe munte o face doar pe cararea deja trasata, care este doar una. Cine se aventureaza pe alte cai pentru a ajunge la varf o face cu riscul vietii, si sunt atatea accidente de acest gen pe munte. Ori daca omul este atat de atent cand este vorba de a ajunge pe varful muntelui, credem noi ca este mai usor cand trebuie sa ajungem nu la muntele fizic, ci la muntele duhovnicesc al Domnului? Numai una este cararea care duce la Dumnezeu, si aceea este ortodoxia. Cititi va rugam si scrierile Sf. Siluan, care se gasesc din belsug pe acest site, si renuntati sa ne convingeti ca exista alte cai ale harului.
nu vreau sa conving pe nimeni.Doamne ajuta.
Pacat doar ca nu intelegem ce vor sa ne convinga sfintii lui Dumnezeu…
Relativ la “minuni” si “aparitii” – Parintele Arsenie Boca a spus (poate pentru a putea si noi sa le deosebim ulterior): “L-am vazut pe Iisus. Stiu ca a fost El pentru ca mi-a aratat doar pacatele MELE; nu m-a laudat si nici nu a criticat pe altcineva!”
Citind “Cararea Imparatiei” am vazut clar ca aceasta carare e ORTODOXIA!
Doamne, ajuta!
Abia astept sa vina ziua de 29.11.2009 ,sa merg din nou la mormantul PARINTELUI ARSENIE BOCA ,sa discut cu dansul si sa-mi spun pasurile.Stiu ca de acolo de sus PARINTELE ma ajuta si ma intelege si totodata i-mi rezolva problemele pentru ca este bun si bland cu fiecare dintre noi care credem in dansul,il iubim si respectam,Cred din tot sufletul ca fiecare dintre noi trebuie sa ajungem la mormantul PARINTELUI sa cerem iertare si ajutor si sa fim mai buni.DUMNEZEU sa ne ajute sa ajungem in pace ziua parastasului si sa putem sa vorbim cu dansul la mormant!DOAMNE AJUTA!
doresc din tot sufletul sa ajung la mormintul parintelui la Prislop. am avut numeroase ocazii, prin excursii organizate de biserica dar intodeauna s-a ivit ceva potrivnic. poate nu merit sa ajung sa vars o lacrima la crucea celui care a fost si va ramine un sfint al neamului romanesc sau poate n-a venit inca momentul
Doamne ajuta!Pot sa spun ca ii multumesc lui Dumnezeu si Parintelui Arsenie Boca, ca m-au ajutat sa ajung luna trecuta la Prislop. La Sfantul Mormant erau foarte multe flori si foarte multa lume..Il rog pe Parintele sa -ma ajute in problemele de sanatate pe care le am , si sa pot sa mai merg macar o data sa sarut crucea de la Mormantul Sfantului.. pentru ca el este un Sfant
De un singur lucru imi pare rau , ca nu am putut intra in Biserica am fost mai multe autocare, si cand s-a terminat slujba trebuia sa plecam…biserica era ticsita de lume, dar am reusit sa merg la mormant si sant foarte fericita..
Mi-a calauzit Parintele pasii catre mormantul sau, zilele trecute, chiar in data de 28,cand se implineau 20 de ani de la trecerea sa in nefiinta. Imi este greu sa descriu ce am simtit atunci,dar usurarea ce o simt de atunci o traiesc ca pe o binecuvantare. Sunt cu atat mai implinit sufleteste,deoarece am fost insotit cu ajutoul lui Dumnezeu si de baiatul meu in varsta de 14 ani si, consider pe drept-cuvant ca acest fapt il datorez Parintelui Arsenie care stie tulburarile mele sufletesti si, m-a rasplarit prin prin aceasta vizita la Prislop.Am reusit sa ajung la mormantul Parintelui intr-o perioada cumplita pentru sufletul meu, dar socotesc ca astfel am reusit sa ma implinesc sufleteste,sa vad cu ochii sufletului ce am gresit si, mai ales care este calea de urmat pentru orice bun crestin. Vizita la mormantul Parintelui Arsenie mi-a marcat viata si , tuturor ce vor intr-adevar sa simta puterea harului Parintelui sa nu pregete si,sa mearga negresit la mormantul Sau. AMIN !
Pentru ca locuim aproape de Deva am fost de mai multe ori la Prislop la mormantul parintelui Arsenie dar nu l-am cunoscut personal. Strabunica si tatal meu mi-au povestit despre parintele Arsenie pe care l-au cunoscut la manastirea Prislop pe cand era acolo.
Strabunica mergea, pe jos, cu mai multe femei sa se spovedeasca la parintele si ramaneau mai multe zile la manastire doarece parintele chema personal,din multime, pe cine voia sa spovedeasca.
Dupa mai multe zile de asteptare strabunica mea, pe care o chema Ana, s-a hotarat sa plece pentru ca nu mai putea ramane avand treburi acasa, dar chiar in ultima zi parintele a strigat-o din multime pe nume, ANA,fara sa o cunoasca dinainte, strabunica plangea cand povestea aceste lucruri despre parintele Arsenie. Iar atunci cand i-a cerut sa-i dea un canon pentru pacate, parintele i-a spus :ce canon mai vrei cand ai ramas vaduva cu 3 copii mici.
De asemenea, tatal meu era copil cad mergea la Prislop cu bunica, mi-a povestit ca intr-o noapte a dormit in chilia parintelui Arsenie si spunea ca parinte s-a rugat toata noaptea in genunchi.
Dumnezeu sa ne ajute sa ajungem la mormantul parintelui de la Prislop, acolo este un colt de rai.
Tin sa-i multumesc si eu pe aceasta cale parintelui Arsenie Boca, ca exista si pentru mine, si m-a ajutat sa ajung la el intr-o zi de decembrie dupa Sf.Nicolae. L-am cunoscut pe sfintul parinte prin intermediul reivistei formula as, si mi-am propus sa ajung acolo, astfel ca atunci cind a considerat parintele ca pot sa ajung, a facut in asa fel incit mergind la Arad la niste cursuri sa intilnesc o colega, care venise cu sotul cu masina si mi-a spus ca dupa terminarea cursurilor, la plecare se va abte pe la Prislop. Am discutat foarte mult seara despre problemele care le-a avut si ajutorul care i l-a dat parintele. Eu vrind de mult timp sa ajung la Prislop, am fost atit de bucuroasa incit am renuntat sa ma intorc acasa cu trenul si i-am spus ca ii voi plati si eu la benzina numai sa ma ia si pe mine daca nu ii deranjez,spunindu-i ca de foarte mult timp imi doream sa ajung.Raspunsul a fost afirmativ, si astfel am ajuns toti 3 la minastire. Cind am ajuns acolo nu i-mi venea sa cred ca mi s-a indeplinit dorinta de-a ajunge, mi se parea ca visez si ca sunt pe alta lume. Am urcat cu nerabdare in poenita unde se afla mormintul sf.parinte,si am crezut ca sunt undeva intr-un paradis, intr-o feerie,pentru ca acolo este o penita cum numai in basme intilnesti, fiind un adevarat colt de rai. Parca esti intr-o lume de basm,mormintul parintelui Arsenie Boca, este plin cu flori, frumos aranjat, de parca i-ti este mila sa-l atingi sa nu se stice, sa nu deranjezi florile care-l impodobesc. Am avut telefonul mobil la mine si am facut poza, dar cind am ajuns acasa si am vrut sa-i arat mamei mele si surorii, nu mai aveam poza. La plecare ne-a intimpina preotul de la minastire si ne-a binecuvintat, iar in acea clipa am simtit ca ma eliberez de ceva, simtind o usurare, nu am mai spus lucruri rele, foarte mult timp am fost alt om, am simtit o liniste sufleteasca, intr-un cuvind mi-am intors fata catre Dumnezeu, iar in viata mea s-au petrecut lucruri minunate.Am reusit sa fiu impreuna cu sotul si fiicele mele dupa 8 ani de zile,familia reunindu-se din nou, sotul fiind plecat in strainatate, astfel ca am reusit sa ajungem si noi la el. Avind o boala de 20 de ani, care in Romania nu am reusit sa o tratez, pentru ca medicii la care m-am adresat, m-au tratat cu indiferenta, stabilindu-mi un diagnostic gresit, dindu-mi tratament gresit,m-am tratat cu medrol ani si ani de zile, crezint ca am artrita, iar eu aveam sindrom de tunel carpian, eu cred ca tot cu ajutorul Sfintului parinte am reusit sa ajung la doctor, sa mi se faca investigatii, si apoi sa ajung la operatie pentru a-mi stopa durerile crunte pe care le avea de ani si ani de zile, lucru care se putea face si la noi in tara.Spun ca tot ajutorul Safintului Parinte a fost, pentru ca, dupa ce am fost la Prislop, m-i s-au intimplat toate aceste minuni. Mi-am propus sa ajung din nou la mormintul Sfintului Parinte Arsenie Boca, si sper sa ma ajute sa ajung, pentru ca atunci cind am fost in decembrie 2006, nu am fost pregatita, a fost ceva neasteptat si o bucurie cum nu se poate astepta. Astfel ca as vrea sa-ii multumesc personal, nu numai prin rugaciunile adresate, pentru ceea ce a facut pentru mine personal si pentru familia mea. Ma rog sa ma ajute sa ajug din nou in acel loc de feerie, in minunatul colt de rai, de unde nu ai mai pleca, eu am fost in decembrie, dar vara…..! Dragii mei mergeti sa vedeti, acest colt de rai si sa va intilniti cu Sfintul Parinte, pentru ca nu ve-ti regreta!.Bunul Dumnezeu sa va ajute, si sa va dea sanatate la toata lumea si liniste sufleteasca!
despre sf pasinte arsenie nu am cuvinte sa martusisec ce fel de om este, am citit carte “marturisiri din tara fagarasului de parintele arsenie boca” si am ramas uimit ce scrie in aceea carte va recomand sa o cititi nu o sa va para rau
Sfinte Parinte Arsenie Boca roagate pt mine copilul de numai 11 ani sa imi lumineze Dumnezeu mintea sa pot invata bine la scoala sa ii ascult pe parinti mei sa ma fac un copil cuminte si sa ajung fiu vrednic al biserici noastre ortodoxe. Te rog trimitemi Duhul Sfant , ca stiu ca il ai ca sa duca la indeplinire aceste cerinte ale mele sa ma ajute sa trec cu bine clasa a V-a si vreau ca in vara aceasta sa ajung sa aprind o lumanare si sa ma rog la mormantul tau. Fi langa mine totdeauna pt ca am mare nevoie de ajutorul tau
Sergiu,
Extraordinar de frumoasa rugaciunea ta, la numai 11 ani, sunt foarte impresionata. Cu siguranta parintele Arsenie si Dumnezeu o sa iti ajute in viata. Felicitari tie si parintilor tai.
http://www.monachos.net/forum/showthread.php?6114-On-Sundays-Orthodox-church-gives-people-holy-communion-for-eternal-life
Am fost si eu la Mormantul Parintelui Arsenie Boca de doua ori.Cand am ajuns in acea poienita unde sa afla mormantul,am avut senzatia ca Parintele Arsenie ma priveste de acolo de Sus din Ceruri.Am terminat Facultatea de Teologie Ortodoxa si inca din timpul facultatii am auzit de acest Sfant Parinte.De acolo de sus de unde este,Parintele Arsenie se roaga impreuna cu toti sfintii si cu Preacurata Maica lui Dumnezeu care l-a incredintat in Muntele Athosului sfantului ce traia cu 200 de ani in urma (Sf.Serafim de Sarov),pentru noi toti.Daca ai credinta si te rogi,Parintele te ajuta.Doamne Ajuta!
Tatiana
am mers la parintele Arsenie de atunci viata mea s-a schimbat,, din suflet sa spun sa va rugati si bun raspuns veti primi de la parintele!!!!!!!
Absurd sau nu … viaţa / avortul unui copil poate fi decisă online.
http://www.birthornot.com/.
Votaţi viaţa şi daţi mai departe.
Probabil că mesajul nu a ajuns prin ţările ortodoxe şi e păcat că viaţa unui copil stă la decizia unor părinţi aşa cum sunt aceştia.
@ camelia:
E o farsa sinistra, din pacate.
@camelia:
un hoax, unde am votat si eu, in ziua de azi e mai bine sa stii mai putine..
Multi il considera pe Pr.Arsenie un sfant si se comporta ca atare datoriita fie propriilor experiente, fie datorita celor citite.Eu sunt un copil al acestor vremuri grele sau usoare pentru noi toti deopotriva.Am ~ 30 de ani, dar ma consider copil la minte si la viata.Nu il numesc pe Parinte un sfant pentru ca nu este canonizat, iar daca Dumnezeu nu a randuit inca asa, nici eu nu pot.Dar ce ar insemna inca un nume in calendar?Cati simt pe Stefan Cel Mare sfant?Dumnezeu sa ma ierte dar eu nu simt nimic fata de acest sfant.In schimb sunt sfinti care poate nu sunt marcati nici cu o cruce neagra iar eu le simt ajutorul.Un sfant poate mai putin insemnat pentru unii, dar caruia eu ii simt tot timpul ajutorul este SF.Mina(11 noe.).Deci ce nevoie avem sa ne faca cineva un sfant daca noi il simtim si fara acesta denumire?
Ce nevoie avem de o canonizare pentru a simti respect, admiratie si nevoie de protectie?Si numai pentru calitatea de monah a Pr.Arsenie ar trebui sa-l cinstim si sa-l admiram , nemai vorbind de alte calitati.
Cu speranta ca nu am fost inteleasa gresit,va doresc dorinta de cunoastere si putere de iubire.