Lipsa de educatie, un suicid in masa!

14-05-2008 3 minute Sublinieri

 UPDATE 15 mai


…”Lăcrimăm şi ne oripilăm la vederea vreunui căţel fugărit printre blocuri de hingheri, ieşim cu pancarte să milităm pentru viaţa bietelor animale, fluturăm steaguri pe care scriem „Nu-l ucideţi pe Lăbuş – e şi el un suflet” … iar pe proprii copii, care nici măcar cât un câine nu se pot apăra, îi omorâm cu sânge rece. Toate lucrurile astea vorbesc despre noi: ne dau măsura decăderii noastre, dovedesc cât de mutilaţi sufleteşte suntem, cum am ajuns mai sadici, mai sângeroşi decât animalele şi cât de mult ne-am îndepărtat de poruncile lui Dumnezeu şi de buna Sa rânduială, imprimată lumii încă de la creaţie.
Gala UNICEF – utilă campanie, dar pentru copiii care au avut şansa să vadă lumina zilei. Că de cei care sunt în pântecele mamelor – ştim foarte bine cum să scăpăm. După principiul: ce nu se vede – nu există. Uităm că un copil are drepturi încă din momentul conceperii sale, nu doar după naştere. Pe unii îi hrănim, pe alţii îi omorâm. Unora le umplem camera de jucării, iar altora nici măcar nu le îngăduim să se nască.
Şi facem asta în numele libertăţii, al puterii personale, al emancipării sau modernizării.

***

“Cred ca, in astfel de cazuri, mai degraba e vorba de lipsa unei educatii, de lipsa unei comunicari reale intre parinte si copil, de lipsa credintei si de anturaj. Ce valori morale au fost transmise unui copil care-si vopsea unghiile in negru, pactiza cu ideile de gasca si la primul esec sentimental s-a sinucis? Trebuie sa recunoastem ca traim vremuri in care educatia e din ce in ce mai precara, adolescentii au preocupari bizare, prezenta parintilor in formarea lor cotidiana e fantomatica. Si eu cunosc o familie in care o fetita de 10 ani isi da ochii peste cap facand pe vedeta sau urla atunci cand nu i se implineste o dorinta. Am auzit-o santajandu-si odata mama: „Fato, daca nu-mi dai telefonul mobil, ma sinucid!M-am crucit cu gandul la viitor. Adolescentii trebuie sa fie ajutati la timp pentru ca singuri nu pot trece peste ignorantele varstei. Iar daca nu sunt ajutati la timp, regretele sunt ca florile de pe un mormant. Inutile.

  • Adevarul: Emilian Isaila: Alege viaţa! „Singura salvare a copiilor noştri stă în puterea cu care îi iubim”

Părinţi, sunteţi pregătiţi pentru curentul „Emo”? Andrada Mocănescu avea 12 ani şi s-a sinucis. Şi-a distrus familia. Undeva, la ieşirea din copilărie, a luat-o pe un drum greşit şi nimeni n-a reuşit s-o ajute.

Curentul „Emo” se răspândeşte ca un virus printre adolescenţi cu ajutorul site-urilor sociale (My Space, Hi5). Acest curent ridică depresia la rang de religie.

Din păcate, între părinţi şi copii a apărut un zid care i-a însingurat şi pe unii, şi pe ceilalţi. Din ce în ce mai mulţi adolescenţi fug de lumea reală într-una imaginară, cea a internetului. Acolo discută pe „mess” cu persoane pe care nu le-au văzut niciodată.

Acolo, în lumea virtuală, iubesc şi, uneori, mor. Cum poate un părinte să pătrundă în lumea copilului, când acesta se închide în camera lui şi îşi petrece ziua în faţa calculatorului? În România, când o familie se decide să achiziţioneze un computer, îl cumpără pentru copil, pentru ca acesta să aibă un viitor, dar nimeni nu le spune că, acolo, în spatele ecranului, se află o lume care poate ucide.

Andrada era altfel. Voia să fie altfel. Din păcate, nimeni nu a sesizat faptul că acest „altfel” poate fi periculos. Din păcate, în şcolile din România e haos. Nu există psihologi, iar legătura dintre părinţi şi profesori e aproape inexistentă. Ca de obicei, nimeni nu e de vină.

Părinţii sunt ocupaţi cu serviciul. Lucrează de dimineaţa până seara. Când să mai aibă timp să vadă de copii? Cei mai mulţi adulţi cred că, dacă reuşesc să le cumpere mâncare şi haine, şi-au făcut datoria. Dar, din păcate, educaţia începe după haine şi mâncare.

Copiii zilelor noastre nu mai au copilărie. Dinamica socială şi tehnologia îi maturizează repede. Ei au nevoie de sprijin emoţional de la primii paşi. Părinţii trebuie să înveţe să fie alături de cei mici. Să vorbească cu ei, să fie prieteni şi confidenţi. Sunt părinte, dar habar n-am cum să fac asta. Ştiu ce ar trebui, dar nu ştiu cum. Sunt la fel de neajutorat ca majoritatea părinţilor din România.

Nu cred că Andrada Mocănescu s-a sinucis pentru că asculta muzică rock şi nici pentru că se îmbrăca extravagant. Cred că, undeva, pe parcurs, s-a simţit brusc singură şi neajutorată. Atât de singură încât s-a refugiat pe un site şi într-un curent ce promovează depresia.

Mai cred că unica salvare a copiilor noştri stă în forţa cu care îi iubim. Cu orice efort trebuie să fim alături de ei. Trebuie să le spunem mereu şi mereu că-i iubim necondiţionat şi că îi sprijinim. Dacă nu se simt singuri, şi ştiu că sunt importanţi pentru noi, vor alege viaţa“.


Categorii

Presa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “Lipsa de educatie, un suicid in masa!

  1. Ba eu cred ca PRIMA SALVARE a copiilot nostri sta in forta cu care NE RUGAM PENTRU EI caci asta este cea mai mare dovada a”fortei cu care ii iubim”.Vorbesc ca mama-am doi baieti de aproape 16 resp.19 ani,regret primii ani ai vietii lor pe care i-am pierdut dpdv al ed.crestinesti ce le-o datoram ca mama,dar pe care nici eu nu o aveam pe atunci si pot sa confirm cu propria-mi viata ca nu exista mai mare ajutor pentru a trece peste crizele varstelor de tot felul decat rugaciunea si efortul constant de a-ti indrepta si trai propria-ti viata in asa fel incat atunci cand vrei sa-ti inveti copiii(aproapele)ceva bun sa poti avea sustinere in faptele sau macar in staduintele tale.Altfel…vei predica in pustiu!
    Doamne,ajuta!O saptamana MARE in POCAINTA SI SMERENIE(pe care eu se vede ca nu o am odata ce am ajuns sa dau sfaturi…)

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare