Rus, Maior, MRU sau TOTI OAMENII… NOII SECURITATI “TRILATERALE”. “Statul de drept” condus prin serviciile secrete si PROCURORII “INDEPENDENTI” CARE UMFLA GOGOASA “FRAUDELOR” depasindu-l in absurd si in slugarnicie si pe Pristanda…

INTRAREA IN NOAPTEA RAZBUNARII (II):

Se comanda o “frauda” de 1,5 milioane de voturi si chelnerii-sefi de la Parchete, Morar si Kovesi, se executa cu zel maxim, sfidand orice logica si orice simt al penibilului…

• Q Magazine/ Răzvan Belciuganu: George Maior, prim ministru?

Poate stânga să se reinventeze prin intermediul lui?

Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?

Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.

CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE

Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.

Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.

PROIECTUL „VICTOR PONTA”

După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.

VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU

Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.

RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA

Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO. În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Codlea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii, din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.

Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.

• Cotidianul: Planul lui Băsescu pentru PSD: Ioan Rus, preşedinte al partidului şi prezidenţiabil “iepure”

Mult prea ocupaţi cu autofaultarea, pesediştii nu au timp să observe că groparul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu se află într-o incredibilă ofensivă de imagine. Rus acordă interviuri peste interviuri – în special în presa portocalie, e non-stop invitat la televiziuni, iar conducerea social-democraţilor e incapabilă să observe care este adevăratul scop al rebranduirii lui Ioan Rus.

Cotidianul.ro a pus cap la cap datele apărute în ultimele zile în legătură cu fostul ministru de Interne şi astfel vă putem oferi varianta care se conturează tot mai vizibil a planului pe care Traian Băsescu îl pregăteşte pentru distrugerea USL şi pentru o nouă anihilare a forţei politice a PSD.

Dacă pentru liderii social-democraţi a trecut neobservat faptul că în doar cinci zile clujeanul Rus a avut două apariţii televizate la Realitatea TV şi două interviuri în presa scrisă centrală, pentru noi acest lucru nu a rămas fără ecou.

Mai întâi pentru că, atunci când un astfel de personaj politic – mai degrabă secundar şi fără carismă – intră brusc în prim-planul presei şi când lăudătorii lui Băsescu încep să îi cânte ode, este clar că la Cotroceni se coace un plan în legătură cu omul respectiv. Apoi, dacă luăm în considerare declaraţiile şi avertismentele lansate de Ioan Rus precum şi background-ul acestuia, omul care a apărut mereu în prim-plan atunci când în PSD a fost rost de răsturnări de conducere şi de înhămare a partidului la căruţa PDL şi a lui Traian Băsescu, devine tot mai evident faptul că fostul ministru pesedist este antrenat de laboratoarele cotroceniste pentru o mişcare spectaculoasă.

Brusc, de câteva zile, în oficioasele prezidenţiale “Evenimentul Zilei” şi “România Liberă”, editorialiştii de casă ai lui Traian Băsescu îl prezintă pe Rus ca fiind soluţia izbăvitoare pentru PSD. Marţi, Sorin Ioniţă scria în editorialul din “Evenimentul Zilei” că nu ar fi exclus ca PSD să fi făcut blat cu Traian Băsescu via Ioan Rus, şi că până la urmă nici măcar nu ar suna rău perspectiva unei noi alianţe PDL-PSD, fireşte doar cu Ioan Rus preşedinte al social-democraţilor.

Miercuri, acelaşi ziar publică două editoriale pe aceeaşi temă: cât de bun ar fi PSD-ul condus de Ioan Rus şi cât de minunat ar fi acesta ca prezidenţiabil al PSD.

Mircea Marian îl căinează pe clujean în editorialul de miercuri, în al cărui titlu sunt parafrazate spusele lui Rus din interviul apărut luni în revista băsistă “Kamikaze”, spunând: ”«Poate unora le pare simpatică faza cu regele este gol, cine ştie? Poate că, văzând bucile rozalii, vor vota, deşi ştiu de la un prieten de-al meu care se ocupa de marketing politic că oamenii nu votează clovni», spune Ioan Rus în interviul pe care l-a dat celor de la «Kamikaze». Nimeni din PSD nu pare deranjat de declaraţiile sale. O ştie şi Antonescu, o ştie şi Ponta: nomenklatura din USL îi dă dreptate lui Rus şi râde pe la colţuri, vizualizând imaginea descrisă în Kamikaze. Fostul ministru îşi asumă nişte riscuri, şi cred că ştie asta”.

Tot miercuri, şi Dan Andronic scrie în Evenimentul Zilei despre Ioan Rus şi spune lucrurile şi mai pe şleau decât Mircea Marian. ”Soluţia Ioan Rus pentru şefia PSD” este titlul articolului publicat de consultantul politic al PDL-ului în “Evenimentul Zilei”. Andronic este convins (şi mai mult ca sigur că are şi informaţii clare în acest sens via PDL şi Cotroceni) că alergătura asta din ultimul timp a lui Rus după notorietate publicitate are un singur scop: fostul ministru îşi doreşte să preia şefia PSD. Şi mai spune Andronic că Ioan Rus doreşte funcţia supremă în PSD pentru a putea candida la Preşedinţia României.

Iar dacă la toate astea adăugăm şi una din declaraţiile făcute de Ioan Rus în aceste zile, atunci începe să prindă contur scenariul scris de la Cotroceni. ”A venit şi rândul PSD să dea un preşedinte acestei ţări, Antonescu nu va mai fi sprijinit de PSD, pentru că s-a grăbit prea mult şi a pierdut tot”, a spus Rus în interviul acordat celor de la “Kamikaze”.

În plus, nu trebuie pierdut din vedere şi ceea ce a spus, deloc întâmplător, tot zilele acestea, şi Cezar Preda – prim-vicepreşedinte al PDL, anume că ”după alegeri nu ar fi exclusă o nouă alianţă PDL-PSD”, subliniind totuşi faptul că PSD are nevoie de un nou lider, unul care să fie în stare să demonstreze că social-democraţii alcătuiesc un partid care, ”în fibra sa, ştie ce să facă pentru a rămâne un partid european”.

Cotidianul.ro a contactat şi câţiva dintre liderii importanţi ai PSD pentru a afla care este poziţia acestui partid în privinţa declaraţiilor belicoase şi instigatoare la adresa PNL şi a celor referitoare la necesitatea ca PSD-ul să aibă un candidat propriu la Preşedinţia României, pe care le face în ultima vreme Ioan Rus. Aproape majoritar răspunsul a fost de genul: ”Habar nu am ce urmăreşte Rus, nu e treaba noastră a PSD-ului ce mai unelteşte Rus, noi guvernăm, nu avem timp să ne ocupăm de comploturile găştii de la Cluj etc….”. Un singur vicepreşedinte al PSD a fost mai explicit şi mai interesat de subiect şi ne-a declarat: ”Rus se încălzeşte pe marginea terenului din curtea Cotrocenilor să facă iureş în partid la noi, să îl dea jos pe Ponta pentru ca ulterior să rupă PSD de PNL şi mai apoi ăsta (n.red. Ioan Rus) să fie «iepuraşul» prezidenţiabil- candidatul PSD care să nu îl deranjeze la alagerile prezidenţiale pe MRU. Nu are nicio şansă Rus! Nici să răstoarne partidul cu fundul în sus, nici să ne închine Rus iarăşi la Băsescu, gata, s-au dus vremurile alea! Le ajunge ăstora de Cluj câte au comis! Întâi momâia de Geoană instalat preşedinte de paie la PSD, după aia guvernul cu PDL din 2009, acum după ce Ponta a greşit grav şi ni l-a adus pe Rus la MAI, ăsta ne-a îngropat referendumul din 29 iulie. Gata cu grupul de la Cluj şi gata cu Ioan Rus!”.

Rămâne de văzut dacă şi de data asta va reuşi Traian Băsescu să îşi implanteze coloana a cincea în fruntea PSD şi astfel să îşi subordoneze încă o dată partidul fondat de Ion Iliescu.

• Mihai Giurgea/ Capitalism pe paine: Germania si SUA au ales: Ioan Rus si Razvan Ungureanu

[…]

Varianta Ungureanu.

Dar Popeye Marinarul a dat marea lovitura, cand l-a numit mostenitor pe Mihai Razvan
Ungureanu: un politician pro-german, cu un discurs serios, extrem de occidental si deloc isteric (spre deosebire de Antonescu si Ponta). Si cu 35% popularitate! Mihai Razvan Ungureanu a fost acceptat pe loc si cu placere, atat de catre germani, cat si de catre Statele Unite.

Pur si simplu, e un om civilizat, e…de-al lor. Si va conduce cu siguranta România!

Varianta Rus.

Dar MRU are si el o problema: nu are un partid la fel de occidental si serios, care sa-l sustina. PDL este adanc implicat in afaceri de coruptie, iar SUA si Germania stiu asta foarte bine (ca si intreg poporul român). Sustinerea lor e pentru Ungureanu, nu pentru smecherasii din PDL (care nu au viitor). De aici, necesitatea reformarii si a celuilalt partid mare din România: PSD.

Dupa referendum, occidentalii si-au dat seama ca au nevoie rapid de o alternativa la cei doi siamezi retardati – Antonescu si Ponta. Si au gasit-o: Ioan Rus, ministrul de Interne care a refuzat public sa falsifice datele de la referedum. Prin acest refuz, Ioan Rus si-a pierdut postul, dar a castigat respectul Europei si al Statelor Unite. A facut exact ce ar fi facut orice ministru de interne german: Ein Mann, Ein Wort. Cariera lui a devenit brusc europeana.

E amuzant ca multi din USL, in special oamenii lui Voiculescu, au inceput acum sa-l injure pe Rus: nu-si dau seama ca in curand, le va fi sef. Iar soarta lor va depinde de el.

Sigur ca vreau ca Germania si SUA sa conduca România!

Timp de 22 de ani, România a fost independenta si condusa de români: mai precis, de comunistii români. Si am vazut cu totii ce a ajuns: o hazna, din care 7 milioane de oameni au plecat deja si alte milioane spera sa plece cat mai curand. Sub 1% din absolventii de liceu si de facultate mai vor sa ramana in România. Niciodata in istorie nu s-a mai pomenit asa ceva.

Deci, sa fim realisti: România a ajuns o tara fantoma, cu un popor fantoma. In acest moment, românii care au ramas pe teritoriul României sunt tot mai putini si tot mai saraci: pai cum sa-si mai mentina tara? Nu mai au nici o putere: nici militara, nici economica.

Mentinerea României independente nu mai este nici rentabila, nici posibila – si primii vinovati sunteti chiar voi, dragi români: ca i-ati lasat pe comunisti sa-si faca de cap in tara voastra, desi puteati sa-i zburati pe lumea cealalta inca din 1990. Nici SUA, nici Germania nu v-a silit sa rabdati in palatul Victoria niste mafioti ordinari: a fost alegerea voastra. Pai, alegerile au consecinte: iar acum a venit nota de plata.

România va fi cu siguranta stearsa de pe harta.

Dar asta se poate face in doua feluri:

• Fie intra acum intr-un imperiu european capitalist, condus cu duritate de Germania si aliat cu Statele Unite (pentru ca vechea Uniune Europeana socialista va disparea si ea);
• Fie, in cativa ani, se rupe in bucati. Iar bucatile vor fi inghitite de catre vecinii ei (ca statele mici nu mai au nici o sansa de supravietuire economica pe piata globala).

Asa ca ar trebui sa le fim chiar foarte recunoscatori americanilor si germanilor, ca au decis sa se amestece in…”treburile” noastre interne: adica sa opreasca escrocheriile politrucilor nationali. Ca puteau foarte bine sa-si ia scutul antiracheta, sa-l mute in Bulgaria, sa ne dea afara din UE si sa ne lase sa putrezim dracului, in haznaua noastra: dar uite ca au decis sa nu ne abandoneze (iar USL stie asta prea bine si se teme).

Asa ca eu le multumesc. Si declar foarte deschis ca sprijin orice actiune germana sau americana de distrugere a independentei tarii mele, de desfiintare a Constitutiei si de ingenunchere a Parlamentului României. Si asta, pentru ca avem aceleasi pareri economice si credem in aceleasi valori.

Dar mai ales, pentru ca urâm aceiasi oameni.

• Gandul: SCANDAL în Alianţa dreptei. Neamţu vrea să-l dea afară pe Ungureanu: “MRU devine din ce în ce mai mult o dezamăgire pentru electoratul de dreapta”

Nici n-au bătut bine palma pentru constituirea Alianţei România Dreaptă, că a şi început scandalul. Noua Republică(NR) a lui Mihail Neamţu îl atacă dur pe Mihai Răzvan Ungureanu, susţinând că Forţa Civică, formaţiunea pe care acesta a preluat-o oficial vineri, este una de “traseişti”, avertizând că rolul său de partener în noua construcţie de dreapta va fi pus la îndoială.

“MRU devine din ce în ce mai mult o dezamăgire pentru electoratul de dreapta, care aşteaptă cu adevărat o schimbare din temelii. Ezitările lui MRU din ultima vreme mă fac să cred că nu are capacitatea de a găsi totdeauna poziţia corectă pentru a ajuta la îndeplinirea acestui deziderat major al anului 2012 (…) Încropirea în grabă a unei echipe, culeasă fără discriminare din tot spectrul politic (y compris UNPR), precede momentul în care propriul rol de partener al reconstrucţiei dreptei va fi pus la îndoială“, se arată într-un articol postat pe site-ul Noua Republică.

Neînţelegerile dintre Neamţu şi Ungureanu nu au rămas fără replică din partea PDL. Prim-vicepreşedintele Cristian Preda le-a transmis “amicilor” Mihai Răzvan Ungureanu şi Mihail Neamţu rugămintea de a fi “reţinuţi în declaraţii şi moderaţi în decizii” câtă vreme au loc negocierile pentru realizarea Alianţei România Dreaptă.

Cum a pornit scandalul

Liderii NR au fost nemulţumiţi de cum au decurs, duminică, negocierile din cadrul Alianţei România Dreaptă (ARD), la care, susţin ei, reprezentanţii Partidului Forţa Civică (PFC) nu s-au prezentat, punând condiţia ca Noua Republică să părăsească discuţiile.

“În euforia simulacrului de alegeri de vineri, câţiva din mulţii vicepreşedinţi ai PFC, proaspeţi colegi ai unor traseişti din tot spectrul politic, şi-au luat prea în serios rolurile şi au pretins nici mai mult nici mai puţin decât ca Noua Republică să părăsească masa negocierilor din Alianţa România Dreaptă, întrucât «discuţia trebuie purtată numai între partide politice». Există două variante: fie MRU nu-şi controlează prea bine oamenii din conducerea partidului, fie gestul este făcut cu ştiinţa sa“, susţine Noua Republică.

“Ungureanu a aşteptat să i se pună pe tavă conducerea PDL-ului”

Noua Republică îl atacă dur pe Ungureanu, susţinând că este “o dezamăgire” pentru dreapta.

“Dincolo de acest episod care cred că va fi depăşit, cred că MRU devine din ce în ce mai mult o dezamăgire pentru electoratul de dreapta, care aşteaptă cu adevărat o schimbare din temelii a clasei politice. Ezitările lui MRU din ultima vreme mă fac să cred că nu are capacitatea de a găsi totdeauna poziţia corectă pentru a ajuta la îndeplinirea acestui deziderat major al anului 2012. Domnia sa a ezitat timp de o lună să plece din PNL şi a cochetat nu mai puţin de două luni cu ideea de a intra în PDL. A ratat şansa de a lupta din interiorul PNL pentru a se profila ca o alternativă la leadership-ul dezastruos al lui Crin Antonescu. După ce a făcut campanie pentru candidaţii PDL la alegerile locale, a aşteptat să i se pună pe tavă conducerea PDL-ului, partid din care nu a făcut niciodată parte şi de care nu îl leagă decât cele două luni de prim-ministeriat. Cum «ungurenii» s-au dovedit a fi prea puţini, în cele din urmă, a decis preluarea unui partid din cimitirul formaţiunilor politice, mişcare discutabilă din punct de vedere etic şi politic. Drumul pe scurtătură vine cu riscuri inerente. Încropirea în grabă a unei echipe, culeasă fără discriminare din tot spectrul politic (y compris UNPR), precede momentul în care propriul rol de partener al reconstrucţiei dreptei va fi pus la îndoială“, se arată în articolul publicat pe site-ul Noua Republică.

În acesta se mai arată că “parte din oamenii adunaţi la grămadă în PFC sunt foşti membri Noua Republică, care la un anumit moment clamau lipsa de principii, contestau conducerea lui Mihail Neamţu şi cereau nici mai mult nici mai puţin dizolvarea structurilor de conducere pentru a se cocoţa în cele «reformate»”.

Noua Republică mai arată că la vârful Partidului Forţa Civică sunt persoane “racolate în grabă” de la PSD, PRM, UNPR, PDL şi care sunt urmărite de “episoade de dizidenţă de mucava”.

“Absenţa unor repere doctrinare solide în documentele PFC este evidentă. Raportarea obsesivă la «centru» (în locul unei poziţionări explicite pe dreapta spectrului politic) face din acest partid locul în care poziţia post-ideologică se îmbină în mod sordid cu personaje cel puţin atipice, venite din toate părţile spectrului politic. (…) Forţa Civică a pornit cu stângul şi de mână cu stânga. Tolerarea traseismului doctrinar în rândurile propriului partid reprezintă o abatere gravă de la principiile pe bază cărora ar trebui reconstruită clasa politică din România (principiu de altfel asumat şi în cadrul ARD odată cu semnarea manifestului comun). Cetăţenii aşteaptă de la partidele de dreapta oameni noi şi integri, cu cariere remarcabile şi soluţii pentru viitorul României. Ce primesc în schimb? Reciclarea unor politicieni marginalizaţi în fostele lor partide”, mai susţine Noua Republică.

“Liga cinică a traseiştilor nu entuziasmează pe nimeni”

Într-un alt text, semnat de Mihail Neamţu, se arată că Forţa Civică ar fi presupus atragerea forţelor de dreapta din societatea civilă.

“Liga cinică a traseiştilor nu entuziasmează pe nimeni. Electoratul dreptei e inteligent şi nu poate fi păcălit. El vrea figuri noi care întrupează valori şi propun politici concrete de relansare economică. Va fi un fost ministru PSD al Sănătăţii de acord cu introducerea standardelor de procedură, de cost şi de calitate propuse de Noua Republică? Exclus. Domnul Ungureanu este o personalitate în care milioane de români şi-au pus speranţa. Echipa lui MRU trebuia să fie la fel de credibilă ca şi liderul. Este? Sub presiunea timpului, MRU a fost obligat să accepte soluţii neinspirate. Păcat. Timpurile excepţionale impun pesemne măsuri excepţionale”, adaugă liderul Partidului Noua Republică.

Mihai Răzvan Ungureanu a fost ales, vineri, preşedinte al partidului Forţa Civică.

Celelalte funcţii ale formaţiunii revin următorilor: Adrian Iuraşcu – prim-vicepreşedinte, Ştefan Pirpiliu – secretar general, Ion Bazac, Dan Liga, Doru Mărieş, Dan Cristian Popescu, Marian Săniuţă, Gabriel Biriş, Florin Bolchiş, Radu Botezatu, Sergiu Fendrihan, Daniel Ionaşcu, Ioan Mircea Hâncu, Adrian Semcu, Smaranda Vornicu – vicepreşedinţi, Gheorghe Moisescu şi Valentin Suvar – secretari generali adjuncţi, Despina Munteanu şi Denis Soare – secretari executivi, Sorin Pârcălabu – trezorier.

• Costi Rogozanu: Romii şi francezii. Vai, dar cum aţi sărit pe Neamţu! Marga. Update: Germania

[…] Cum aţi sărit pe Neamţu!

Vai, deranj mare, a sărit toată presa tovarăşă şi prietenă pe Mihail Neamţu. Au sărit aşa de brusc şi brutal încît mi-am surprins un licăr de compasiune. L-am reprimat imediat, dar…

Ce-a spus Neamţu aşa de greşit pentru Tapalaga et comp.? S-a luat de MRU, pe scurt. Omul spunea că e foarte greu să-ţi faci partid, că e o legislaţie aberantă să strîngi atîtea semnături. Şi avea dreptate – asocierea politică e descurajată prin lege în România. Şi îl acuza pe MRU că n-a pus osul la treabă, că şi-a făcut partid cu tot soiul de “vopsiţi”. Iarăşi, nu prea greşit.

Au pierdut ocazia să dea cu Neamţu de pămînt pe bună dreptate atunci cînd era momentul. NU, atunci era pentru cauza referendumului şi toţi au tăcut chitic pentru că Neamţu era clovnul util. Şi cînd a spus şi omul ceva în regulă l-au călcat în picioare la un semnal. Neamţu e ambiţiosul fără bani. Şi atunci ambiţia patologică e completată de gesturi dandiaconeşti. Dar şi aici a făcut ce i-a zis maestrul Pleşu – fă ca la OTV în numele binelui. De ce a lovit Neamţu în unii mai bine plasaţi în partid? Pentru că a aflat de la Monica Macovei că, dacă e pentru cauza binelui, ai voie să faci orice. Şi dintr-o dată nu mai e aşa. MRU e apărat de toţi cu pieptul gol. MRU e acum “binele”. MRU are banii, Neamţu începe să nu mai aibă nimic. […]

• Mircea Platon: Scârbe de dreapta

1. Acolo unde un inocent se indignează, un om trecut prin ciur şi prin dârmon se lehămeteşte. Inocentul respinge, indignat, lucrurile pe care refuză să le contemple, sastisitul se scârbeşte de toate cele pe care le-a făcut, văzut, trăit, de lucrurile prin care a trecut şi care au trecut prin el. Te indignează ceea ce nu vrei să înghiţi şi te scârbeşte ceea ce ai consumat deja, poate forţat, în exces.

Tocmai de aceea, dl Pleşu preferă sastiseala. E lucru ştiut deja. Un bun câştigat al culturii române. A scris şi un articol dl Pleşu, cândva, împotriva indignaţilor. Dl Pleşu e deci scârbit de „găunoşenia” lui Crin Antonescu şi de „tumbele” lui Victor Ponta. Dl Pleşu are tot dreptul să fie sastisit de tumbele altora de vreme ce vasta experienţă în domeniu i-a permis să deschidă un colegiu de tumbe. Verificaţi-i kilometrajul politic şi gândiţi-vă apoi ce greu e să parcurgi toată acea distanţă făcând tumbe. Ameţeşti. Şi ţi se face greaţă. Şi ce nevoie ar avea dl Pleşu de adversari găunoşi atunci când e înconjurat de discipoli găunoşi. La urma urmelor, omul care a dat ţării un ministru precum Adrian Cioroianu are tot dreptul să simtă că şi-a făcut plinul de găunoşenie.

[…]

3. Nici dl Tismăneanu nu găseşte puterea de a se scârbi. Şi continuă să se/ne indigneze, într-o nouă carte: The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century. Nu ştiu ce lecţii vrea dl Tismăneanu să ne mai predea, dar frunzărind cartea am tras învăţătura că nu pot să cred nimic din ceea ce ne spune.

Judecaţi şi dumneavoastră: între patru ochi, Traian Băsescu îl denunţă ambasadorului american pe Viktor Orban drept „ultimul mic naţionalist dezgustător din Europa”.[3] Apoi, la Vocea Rusiei, dl Băsescu declară: “Tradiţional, eu şi Viktor Orban ne susţinem în alegeri. Şi eu am îndemnat românii din Ungaria, cetăţeni ungari de etnie românească să voteze FIDESZ-ul la alegerile trecute. În plus, trebuie să recunosc, cu Viktor Orban am o relaţie şi în afara politicii.”

Iată acum ce spune dl Tismăneanu despre Viktor Orban, în noua lui carte: „The conservative-populist turn in Hungarian politcs under Prime Minister Viktor Orban after 2009 has resulted in bitter controversies regarding perceived limitations to freedom of the press and ethnocentric approaches to the nature of national identity” (The Devil, 194). La pagina 216 a Diavolului citim că, pentru a-şi „şubrezi adversarii liberali şi socialişti”, Viktor Orban a apelat la aceleaşi „strategii retorice” ca şi Vadim Tudor sau Vladimir Jirinovski. La pagina 218 dl Tismăneanu scrie că „reacţiile furioase din România la condamnarea regimului comunist” de către Preşedintele Băsescu sunt de aceeaşi natură cu frustrările şi radicalismul care au alimentat „revoluţia radicală” a fraţilor Kaczynski în Polonia, mişcarea lui Viktor Orban în Ungaria sau preşedinţia lui Putin în Rusia.

Aşadar spiritul regimului Băsescu e diferit de duhul – vrăjmaş: comunist sau fascist – regimurilor Kackzynski, Putin şi Orban. Cu toate astea, Băsescu pretinde că ne salvează de Putin făcându-se frate cu Orban. Şi dl Tismăneanu îl susţine.

Dracu’ să-i mai priceapă! Că, doar, cu el se fac fraţi toţi cei care vor cu orice preţ să treacă puntea. Făcând tumbe cu “răul mai mic”, cu dracul pe care-l cunosc, şi care-i sastiseşte, nu cu dracul pe care nu-l ştiu. Şi care, deci, îi indignează.

• Lelia Munteanu/Gandul: Forza Blu cu MRU
  

Noroc că a avut cineva un partid pus deoparte. L-a  luat MRU şi a intrat în rândul lumii: s-a făcut preşedinte. Cu program artistic, cu imn (Bere Gratis) şi siglă nouă, bleu cu 7 stele.

În afara preşedintelui, Forţa Civică mai cuprinde un secretar general şi, deocamdată, doar 13 vicepreşedinţi. Pentru că partidul este “vehiculul electoral” al Iniţiativei Civice de Centru Dreapta, al 13-lea e, fireşte, un dealer de Ferrari, dl. Bazac de la Forza Rossa. (Omul e cunoscut de electorat drept un salutar ex-ministru socialist al Bolii). La Convenţie, intelectualii subţiri au fost masaţi în rândul doi. În primul rând, şedeau, pătrunşi de moment, cei care achitaseră sala şi baloanele.

Încă un partid pentru prosperitatea ţării! E emoţionant să vezi cum se ridică, semeaţă, o nouă construcţie politică în România noastră, unde nici pătrunjelul nu creşte. Un must have (toamnă-iarnă) al Alianţei România Dreaptă. Fix ceea ce mai lipsea PDL, Noii Republici si PNTCD, ca să intre îndestulaţi în campania pentru parlamentare.

(Era să uit esenţialul: Forţa Civică beneficiază şi de talentul cunoscutului Edmond Tălmăcean).

Cu lopeţi potrivite, după prima ninsoare din decembrie, forţoşii civici vor dezgropa destul electorat cât să scoată un loc în Parlament. Locul lui MRU.

• Ghimpele: Seninătatea impenitentă a nesimţitului: despre Kovesi, Beria şi Daniel Morar. O mirare: de ce trebuie să umilească americanii un popor supus, cu vocaţie de slugă? Buldogul Vasile nu-i chiar un câine deştept

Ma fascineaza la Morar si Kovesi o anumita seninatate impenitenta a nesimtitului. Orice misiune ar primi de la Cotroceni, oricat de clovni ar deveni, orice grozavie  ar trebui sa faca (si, in ritmul asta, se va ajunge la lagare de reeducare, credeti-ma) ei si-o asuma cu aceeasi liniste tampa. 1.5 milioane de voturi sunt false – a venit ordinul basist pe 29 august. Si mai ieri Kovesi si Morar anuntau cu inimaginabila seninatate – de om lobotomizat, care nu pricepe ce imbecilitate e pus sa zica si sa faca – ca asa e, ca e o frauda de 5%, 10%, 15%, 1.000.000 de voturi, acolo, intra pentru Morar in marja de eroare , ca la sondajele PDL, +3 pentru ei, -3 pentru USL. Cand vad un interviu cu Kovesi si Morar ma gandesc ca asta trebuie sa fi fost logica de functionare a unui Beria, de pilda: cu aceeasi blandete decerebrata o fi explicat si ala ca trebuie sa executam 1.000.000 de mujici in Siberia – 5%,10%,15% din dizidenti, dracu’ stie exact, vedem la fata locului, stie to’arasu Stalin ce zice…

De unde vine, totusi, linistea asta interioara vegetala a procurorilor politici? Este exclus, zic, sa fie atat de prosti incat sa nu inteleaga ca regimul basist se va prabusi – si atunci se va alege praful de toata clica lui purulenta de control politienesc. Tehnic vorbind, nu exista decat un raspuns logic la dilema – si raspunsul e deprimant: Romania e oficial un satelit american, americanii iau deciziile institutionale vitale aici si ei le-au garantat impunitate celor doi atata timp cat le raspund la comenzi.

Si – ca sa fie limpede – n-ar fi asa o mare problema ca iau americanii deciziile vitale aici, n-ar fi nicio problema daca le iau nemtii, in fond suntem un popor minor si prietenos, ca niste aborigeni mierosi – unde mai pui ca avem exercitiul slugarniciei dupa rusi ori otomani – insa, totusi, exista o minima delicatete, o minima decenta pe care trebuie sa o arati chiar si in raport cu o sluga, pana si aborigenii au o minima moralia, o oarecare aspiratie spre libertate si demnitate. Nu pricep in ruptul capului de ce aleg americanii si nemtii sa fie atat de agresivi si de sfidatori cu un popor rezonabil si usor de domesticit: slabiti un pic zgarda, dati-ne si noua iluzia unei minime libertati, pastrati aparentele, aveti doar de castigat.

Apropo de independenta lui Morar, uite ce scria Silviu Sergiu pe 31 august in Evenimentul Zilei: “Treptat, mitul celor 7, 4 milioane de voturi anti-Băsescu se va destrăma. Parchetul General va da publicităţii amploarea fraudei. Nu vor mai fi 7, 4 milioane de voturi, ci poate doar 6 milioane. După majoritatea estimărilor s-au furat circa 1,5 milioane de voturi. Dacă luăm în considerare faptul că, la alegerile prezidenţiale din 2009, au fost 5 milioane de voturi împotriva actualului preşedinte, situaţia nu este foarte confortabilă pentru USL. Doar 1 milion de voturi în plus, după o perioadă în care Băsescu şi-a asumat toate măsurile de austeritate? Cam puţin. Cum vor mai putea susţine liderii USL că România îl urăşte pe Băsescu? Cum îşi vor convinge susţinătorii că sunt mulţi şi pot învinge? De ce ar pune alegătorii de stânga umărul la victoria USL în alegerile parlamentare, de vreme ce nu au nicio garanţie că preşedintele le va oferi funcţia de premier?”. Vedeti, “majoritatea estimarilor” s-au indeplinit, au zis si Kovesi si Morar… […]

• Mihai Gotiu: Ce n-au observat procurorii lui Daniel Morar. Ai lui Băsescu rămân campioni la vot-viteză

Iată ce a declarat (printre altele) șeful DNA, Daniel Morar, duminică seara, la Realitatea TV, pentru a justifica acțiunile subordonaților săi legate de investigarea modului în care s-a votat la Referendum:

”Dacă cineva își închipuie că procurorii s-au dus la întamplare atunci când și-au orientat activitatea către aceste secții se înșală, există niște indicii; procurorii au niște metode de investigație și prima este observația: s-a putut vedea, de pildă, că într-o secție rurală cu 1.000 de votanti, 400 au votat în ultimele trei ore, între 20 si 23; în altă secție au votat 600 de persoane în același interval”.

O observație de bun-simț, de altfel, între 133 și 200 de votanți/oră/secție putând ridica semne firești de întrebare și îndreptățind verificări. Dar, doar trăim în țara lui ”dar”, nu acesta este recordul la vot-viteză înregistrat la scrutinele de toate felurile organizate după 89 de statul român. Recordul absolut rămâne în picioare de pe data de 6 decembrie 2009, de la turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Cele pe care Traian Băsescu le-a câștigat, în special, grație diferenței înregistrate la secțiile de vot din străinătate. La secția de votare din Ambasada de la Paris, pe parcursul a 14 ore au votat 3.785 de cetățeni. În medie, 270 de votanți/oră (timp de 14 ore, nu doar pe parcursul a 3 ore), mult peste ”viteza” care a atras la Referendumul din această vară atenția procurorilor. În condițiile în care, la respectivele alegeri, votanții trebuiau să completeze și câte o declarație pe propria răspundere. Adică necesitau ceva timp în plus.

Cum ar veni, dacă ar fi să-l să-l cităm pe premierul încă în funcție, ”sistemul lor a fost mai bun”. Iată, că nu a fost depășit nici la Referendumul din această vară. Vă amintiți să fi ”observat” ceva procurorii în iarna lui 2009? În ciuda numeroaselor știri și comentarii apărute în mass-media legate de acel record? Singurul lucru pe care mi-l amintesc e că, ulterior, organizatorul alegerilor de la Paris, ambasadorul Teodor Baconschi a fost recompensat cu funcția de ministru de Externe. Pentru ca, din această postură, să-i poată aduce osanale Elenei Udrea și să-i numească ”ciumpalaci” și ”mahala ineptă” pe cei care, în ianuarie, protestau în piețele din România.

Nu sunt de acord cu principiul conform căreia o încălcare a legii justifică alte încălcări ale legii. Doar constat selectivitatea cu care unii procurori aplică metoda investigativă a ”observației”. E unul dintre motivele pentru care nu cred că vreuna dintre taberele politice actuale din România au ca scop protejarea și apărarea Justiției. Singurul lucru în care se luptă este cine încalcă mai grav legea și cine scapă mai ușor. La vot-viteză tabăra lui Băsescu rămâne campioană.

P.S.: Eventuala fraudare a votului de la Ambasada din Paris mai poate face încă obiectul unei cercetări penale. Termenul de prescripție încă nu s-a scurs. Există oare vreun procuror prin România care să ”observe” asta?

• Cristian Teodorescu:

Un calcul, cu toată bunăvoinţa, despre frauda de 1,5 milioane de voturi

Trupeţii în robă ai lui T.B.

Ce-a cogitat într-un interviu infatigabila doamnă Iulia Motoc de la Curtea Constituţională, care azi se întîlneşte cu unchii ei, reprezentanţii Comisiei de la Veneţia? Că după referendum Parlamentul ar fi trebuit dizolvat. A picat referendumul, să pice şi Parlamentul! s-a gîndit inestimabila doamnă Motoc.

Dar cu ajutorul cui a picat referendumul, distinsă doamnă? Nu cu votul domniei voastre alături de alte cinci contribuţii vişinii la întoarcerea lui T.B. la Cotroceni? Nepreţuitul dvs vot trebuia să mai ducă şi la dizolvarea Parlamentului ca să nu-l mai tulbure nimic pe T.B.? (Insist cu aceste formule de politeţe deoarece dna Motoc se consideră discriminată de sexişti mizerabili.) Dar prevede aşa ceva Constituţia pe care o interpretaţi după cum vrea clientul care v-a numit? Nu prevede! Şi-atunci de unde această idee pusă pe bigudiuri? De unde acest PS la cărticica patriei? Cumva din capul comanditarului?

Ieri, la televizor, dl Daniel Morar, şef la DNA, s-a trezit dîndu-şi cu părerea că la referendum, pe unde-au controlat trupeţii lui, s-ar fi fraudat pînă la 15% din voturi. Atîta e ordinul, dle Morar? Şi dacă tot era pus pe datul cu presupusul, dl Morar, care mai stă la conducerea DNA, deşi i-a expirat mandatul, a zis, nevinovat, că vor mai fi şi alţii puşi sub acuzare după Liviu Dragnea. Avea vreo probă dl Morar pentru o asemenea antepronunţare? N-avea, a recunoscut, dar domnul care stă în fruntea DNA prin mila dnei Kovesi şi de dragul lui T.B. a făcut apel la logică. Adică, oamenii dumnealui nu l-au dovedit pe Dragnea, dar dl Morar îi şi vede pe alţii puşi sub acuzare? Şi cu frauda la referendum cum rămîne? O apreciem din ochi, ca pe cartofi, în timp ce aleargă procurorii după fraudatori, să atîrne cît a zis Băsescu din garaj?

După asemenea declaraţii de soldaţi credincioşi ai lui T.B., dna Motoc şi dl Morar ar trebui să fie luaţi în colimator de CSM şi avertizaţi că au sărit şi grajdul, nu numai calul. Atît doar că şi acolo veghează oameni ai aceluiaşi T.B. care se jeluia că vor useliştii să pună mîna pe Justiţia independentă de la noi. Păi, ca să pună cineva mîna pe Justiţie, mai întîi ar trebui să-i descleşteze degetele lui T.B. de pe „independenţa” ei.

• Sorin Rosca Stanescu/ Corectnews: Cum numara steagurile unii procurori?

A fost mai intai omul din garaj. Care a vorbit ba de o lovitura de stat, ba de o frauda imensa. A urmat faimosul consilier american. Care s-a referit si el la o mare frauda legata de votul pentru demitere. A venit randul goarnelor PDL. Si, in retorica lor, marea frauda a ocupat un loc important. De ce era nevoie de o “mare frauda”? Pentru ca demiterea politica usturatoare a lui Traian Basescu sa fie, cumva, pansata. De ochii lumii. Si de ce mai era nevoie? De inhibarea electoratului si activului USL la parlamentare. Din toate aceste motive, procurorii s-au pus pe numarat. Ce a iesit?

Daca pana la acest referendum pentru demiterea lui Traian Basescu, suspendat a doua oara, procurorii politici – acea parte a procuraturii care face de rusine institutia – au lucrat cu manusi, iata ca acum situatia s-a schimbat. Presiunea evenimentelor a fost prea mare. Ca si presiunea exercitata de principalul comanditar. Care este Traian Basescu. Cel care, pe mana Monicai Macovei, i-a instalat si i-a mentinut in functie pe doi sefi cu competente profesionale extrem de discutabile. Laura Codruta Kovesi si Daniel Morar sunt maurii care, atunci cand a sunat sirena, si-au facut datoria. Daca nu s-a mai putut pe ascuns, ca atunci cand au montat diverse dosare politice, au procedat pe fata.

Confiscarea listelor de alegatori de la Autoritatea Electorala Permanenta in timpul procesului electoral este un fapt extrem de grav. Se poate spune, pe drept cuvant, fara precedent in istoria democratiilor. Ca si anchetele desfasurate pe teren, cu efective masive de procurori, inclusiv de procurori DNA, care s-au deplasat in comunitatile de cetateni, inclusiv in cele satesti, creand o stare de teroare. Si intr-o tentativa de a demonstra cumva ca afirmatiile lui Traian Basescu, urmate ca un ecou de afirmatiile consilierului american dar si de acuzatii ale altor catorva ilustri reprezentanti ai Partidului Popular European, au cat de cat o acoperire in realitate. Si astfel s-a ajuns la o situatie absurda. Absurdul este ca procurorii mai intai au lansat acuzatii, inclusiv publice, si apoi s-au pus pe cautat dovezi. Acuzatii si dovezi impotriva unor cetateni obisnuiti, a unor lideri locali USL dar si a unor lideri centrali. Intre care insusi Liviu Dragnea, secretar general al celui mai important partid si, oficial, strategul acestuia in alegeri. Si pentru ce? Pentru ca ar fi facut ceea ce face absolut orice politician oriunde in lume atunci cand au loc alegeri. Sa cheme lumea la vot. Sa-i indemne pe cetateni sa nu stea acasa impasilibi. De fapt Dragnea si toti cei hartuiti astazi de procurori au luptat impotriva unui boicot politic, care este condamnat de legea partidelor si care, in orice democratie, ar fi trebuit sa scoata PDL in afara legii.

Dar cum numara procurorii steagurile? Adica voturile fraudate? Cum aratam, mai intai enunta o cifra, si au enuntat-o, cifra fiind, culmea coincidentei, chiar cea anuntata cu mai mult timp in urma de unii lideri PDL si la care se referisera anterior si Traian Basescu si Philip Gordon. 1.500.000 de furturi.

Peste cativa ani se va dovedi ca si aceste dosare politice sunt o gogorita. Fara probe. Pana atunci, unii procurori politici vor fi iesit la pensie.

Cititi si: