“Cele sapte pacate ale romanilor” versus PACATELE DE MOARTE ALE MORALISMULUI CORPORATISTO-SECURIST
O jurnalista de la Gandul s-a …gandit sa scrie despre « cele sapte pacate ale romanilor » :
Sunt păcate universale, de care nici un om nu este străin. Consecinţele pot să fie însă diferite în funcţie de individ, de context, de ţară. În România prezentă ori trecută au existat şi există situaţii în care aceste păcate au fost şi sunt girate de societate, de oameni cu greutate, de stat.
[…] La noi lenea merge până în pânzele albe, de vreme ce toată comuna stă la cârciumă în vreme ce jandarmii apără casele localnicilor de furia naturii.
Uneori, trufia este o meteahnă pe care o au chiar feţele bisericeşti care ar trebui să îndepărteze acest păcat de sufletele credincioşilor. Gândul a scris despre episcopul din Moldova care a venit la o înmormântare dintr-un sat necăjit într-o limuzină, iar localnicii s-au simţit sfidaţi de luxul pe care îl afişează. La fel cum a scris despre cât de uşor este de satisfăcut iubirea de arginţi a celor influenţi şi fără scrupule, în ţara în care corupţia este în floare, iar regulile se schimbă de o zi la alta. O ţară în care îmbuibarea de la chermezele politicienilor capătă valoare de ideal, iar lipsa de decenţă şi autocontrol domină, de dimineaţa până seara, ecranele televizoarelor.
Bineinteles, pe un ton superior, desi autoarea se prevaleaza de la perspectiva crestina a celor sapte (de fapt sunt opt) pacate capitale, incepaturi a toata rautatea. Cand Sfintii Parinti ai Bisericii mentionau cele sapte pacate, insa, nu o faceau intr-un mod moralist, ca in cazul de fata, ci asumativ si compatimitor, existential (adica in urma unui angajament de viata in slujirea aproapelui) si nu abstractizant (nu faceau teorie), caci pacatele capitale tin de firea cazuta a omenirii si, in plus, contrapuneau acestor predispozitii ale patimilor si firea cea adevarata si din veac a omului – anume ca este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Or, in acest caz, nu vom gasi si un referential pozitiv al romanilor care sa poata ajuta si la identificarea pacatelor lor. Daca nu un portret colectiv, atunci macar o enumerare a virtutilor romanilor, de preferinta unele autentice si autohtone, nu cele livrate in mod tipic de mass-media mainstream reprezentata cu succes de Gandul.info, care se reduc la… «virtutea» imitarii si lingusirii Occidentului in forma sa de acum. In absenta acestor virtuti, demersul de identificare a «pacatelor» este gaunos si mincinos – se pune doar in randul altor si altor auto-flagelari ale romanilor complexati ca sunt romani. Nu poti defini raul si pacatul decat daca ai o imagine clara a binelui si a virtutilor.
Continutul propriu-zis se distinge prin alte doua stereotipii puternic inradacinate in opinia publica romaneasca: lenea romanilor (i.e., a romanilor rurali) si trufia episcopilor (i.e. ai BOR). Materialul despre lene nu face altceva decat sa perpetueze ideea ca romanii sunt saraci si primitivi din cauza lenei, nu din cauze mai obiective, cum ar fi motivatia si ierarhia de obiective de viata rezultate din cadrul social in care se naste, traieste si moare un roman. Este o judecata care pacatuieste masiv prin superficialitate si …aroganta, prin lipsa unei minime preocupari REALE fata de viata sociala a celor de la talpa tarii. Romanii, daca ar fi sa judecam global si statistic, sunt orice, numai lenesi nu. Uneori, insa, in ultima vreme, sunt cinici si demotivati in a actiona colectiv sau chiar in propriul interes. Acest cinism autodistructiv este cu totul si cu totul altceva decat «lenea», reprosul corporatist manipulator pe care exploatatorii fortei de munca ieftina si propagandistii lor il aduc romanilor.
In ceea ce priveste « trufia » episcopilor, fara a o nega in prea multe cazuri reale (inclusiv cel dat ca exemplu), incepand chiar cu varful BOR, este prezenta in aceasta lista doar pentru ca… trebuia sa contina si ceva anti-BOR. De altfel, Gandul.info a mai realizat un material dedicat, de aceasta data, special Bisericii: godporatia, unde a adunat, intr-un mod similar materialului despre cele sapte pacate, cateva din articolele sale critice sau pur si simplu anticlericale. Concluzia este ca, in acest catehism moralist al mass-media, BOR este trecuta la “pacate capitale” ale romanilor. Si nu e deloc intamplator ca noua dispunere tehnica a campaniilor Gandul.info a inceput exact cu Biserica.
Pe scurt, demersul Gandul.info se rezuma la a creste stima de sine a noii clase de mijloc urbane, indopata bine cu valorile corporatismului occidental si la a adanci culpabilizarea « restului » romanilor, care trebuie sa se simta demni de dispretuit si trebuie, de asemenea, sa-si urasca Biserica.
Restul de pacate discutate in editorialul citat nu merita o analiza aparte – fiind oricum vorba de judecati la fel de superficiale. Oricum, este absolut penibila infierarea desfranarii din partea unui tabloid ceva mai soft care face bani din clickuri pe stiri « sexy ». Daca traiesti, fie si partial, din industria desfranarii, ce fel de tupeu trebuie sa ai pentru a acuza pe altii cu privire la acest pacat?
Ceea ce am propune, in schimb, ar fi o mentionare a catorva pacate de moarte care sunt tipice pentru ceea ce vechii PR-isti numeau « public mind ». Sa zicem ca aceasta « public mind » ar fi alcatuita din duh/duhuri care prin intrepatrunderea si influenta lor reusesc sa creeze dominanta starii de spirit de la noi. E vorba de pacate strigatoare la cer, dureroase, care sunt izvorate mai ales din practicile si mentalitatea impusa la acest nivel de opinie publica, deci, cu precadere, izvorate tocmai de catre cei care pozeaza in constiinta a neamului: jurnalistii sau, de fapt, mai generic, cei care prelucreaza realitatea si o livreaza publicului consumator, cei care se afla in postura de a influenta, prin pozitia lor, la scara larga, proprii semeni.
Acestea ar fi:
1. Vanzarea constiintei sau pacatul lui Iuda. Intrarea intr-un mecanism de reproducere a realitatii, de justificare a structurilor de putere si de propaganda (in ambele sensuri, « soft » si « hard »), adica in mass-media, inseamna, de cele mai multe ori, cu toate exceptiile de rigoare, un compromis fatal de constiinta. Compromis, adica prostituare, punerea in slujba celui mai puternic, fie ca e vorba de vreun potentat local, fie ca e vorba de vreo corporatie straina sau de un centru de putere «civilizat». Puterea este aceeasi peste tot, si intr-o tara ca Romania, saraca si cu acces foarte restrans la resurse, intrarea in circuitul puterii presupune, cel mai adesea, o reeducare si o vanzare a constiintei. Exemple ilustre de jurnalisti celebri, care au facut scoala in Romania, si care au schimbat taberele politice in cel mai socant si dezonorant mod, sau care s-au pretat la a face simple servicii de mentenanta pentru interesele meschine ale altora, ne sunt la indemana.
2. Prostia. Este unul din pacatele care il scoteau din fire pe parintele Nicolae Steinhardt. Este atata prostie in lumea noastra « culta » si in mass-media, incat deseori iti vine sa crezi ca primul pacat, al lui Iuda, desi e cel mai grav, e mai putin raspandit caci e concurat de superficialitate. Toate stereotipurile posibile sunt amestecate si reproduse in mod industrial si, la urma urmei, prostia are si eficienta ei: costa mai putin, atat pe agentul reproducator, cat si mecanismul ca atare: la ce sa-ti mai bati capul sa gasesti si sa cauti adevarul, cand e mai comod sa faci un « opy-paste» al judecatilor de valoare si explicative?
3. Autosuficienta. Prostul nu e prost daca nu e si fudul. Chiar atitudinea de la care am plecat este un exemplu in acest sens. Autosuficienta explica de ce jurnalistii se rezuma, de cele mai multe ori, in a prelua ceea ce le este livrat despre un anumit eveniment. Acest lucru inseamna o tradare a menirii de a cauta adevarul dincolo de ceea ce vrea puterea ca acesta sa fie, dincolo de modul standardizat si interesat in care agentiile de presa prelucreaza unele evolutii.
4. Manipularea. Desi face caz de europenitate si civilitate, mass-media romaneasca este cel mai prost exemplu de cadru in care discutia rationala sa fie posibila. La noi nu e posibila dezbaterea, fie si polemica. La noi fiecare sursa de informare infatiseaza realitatea de parca ar fi singura posibila, singura admisibila. Adevarul este al celui care are puterea.
5. Delatiunea. Un pacat foarte grav, cu atat mai grav cu cat este o practica, un mecanism de putere in sine. Delatiunea consta in complicitatea vinovata pe care jurnalistii o au cu serviciile secrete si care are ca rod punerea cuiva la stalpul infamiei pe baza unor «scurgeri de informatii» sau a unor «surse». Aici nu e vorba despre ceva ce descopera jurnalistul prin investigatie, prin efort propriu si prin risc, ci este vorba despre faptul ca un sistem de putere vrea sa lichideze o victima si o face, initial, la nivel public. Jurnalistul nu este decat executantul unor decizii.
6. Linsajul mediatic. Tot o practica de putere specifica presei romanesti. In mass-media romaneasca « tinta » trebuie sa fie pusa la stalpul infamiei si acoperita cu noroi, anihilata in dimensiunea sa umana. E un procedeu josnic chiar daca tinta ar fi vinovata, daramite cand vinovatia sa tine de un gri greu de descurcat sau cand e chiar inocenta. Unul din exemplele cele mai crancene de manipulare si linsaj mediatic este celebrul caz Tanacu, unde mass-media, in corpore, a perpetuat falsuri si a pus o presiune infernala pe « tinte », astfel incat sa primeasca niste condamnari exagerate si nedrepte.
7. Orientarea anticrestina si antinationala. “Cununa” acestor pacate este atitudinea de militantism anticrestin si antinational de care da dovada, prea deseori, mass-media mainstream. Nu suntem adeptii unui nationalism ingust sau al unui discurs patriotard stereotip, ci criticam acea atitudine bolnavicioasa a mass-mediei autohtone, care judeca totul din perspectiva a ceea ce e convenabil unor puteri straine si nu din punctul nostru de vedere. Este un fenomen care merge dincolo de statutul de periferie pe care-l avem si care ne condamna, intr-o anumita masura, sa fim sateliti ai unor imperii, pentru ca deja frizeaza un patologic al slugarniciei si al internalizarii dispretului manifestat de cei puternici ai acestei lumi. Lucrurile au mers pana acolo incat a ajuns aproape imposibil sa gandesti alternativ, sa ai un rationament al interesului national, fara sa fii pus la zid. In ceea ce priveste orientarea anticrestina, exemplele abunda, dar ar trebui sa ne gandim doar la cazul recent al adolescentei fugita la o manastire pentru a gasi acolo, ingramadite, mai toate pacatele expuse pana acum.
Romania traieste intr-o sfera de putere ciudata, in care apucaturile corporatiste si-au dat mana cu cele securistoide. Drept urmare, un moralism ieftin, corporatisto-securist, ne sta de veghe pentru a nu ne trezi, cumva, ca avem idei proprii si chiar o demnitate proprie la care nu vrem sa renuntam. «Bunul roman», in viziunea acestei structuri de putere, ar fi o vita de povara care sa munceasca pe salarii mizere pana la epuizare, care sa se defuleze seara la emisiuni TV indobitocitoare, si care sa gandeasca strict in limitele puse de tabloidele… «quality».
Iar cine se incapataneaza sa nu fie un “bun roman”, sufera toate patimirile provocate de pacatele enumerate mai sus. Si, la un moment dat, e foarte posibil sa sufere si “rigorile” (farade)legii… aplicate de Justitia, bineinteles, independenta (sau impenitenta?)
De ce sunt toate acestea pacate “de moarte”? Pentru ca ele duc la moartea gandirii, a libertatii, a independentei, duc la moartea constiintei si, prin urmare, la moartea sufletului. Iar cu o tara de “suflete moarte” poti face ce vrei.
“Cuvant Ortodox”
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE. Scurta cugetare despre modelul austeritatii, ”miracolul” maghiar si saracia romaneasca
- “ANARHISTII” DE LA ”BALIGA VACII” SI “POPIMEA OBSCURANTIST-MEDIEVALA”: noua amenintare la adresa sigurantei nationale!
- TRAIM DUPA CUM MUNCIM. SCURTA DOVEDIRE DESPRE FALSITATEA AFIRMATIEI
- “Declaratiile de neconceput anunta ACTIUNILE de neconceput”. DESPRE SFIDAREA CELOR PUTERNICI, “SPIRITUL CIVIC” SI BUBOIUL COPT AL “MODERNIZARII”
- ROMANII, GRECII, NEMTII SI MUNCA. Cine si de ce are interes in raspandirea PROPAGANDEI ROMANILOR NEMUNCITORI?
- CE (MAI) ESTE DRAGOSTEA DE TARA ASTAZI?
- COLONIZAREA CULTURALA A ROMANIEI
- DECONSTRUCTIA ROMANIEI
- LACRIMILE CREDINŢEI INCERCATE sau “AGĂŢAREA DE STÂNCĂ” – O convorbire memorabilă cu fiica unui mucenic, Măriuca Vulcanescu: “Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult..”
@enkidu:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/about/
http://www.gandul.info/interviurile-gandul/comoara-pe-care-o-cautam-stand-la-coada-la-moaste-exista-multa-suferinta-multa-nedreptate-foarte-multa-asuprire-in-familie-12938337
@ortodox:
Da, in ciuda faptului ca e vorba de un profesor intru totul respectabil, totusi dl Flonta nu face altceva decat sa reia, intr-o alta maniera, aceleasi “argumente” aduse de secularistii anti-BOR care vor sa scoata ora de religie din programa scolara. Se vorbeste de pe aceeasi postura superioara, de instanta care stie cel mai bine ce este potrivit si ce nu educatiei religioase a copilului, se face critica statutului orei de religie, care nu ar fi o optiune reala ci ar fi impusa, de fapt, implicit (in ciuda sondajelor care arata sprijinul masiv, aproape unanim, de care se bucura aceasta), si se vorbeste despre spirit critic. Adica religia ar trebui predata numai copiiilor de liceu (de parca ar fi vorba de un subiect cvasi-rusinos, similar celor specifice pubertatii?), caci acestia s-ar presupune ca ar avea liber arbitru. De parca ce ar face la scoala pana la liceu le-ar garanta obtinerea automata a discernamantului. In orice caz, panseurile de acest gen sunt complet rupte de realitatea scoilor romanesti, unde exista un adevarat proces de reeducare intru grosolanie, desfranare si completa sumisiune fata de grupul de referinta – de obicei, golanimea smechera si cu bani sau/si cu tupeu. In acest sens, este complet penibila scremerea fara de sfarsit a elitei noastre culturale si a mass-mediei pe marginea orei de religie, cand scoala se confrunta cu asemenea dezastru si marasm moral si nu numai. Religia e iarasi tapul ispasitor, ceva bun de folosit pentru a ne defula frustrarile si a inventa discutii teoretice, abstracte, in care sa ne simtim iarasi oameni destepti si europeni, ca altfel ne-ar durea prea tare capul daca ne-am uita la roadele “civilitatii” noastre. In fine, de fapt cerinta ca religia sa fie predata la varste mai mari este o idee de sorginte protestanta, si trebuie sa ne intrebam de ce nu s-ar extinde si la alte materii, la orice “umanioara” care presupune perspective diferite si care nu umbla cu legi fixe ca stiintele exacte. Sa invete, atunci, copii, abia la liceu, istoria si literatura, ba chiar si educatia civica sau alte materii de acest gen care se predau inca de la gimnaziu. Si, de altfel, marea problema e invatamantul de tip confesional – elita noastra culturala vrea religie, chipurile, in scoli, insa nu religie confesionala, ci o supa lunga care sa constea doar in predarea valorilor universale, lucru perfect contrar crestinismului, care nu e pe baza de “valori”, ci de Persoana (“Eu sunt Adevarul, Calea, Viata”, “Eu sunt cel ce sunt”). Profunzimea analitica si psihologica a marelui profesor de filosofie se da in fapt insa, atunci cand vorbeste despre motivatia celor care participa la procesiuni si care “pupa moaste”. Dupa Flonta, e vorba de niste nefericiti care din cauza lipsurilor pamantesti vor ajutor supranatural, “asteapta un miracol, sa castige la pariuri, la loto”. Pai de aceea e nevoie, dragi filosofi, de ore de religie inca din clasele primare, caci daca unul ca Flonta ar fi facut pe vremea lui ABC-ul ortodoxiei, niciodata nu ar mai fi spus enormitati de acest gen si niciodata nu ar fi confundat evlavia fata de sfinti cu superstitia. Desi la unii nici macar asa nu ar fi avut efect – caci iata, dl Flonta e specializat pe epistemologie, ceea ce nu-l impedica sa faca din teoria lui Darwin, perfect contradictoriu, o teorie “supraprobata”. Curat supraprobare, curat demers stiintific si libertate a gandirii truismelor…
Campania declansata de cei de la gandul e pornita tocmai de aici:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/ii-va-convinge-iohannis-pe-nationalisti-ortodocsi-si-anti-basisti-12909857
Si e abia inceputul!
Bun articolul.
Mas-media= printre pricipalele bube ale “societatii moderne”.Atata timp cat faci emisiuni cu masoni ca : Niels Schnecker…etc.Nu ai ce sa ceri!
Bunul Iisus sa ne miluiasca si sa ne tina familiile luminate in ADEVAR.
Amin.