O noua victima a vaccinului, Ciber-Obama si Patriarhul drepturilor omului (Noutati de presa 15 decembrie 2008)

• Gandul: O fetiţă de 12 ani a paralizat după ce a fost injectată cu vaccinul controversat
• Realitatea.net: O elevă din Marea Britanie a paralizat la scurt timp după ce s-a vaccinat contra cancerului de col!

“In urmă cu aproape două luni, Ashleigh Cave a leşinat la o jumătate de oră după ce a fost vaccinată în cadrul unui program naţional, iar în prezent este paralizată şi se află internată la Spitalul de Copii Alder Hey, potrivit mamei sale“.

• Jurnalul: TEHNICĂ DE SUCCES/Ciberpreşedintele
• Gandul: Echipa lui Obama, prinsă în „ofsaid”
• Hotnews:
  

VIDEO O orchestra gay va canta la parada din Ziua Investiturii lui Obama

Problema legalizarii marijuanei, prima in topul intrebarilor adresate de americani lui Obama  

• Bataiosu: 

Propaganda americana: Gates avertizează inamicii SUA să nu incerce să testeze administraţia Obama la inceputul mandatului

SOS USA: Barack Obama vrea sa injecteze in economia americana 1000 de miliarde de dolari

Şeful FMI vede riscuri de criză mondială prelungită şi de revolte sociale

Tony Blair s-a convertit la catolicism, dar tot mason a ramas

S-a umplut lumea de profeti!

• Adevarul:
  

Sinucigaşii crizei

Tudor Gheorghe: „Am uitat să ne vorbim limba”

• Ziua:

Seful FMI: Perspectivele economiei globale continua sa se inrautateasca

Vaticanul, impotriva pastilei pentru avort 

• Gardianul: Nasteri putine si multe divorturi in 2008

• Basilica:

Apel la dialog şi cooperare pentru demnitatea umană

PF Patriarh Daniel al României: Drepturile omului – responsabilitate pentru demnitate 

Declaratia Drepturilor Omului a devenit, pentru Intaistatatorul BOR, “un moment crucial in promovarea demnitatii si valorii persoanei umane.” Dincolo de frazeologia goala si ideologica cu se preamareste o initiativa mondialista de anvergura Drepturilor Omului in varianta ONU, trebuie remarcate cateva trasaturi specifice si nuante ale discursului:

– identitatea de discurs intre temele folosite de PF Daniel si cele ce se regasesc in doctrinele social-democrate, mai bine zis, in teoriile justitiei sociale care stau la baza social-democratiei moderne. Astfel, un aspect crucial il au drepturile sociale, sau pozitive. De altfel, acest lucru este inevitabil, deoarece intregul angrenaj al drepturilor omului in varianta ONU este esentialmente de stanga, tinand de acea abordare hiliasta a istoriei si politicii despre care a scris atat de lamuritor Cuv. Serafim Rose.

Astfel, in discursul lui P.F. Daniel gasim: De altfel, dreptul la viată, libertatea de constiintă, de expresie, de religie, dreptul la educatie sunt tot atâtea imperative care structurează esential discursul social al Bisericii. Un discurs social care articulează o fundamentare etică a drepturilor omului pe o adevărată antropologie teologică. Este ceea ce teologii timpului nostru numesc „gândirea socială” sau chiar „doctrina socială” a Bisericii, întrucât aceasta din urmă, chiar dacă ontologic este orientată către „plinirea vremii”, trebuie să marcheze timpul istoric, legătura ei cu istoria. […] Iar în acest caz, trebuie subliniat că Declaratia de la 1948 recunoaste omului nu numai drepturi individuale, ci si drepturi sociale în cadrul diferitelor colectivităti umane.

– nu este deloc clar la care drepturi ale omului se face referire. Exista doua mari tipuri de abordare a drepturilor omului: cea de tip libertarian, care porneste de la supozitia ca drepturile naturale ale omului (vazute mai ales in lucrurile ce tin de integritatea fizica a persoanei, de libertatile civile care restrang sfera de actiune a puterii politice) sunt imuabile si nesupuse “deliberarii” politice, sau cea specifica abordarilor “justitiei sociale”, care reinventeaza perpetuu drepturile omului prin supunerea lor politicii, deci puterii. Astfel, drepturile sociale, sau cele pozitive, cum ar fi, de pilda, dreptul la educatie, la munca, la un nivel de trai decent, sa spunem, cer esentialmente o interventie puternica a statului pentru ca ele sa devina concrete. Dreptul la educatie al omului inseamna ca statul trebuie sa se ocupe si sa garanteze educatia. Dreptul la munca inseamna ca statul vine si sa iti da loc de munca, si tot asa. In plus, drepturile in aceasta abordare sunt tot timpul revizuite si adaugite. Asa cum este cazul, acum, cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, citat ca document de referinta in apelul semnat de participantii la semniarul organizat la Patriarhie. Carta in care se pregateste, de ceva vreme, modificarea articolelor care se refera la dreptul la casatorie, astfel incat el sa includa si dreptul la casatorie pentru “minoritatile sexuale”.

Abordarea conservatoare vede in drepturile omului acele libertati civile care, de fapt, restrang sfera de activitate a statului si a puterii. Abordarea PF Daniel este mult mai apropiata de paradigma moderna, sociala (adica social-democrata) a drepturilor.

–  accentul foarte mare pus pe“responsabilitate fata de colectivitate”. Accentul pus mai degraba de responsabilitati decat pe drepturile in sens de libertati bine definite ale individului este, iarasi, o tema specifica si draga stangii si statalismului. Practic, responsabilitatea fata de colectivitate inseamna o preeminenta a colectivitatii, adica a statului, acum a sistemului mondial, fata de persoana. Nu numai ca Sistemul defineste cum vrea el drepturile, dar il mai si conditioneaza pe individ sa se supuna definitiilor sale juridice ale responsabilitatii.

– ultimul punct este completat si adnotat cu referirile la aspectul responsabilitatii fata de celalalt. Citim in discursul lui PF Daniel: Primul articol al Declaratiei universale a drepturilor omului afirmă că toate fiintele umane care se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi trebuie să se comporte unele fată de altele “în spiritul fraternitătii”.

Astfel, responsabilitatea fata de colectivitate se completeaza cu responsabilitatea de tip absolut fata de aproapele. Spunem absolut deoarece, sub pretextul unei porunci dumnezeiesti care niciodata nu a fost destinata politicului, se afirma necesitatea unei “daruiri de sine” in fata aproapelui. Este frumos sa vorbim despre daruire de sine, insa, oricat de mult am forta lucrurile, nu putem transfera teologia in politica. Politica se face prin legi si prin coercitie. Se pune o problema simpla: cum vom pune daruirea de sine in fata aproapelui in reglementari legislative, europene, normative, coercitive?

Pe plan politic, daruirea de sine inseamna de fapt abdicarea de sine, predarea ta in mainile celuilalt, dar nu a celuilalt ca prezenta concreta, persoana, ci a celuilalt ca fenomen de putere si de constrangere, ca existenta politica cu revendicari precise, juridice.

Apelul semnat de participantii la seminarul de la Patriarhie precum si discursul rostit de PF Daniel au un puternic accent politic si reiau ambitiile de intemeiere a unor sisteme politice si sociale in care se promoveaza drepturile sociale si fericirea persoanelor umane. Si cum putem proteja si apara demnitatea unor drepturi reinventate la infinit si la absurd, altfel decat… dand puteri nelimitate sistemului?