Familia ortodoxa: NOI DAM PAMANT!/ Cum au procedat ALTE TARI?/ Ilie Sarbu critica “ABORDARILE PANICARDE” si “TABLOIDE” pe tema VANZARII TERENURILOR AGRICOLE/ Planul ORBAN si teza falsa a “prafului electoral”

11-01-2014 25 minute Sublinieri

1511035_405780596192202_188669355_n

(sursa online)

  • Familia Ortodoxa:

Andrei Dîrlău și Adina Răducanu: Anestezia generală la români

[…]

Noi dăm pământ

Pe 9 decembrie Senatul României a votat Legea privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole extravilane de către persoane fizice şi înfiinţarea Autorităţii de Administrare şi Reglementare a Pieţei Funciare. Ceea ce nu reiese din titlu, dar e principala miză a legii, este faptul că permite străinilor (europeni, deocamdată) să cumpere pământ agricol la liber. Nici măcar nu mai sunt nevoiţi să-şi înfiinţeze un SRL în România, ca până acum, nici vreo altă restricţie sau limită nu li se impune.

Ar fi, ni se spune, o obligaţie asumată de România prin Tratatul de aderare la U.E., a cărei scadenţă de şapte ani expiră la 1 ianuarie 2014. Nu ne explică însă nimeni de ce ţări ca Polonia, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania au putut obţine prelungirea perioadei de tranziţie, deci amânarea liberalizării pieţei terenurilor agricole şi forestiere, cu câţiva ani. Chiar şi după 2016, ungurii sunt decişi să pună condiţii greu de îndeplinit pentru străinii care vor dori să cumpere pământ. Ei şi-au modificat şi Constituţia în acest sens:Constituţia va proteja terenurile Ungariei – o comoară naţională, moştenirea noastră comună – de speculanţii locali şi străini”, se arată în comunicatul Ministerului Dezvoltării Rurale din Ungaria[1]. Cu toată împotrivirea Bruxelles-ului, maghiarii au adoptat o măsură extremă: vânzarea terenurilor agricole către străini se pedepseşte cu închisoare. În Polonia, cumpărătorii trebuie să fie rezidenţi de minim cinci ani şi să aibă experienţă serioasă în agricultura poloneză. De ce Bulgaria a putut prelungi moratoriul privind cumpărarea de pământ de străini până în 2020? Ca şi al nostru, nici Tratatul de aderare al Bulgariei nu prevedea această posibilitate (scuza ministrului Daniel Constantin); totuşi, bulgarii au decis să încalce Tratatul şi să-şi protejeze ţăranii, agricultura şi teritoriul. Consecinţele? Nespecificate, la latitudinea ţărilor membre (o spune Chantal Hughes, purtătoare de cuvânt a Comisiei), posibil nule. Adică n-au pierdut nimic, dar au câştigat imens fiindcă au avut curaj.

Noi de ce n-am făcut-o? Oare fiindcă ei au politicieni mai patrioţi? Dar atunci ei de ce au şi noi nu? De ce-i mai tot votăm?

S-a spus că cei şapte ani după aderare vor reduce discrepanţa între preţul pe hectar în România şi cel din alte state. Ea însă s-a adâncit. Ca să nu mai vorbim de eşecul constituirii în spaţiul rural a clasei de mijloc, formate din fermieri mici şi mijlocii.

E adevărat că guvernul a cerut voie să aplice restricţii: suprafaţa maximă cumpărată de nerezidenţi – 100 de hectare, minima pricepere a cumpărătorului – să aibă cunoştinţe, diplomă de specialitate ori cinci ani de experienţă în domeniul agricol. Comisia însă „nu le-a acceptat”. Păi depinde şi cum negociezi: în picioare, culcat sau în genunchi. Iar asta depinde şi de cât te susţine propriul guvern, clasa politică şi propriul popor. Respectiv, de cât îi pasă acestui popor. Şi de măsura în care eşti gata să-ţi rişti scaunul sau chiar viaţa. Oare nu tocmai un guvern polonez s-a prăbuşit cu avion cu tot?

Teoretic există şi un drept de preempţiune: la cumpărarea pământului, înaintea străinilor vor avea prioritate arendaşii, vecinii, tinerii agricultori localnici şi statul român. E însă limpede că fermierii români nu pot face faţă concurenţei externe. Românii nu vor avea bani să cumpere terenurile consătenilor. Dacă ar avea, le-ar cumpăra de pe acum, când încă nu concurează cu străinii. Pentru cei mai mulţi agricultori români, proprietari a 5 milioane de micro-ferme de subzistenţă, preţul de 2.000 euro/hectar de teren agricol e enorm în raport cu puterea lor de cumpărare şi cu sprijinul acordat de stat – infim faţă de cel primit de fermierii din alte ţări ale U.E. În schimb, pentru străini terenurile din România sunt extrem de atractive, fiind de calitate superioară şi de până la douăzeci de ori mai ieftine decât în Occident, unde costă până la 40.000 euro hectarul. Trâmbiţăm egalitatea de şanse, dar fermierul român e departe de a o avea. În plus, dreptul de preempţiune se pierde dacă preemptorii nu depun la Autoritatea de Administrare şi Reglementare a Pieţei Funciare dosarul de cumpărare în treizeci de zile de la data afişării ofertei de vânzare la sediul primăriei. Or, termenul e prea scurt ca omul simplu să poată îndeplini formalităţile, neavând cunoştinţele necesare pentru a întocmi dosarul şi a-l depune.

Cât despre bugetul de stat, şi aşa strâmtorat, nici vorbă să aibă cu ce cumpăra pământul naţiunii pentru a nu se înstrăina. De douăzeci şi patru de ani, statul nostru nu ştie decât să vândă avuţia naţională pe nimic, necum să achiziţioneze pământ pentru a nu ajunge pe mâini străine. Nu ca în Germania, unde statul îşi exercită dreptul de preempţiune şi nu-i lasă pe străini să cumpere teren.

Nu mai vorbim de implicarea confuză a Autorităţii de Administrare şi Reglementare a Pieţei Funciare (conflict între rolul de administrator şi cel de reglementator) într-un contract privat între vânzător şi cumpărător.

Există riscul ca după 1 ianuarie 2014 să se producă în România, pe fondul sărăciei, lipsei capitalului şi a unui sistem de creditare încurajator, un transfer masiv de proprietate către străini. România poate ajunge, pe bucăţi, în mâna străinilor dornici să cumpere terenuri fertile ieftine. În prezent, 1 milion din cele 8,3 milioane hectare de teren arabil sunt deja proprietatea străinilor care şi-au înfiinţat firme în România (italieni 23,4%, nemţi 15,5%, arabi 10%, unguri 8,2%, spanioli 6,2%, austrieci 6,1%, danezi 4,5%, olandezi, greci, turci…).[2]

Terenurile agricole cumpărate vor trebui folosite potrivit categoriei înscrise în sistemul de cadastru. Nerespectarea acestei prevederi se va sancţiona cu amendă de 100 lei/ha după primul an şi 500 lei/ha după al doilea an – derizorie pentru un investitor ce ar avea interesul, în jocul de putere şi reechilibrare financiară la nivel global (un fel de bursă de facto), să nu utilizeze terenul în scop agricol o perioadă de timp, stopând producţia şi determinând un blocaj. Riscul formării unei pieţe speculative cu terenuri agricole e foarte real, constituind o ameninţare a securităţii noastre agricole şi alimentare. Oare compartimentul de resort al S.R.I. s-a sesizat – sau, pur şi simplu, nu mai are nici o putere?

Dacă terenurile agricole vor fi cumpărate în mare parte de străini, agricultura românească va dispărea. Nu vor mai exista produse româneşti, se vor extinde produsele modificate genetic. Vom ajunge în criză alimentară endemică: vom importa la preţ ridicat produse cultivate pe propriile noastre terenuri, vândute pe nimic! Vom depinde de bunăvoinţa investitorilor străini care vor exploata terenurile noastre până le vor secătui şi vor pune monopol pe izvoarele naţionale. Hrana şi apa, resursele de bază ale unei naţiuni, vor fi proprietatea străinilor, care se vor gândi la ce preţ şi în ce măsură să ne acorde privilegiul de-a ne bucura de bunurile noastre!

Credeţi că exagerăm? Dacă pământul face acum obiectul pieţei funciare, veţi vedea că şi apa va fi tranzacţionată la liber pe „piaţa apei” la nivel european. Aşa cum de la 1 ianuarie se va liberaliza piaţa terenurilor, mai târziu se va liberaliza şi piaţa apei.

Piaţa terenurilor forestiere va fi şi ea liberalizată, tot la 1 ianuarie 2014. Orice cetăţean european va putea cumpăra mii de hectare de pădure şi le va putea defrişa, fără a mai replanta un singur puiet, mituind autorităţile silvice ca să închidă ochii. Că asta se întâmplă şi azi, munţi întregi sunt „cheliţi”, raşi fără nici o reîmpădurire, ştie toată lumea. Diferenţa va fi că acest lucru se va petrece pe o scară încă şi mai înspăimântătoare decât acum, din cauza puterii financiare incomparabil mai mari a investitorilor străini.

Ni se repetă până la saturare că „nimeni nu pleacă cu pământul de aici”, „pământul rămâne pe loc, nu-l ia nimeni în spate”. Dar ce-l va împiedica pe un străin să cumpere şi să „radă” sute de mii de hectare de pădure şi apoi să dispară cu banii în Brazilia, unde mandatul european de arestare nu e valid? Iar noi rămânem cu versanţii dezgoliţi de torenţi şi alunecări de teren, cu inundaţii şi terenuri deşertificate…

Teritoriul era considerat o componentă strategică inalienabilă a securităţii şi integrităţii de stat. Dar azi e evident că nu mai putem vorbi de o suveranitate a statului, care e masiv cedată către alţi agenţi de drept internaţional – organizaţii internaţionale precum U.E. şi corporaţii transnaţionale. Transferul de puteri statale înseamnă transferarea deciziei de la Bucureşti către alte centre decizionale supranaţionale – instituţii europene sau companii multinaţionale. Cine decide în cazul Roşia Montană? O corporaţie pe acţiuni, un conglomerat format din multe entităţi, listat la bursă, esenţialmente anonim şi nedemocratic. La fel cu Chevron, în cazul gazelor de şist (Pungeşti etc.). Răspunderea pentru dezastrele ecologice produse va fi a unui titular extrem de incert, în timp de pagubele vor fi pe cât de certe, pe atât de grave.

În aceste condiţii, mai are vreo relevanţă noţiunea de „interes naţional”? Oare mai pot veghea în mod eficace asupra acestui interes serviciile şi instituţiile chemate să protejeze interesele, siguranţa şi integritatea statului român? Evident că nu, de vreme ce prerogativele acestor servicii şi instituţii sunt drastic limitate de obligaţiile juridice asumate prin tratate internaţionale şi de mecanismele de piaţă care reglementează operaţiunile comerciale.

Politicul a devenit, mai mult ca oricând, esenţa economicului. Catastrofal e însă că politica românească a ajuns să fie esenţa unui economic definit prin interese străine.

(…)

Articolul poate fi citit integral în Revista Familia Ortodoxă, numărul 60 (Ianuarie 2014)

Virgiliu Gheorghe: Prețul pământului

Deunăzi, îmi povestea un bun prieten cum părinţii săi au vândut, în urmă cu câţiva ani, cele câteva hectare de pământ pe care le aveau pentru a cumpăra un hârb de maşină, care mai mult stricată a fost, iar acum nu ştiu ce să mai facă cu ea – o grămadă de fier care ocupă locul în curte. Mi-a spus cu durere că pământul acela era singura moştenire concretă care-l lega de ţară, de străbunii lui, acum locuind în străinătate, unde munceşte pe pământul altora. În acea bucată de pământ era adunată sudoarea câtorva generaţii de ţărani, căci nu era uşor să ţii o familie care avea adesea peste cinci copii, şi să mai şi economiseşti cât de puţin ca să cumperi o bucată de pământ.

De altfel, preţul pământului, în foarte multe cazuri, a fost cu mult mai scump decât atât. După 1916, mulţi ţărani au fost împropietăriţi – de fapt familiile lor, căci ei n-au mai supravieţuit războiului. Aşadar, peste 500.000 de români au plătit cu viaţa bucata de pământ primită sau pentru a o apăra pe cea agonisită de-a lungul câtorva generaţii. Printre aceştia se afla şi străbunicul prietenului meu.

A venit însă comunismul cu naţionalizarea, când, dacă refuzai să dai pământul statului, riscai ani mulţi de puşcărie sau puteai fi chiar împuşcat. Ruptura a fost greu de dus, unii au și înnebunit în urma presiunilor şi a hărţuielilor.

Dar anii au trecut şi a sosit şi revoluţia. Revoluţia, pentru că a început să fie înapoiat pământul – dar oamenii nu mai aveau nici mijloacele, nici ştiinţa să-l cultive, aşa că l-au lăsat tot pe mâna asociaţiilor care au moştenit patrimoniul C.A.P.-urilor. Aşa că revoluţia nu a mai avut loc.

Ba nu, că o revoluţie tot a fost. Asta pentru că, odată cu trecerea anilor, televizorul – maestrul de ceremonii al societăţii de consum – a reuşit să facă mai mult decât comuniştii cu armele şi anii de închisoare: i-a determinat pe români să nu mai pună nici un preţ pe pământul strămoşilor lor, pentru care s-au jerfit nenumărate generaţii. Astfel că sute de mii de români şi-au vândut pe nimic pământul străinilor. Una dintre cele mai grozave lepădări din istoria poporului nostru.

 „Omul fără identitate este nimeni”

Vânzarea pământului nu este însă decât un simptom al unei boli cu mult mai grave care s-a abătut epidemic asupra neamului nostru în ultimele decenii. Este vorba de patologia pierderii identităţii – aceea care pare a fi un concept tot mai abstract pentru omul bombardat cu mesaje publicitare, care s-a dezobişnuit să-şi protejeze intimitatea şi să-şi cultive reflexiv forul interior. De identitate însă depinde întreaga viaţă a omului, căci omul fără identitate este nimeni. Identitatea sunt rădăcinile pe care le avem în lumea aceasta, reperele esenţiale şi raporturile de conştiinţă între reprezentările pe care ni le facem asupra lumii. Identitatea este cea care ne face să fim. Cum?

Trebuie să fii în primul rând om de omenie, dacă vrei să trăieşti printre oameni, ne îndemnau bunicii. Iar pentru că suntem români şi nu francezi, americani sau chinezi, locuim, de când ne ştim ca neam, pământul acesta dintre Dunăre şi Tisa, şi vorbim minunata limbă a Cazaniilor. „Limba română este patria mea”, ne aminteşte Nichita Stănescu, căci veghe, dor, răbdare şi stăruinţă nu sunt doar simple cuvinte, ci stări de conştiinţă, locuri comune ale unui mod specific de a fiinţa, cel românesc. Limba împletită strâns cu istoria trecută a neamului nostru, cu poveştile copilăriei, amintirile bunicilor şi colindele de Crăciun – în ea se ascunde tot ceea ce mă înrădăcinează adânc în spaţiul specific al culturii, istoriei şi spiritului românesc.

Nu putem însă uita familia, creuzetul principal în care se desăvârşeşte chimia plămadei sufletului omenesc. Sânul mamei şi mâna protectoare a tatălui, amintirile din copilărie, dar şi puternicele legături ale dragostei pe care ne-au împărtăşit-o părinţii prin jertfa lor de zi cu zi şi an de an, acestea toate ne conferă forța şi sensibilitatea, punctul de sprijin în viaţa de adult.

Şi, nu în ultimul rând, credinţa este cea care ne îmbogăţeşte sufletul şi identitatea de persoană, pentru că prin ea aflăm în Dumnezeu un tată, dar şi un prieten care ne preţuieşte şi ne iubeşte, care s-a jertfit şi se jertfeşte pentru noi. Iar aceasta înseamnă mai mult decât toată atenţia şi cinstirea lumii în care trăim! Fereastră către lumea cealaltă, dar şi către raţiunile mai adânci ale lucrurilor şi întâmplărilor din viaţa noastră, credinţa este cea care desăvârşeşte patrimoniul identitar al omului. Ce este omul fără Dumnezeu, pierdut printre lucruri şi opinii, printre maşini şi imagini, betoane, sticlă, plastic şi ideologii?…

Din păcate, aici am fost aduşi de societatea globală. Amăgiţi cu nutreţul ieftin al distracţiilor şi al divertismentului, am fost atraşi să ne lepădăm de tot ce era statornic şi imuabil în viaţa noastră, pentru a ne alătura turmei. O lume globalizată, ale cărei rădăcini firave şi subţiri nu trec dincolo de imagini şi de sentimente de suprafaţă, de descărcări emoţionale produse ca un scurtcircuit în reţeaua globală a celor conectaţi la TV şi Internet.

 „Ce va mai rămâne din om atunci?”

Venim de nicăieri, pentru că istoria ne-a fost ucisă de ideologii statului global care se ostenesc, plătiţi de altfel foarte bine, ca să ne demonstreze că neamul românesc nici nu a existat vreodată în istorie sau poate, cel mult, doar ca o sumă de triburi necivilizate. Dar nici amintirile copilăriei nu mai au nici o rezonanţă, anihilate, pierdute în miliardele de imagini cu care televizoarele ne-au invadat copilăria. Vedete globale, curente la modă, blugii de toată vremea, imprimeurile de pe tricouri ce concurează cu bestialele tatuaje, dar şi o mulţime de euforizante, ne-au scos – într-o măsură fără precedent în istorie – din matca fiinţei noastre româneşti, şi chiar a firii omeneşti.

Căci da, ca o încununare a acestui holocaust al persoanei umane, ni se cere acum să renunţăm de bunăvoie şi la definiţia genetică şi anatomică a firii noastre bărbăteşti sau femeieşti. Ba chiar în Franţa se anunţă că, de anul viitor, se va introduce în şcoală o materie despre ideologia „identităţii de gen”. Sună preţios, intelectual, dar în realitate e vorba de a-i îndemna pe copii să cultive, să experimenteze sau să adopte comportamentul homosexual şi lesbian. Ce-i aşteaptă pe aceşti copii? Ce va mai rămâne din om atunci?

Dar acesta nu este decât rezultatul procesului de desfigurare a chipului lui Dumnezeu din om, de diluţie şi contrafacere a identităţii umane. Oare nu avem şi noi o parte de vină atunci când prea uşor ne-am vândut şi părăsit pământurile, când ne-am neglijat familiile, când ne-am trădat strămoşii şi tradiţiile, şi mai ales când L-am uitat pe Dumnezeu?

Ce ne rămâne de făcut?

Să ne căutăm rădăcinile, să le adâncim cât mai mult, curăţindu-le de buruienile care le-au invadat. Iar dacă nu vom face aceasta, fără origine şi sens în lumea aceasta, durerea care ne va ajunge la un moment dat va fi atât de mare, că puţin va fi ca să nu ne pierdem mințile. Lumea produselor şi a reclamelor, lumea indivizilor fără chip – căci în toate se reflectă, tot mai mult, realităţile nedeterminate ale micului ecran –, lumea oamenilor fără conţinut sufletesc, fără orizont lăuntric, fără puterea de a se mai dărui şi a iubi, fără credinţa în Dumnezeu, această lume trebuie părăsită cât mai repede. Acesta, după cum anticipa McLuhan, profetul erei tehnologice, nu este decât pântecele, matrix-ul fiarei lui Yeats care se îndreaptă către Bethleem ca să se nască.

Desigur, toate acestea par un vis urât, un coşmar – dar tocmai de aceea trebuie să ne trezim, renunţând la ispita de a cunoaşte pentru bucuria de a iubi, şi la oferta de a avea pentru şansa de a fi.

Dar oare a fi mai poate crede cineva astăzi că este posibil fără Dumnezeu?

Mihai Cristea

Articol publicat în Revista Familia Ortodoxă, numărul 60 (Ianuarie 2014)

***

Orban in Adevarul

  • Realitatea.net:

Cozmin Guşă, despre legea terenurilor: “USL este din ce în ce mai periculos în a ataca democraţia”

Îngrijorarea care se manifestă în anumite “cercuri gânditoare” ale României vizavi de intenţia guvernului ungar de a cumpăra pământ în România este îndreptăţită. Afirmaţia îi aparţine analistului politic Cozmin Guşă. Într-o intervenţie la Realitatea TV, acesta a identificat trei factori de care ar trebui să se ţină cont în această problematică: naţionalism, spiritualitate ardelenească şi chimia geopoliticii dintre România şi Ungaria. Prin lipsa sa de acţiune, subliniază Guşă, USL devine “din ce în ce mai periculos în a ataca democraţia şi în a nu fi atent la ce se întâmplă cu România”.

“Vreau să fac trei precizări legat de trei termeni: naţionalism şi ce ar trebui să însemne în România, spiritualitate ardelenească şi chimia geopoliticii dintre România şi Ungaria, care nu sunt termeni de neglijat. Naţionalismul este un liant al naţiunii şi al statului. Prin comparaţie, să vedem cum un stat fără naţiune, cum este Republica Moldova, este atât de slab tocmai din pricina faptului că nu are o naţiune, dar are un stat. Acolo e simplu de înţeles de ce naţionalismul moldovenesc nu poate exista. În ceea ce priveşte România, naţionalismul, nu exacerbat, este un liant al acestui stat de care noi am uitat, tocmai din pricina faptului că avem naivitatea să credem că o construcţie foarte nouă – Uniunea Europeană – ar putea să ţină a la longue şi să ţină de identitatea pe care noi o avem. Acela este un mecanism, europenismul, nicidecum nu poate să fie un liant în acest moment şi a dovedit, prin crizele prin care am trecut în ultima vreme şi din care nu am fost salvaţi”, a spus Cozmin Guşă, în emisiunea “Deschide lumea”.

“Fac trecerea spre al doilea termen, spiritualitatea ardelenească. Cei care doresc să înţeleagă ardelenii şi Ardealul trebuie să se uite foarte bine şi la istoria Ardealului, mai precis relaţia cu Ungaria, dar să se uite şi la folclor. Sunt oameni care poartă prin cântece o tradiţie de sute de ani, care, în lipsa legilor, este predominantă. Asta este spiritualitatea ardelenească. Acest Ardeal, cu spiritualitatea ardelenească, este foarte îngrijorat astăzi, când există această posibilitate financiară ca statul ungar să cumpere pământ în Transilvania. Dacă ne uităm la istoria recentă şi o analizăm, spun cu seriozitate pentru că, dacă suntem serioşi, vom fi şi precişi. Ne dăm seama că Guvernul României are datoria să lămurească foarte repede acest lucru. Este totuşi o treime din România care la modul emoţional este foarte îngrijorată în acest moment de această intenţie a statului maghiar exprimată de la nivelul unui oficial”, continuă analistul politic.

Referitor la chimia geopoliticii dintre România şi Ungaria, continuă Guşă, asta arată foarte prost în defavoarea României în acest moment, cu un guvern foarte ofensiv, foarte obraznic al Ungariei, ultranaţionalist, care nu ţine cont de legile pe care le semnează…”.

În aritmetica geopoliticii reciproce suntem mult în spatele Ungariei. Politicienii ar trebui trimişi la cursuri. În această construcţie europeană, important la masă e cel care exprimă idei, atitudine şi forţă. Acest incident care s-ar putea să se finalizeze într-un fel pe care ni l-am dori cu toţii, adică să nu mai fie valabil nimic din ce s-a discutat până acum, fie că guvernul maghiar renunţă, fie că se modifică legea în Parlamentul României, pe marginea acestui incident am putea să regândim cât de mare este datoria politicienilor de a şti geopolitică, de a înţelege spiritualitatea zonelor din România. Nu legile fac naţiunea, spiritualitatea face naţiunea!“, subliniază Guşă.

Întrebat cum comentează lipsa de reacţie a premierului Victor Ponta, Guşă a explicat:

“De la Ponta nu mă aştept la mare lucru pentru că, din punctul meu de vedere, văzând ultimele evenimente, e în poziţia de knock down, de căzut în fund, şi stă, gândeşte sau încearcă să cugete la ce ar mai avea de făcut după toate aceste lucruri total incoerente pe care le-a realizat în ultima vreme, chiar legat de Ungaria. Nu mă aştept la o reacţie din partea sa, şi nu cred că va veni. Mă aştept însă la reacţii de la Antonescu şi de la Băsescu în mod obligatoriu. Celălalt lider care ar reprezenta opoziţia este adormit, uitând că reprezintă, din nefericire pentru noi, singura opoziţie la un USL din ce în ce mai periculos în a ataca democraţia şi în a nu fi atent la ce se întâmplă cu România.”



VID LEGISLATIV. ŞEF de comisie la Cotroceni: “Legea nu protejează pământul românesc”

Şeful Comisiei Prezidenţiale pentru dezvoltarea agriculturii, Valeriu Steriu, a declarat, la Realitatea TV, in emisiunea “Deschide lumea”, ca legea nu protejează pământul românesc în faţa achiziţiilor. “E vid legislativ! Se poate cumpăra orice suprafaţă de pământ”, a spus Steriu.

Astăzi, nu avem nicio lege. Astăzi, terenul este deschis pentru oricine. Legea nu a fost promulgată. În clipa de faţă, 1 ianuarie orice restricţie s-a ridicat. Această lege, dacă era introdusă de la 1 ianuarie, introducea barierele respective. Începând cu 1 ianuarie, noi nu avem o lege care să protejeze pământul românesc în faţa achiziţiei din partea unui străin”, a spus Valeriu Steriu, la Realitatea TV.

Pe de altă, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat la REALITATEA TV că nu este vorba chiar de un vid legislativ şi că luni va fi prezentată noua formă a legii.

“De la 1 ianurie a intrat în vigoare Tratatul de Aderare semnat în 2005. România nu a negociat în 2005 în legătură cu terenurile. Sunt convins că preşedintele va promulga legea extrem de rapid”, a spus Daniel Constantin la REALITATEA TV.

Acesta a precizat că abordarea Comisiei Europene pe această temă vizează libera circulaţie a persoanelor şi a capitalurilor.

Prin legea propusă dorim să creăm dreptul de preemţiune, şi la vecini, dar şi la stat. Statul poate să intervină oricând cu dreptul de preemţiune. Preşedintele nu a promulgat-o din cauza altor chestiuni. Preşedintele nu a contestat dreptul de preemţiune a statului. Parlamentul a fost foarte prompt, dar ministerul Agriculturii a gândit târziu această lege. Românii au drept de preemţiune”, a spus ministrul Agriculturii la REALITATEA TV.

Mircea Geoană: Situația terenurilor agricole trebuie discutată urgent în CSAT

O primă reacţie generată de dezbaterile de la REALITATEA TV privind terenurile agricole din România care pot fi cumpărate de străini, vine din partea fostului preşedinte PSD, Mircea Geoană. Acesta afirmă într-un comunicat de presă că “situaţia trebuie discutată urgent în Consiliul Suprem de Apărare al Ţării”.

“România trebuie sa facă totul pentru a încuraja cetăţenii români să păstreze şi să lucreze terenurile agricole, mai ales că agricultura are o șansă reală de a deveni unul din cele mai puternice motoare de creștere economică. De aceea, zvonurile, alimentate de declarațiile unui angajat al ambasadei Ungariei la București, conform cărora Ungaria are un plan strategic de a cumpăra teren agricol în Transilvania sunt de-a dreptul îngrijorătoare.

Ridicarea restricţiilor la cumpărarea de teren agricol de către persoanele rezidente în UE este o obligaţie asumată de România prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Atâta vreme cât suntem pe o piaţă liberă, neinfluenţată de intervenţionismul altor state, lucrurile sunt în regulă. Însă mi se pare inacceptabil ca un stat – în cazul nostru Ungaria – să se implice deschis în activitatea de achiziţie a terenurilor agricole din alt stat. Este o atitudine lipsită de raţiune, o provocare inacceptabilă care nu face decât să alimenteze o stare de tensiune de care nici noi şi nici Ungaria nu avem nevoie. Statul român, cu toate instituţiile sale, trebuie să combată o asemenea politică a Ungariei.

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu susţin o blocare a investiţiilor străine în agricultură. Dimpotrivă, străinii care au investit în agricultura românească au demonstrat că pot pune pe picioare exploataţii agricole de succes. Dar la mijloc este securitatea alimentară a României, iar vânzarea excesivă a terenului agricol către cetăţeni străini, mai ales în contextul unor iniţiative dubioase precum cea a Ungariei, este în viziunea mea un risc pe care trebuie să îl controlăm foarte bine, fiind o problemă de interes naţional.

Este extrem de clar că există o diferență semnificativă între posibilitățile financiare ale românilor și ale cetățenilor străini interesați să cumpere teren agricol în România. Obligația statului român este să se protejeze prin toate mijloacele legale și instrumentele financiare pentru a atenua crearea unui dezechilibru pe piața funciară. Și aici mă refer inclusiv la creșterea capacității financiare a cetățenilor români de a cumpăra teren agricol. Faptul că Parlamentul României a adoptat deja o lege prin care se oferă facilităţi importante, inclusiv împrumuri garantate de stat, pentru ca cetăţenii români să cumpere teren agricol în propria lor ţară este un prin pas corect. Este o iniţiativă firească ce vine în sprijinul cetăţenilor români lipsiţi de resurse.

Mai mult, orice stat are dreptul să-și apere interesele, chiar și cu riscul de a da naștere unor reacții sau ridicări de sprâncene din partea Bruxelles-ului. În Ungaria, de exemplu, actuala lege limitează dreptul de proprietate a terenurilor agricole la fermierii profesioniști care au trăit și lucrat în Ungaria cel putin trei ani. În Bulgaria, în octombrie 2013, Parlamentul a aprobat o prelungire controversată până în 2020 a moratoriului asupra vânzării terenurilor agricole pentru străini. Sub presiunea Uniunii Europene, legea a fost trimisă la Curtea Constituțională. Bulgaria nu a abandonat, ci a anunțat că ar putea înființa o agenție sau o comisie pentru a impune măsuri restrictive cu privire la utilizarea terenurilor de către străini.

Traian Băsescu era deplin informat despre gravitatea subiectului și a riscurilor aferente. Siguranța alimentară reprezintă un element important al securității naționale și, de aceea, acest subiect ar fi trebuit să se afle pe agenda CSAT cu mult înainte de 1 ianuarie 2014. Deși târziu, acest subiect ar trebui să fie pus pe agenda CSAT cu cea mai mare urgență.

Retrimiterea legii la Parlament, indiferent de motivele reale sau imaginare invocate de dl Băsescu, ar trebui să reprezinte și o invitație pentru noi de a privi textul acestei legi cu și mai multă atenție și să completăm munca depusă de Executiv.”

Geoană: Vreau o soluţie să împiedicăm ca pământul României să fie cumpărat masiv de straini

Senatorul PSD Mircea Geoană a declarat, la Realitatea TV, că doreşte o soluţie care să împiedice cumpărarea masivă de pământ în România de către străini. Invitat alături de Geoană la dezbatere, fostul ministrul de Externe Adrian Cioroianu a ridicat la rândul său problema cumpărării de pământ de către străini, dar a temperat spiritele în privinţa posibilităţii ca statul ungar să se implice direct într-un astfel de demers.

Autorităţile române trebuie să găsească o soluţie pentru a împiedica cumpărarea masivă de pământ de către străini, începând cu liberalizarea intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2014, a declarat la Realitatea TV Mircea Geoană, care a cerut ca problema să fie discutată atât în Parlament cât şi în CSAT.

“Am o problemă cu capacitatea statului român de a anticipa momente delicate. Ştiam că urmează acest moment (al liberalizării), cu toţii am sperat că puterea de cumpărare a românilor va creşte. Ce mă frământă este că acest subiect este unul de securitate naţională, pentru că atunci când rişti să pierzi securitatea alimentară este important. De ce nu s-a reunit CSAT acum un an doi?“, s-a întrebat Geoană.

Senatorul a precizat că ministrul de Externe de la Budapesta a dezavuat declaraţia ataşatului economic de la Bucureşti, care anunţase un posibil plan al statului maghiar de a cumpăra pământ în România. “Problema mea este legată de un posibil plan al Budapestei, în ciuda declaraţiilor, dar şi de dezechilibru de pe piaţa funciară românească”, a spus Geoană.

El a făcut referire la legea propusă de Guvernul român, care minimizează impactul liberalizării şi a cerut parlamentului să “se uite cu mai multă asprime la această lege“, chiar dacă oficialii de la Bruxelles vor ridica din sprâncene.

“Aş vrea să găsim o formulă ca din punct de vedere legislativ să împiedicăm ca pământul României să fie cumpărat masiv de către străini”, a mai spus senatorul.

El a mai explicat că şi Ungaria a încercat să facă exact acelaşi lucru. “Ungaria a adoptat o lege rigidă şi a avut un meci cu Bruxellesul apoi a venit cu o variantă mai atenuată a acestei legi. România poate să rişte o discuţie cu Bruxelles-ul timp în care să ne punem la dispoziţie instrumentele”, a completat Geoană.

Fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu este de acord, în principiu, cu poziţia lui Geoană, dar are o atitudine ceva mai relaxată în privinţa posibilităţilor ca Ungaria să cumpere pământ în România.

“Mie nu îmi e limpede dacă ar merita un răspuns din partea MAE. Nu imi imaginez o declaraţie mai puţin inspirată decât cea a domnului Szabo Jozsef Andor. Evident că un stat care ar dori să facă aşa ceva nu ar anunţa planul printr-un ataşat pe probleme de agricultură de la ambasadă. La ambasada actualului guvern la Bucureşti se dau atâtea mesaje inabile, nedemne de tradiţia diplomatică a ungariei şi nici în consonanţă cu relaţiile pe care le avem cu Ungaria”, a spus Cioroianu.

“E o glumă proastă această propunere de cumpărare de către statul maghiar. Eu am dubii că există acest plan. Cel care trebuia să îl urecheze pe domnul Andor este ministrul de externe de la Budapesta”, a mai spus fostul ministru de Externe.

“Problema e reală, nu din perspectiva Ungariei, ci din cea a altor cetăţeni care au arendat de mult pământ în România iar acum vor să îl cumpere”, a completat Cioroianu.

Romania este singura tara din Europa care nu a facut nicio notificare catre UE pentru instituirea de restrictii la cumpararea terenurilor de catre straini. Rezultatul – 40% din suprafata arabila a tarii de 10 mil. de hectare este acum detinuta de straini cu acte sau fara.La aceasta suprafata se mai adauga alte cateva milioane de hectare detinute de arendasi straini care au drept de preemptiune la cumparare. Plus cateva milioane de hectare de padure. De mentionat ca romanii nu detin nici macar un hectar de teren arabil in vreo tara UE, potrivit datelor confederatiilor de agricultori. Tratatele de aderare, incheiate de tarile UE lasa la latitudinea fiecarei tari problematica vanzarii terenurilor catre straini, acesta fiind una care tine de siguranta alimentara a fiecarui stat. Cu alte cuvinte, problematica vanzarii terenurilor este una nationala, nu una comunitara.Tarile UE care au refuzat sa-si liberalizeze piata funciara si au notificat UE in consecinta nu au primit nicio sanctiune.

In tratatul de aderare la UE incheiat de Romania se precizeaza ca terenul arabil este un “capital”, in vreme ce tari precum Ungaria, de exemplu, au precizat in taratul de aderare ca terenurile sunt “bun national”.

Tratatul de aderare a fost “negociat” cu UE in anul 2004, in timpul mandatului premierului Adrian Nastase.

Negocierile au fost purtate de o delegatie condusa de ministrul de Finante de atunci, Mihai Tanasescu. Din echipa de negociere a facut parte si actualul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin.

ROMANIA: Romania este singura tara din Uniunea Europeana care nu a facut nicio notificare cu privire la vanzarea terenurilor catre straini, in vreme ce toate celelalte tari au notificat UE cu privire la interdictiile aplicate.

In Romania, persoanele juridice straine nu au niciul fel de restrictie la cumpararea de teren arabil si paduri, iar singura restrictie aplicata persoanelor fizice este preeptiunea vecinilor de lot la cumpararea terenului scos la vanzare. De asemenea, pot cumpara teren in Romania si apatrizii sau cetatenii non-UE daca au domiciliul la momentul achizitiei intr-unul din statele UE.

Pana in prezent strainii detin cu acte, potrivit datelor APIA, 800.000 de hectare de teren arabil. In total, strainii detin cu acte sau neintabulate aproximativ 4 milioane de hectare de teren arabil, respectiv 40% din suprafata arabila a tarii. La acesta suprafata se adauga mai multe milioane de hectare de paduri aflate in proprietatea strainilor. Daca polonezii au stabilit distanta de la granite pana la care se poate face cumpararea de teren de catre straini la 150 de km, la noi aceasta cu greu s-a majorat de la 10 km la 20 km doar la presiunile Ministerului Apararii Nationale.

POLONIA: trebuie sa faci dovada ca ai rezidenta timp de 12 ani in tara pentru a putea cumpara teren arabil. Polonia a limitat cumpărarea terenurilor la 150 de kilometri de graniţă.

BULGARIA: Parlamentul a votat pentru extinderea până în 2020 a interdicţiei de vânzare de terenuri agricole către străini. Comisia Europeană a avertizat că aceasta reprezintă o încălcare a angajamentelor internaţionale ale Bulgariei şi că Sofia ar putea fi pasibilă de sancţiuni financiare. În perspectiva aderării la UE în 2007, Bulgaria a modificat Constituţia, ridicând interdicţia impusă străinilor de a achiziţiona terenuri agricole. Un moratoriu care expiră la 1 ianuarie 2014 a fost totuşi introdus şi parlamentarii au decis să-l prelungească până la 1 ianuarie 2020.

UCRAINA: Parlamentul ucrainean a decis, în noiembrie 2012, prelungirea interdicţiei asupra vânzării terenurilor agricole până la 1 ianuarie 2016. Ucraina are o suprafaţă agricolă de 41,6 milioane de hectare, din care terenul arabil reprezintă 32,48 milioane de hectare. Aproximativ şapte milioane de loturi sunt deţinute de persoane fizice. Interdicţia asupra vânzării de terenuri agricole în Ucraina există din 1996 şi urma să expire la 1 ianuarie 2013.

UNGARIA: noile norme europene privind vânzarea fără restricţii a terenurilor agricole ar trebui să fie aplicate începând cu data de 15 iunie 2014, însă Guvernul ungar încearcă să-şi protejeze terenurile agricole prin câteva măsuri drastice. Astfel, persoanele din Ungaria despre care se constată că sunt implicate în vânzarea de teren agricol ungar către străini vor fi pasibile de până la cinci ani de închisoare. “Terenurile agricole ungare vor fi deţinute de unguri”,a afirmat şi primul ministru Viktor Orban, după semnarea unui acord, la Budapesta, cu şeful Camerei agricole ungare. Guvernul ungar a decis, încă din luna aprilie, să ofere spre concesionare 200 de mii de hectare de teren arabil către agricultori, în cadrul unui nou program care se aplică parcelelor de teren care sunt în prezent închiriate prin contracte ce expiră până la 31 mai 2017. Scopul programului este consolidarea fermelor de familie, precum şi a celor mici şi mijlocii. Ungaria intenţionează să reducă ponderea fermelor mari la 20 la sută din terenul arabil total, faţă de 50 la sută în prezent.Prin aceste măsuri, legislaţia ungară încearcă să apere agricultura de speculaţii şi de “capital străin”. Se consideră că până la un milion de hectare de teren agricol din Ungaria au fost vândute deja în mod disimulat unor străini, menţionează publicaţia MTI.

ESTONIA: Guvernul Estonian a facut notificare catre UE, iar acum a scos un draft de lege care prevede ca nu poti cumpara teren decat daca esti cetatean estonian.

GERMANIA: nu poti cumpara teren decat daca faci parte din economia Germaniei, adica, daca faci dovada ca platesti taxe acolo. Germania face apel la un instrumentar sofisticat de protectie a propriilor agricultori si a resurselor funciare nationale – instrumente juridice de preemptiune a colectivitatii locale in favoarea interesului public, legislatie nationala, dublata de regulamente locale, instrumente fiscale, instrumente structurale de amenajare funciara publica, instrumente financiare.

FRANTA: legislatia prevede că proprietarul nu poate face ce vrea pe terenul aflat in proprietatea sa, pentru că acesta face parte din patrimoniul naţional. Franta face apel la un instrumentar sofisticat de protectie a propriilor agricultori si a resurselor funciare nationale – instrumente juridice de preemptiune a colectivitatii locale in favoarea interesului public, instrumente fiscale, instrumente structurale de amenajare funciara publica, instrumente financiare. In Franta, nu mai putin de cinci ministere trebuie sa-si dea acordul pentru incheierea unei tranzactii funciare. Dupa obtinearea acordului de la autoritatile central urmeaza aceeasi procedura pentru obtinerea acordului autoritatilor locale. Practic, toate aceste masuri fac imposibila vanzarea terenurilor catre straini.

Recentele declaraţii ale lui Szabo Jozsef Andor, ataşatul pe probleme agricole de la Ambasada Ungariei din Bucureşti, preluate de presa din Ungaria şi România, potrivit cărora Ungaria ar putea achiziţiona terenuri agricole în Ardeal care apoi să fie date  maghiarilor din România cu venituri scăzute pentru a fi lucrate, au fost primite cu surprindere şi nedumerire atât în ţara noastră cât şi în Ungaria.

De fapt, Zakonyi Botond, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, a şi negat demersul, afirmând că această soluţie s-a lansat doar ca o idee. Dar, potrivit cotidianului ”Nepszabadsag”, ataşatul nu numai că a lansat ideea achiziţionării de către statul maghiar a acestor terenuri, ci a şi menţionat programul, denumit ”Pământ în schimbul rentei viagere”, precum şi modalitatea de a-l pune în aplicare. Potrivit planului vehiculat de oficialul ungur, cel care îşi cedează terenul statului maghiar, va primi o rentă viageră şi-şi va menţine şi dreptul de proprietate. Szabo a amintit şi că se vor organiza în Ardeal birouri speciale în acest scop.

”Nepszabadsag” a citat în continuare din interviu, respectiv că ataşatul nu se teme de complicaţii diplomatice deoarece UE sprijină achiziţionarea de terenuri în ţările membre, iar România şi-a elaborat legea după modelul Ungariei. Întrebarea pe care şi-o pune ziarul este ce efecte va avea propunerea asupra opiniei publice din România, ţinând cont de faptul că este puţin probabil ca Bucureştiul să achiziţioneze, la rândul său, pământ, de pildă în Dunantul, în vestul Ungariei.

Pe de altă parte, analişti de la publicaţia „Stratfor“ afirmă că achiziţionarea de către Ungaria a terenurilor agricole în Ardeal se înscrie în tendinţa geopolitică a Europei centrale, în condiţiile în care criza UE se accentuează, iar Rusia se întăreşte.  Măsura poate semnifica, susţin analiştii, reţinerile Ungariei în contextul dinamicii regionale, dar poate fi interpretată şi din perspectiva apropiatelor alegeri din Ungaria, în sensul atragerii alegătorilor maghiari din Ardeal cu dublă cetăţenie care au drept de vot şi care, în mare parte, simpatizează cu Fidesz, partidul premierului de dreapta, Viktor Orban. 

Liderul grupului PSD din Senat, Ilie Sârbu, a declarat, vineri, că “abordările panicarde” din spaţiul public despre “intenţia Ungariei de a cumpăra Ardealul, odată cu liberalizarea vânzării terenurilor agricole”, sunt extrem de periculoase şi promovează un scenariu fals. 

“Abordările panicarde din spaţiul public, referitoare la intenţia Ungariei de a cumpăra Ardealul, odată cu liberalizarea vânzării terenurilor agricole, sunt extrem de periculoase şi promovează un scenariu fals. Nu există nicio decizie oficială a Guvernului de la Budapesta, care să susţină o astfel de intenţie. Nu cred că este bine să comentăm fie şi ele declaraţiile unui ataşat al ambasadei de la Bucureşti, atâta timp cât MAE maghiar anunţă că nu există un astfel de program”, precizează Ilie Sârbu, într-un comunicat de presă intitulat “Nu ar trebui să alimentăm ipoteze de tip tabloid cu privire la vânzarea terenurilor agricole către cetăţenii UE”.

Ilie Sârbu menţionează că, în ceea ce priveşte Legea privind cumpărarea terenurilor agricole, trimisă de preşedinte la reexaminare, trebuie să spună că a fost tocmai soluţia de a împiedica vânzarea acestor terenuri către oricine, introducând un anumit tip de condiţii fireşti.

“Liberalizarea vânzării terenurilor agricole a fost decisă în timpul guvernării Alianţei Dreptate şi Adevăr, în acord cu obligaţiile României faţă de UE. Legea propusă de Guvernul USL aducea o reglementare utilă“, precizează Sârbu.

Conform Tratatului de aderare la UE, România s-a angajat ca la 1 ianuarie 2014 să liberalizeze piaţa funciară, astfel încât cetăţenii străini, persoane fizice, din comunitatea europeană să poată cumpăra fără restricţii terenuri agricole. […]

România şi-a jucat prost cărţile în timpul negocierilor purtate de PSD pentru aderarea la Uniunea Europeană, astfel că liberalizarea pieţei funciare s-a făcut prea devreme şi i-a prins pe români nepregătiţi. Spre comparatie, Ungaria sau Polonia şi-au impus priorităţile la Bruxelles.

România, ca stat european, trebuie să respecte regulile pieţei unice. Adică, jucătorii să beneficieze de aceleaşi drepturi şi să aibă aceleaşi obligaţii. Numai că agricultorii români, atât simplii ţărani, cât şi cei care au firme, nu au plecat la drum de pe picior de egalitate cu cei din statele cu vechime în UE, cel puţin în ceea ce priveşte puterea financiară.

Negocierile pentru aderare s-au făcut în grabă, apreciază europarlamentarul PDL Rareş Niculescu.

“Negocierile au fost încheiate priprit, tocmai pentru ca PSD să poată anunţa în timpul campaniei prezidenţiale din 2004 că s-a bătut palma cu UE. Puteam să luăm exemplul altor state estice, care au obţinut ca liberalizarea pieţei funciare să se realizeze la şapte ani de la aderare, cu posibilitatea prelungirii cu încă trei ani a acestui termen”, ne-a declarat europarlamentarul român.

Aşa se face că în Tratatul de aderare nu a fost inclusă şi posibilitatea amânării termenului de la care cetăţenii străini să poată cumpăra pământ agricol în România. Astfel, piaţa a fost liberalizată de la 1 ianuarie 2014. Până la această dată, străinii puteau cumpăra terenuri dacă înființau un simplu SRL la noi.

Ameninţaţi cu puşcăria

Polonia, cu care politicienii compară adesea România, a ştiut cum să-şi joace cărţile. Statul care a aderat în 2003 la UE, deci mai devreme cu 4 ani faţă de România, va liberaliza piaţa funciară de abia în 2016. Ungaria a obţinut în 2010 acordul Comisiei Europene pentru a prelungi perioada de tranziţie pentru achiziţionarea de terenuri agricole în această ţară până la 30 aprilie 2014.

Între timp, autorităţile conduse de premierul Viktor Orban i-au ameninţat pe unguri că vor sta la puşcărie cinci ani dacă îşi vor vinde terenurile străinilor. În Legea Pământului adoptată în 2012 şi care va intra în vigoarea de la 1 mai 2014 a fost introdusă obligativitatea ca persoanele fizice care vor să cumpere să aibă şi studii agricole. Spre comparaţie, parlamentarii şi Guvernul României au scos din legea privind vânzarea terenurilor agricole această prevedere.

Slovacia, Lituania şi Letonia ar fi trebuit să liberalizeze piaţa funciară din aprilie 2011. Pentru că înainte de aderare politicienii acestor ţări au ştiut să apere interesele fermierilor locali, în 2011 Comisia a aprobat prelungirea termenului până în aprilie 2014. Mai mult decât atât, ministrul slovac de resort a declarat public că se doreşte înăsprirea legilor, astfel încât cei care nu fac agricultură să aibă un traseu foarte greu de parcurs pentru a cumpăra teren. 

Străinii vor face legea

Fermierii din vechea Europă au beneficiat ani de zile de subvenţii sau programe de sprijin, iar băncile i-au susţinut prin acordarea de credite mai ieftine. Aşa se face că au devenit mai productivi şi mai profitabili. 

Cei din România nu au avut parte de aceeaşi susţinere. Drept urmare, liberalizarea pieţei funciare i-a prins nepregătiţi. “Fermierii nu sunt capitalizaţi. Poate 1% din fermierii mai mari le pot face faţă financiar străinilor. Suprafeţele bune au fost deja cumpărate de firme şi zeci de mii de hectare sunt în proprietatea unor companii cu 99% acţionariat străin şi 1% acţionariat român”, ne-a declarat Ion Cioroianu, preşedintele Asociaţiei Fermierilor din România. 

Astăzi, mai mult de un milion de hectare de teren agricol sunt în proprietatea străinilor, iar alte două sunt controlate de aceştia, potrivit datelor EVZ.

Scandalul maghiar 

Modul în care este reglementată piaţa funciară a reintrat în atenţia publică după ce în presa maghiară a apărut declaraţia ataşatului pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. Potrivit acestuia, Budapesta se pregăteşte să plătească rentă viageră cetăţenilor unguri care vor cumpăra terenuri agricole în zonele locuite de secuii din Transilvania şi vor ceda dreptul de exploatare guvernului maghiar.

Terenurile agricole din România sunt o investiţie profitabilă pentru străini pentru că sunt fertile, costurile cu forţa de muncă sunt mici şi preţurile chiar şi de 12 ori mai reduse decât cele din ţările din vechea Europă. În 2012, preţul mediu pe hectar a fost în România de 3.680 euro, de 3.000 euro în Ungaria şi de 11.000 euro în Germania şi Spania, potrivit studiului International Farmland Focus 2012, realizat de o companie imobiliară londoneză, cu 500 de filiale la nivel mondial. La acea vreme, cele mai scumpe terenuri din UE se vindeau în Olanda (48.000 euro/hectar), iar cele mai ieftine în Bulgaria (1.600 euro).

Nota noastra:

Asadar, primejdioase sunt stirile si opiniile pe tema vanzarii terenurilor agricole – si alea destul de putine si absente de la majoritatea televiziunilor! -, nu realitatile in sine!

Comunicatul intaiului socru al tarii, senatorul Ilie Sarbu este de un mare si nemarginit tupeu. In primul rand, dezinformeaza: afirma explicit ca nu exista o decizie a guvernului de la Budapesta in aceasta privinta. Dar guvernul de la Budapesta nu a negat nimic legat de acest proiect. Doar ambasadorul a avut o reactie neconcludenta. Si faptul ca nu exista ca lege nu inseamna ca nu exista ca proiect – pus la punct exact cum a fost descris in presa – inclusiv in cea maghiara (din Ungaria). In al doilea rand, minte: nu guvernul ADA a decis vanzarea terenurilor agricole, caci capitolele de negociere au fost incheiate in 2004 (http://www.mae.ro/node/1543). Guvernul ADA a intrat in functiune abia la sfarsitul anului 2004, deci nu a avut timp fizic sa faca asa ceva.

In ceea ce priveste teza “prafului electoral”, cel putin la maniera in care e redat articolul din Stratfor pe Adevarul, agentia americana nu ar fi opinat asa ceva. Tocmai ca pune accentul pe situatia geopolitica si arata un interes electoral (care era evident, oricum) al lui Orban pentru maghiarii din Romania, insa asta nu inseamna nicidecum “praf” – adica promisiuni goale de continut. Guvernul Ungariei a luat multe decizii cu interes electoral, insa DECIZII, nu sloganuri cum a vandut USL ca sa faca apoi exact invers.

Si, dincolo de problema Ungariei, ideea e ca noi avem cea mai antinationala lege a vanzari terenurilor din Europa!

Terenuri-de-vanzare--Acum-este-momentul-de-investitii-

***

***


Categorii

Agricultura/ Satul romanesc, Andrei Dîrlău, Articolele saptamanii, Destramare teritoriala? (Regionalizare, autonomie), George Friedman/ Stratfor, Opinii, analize, Pagini laice, Pagini Ortodoxe, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Ungaria, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE), Video, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Familia ortodoxa: NOI DAM PAMANT!/ Cum au procedat ALTE TARI?/ Ilie Sarbu critica “ABORDARILE PANICARDE” si “TABLOIDE” pe tema VANZARII TERENURILOR AGRICOLE/ Planul ORBAN si teza falsa a “prafului electoral”

  1. Ceea ce inaintasii nostri nu au facut si au platit cu sange plamadirea acestei tari, fac conducatorii de azi in numele democratiei , globalizarii si UE.Daca inainte cand veneau , sa zicem , turcii , era mare pregatire de razboi.Asa facea Stefan cel Mare , Mircea cel Batran , si alti mari conducatori ai acestui neam , azi se da pamantul tarii cu bani.Inainte pretul era sangele, acum banii.Va disparea probabil tara asta.Poate asa vrea Domnul.La cati bani au occidentalii se va vinde ca painea calda.

  2. Baronii locali au constientizat de mult valoare pamantului si au acumulat pana acum suprafete importante.Primarul de la noi din sat are…400 HA, cu acte in regula.Cum a fost posibil?Suprafete mari nerevendicate de fosti boieri au fost luate cu hapca de noul ciocoi.Vine vremea cand va avea drept de viata si de moarte asupra noastra,dar consatenii mei dorm ca celebrul porc Pricoke,din desenul animat(http://www.youtube.com/watch?v=aerj4qXPHJc).

  3. @admin
    Ca sa fac haz de necaz,primarul meu e mai instarit ca Basescu.

  4. Mda, acuma noi “dam pamant” in loc sa “vrem pamant”…

    Problema este ca desi ne-am trezit acuma ca legea permite cumpararea terenurilor de catre straini, in realitate permisivitatea asta fata de straini s-a facut, in mod strategic, cu mult timp inainte. In primul rand am putea spune ca incepand cu comunismul s-a creat un vid al adevaratului sentiment national. Atunci ni s-a bagat pe gat patriotismul asimilat cu comunismul si, mai apoi, romanul nostru a respins la pachet ceea ce era national importand, in acelasi timp, ceea ce era strain. Mai pe scurt, ce este romanesc este vazut ca fiind prost si ce este strain este vazut ca fiind bun. Si uite asa, dupa ce cultura altor neamuri s-a infiltrat la noi, si duhurile altor popoare le-am primit cu bratele deschise, s-a ajuns sa ne vindem ceea ce mai era romanesc, de la inteprinderi la solul si subsolul tarii.

    Acum, ceea ce vedem ca se materializeaza prin cumpararea pamanturilor, si nu numai, de catre straini, nu este decat o manifestare vazuta a ceea ce s-a intamplat mai intai in duh. Caci, nu-i asa: totul se leaga si se dezleaga in duh?! S-a ajuns prea departe pentru ca romanul nostru a pierdut adevaratul sentiment de nationalitate. Si nu numai, ci, as indrazni sa spun ca ne-a ajuns judecata lui Dumnezeu pentru cate avorturi s-au facut la noi in tara si pentru cat alte faradelegi s-au comis. Altfel spus devenim in mod din ce in ce mai vizibil robii libertinajului.

    Din pacate constat ca sunt unii care polarizeaza, spunand ca: “ce ne pasa de pamant?”, si ca ar trebui sa ne pese de pacatele noastre, fara sa inteleaga ca exista o legatura stransa intre acestea, tot asa cum exista intre trup si suflet. Si daca se taie un madular, nu se poate spune ca sufletul isi vede de problemele sale si ramane trupul cu durerile lui. Te doare tot. Asa si cu trupul tarii, caci nu se poate sa nu te doara cand vezi ce se implanteaza in el, si ce se mai si taie din el. Se cioparteaza chipul national. Romania noastra nu mai este de mult rotunda ca o prescure. Cine mai crede astazi ca pamantul nostru este sfant? In orice caz nu generatiile care nu mai au radacini. Din pacate globalizarea merge inainte si se niveleaza nu numai tari ci si gandiri. In intoxicatia la care s-a ajuns, mare lucru sa se mai respire crestineste, si sa se traiasca astfel.

  5. noi dam paduri!

    ce se ascunde în spatele celei mai mari afaceri cu păduri din România

    http://www.riseproject.ro/articol/ce-se-ascunde-in-spatele-celei-mai-mari-afaceri-cu-paduri-din-romania/

    O suprafață de două ori mai mare decât Bucureștiul, 43 de mii de hectare de pădure din județul Bacău, a fost promisă spre înstrăinare, anul trecut, printr-un precontract secret, unei controversate companii nemțești care și-a anunțat săptămâna aceasta insolvența în Germania.

    Falimentul acestei companii, denumită Prokon, a dat naștere unui uriaș scandal în Germania după ce 70 de mii de investitori au aflat că și-ar putea pierde banii investiți în această firmă. Pierderile pot atinge un miliard și jumătate de euro iar acest lucru a determinat-o pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, să declare că vor fi revizuite legile în ceea ce privește protecția investitorilor.
    RISE Project și publicația germană Die Welt au investigat dedesubturile acestei controversate afaceri.

  6. Acum am gasit acest text care priveste, stim cu totii, unul dintre cele mai grave, fatidice as zice, episoade ale istoriei acestui popor incercat.

    Din nou imi exprim parerea ca fara rugaciune zilnica, cu durere in suflet pentru aceasta tara (si pamant) imbibata de sangele celor care s-au jertfit pentru ca ea sa existe si sa supravietuiasca, fara cererile noastre CONCERTATE neincetate catre Dumnezeu ca sa inlature toata aceasta clasa politica ce reprezinta, poate, napasta atrasa de pacatele noastre si ale inaintasilor nostri, fara eforturi sistematice de curatire a noastra si a copiilor nostri prin pocainta, vigilenta, lipire de Dumnezeu si rugaciune, ca sa ne asculte Domnul cererile – ei bine, fara toate acestea, ma tem ca pur si simplu nu vom rezista si, peste nu mult timp, nu doar Romania dar si amintirea ei se vor sterge fara urma din istoria omenirii. Intelegerea la nivel intelectual a lucrurilor si demersurile lumesti de atragere a atentiei sunt, desigur, extrem de importante, dar la nivelul la care ne aflam – aproape, tot mai aproape de fundul prapastiei – ele nu mai pot fi suficiente: numai interventia divina ne mai poate salva. Sa strigam ca vaduva din pilda judecatorului nedrept, cu incapatanare si credinta nestramutata, dand in schimb prinosul nostru de fapte si neprihana, ca raul sa fie inlaturat, pacatele neamului iertate si tara noastra innoita si puternica. Este o parere, si rog sa mi se ierte tonul ‘moralizator’, dar uneori cand privesc ce se intampla incepe sa ma bantuie disperarea…

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare