VANDALISM ANTI-VIATA LA CLUJ/ Freudo-marxismul: originile TERORISMULUI CULTURAL anticrestin si antifamilie/ “Pamflet” gay: “Fiii voştri vor deveni slujitorii noştri şi vor face ce le vom spune noi. Vor fi replămădiţi după imaginea noastră”

28-02-2015 23 minute Sublinieri

Suedia: ABOLIREA COMPLETA A FAMILIEI si LEGALIZARERA POLIGAMIEI/ Inginerie genetica horror: COPII DIN “PARINTI” DE ACELASI SEX/ SUA a numit un AMBASADOR MONDIAL pentru LGBT
avort-cluj

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă, 28 februarie 2015

Pentru prima oară în România, la Cluj se desfăşoară de 10 zile campania “40 De Zile Pentru Viață”, o mişcare civică de conştientizare a valorii vieţii copiilor nenăscuţi prin veghe paşnică şi rugăciune în faţa Clinicii de Obstetrică-Ginecologie „Dominic Stanca”, unde fac avorturi. Participă voluntari de diverse confesiuni, care se schimbă în ture, astfel încât veghea să continue de la ora 07:00 dimineaţa şi până la ora 19:00, inclusiv sâmbăta şi duminica.

Campania “40 De Zile Pentru Viață” este cea mai mare mișcare pentru viață din istorie, coordonată la nivel internațional, ce implică peste 650.000 de voluntari în 559 de orașe, din 27 țări. Începând din 2007, rezultatele sunt: 9.699 de copilași salvați de la avort, 107 de convertiri în rândul persoanelor implicate în avorturi și 59 de centre de avort închise.

În noaptea dintre a opta şi a noua zi, efortul voluntarilor pro-viaţă a fost umbrit de o acţiune de devastare care a tensionat puţin relaţiile dintre lucrătorii clinicii şi voluntarii pro-viaţă. Peste noapte, pe pereţii exteriori ai clinicii unde se face veghea pro-viaţă au apărut grafitti-uri cu mesaje pro-avort şi feministe:

„CORPUL MEU. ALEGEREA MEA!!!”

Am stat de vorbă despre aceasta şi despre felul în care se poziţionează trecătorii faţă de acţiunea lor, cu Iulia Călinescu, Coordonatoarea voluntarilor clujeni ai acţiunii “40 De Zile Pentru Viață”.

Care este reacţia străzii la acţiunea voastră?

În general, opinia este foarte pozitivă. Unii chiar ne aduc mâncare şi apă.

Ce le spuneţi celor care vă abordează, spunând că nu sunt de acord cu voi?

Am avut două-trei incidente în care unii au trecut pe lângă noi şi au înjurat, au vorbit urât, au strigat la noi. Din experienţa americanilor, care au mai făcut astfel de acţiuni, ştim că adversarii au acest stil de reacţie violentă.

A fost, de exemplu, o doamnă foarte pornită, care a făcut scandal mare, condamnându-ne cu argumentul că ne pasă doar de copii, nu şi de mame, că e corpul mamei şi nu putem dicta noi ce să facă. Dar am avut şi un bărbat cu care, deşi nu era de acord cu noi, am purtat o discuţie foarte civilizată. A pus întrebări, a argumentat că bărbaţii nu ar trebui să aibă vreun cuvând de spus în astfel de cazuri, ba chiar a opinat că ar fi în regulă să omori un copil chiar şi până la vârsta de doi ani!

Noi nu omitem să le spunem oamenilor că tocmai bărbaţii trebuie să aibă un cuvânt important de spus în această chestiune, din moment ce majoritatea cazurilor de avort se explică prin faptul că soţii sau partenerii pun presiune pe femei să întrerupă sarcina. Le spunem oamenilor că majoritatea femeilor vor un bărbat responsabil, care să îşi asume copilul.

Ce ne puteţi spune despre incidentul din noaptea de 25-26 februarie 2015, când pereţii clinicii „Dominic Stanca” au ofst vandalizaţi?

În afară de Clinica „Dominic Stanca”, a mai fost vandalizată şi Clinica Pro Vita. Pe camerele de asupraveghere ale acesteia s-au întregistrat trei tineri pe la miezul nopţii – două fete şi un băiat – care au inscripţionat pereţii exteriori cu lozinci.

Nu înţeleg de ce au ales să se exprime prin astfel de acte de vandalism, mai ales că ne pot găsi în faţa clinicii 12 ore pe zi şi ne pot transmite ce vor. Aceasta ne-a tensionat relaţiile cu Clinica „Dominic Stanca”, mai ales că inscripţiile sunt foarte greu de curăţat, cu soluţii scumpe şi aparat special, în timp ce nimic nu poate garanta că lozincile nu vor reapărea peste noapte.

În SUA, ar fi avut loc un contra-protest în loc să se aducă pagube proprietăţilor private. Dar acest incident a atras atenţia şi se va mobiliza şi mai multă lume. Nu am sperat să se ajungă la lucruri atât de radicale, dar acum mergem inainte. Scopul este sa trezim pe toată lumea.

Freudo-marxismul: noua utopie

de Andrei Dîrlău, absolvent al Facultăţii de Limbi Străine şi al Facultăţii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucureşti, al celei de Relaţii Economice Internaţionale de la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

Prezentăm aici volumul, în curs de publicare, Freudo-marxismul: noua utopie, subintitulat Ideologia corectitudinii politice – avatar al marxismului cultural. Este o antologie, formată din texte ale unor autori americani și români, privind fenomenul numit political correctness, abordat ca o formă deghizată sub care comunismul a supraviețuit, s-a impregnat și a proliferat, incognito, în lumea neoliberală de azi: o lume pe care a permeat-o, a infuzat-o, cu care s-a contopit organic, în Statele Unite mai ales, până la punctul în care aproape nu mai poate fi distins de acesta, devenit aproape insesizabil din cauză că s-a „normalizat”.

(Intertitlurile aparţin redacţiei Stiripentruviata.ro)

Deși tezele economice ale marxismului clasic au fost invalidate de eșecul economiilor răsăritene, precum și, în plan teoretic, de economiști precum Alfred Marshall, de școala austriacă etc., iar cele politice – de istoria represiunii sângeroase exercitate de sistemele invariabil totalitare care le-au transpus în practică în secolul XX, totuși comunismul nu pare azi compromis, exercitând încă o inexplicabilă seducție asupra unor intelectuali ce vorbesc de o înviere a lui „a treia zi” [1].

Dar a murit oare comunismul? Oare a eșuat el cu adevărat? Credem că eşecul său a fost doar parţial, căci şi-a atins totuşi scopuri importante, precum decimarea elitelor și enormele dislocări axiologice și avarii produse tradiţiei. În realitate, comunismul nu este doar o „modernitate eşuată”, cum pe bună dreptate şi bine argumentat îl numeşte Radu Preda, ci şi – paradoxal şi în aceeaşi măsură – o modernitate reuşită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj în postmodernitate. La un anume nivel, comunismul şi-a îndeplinit rolul distructiv, s-a metamorfozat şi, prin componenta lui cea mai virulentă, freudo-marxismul, a devenit metastazat în ţesutul neoliberal al societății, americane în special, cu care a fuzionat până la a deveni indiscernabil.

„De multe ori când ne uităm spre Vest”, spune dl. Pleșu, „găsim acolo o foarte vie gândire de tip marxist”[2]. Așa este, dar care este explicația? Cum de am ajuns să importăm de acolo marxism, fie și sub o formă reșapată? Cum de s-a infiltrat el în aspecte ale vieții pe care, mai ales societatea românească, obișnuită cu reflexele a 45 ani de comunism, nu o asociază sub nicio formă cu marxismul?

Volumul răspunde pe larg la aceste întrebări. Aici schițăm doar câteva repere istorice și analitice.

Așa cum arată R. Raehn [3], după succesul revoluției din octombrie 1917 au loc revolta Spartakistă din Berlin, înființarea Sovietului din Bavaria și a Republicii comuniste maghiare a lui Bela Kuhn în 1919, în același timp cu invazia Poloniei de către Troțki. Dar Armata Roșie e învinsă pe Vistula în 1920, Spartakiștii, Sovietul bavarez și guvernul lui Bela Kun sunt înlăturate (ultimul chiar de trupele române) și nicăieri revoluționarii marxiști nu sunt susținuți de clasa muncitoare oprimată, sub stindardul marxismului, ceea ce contrazice flagrant teoria economică și politică și profeția lui Marx privind unirea proletarilor. Acest eșec trebuia explicat și impasul – depășit. Soluția găsită de cominterniștii Antonio Gramsci și Georg Lukacs, apoi Wilhelm Reich și membri ai Școlii de la Frankfurt precum Herbert Marcuse, este marxismul cultural sau freudo-marxismul.

Să creăm omul nou şi revoluţia e garantată!

Din analiza lor, concentrată mai cu seamă pe „suprastructura” culturală a societății decât pe structura economică, reiese că revoluția marxistă nu va triumfa la nivel global, cum prevăzuse Marx, cât timp muncitorii și țăranii vor fi „contaminați” de creștinism, de morala și relațiile de familie tradiționale, trăind într-o societate structurată organic pe principiile eticii creștine, mai importante decât neajunsurile exploatării economice. Pentru ca noua lume marxistă să ia ființă trebuie desființată societatea existentă. Gramsci, arestat de Mussolini, scrie în faimoasele „Caiete din închisoare”: cât timp muncitorii au suflet creştin, nu vor răspunde apelurilor revoluționare. Teoria lui despre hegemonia culturală ca mijloc al dominației de clasă presupune crearea unui om nou comunist înainte ca revoluția să fie posibilă. Lukács (căruia Istorie și conștiință de clasă i-a adus recunoașterea ca „cel mai inteligent teoretician marxist de după Marx”) afirmă și el: Distrugerea revoluționară a societății e unica soluție (s.n.). O asemenea răsturnare de proporții mondiale a valorilor nu poate avea loc fără anihilarea vechilor valori și crearea unora noi de către revoluționari”. El fixează ca scop prioritar distrugerea fundamentului familial şi civilizațional creştin al Occidentului.

Ungaria, 1919: Crearea omului nou prin „terorism cultural” şi educaţie sexuală

Devenit vicecomisar pentru cultură sub regimul bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919,Lukács a lansat ceea ce va fi cunoscut sub numele de „terorism cultural”, inclusiv un program radical de educație sexuală în școlile ungurești. Copiii erau instruiți în teme precum „iubirea liberă”, raporturile sexuale, natura „arhaică” a codurilor familiei burgheze, caracterul demodat al monogamiei și irelevanța religiei ce privează omul de plăceri. Femeile erau instigate la revoltă împotriva normelor sexuale tradiționale. Campania „Terorismului cultural” inițiată de Lukacs a fost precursoarea a ceea ce „corectitudinea politică” va genera mai târziu în școlile americane.

Şcoala de la Frankfurt s-a născut la Moscova

În 1923 Georg Lukács şi Wilhelm Münzerberg [4] au o întâlnire cu marxiştii sovietici la Institutul Marx-Engels din Moscova. La această întâlnire, din ordinul lui Lenin, a participat şeful CEKA, Felix Dzerjinski. Acolo s-a decis de către intelectuali marxiști afiliați Partidului Comunist german înfiinţarea Institutului de Studii Sociale marxiste în cadrul Universităţii din Frankfurt: viitoarea Şcoală de la Frankfurt. Primul său director a fost Carl Grünberg, filosof marxist născut la Focșani în 1861. Mai târziu, mergând pe linia lui Lukács, Institutul avea să-l conjuge pe Marx cu Freud, producând Freudo-Marxismul. Determinismul economic a fost înlocuit cu cel cultural.

Aici, termenul „cultură” trebuie înţeles în accepţia largă, de civilizaţie sau societate, a cuvântului german Kultur, aşa cum e folosit de Sigmund Freud în Das Unbehagen in der Kultur [5].

Chiar în această lucrare din 1930 Freud îşi dezvoltă teoria ce va fi preluată de neomarxişti şi grefată pe marxism. Freud pretinde că civilizaţia ar avea o natură represivă în raport cu instinctele primare ale individului – a căror satisfacere, în virtutea principiului plăcerii, ar constitui sursa fericirii şi însuşi scopul vieţii [6]. Prin legi ce pedepsesc crima, violul, adulterul etc., posibilităţile individului de a-şi găsi fericirea ar fi, chipurile, grav restrânse, societatea civilizată devenind astfel principala sursă de nefericire a oamenilor. Nefericirea se traduce adesea prin nevroze cauzate de aceste frustrări. Pulsiunea nativă a ego-ului spre agresivitate şi moarte e reprimată de societate, generând un super-ego cultural ce ar acţiona ca o conştiinţă socială sau o instanţă represivă colectivă.

Revoluţia proletară devine revoluţie sexuală

La neomarxişti, eliberarea de acest „supra-eu” social represiv devine eliberarea de puterea represivă a statului democraţiei occidentale şi a creştinismului instituţionalizat.

Ideea ingenioasă a neo-marxiştilor a constat pur şi simplu în înlocuirea represiunii economice din marxismul clasic, respectiv exploatarea clasei muncitoare de către capitalişti, cu represiunea sexuală din teoria freudiană, respectiv reprimarea cetăţenilor în societatea de inspiraţie creştină care le interzice manifestarea liberă a erotismului, frustrându-le satisfacerea sexuală plenară.

Nedreptatea nu mai constă în oprimarea proletariatului de către burghezie în goana după profit, ci în oprimarea tuturor de către o civilizaţie ce le reprimă libidoul prin tabu-uri şi restricţii. Soluţia: distrugerea acestei civilizaţii, revoluţia totală, liberalizarea radicală şi abolirea tuturor normelor, restricţiilor şi tabu-urilor ce îngrădesc instinctele primare. Iar categoriile cele mai reprimate, pretinde Marcuse, sunt minorităţile sexuale şi rasiale, femeile, tinerii.

În acest scop, membrii Şcolii de la Frankfurt vor elabora noua teorie critică, de la care se vor revendica apoi toate grupările radical-minoritare, şi care va sta la baza conceptului postmodern de deconstructivism.

Existau și alte tentative de acest gen: în 1928, la Al Doilea Congres Internaţional pentru Reformă Sexuală, ţinut la Copenhaga, Kurt Hiller, succesor al lui Magnus Hirschfeld (numit şi „apostolul indecenţei”) ca preşedinte al organizaţiei homosexualiste Comitetul Ştiinţific-Umanitar, a încercat şi el, sprijinit de marxişti notorii precum Karl Kautsky, o fuziune între Freud şi Marx, lansând ideea că homosexualii ar fi un „grup oprimat” [7].

În 1933, când naziștii au venit la putere în Germania, membrii Școlii au plecat în exil, cei mai mulți în America. Aici neomarxistul Herbert Marcuse e cel ce va dezvolta această teză, absolutizând criteriul sexual în „emanciparea” Occidentului şi concepând o societate a „perversităţii polimorfe”, văzute ca „eliberare sexuală”. El consideră, ca şi Erich Fromm, că distincţia dintre sexe nu e un dat natural, ci un construct.

Multiculturalismul, unealta deconstructivismului cultural şi social

Paradisul material, insuficient pentru Occident, trebuia dublat de paradisul senzual erotic postulat de neomarxistul Marcuse. Strategia articulată de el era menită:

să demanteleze societatea americană, folosind diversitatea şi multiculturalismul ca pe nişte «răngi» cu care să demoleze structura acesteia, bucată cu bucată. El i-a opus pe negri albilor, punând «grupurile victimă» în conflict cu societatea în ansamblu. Teoria lui Marcuse despre grupurile-victimă ca noul proletariat, combinată cu teoria critică a lui Horkheimer, a pătruns în mediul universitar american, unde a devenit baza mişcării post-structuraliste (studii «de gen»/LGBT/queer). Toate îşi descriau făţiş menirea: de a aboli valorile tradiţionale creştine, tradiţiile acceptate ale culturii occidentale, şi a le înlocui cu un relativism moral ce pune semnul egal între toate culturile şi filosofiile – cu excepţia civilizaţiei apusene «exploatatoare şi rele» [8].

Aceasta e azi ideologia oficială în toate campusurile universitare americane. Marcuse specula că progresul tehnologic şi „raţionalitatea technologică” vor duce la apariţia unei noi ordini sociale şi unei noi forme umane. El a postulat o utopie a libertinajului nelimitat (numit „de-sublimare”): omul, emancipat de orice norme morale restrictive, îşi va „reintra în drepturi” prin patimile sale. Obiectele dorinţelor sale vor fi modelate de voinţa sa liberă, fără a trebui să le apere împotriva unei societăţi ostile, „imature, represive”. Marcuse predică eliminarea oricărei constrângeri morale, descătuşarea tuturor apetitelor şi patimilor, o societate total liberalizată erotic, populată de o nouă formă umană, un „om nou”: un soi de Phoenix ce va învia din cenuşa industrialismului modern [9].

Freudo-marxismul ca anti-antropologie

În realitate, freudo-marxismul promovează o falsă antropologie, mai corect spus o anti-antropologie”. În baza unui relativism aberant, noua ideologie a corecţiei politice a ajuns să pretindă că genurile au devenit „fluide”: simple convenţii pe care postmodernismul le botează „roluri”, determinate nu de anatomia şi fiziologia cu care omul se naşte, ci de propria alegere. „Genul” ar deveni o „şaradă” ce poate avea „soluţii” diverse şi aleatorii, cu sau fără ajutorul unui chirurg. Asistăm la un narcisism radical, ce duce la desubstanţializarea sinelui şi pulverizarea persoanei umane.

Graniţa dintre natural şi sintetic se estompează, devenind tot mai arbitrară. Firea umană e redefinită, schimonosită într-o „natură” artificială, confecţionată tehnologic şi „legitimată” mediatic. Chipul omenesc devine o caricatură ce-şi sfidează modelul divin. Singura lege universală devine hedonismul nelimitat, ce transformă omul într-un agregat fără memorie şi fără identitate, altul de la o clipă la alta. Definiţia sa e redusă la o continuă succesiune de experienţe, fără nevoia sau posibilitatea de a menţine un „sine” sau o „personalitate” stabilă. Omul devine un flux de trăiri şi experienţe, fără trecut şi deschis oricărui viitor. Până şi datele sale biologice devin „opţiuni” private, supuse aceloraşi alegeri arbitrare dictate de patimi.

Paradisul eliberării sexuale, utopia noilor marxişti

Aşa cum anticipa Marcuse, extazul (erotic), nu persoana, este cel ce devine substratul identităţii, într-o lume în care evoluţia tehnologică induce o permanentă schimbare şi ca urmare riscul inevitabil al alienării. Existenţa nu mai e guvernată de nici un principiu, cu excepţia celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi iresponsabilitatea sunt implicite. Tranzienţa radicală, ca unică realitate de necontestat, aboleşte normele etice tradiţionale. Eticul e înlocuit de estetic, la rândul lui guvernat de norme cu totul relative, mergând de la sordid până la grotesc și monstruos. Existenţa încetează a se mai supune raţionalităţii, decenţei sau bunului simţ, alterările dramatice ale biologiei şi psihologiei având implicaţii şocante.

În final, însuşi ontologicul este alterat. Căci, oare, va mai putea omul trăi astfel? Şi cum? Cu o singură condiţie: să înceteze a mai fi om. Dar asta se şi doreşte: crearea unui „om nou”, dezumanizat, infinit maleabil şi obedient. Tocmai în virtutea iluziei sale că el ar fi cel care alege permanent, el va fi în realitate cel ce nu alege niciodată. Da, îşi va putea alege „genul şi partenerii” aşa cum alege canalele TV cu telecomanda. Dar de fapt patimile sale vor alege pentru el. Prin intermediul lor, el va fi astfel pururea la cheremul alegerilor induse de demon. Acesta este viitorul pregătit omului în societatea post-creştină de corectitudinea politică: un om inconsistent şi în ultimă instanţă inexistent, epitom al unei utopii de coşmar. […]/ integral pe stiripentruviata.ro

Homosexualismul ca ideologie: revoluţionarea noţiunii de familie şi abolirea conceptului de căsătorie

La conferinţa „Tulburarea Identităţii de Gen şi Viitorul Omenirii”, la care s-a lansat cartea „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, s-a pus întrebarea „De ce homosexualitatea este o ideologie?”.

Trecând peste inadecvarea terminologică a întrebării, menţionăm că răspunsul mai lung poate fi citit în articolul Freudo-marxismul: noua utopie, semnat de Andrei Dîrlău, co-autor al volumului sus-citat, absolvent al Facultăţii de Limbi Străine şi al Facultăţii de Teologie, ambele de la Universitatea din Bucureşti, al celei de Relaţii Economice Internaţionale de la Academia de Studii Economice din Bucureşti şi doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Un răspuns scurt vă oferim mai jos, cu ajutorul dlui Andrei Dîrlău, în acest articol. Practic, articolul nu face decât să citeze scopurile declarate ale activiştilor gay şi lesbiene. Acesta este unul revoluţionar: răsturnarea conceptelor după care se conduce societatea actuală, deoarece se consideră că acestea au rămas în urma „progresului” ideilor şi chiar al realităţii!

Iată cum se vede Revoluţia (Sexuală, dar şi Familială) din punctul de vedere al revoluţionarilor LGBT, cu propriile lor cuvinte:

Anii 1980

Manifestul de mai jos, citat şi într-una din anexele cărţii „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, e foarte greu de găsit în facsimil sau de accesat în arhiva Congresului SUA, dar este intens citat de surse pro-familie din SUA.

Unii sar în apărarea autorului, pretinzând că textul este doar un pamflet, o satiră frustrată şi neputincioasă din perspectiva unei minorităţi oprimate.

Dar nu te poţi abţine să nu observi că cea mai mare parte din ideile de mai jos au devenit deja realitate. Cu greu poţi crede că aşa ceva nu se poate încadra ca şi tip de discurs la infama categorie de discurs instigator la ură.

Revoluţionarul gay

de Michel Swift

PREZENTUL MANIFEST este extravaganţă, nebunie, fantezie tragică şi crudă, o erupţie a mâniei interioare a asupriţilor care se visează cu disperare în locul asupritorilor.

Vă vom sodomiza fiii, embleme ale masculinităţii voastre slabe, ale viselor voastre efemere şi ale minciunilor vulgare. Îi vom seduce chiar în şcolile şi internatele voastre, în sălile de gimnastică şi în vestiare, pe terenurile de sport şi la seminarii, la cercurile voastre de tineret şi în toaletele teatrelor voastre, în cazarmele voastre şi în popasurile camioanelor, la cluburile bărbaţilor şi pe culoarele Parlamentului – oriunde bărbaţii se adună alături de alţi bărbaţi. Fiii voştri vor deveni slujitorii noştri şi vor face ce le vom spune noi. Vor fi replămădiţi după imaginea noastră. Vor ajunge să ne dorească la nebunie şi să ne adore.

Femeilor, vă cereţi mereu libertatea. Vă plângeţi că bărbaţii nu vă mai satisfac; că vă fac nefericite. De aceea, noi, ca nişte fini cunoscători ai fizionomiei şi fiziologiei masculine, vă vom răpi bărbaţii. Îi vom amuza; îi vom invăţa; îi vom imbrăţişa când plang. Femeilor, ziceţi că vă doriţi să trăiţi una impreună cu cealaltă în loc să trăiţi cu bărbaţi. Nu aveţi decat să o faceţi. Noi le vom oferi bărbaţilor voştri plăceri pe care nu le‑au cunoscut nicicând, fiindcă şi noi suntem mai inainte de orice bărbaţi şi numai un bărbat ştie cu adevărat cum să‑i producă plăcere altui bărbat; numai un bărbat poate înţelege cu afecţiune şi în profunzime mintea şi corpul altui bărbat.

Toate legile care interzic activitatea homosexuală vor fi revocate. În locul lor, se vor vota legi care vor favoriza iubirea dintre bărbaţi. Toţi homosexualii trebuie să facă front comun ca fraţii; să ne arătăm uniţi pe toate planurile: artistic, filozofic, social, politic şi financiar. Vom fi victorioşi numai dacă ne prezentăm cu acelaşi chip în faţa cumplitului vrăjmaş heterosexual.

Dacă îndrăzniţi să ne strigaţi «poponari», «pidosnici», «creţari», vă vom înjunghia direct în inimile voastre laşe şi vă vom profana cadavrele plăpânde.

Vom închina poeme de dragoste iubirii dintre bărbaţi; vom regiza piese în care bărbaţii se mangaie reciproc la scenă deschisă; vom face filme despre iubirea intre bărbaţi eroici, care va inlocui idilele heterosexuale ieftine, superficiale, sentimentale, inspide şi imature care predomină azi pe marile ecrane. Vom sculpta statui reprezentând tineri superbi, bravi atleţi, pe care le vom instala în parcurile, scuarurile şi pieţele voastre. Muzeele lumii se vor umple de picturi reprezentand graţioşi flăcăi despuiaţi.

Scriitorii şi artiştii noştri vor face dragoste ca intre bărbaţi, cu stil, exact după moda zilei, ceea ce nici nu va fi greu, căci ne pricepem de minune să lansăm tendinţe. Vom aboli relaţiile heterosexuale cu armele glumei acide şi ridiculizării, pe care le mânuim expert.

Îi vom demasca pe homosexualii de la putere care se dau heterosexuali. Veţi fi şocaţi şi inspăimantaţi să aflaţi că preşedinţii voştri şi fiii lor, industriaşii şi senatorii voştri, primarii, generalii, atleţii, vedetele de cinema şi de televiziune, liderii de opinie şi chiar preoţii voştri nu sunt nici pe departe figurile heterosexuale inofensive, familiare şi burgheze pe care le credeaţi. Suntem pretutindeni; ne‑am infiltrat printre voi. Fiţi atenţi când vorbiţi despre homosexuali, fiindcă suntem mereu printre voi; s‑ar putea chiar să dormim în acelaşi pat cu voi. Nu va fi nici un compromis. Nu suntem nişte fătălăi mic‑burghezi. Suntem extrem de inteligenţi, reprezentăm aristocraţia naturală a rasei umane, iar aristocraţii cu minţi oţelite nu se mulţumesc cu mai puţin decât totul.

Cei care ni se opun vor fi alungaţi. Ca şi Mishima, vom ridica vaste armate proprii în calea voastră, pentru a vă infrange. Vom cuceri lumea, fiindcă războinicii inspiraţi şi adunaţi laolaltă de iubirea şi onoarea homosexuală sunt la fel de invincibili ca şi anticii soldaţi greci. Celula familială – teren care odrăsleşte minciuna, trădarea, mediocritatea, ipocrizia şi violenţa – va fi abolită. Celula familială, care nu face decat să inmoaie imaginaţia şi să incovoaie voinţa liberă, trebuie eliminată.

În laboratoarele genetice vor fi concepuţi şi crescuţi băieţi perfecţi. Ei vor fi crescuţi în spiritul unui ataşament de grup în comunităţi speciale, sub controlul şi instructajul savanţilor homosexuali.

Toate bisericile care ne condamnă vor fi inchise. Singurii noştri zei sunt tinerii chipeşi. […] Îndepărtându‑ne de convenţiile heterosexuale ale clasei de mijloc, suntem liberi să ne trăim viaţa după comandamentele purei imaginaţii. Pentru noi, ce e prea mult nu e destul.

Sofisticata societate pe care o vom crea va fi guvernată de o elită formată din poeţi homosexuali. Una din principalele cerinţe pentru a accede într‑o poziţie de putere în noua societate a homoerotismului va fi complacerea în «pasiunile greceşti».

Orice bărbat contaminat de dorinţă heterosexuală va avea în mod automat blocată calea către poziţiile de influenţă. Toţi masculii care vor insista în mod stupid să rămână heterosexuali vor fi chemaţi la judecata unor tribunale homosexuale şi vor deveni invizibili.

Vom rescrie istoria, pe care aţi umplut‑o şi înjosit‑o cu minciunile şi deformările voastre heterosexuale. Vom portretiza homosexualitatea marilor lideri şi gânditori care au schimbat lumea. Vom demonstra că homosexualitatea se împleteşte natural şi indisolubil cu inteligenţa şi imaginaţia şi că homosexualitatea este cerinţa adevăratei nobleţi şi frumuseţi bărbăteşti. Vom fi victorioşi, fiindcă ne dă putere amărăciunea feroce a celor asupriţi şi obligaţi să joace roluri insipide în spectacolele tâmpe heterosexuale pe care le‑aţi pus în scenă de‑a lungul istoriei. Şi noi putem să tragem cu arma şi să urcăm pe baricadele revoluţiei totale.

Tremuraţi, porci heterosexuali, când vom apărea în faţa voastră fără măşti!

Publicat în Gay Community News, 15 februarie 1987,
retipărit în Congressional Records, 15‑27 februarie 1987;
accesibil online pe pagina Universităţii Iezuite Fordham din New York

Anii 1990

Paula Ettelbrick, fost director al departamentului juridic al Fondului Lambda pentru Apărare Legală şi Educaţie, organizaţie de promovare a drepturilor minorităţii LGBT, a declarat:

A fi queer reprezintă mai mult decât să‑ţi aranjezi o casă, dormitul împreună cu o persoană de acelaşi sex şi căutarea aprobării statului pentru a face asta. A fi queer înseamnă împingerea la extrem a termenilor de sex, sexualitate şi familie şi, prin acest proces, însăşi transformarea ţesutului social.

În William B. Rubenstein, „Since When Is Marriage a Path to Liberation?”,
în Lesbians, Gay Men, and the Law, New York, The New Press, 1993, pp. 398, 400
Online în Rutgers Law Review, vol 61, nr 3

Michelangelo Signorile, activist gay, recunoaşte adevărata semnificație a dezideratului de recunoaştere socială şi politică prin intermediul „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex:

Să luptăm pentru căsătorie între persoanele de același sex și beneficiile ei, ca apoi, odată acordate, să redefinim complet instituţia căsătoriei, pentru a cere dreptul la căsătorie nu ca mijloc de aderare la codurile morale ale societăţii, ci pentru a demitiza și a schimba radical o instituţie arhaică. Cea mai subversivă acţiune pe care femeile lesbiene și bărbaţii gay o pot întreprinde este să transforme cu totul noţiunea de «familie».

M. Signorile, „Bridal Wave”, revista OUT, decembrie-ianuarie 1994, p. 161;
citat în Life Outside: The Signorile Report on Gay Men, Sex, Love,
Family and the Passages of Life, New York: Harper Collins Publishers, 1997

Anul 2012

Activista Maria (Masha) Alexandrovna Gessen, cunoscută susţinătoare a drepturilor minorităţilor sexuale (foto sus, alături de membrii „familiei” sale: Constantin Iabloţchi; Maria Kozlovskaya; Elvina Iuvakaeva; Anastasia Smirnova), afirma la un festival de la Sidney, Australia, că transformarea căsătoriei înseamnă de fapt distrugerea acesteia, pentru a putea redefini familia:

E de la sine înţeles că (persoanele LGBT) trebuie să aibă dreptul la căsătorie. Dar tot de la sine înţeles este că instituţia căsătoriei nu ar trebui să existe. Lupta pentru legalizarea căsătoriei între persoane homosexuale presupune în general să minţim în legătură cu ce vom face cu căsătoria, odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă minţim când spunem că instituţia căsătoriei nu se va schimba. Aceasta este o minciună. Instituţia căsătoriei se va schimba, aşa cum şi trebuie să se schimbe. De fapt, ea nici nu ar trebui să existe. Nu-mi place să-mi conduc viaţa după nişte ficţiuni. Nu asta aveam în minte când mi-am declarat public orientarea sexuală, cu 30 de ani în urmă. Am trei copii care au cinci părinţi – sau cam aşa ceva – şi nu văd de ce nu ar trebui recunoscuţi toţi aceşti cinci părinţi. Nu văd de ce ar trebui să alegem doar doi dintre aceştia şi să îi considerăm un cuplu oficial. În acest grup de cinci părinţi, avem două gupuri cu dublă cetăţenie, două grupuri cu trei… (Moderatoarea cere clarificări) M-am căsătorit în Massachusetts, cu fost mea parteneră, o rusoaică, în momentul acela noi având doi copii – unul adoptat, celălalt născut de mine. Ne-am despărţit după câţiva ani, iar după alţi câţiva ani mi-am cunoscut noua parteneră, care tocmai a născut un copil al cărui tată biologic este fratele meu. Tatăl biologic al fetiţei mele este un bărbat care trăieşte în Rusia şi pe care şi fiul meu adoptiv îl consideră tată. Asftel, cei cinci părinţi se împart în câte două grupuri de câte trei şi au două cetăţenii diferite… (Remarci din public, râsete) Realmente, mi-aş dori să pot trăi într-un sistem juridic capabil să reflecte această realitate. Iar aceasta nu cred că este compatibilă cu instituţia căsătoriei.

Marea Britanie extinde programul „card de credit” pentru prezervativ. Mai multe prezervative şi lubrifiante pentru copii

Serviciul naţional de sănătate al Regatului Unit vrea să extindă programul prin care băieţii începând de la vârsta de 13 ani vor primi un “card de credit” sau “C-card”. Acesta la va permite să primească prezervative gratuit chiar de pe terenurile de sport, cluburi sau frizerii.

În cadrul programului extins, aceste carduri vor putea fi obţinute de către băieţi sau fete direct din şcoli, librarii şi farmacii fără acordul prealabil al părinţilor. Pe baza acestui card, un copil de 13 ani primeşte prezervative, lubrifiant sexual şi instrucţiuni de folosire. Cei peste 16 ani pot folosi cardul de şase ori, în timp ce copii între 13 şi 16 ani îl pot folosi de trei ori, după care cardul trebuie reînnoit.

Criticii acestei măsuri susţin că aceasta nu va face altceva decât să încurajeze viaţa sexuală de la vârste foarte fragede.

Simon Calvert de la Institutul Creştin a declarat pentru Daily Mail: “Este îngrijorător faptul că adulţii răspunzători de politicile de sănătate par să nu realizeze că este împotriva legii că minorii să aibă relaţii sexuale. Decât să îi ajutăm să îşi înceapă viaţa sexuală când sunt minori, mai bine ne-am concentra pe a-i feri de ea. Lăsaţi copiii să fie copii! ”

Josephine Quintavalle, fondatoarea organizaţiei creştine pro-viaţă CORE din Regatul Unit spune că “obişnuiam să abordăm tema vieţii sexuale în jurul vârstei de 18 ani, iar acum de la 13 ani. Nu facem altceva decât să facilităm şi să încurajăm sexualitatea fără a avea o înţelegere profundă a părţii emoţionale a unei relaţii”.

Regatul Unit are în continuare cea mai mare rată de sarcini la adolescente din întreaga Europă, în ciuda programelor de educaţie sexuală şi a măsurilor contraceptive. Toate aceste măsuri nu au adus nicio modificare ratei de sarcini la adolescente în ultimii 40 de ani, deşi măsurile au fost create tocmai pentru a diminua această rată.

Dr. Philip Ney, profesor de psihiatrie, cu o mare experienţă academică şi clinică, a comentat în legătură cu educaţia sexuală: “În prevenirea bolilor şi a sarcinilor, educaţia sexuală a fost un eşec.  Introducerea acesteia este corelată cu creşterea numărului de avorturi, a bolilor cu transmitere sexuală şi a problemelor în relaţia băiat-fată. O educaţie bună stârneşte dorinţa de a învăţa mai mult în mod experimental. Paradoxal, în aceste sens, actuala formă de educaţie sexuală reprezintă o bună educaţie, însă cu rezultate greşite”.

Textul complet despre educaţia sexuală al dr. Ney poate fi accesat aici.

Curtea Supremă de Justiţie a Canadei permite moartea asistată celor ce suferă de depresie

Decizia Curţii Supreme de Justiţie a Canadei deschide uşa bolnavilor de depresie sau condiţii psihiatrice (termen nedefinit) spre moartea asistată. Părerile însă sunt împărţite, existând opinii atât pro cât şi contra. Dr. Padraic Carr, profesor de psihiatrie al Universităţii  din Alberta şi preşedinte al Asociaţiei de Psihiatrie din Canada, consideră că depresia sau condiţiile psihiatrice pot afecta înţelegerea şi discernământul acestor bolnavi. Pe de altă parte, Udo Schukelenk, profesor de filozofie al Universităţii Queens, crede contrariul spunând că “depresia nu este o boală terminală” iar bolnavii pot trăi până la vârste înaintate.

Exemple controversate ale morţii asistate pe motive de depresie şi condiţii psihiatrice vin din Olanda şi Belgia, unde aceasta a fost deja acceptată, precum: un bărbat recent pensionat ce se simţea singur şi deprimat sau o femeie depresivă după un eşec al unei relaţii de lungă durată.

Acestea sunt câteva exemple care au triplat numărul de morţi asistaţi pe motiv al condiţiilor psihiatrice în anul 2013.

Guvernul canadian trebuie să protejeze persoanele suferinde de depresie şi condiţii psihiatrice şi să nu le abandoneze în favoarea morţii asistate.

Traducere şi prelucrare: Andreea Barla

Canada: Promotor al programului pentru educaţie sexuală recunoaşte că a rugat o mamă „să îşi agreseze sexual copilul pentru el”

Benjamin Levin, fost ministru adjunct al educației şi respectat profesor la prestigiosul Institut pentru Studii în Educaţie din Toronto,  a fost arestat în data de 23 iulie sub mai multe acuzaţii, printre care deținerea de pornografie infantilă și îndemnarea la agresiune sexuală asupra unui minor.

Într-o scrisoare ajunsă în mass media săptămâna trecută, în care solicită ajutorul prietenilor săi, Benjamin Levin recunoaşte că a rugat o mamă “să îşi agreseze sexual copilul pentru el”.

El mai scrie că intenţionează ca pe 3 martie să pledeze vinovat pentru 3 din cele 7 capete de acuzare, rugându-şi „prietenii şi colegii” să scrie o scrisoare de referinţă către tribunal în favoarea lui.

Levin este considerat a fi promotorul controversatei programe de educaţie sexuală propusă în 2010 în Ontario. La acea vreme, actualul premier Kathleen Wynne era ministrul educaţiei în guvernul liberal Dalton McGuinty, iar Levin era adjunctul ei.

Părinţii revoltaţi l-au forţat pe Dalton McGuinty să renunţe la curricula  educaţie sexuală, însă guvernul Wynne a readus-o în discuţie.

Între timp, Wynne a negat că Levin ar fi avut vreo implicare în dezvoltarea agendei pentru educaţie sexuală, afirmaţie pe care McVety, presedintele Colegiului Crestin Canadian, a catalogat-o drept un “nonsens”.

Traducere şi prelucrare: Elena Dolea

  • CulturaVietii:

„Valori occidentale”. Suedia: începe propaganda legalizării poligamiei și a abolirii complete a căsătoriei

„Unui lucru fără cale, cale dând, alte lucruri fără cale vor urma” (Dimitrie Cantemir)

Avantajul României ca țară „înapoiată” și „retrogradă” este acela că, privind la situația din „țările civilizate” vedem ce ne așteaptă, dacă vom accepta orice în numele unui iluzoriu progres. Poate cel mai grăitor exemplu este Suedia. Lăudată de postacii de pe forumuri ca un fel de „pământ al făgăduinței” seculariste, Suedia dezvăluie oricărui conservator autentic o viziune de coșmar: un stat paternalist, tipic socialist, cu niveluri mari ale taxării și un guvern care știe mereu mai bine decât cetățenii unde și cum trebuie distribuiți banii; educație de stat obligatorie de la vârste mici (inclusiv sistemul de creșe și grădinițe cu program prelungit, care confiscă, practic, copiii din familie), ateism generalizat (dacă excludem o anemică impresie de credință creștină) și, din perspectiva relațiilor sociale, „marxism cultural” agresiv: „căsătorie” unisex, filiație pentru cuplurile de același sex (adopție/reproducere asistată) și, nu în ultimul rând, Suedia este cam singura țară din UE care nu permite personalului medical să refuze avortul. Peste tot și toate o ideologie – cea secularistă – totalitaristă și intolerantă. Vă invităm să recitiți interviul cu Ruth Nordstrom de la Scandinavian Human Rights Lawyers pentru mai multe detalii.

Revoluția culturală însă, nu se încheie niciodată – doar de aceea se cheamă revoluție. Aflăm că o filială a organizației de tineret a Moderaterna (principalul partid „conservator” din Suedia și membru al Partidului Popular European!) a adoptat o rezoluție în favoarea poligamiei, sau – cum o numesc ei în Noulimba revoluției culturale – căsătorie „indiferent de număr” (“number neutral”).

Poziții similare fuseseră deja adoptate de organizațiile de tineret ale Partidului de Centru și Partidului Liberal. Cât despre tinerii Verzi și Social-Democrați, aflați mereu în avangarda demolării instituțiilor sociale, aceștia cer pur și simplu desființarea căsătoriei, care să fie înlocuită prin lege cu „coabitare”. Probabil cam așa cum este la ei în partide: un bordel politic infect, o cloacă în care toată lumea copulează cu toată lumea în veselia orgiastică a unei „libertăți” despre care nimeni nu mai știe ce înseamnă cu adevărat.

Iată că am ajuns acolo unde am avertizat de mulți ani că activiștii de stânga urmăresc să se ajungă: la dispariția familiei, în înțelesul clasic al cuvântului.

Priviți deci la Suedia și veți vedea ce așteaptă România!

Dacă este să omitem rădăcinile spirituale ale acestui cancer care roade din interior civilizația europeană și să privim doar din perspectiva juridică, totul a început în Suedia cu nimic altceva decât banala legalizare a parteneriatelor civile, nevinovatele parteneriate civile, care au fost propuse și la noi anul trecut în Parlament de un individ al cărui nume nu îl vom pomeni aici.

Avertizând asupra pericolului, scriam atunci în memoriul prin care solicitam respingerea modificării legislative, remis Parlamentului:

Menirea parteneriatelor civile nu este alta decât a face încetul cu încetul acceptabilă ideea de „căsătorie” între homosexuali, lesbiene ori transsexuali și a filiației pentru aceste cupluri, fie prin adopție, fie prin reproducere asistată („fabricarea de copii”).

Exemplul cel mai elocvent este Franța. În 1998, Elisabeth Guigou, inițiatoarea proiectului de lege privind parteneriatele civile în Franța, a jurat că acest pas nu va duce la legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex. Și iat-o în 2012: cu ocazia legalizării căsătoriei între persoanele de acelasi sex și a adopției de copii pentru cuplurile gay, ea a recunoscut că în 1998 a mințit, pentru că altfel… parteneriatele nu ar fi fost adoptate!

Experiența tuturor statelor care au legalizat căsătoriile între persoanele de același sex este grăitoare:

Stat An legalizare part. civil Legalizare „căsătorii” homosexuale
Danemarca 1989 2012
Norvegia 1993 2001
Suedia 1995 2009
Islanda 1996 2010
Belgia 1998 2003
Franța 1999 2013
Marea Britanie 2005 2013
Olanda 1999 2001
Elveția 2005 Se discută de cca. 2 ani despre instituirea prin legea a „căsătoriei” gay
Croația 2006 La 1 decembrie a avut loc un referendum național pe tema căsătoriei, la inițiativa unei coaliții conservatoare, soldat cu succes
Finlanda 2002 Déjà 2 propuneri legislative pentru legalizarea „căsătoriei” gay a fost respinse. Se pregătește o a treia, care probabil va reuși.
Slovenia 2005 Codul Familiei, adoptat în 2011 și care permitea „căsătoria” gay a fost anulat prin referendum, dar guvernul a anunțat că va încerca din nou.
Germania 2001 În aceste state, prin modificări succesive ale legii și prin decizii ale instanței, s-a ajuns ca diferența între parteneriat și căsătorie să rămână doar una de denumire, drepturile fiind cvasi-identice.
Luxemburg 2004
Ungaria 2009 Este unicul caz în care, prin modificarea Constituției în sensul restricționării căsătoriei la cuplurile de sexe opuse (2012), politicienii au urmat o tendință diferită, în urma accederii la putere a conservatorilor.

Așadar, parteneriatele civile trebuie privite numai în acest context, căci în aproape nicio țară unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense din partea lobby-ului homosexual și „obligat” să răspundă tuturor revendicărilor acestora: reglementarea „căsătoriei”, a adopției de copii și a tehnicilor de procreare asistate medical destinate acestor cupluri.

PERICOLUL POLIGAMIEI. Dacă singurele criterii valide sunt ca persoanele ce încheie parteneriatul să fie adulte și să își exprime consimțământul (art. 5 lit. a și art. 10(1)) [este vorba despre articole din propunerea legislativă care se discut atunci, n. red. CV], respectiv dacă legea trebuie să interzică „orice formă de discriminare” (conform art. 33 al propunerii legislative) și să promoveze egalitatea în drepturi, atunci nu se justifică rostul reglementărilor restrictive (art. 5 lit. c, art. 7 lit. a) referitoare la imposibilitatea încheierii de parteneriate între mai mult de 2 persoane sau de parteneriate între rude, altfel decât prin intenția inițiatorilor ca acestea să fie eliminate ulterior, după ce șocul inițial va trece iar opinia publică se va fi obișnuit cu noua normă socială.

Într-adevăr, privind spre țările care au redefinit deja familia și norma maritală, următorul pas logic pare a fi poligamia:

  1. În Canada, prima țară din lume care a legalizat „căsătoria” unisex există deja grupări de lobby precum „Canadian Polyamory Advocacy Association”, care solicită public recunoașterea poligamiei[1].
  2. În Brazilia, în luna iunie 2012 s-a înregistrat primul parteneriat civil între 3 persoane[2]. Deși legea inițială prevedea aceleași restricții „linișititoare” ca PL inițiată de dl. Cernea, modificarea ei a venit ca urmare a presiunilor și solicitărilor de „egalitate” ale lobby-ului homosexual și poligam.
  3. Aceeași tendință se manifestă și în SUA, pe fondul abrogării de către Curtea Supremă a „Defense of Marriage Act” (legea federală de protejarea a căsătoriei). Anita Wagner Illig, lidera grupării „Practical Polyamory”, a mulțumit homosexualilor pentru eforturile făcute în direcția „egalității căsătoriei”[3] arătând că grupările de poliamoriști vor putea cere recunoașterea legală a uniunilor lor: „A favorable outcome for marriage equality is a favorable outcome for multi-partner marriage, because the opposition cannot argue lack of precedent for legalizing marriage for other forms of non-traditional relationships.”
  4. Tot în SUA, scriitoarea feministă Jillian Keenan apreciază[4]„deși Curtea Supremă și noi cu toții suntem concentrați pe dreptul omului la egalitatea căsătoriei, să nu uităm că lupta nu se încheie cu mariajul între persoane de același sex. Trebuie să legalizăm și poligamia. Legalizarea poligamiei este o schimbare constituţională, feministă şi pozitivă”. „Noi, femeile, putem să luăm propriile decizii. Dacă o femeie vrea să se căsătorească cu un bărbat, foarte bine. Dacă o femeie vrea să se căsătorească cu o femeie, şi asta e bine. Dacă o femeie vrea să se căsătorească cu un bărbat care mai are trei soţii… aceasta este decizia ei.”

[1] Vancouver Sun

[2]Semneletimpului.ro

[3]Chicagotribune.com

[4]bpnews.net

Iată, deci, cât de repede s-au materializat predicțiile noastre. Poligamia în „Europa” începe cu Suedia, la fel ca și „mariajul gay”. Iar intenția de distrugere definitivă și totală a instituției căsătoriei prin aceste modificări de sens social este confirmată de „gura păcătosului”, în acest caz de activista lesbiană Masha Gessen, care spunea despre „căsătoriile” dintre homosexuali că nu urmăresc egalitatea în drepturi, ci… distrugerea familiei:

„Căsătoria dintre homosexuali este un lucru cât se poate de simplu şi care nu necesită multă dezbatere, pe atât de normal şi de clar pe cât este distrugerea instituţiei familiei. Familia nu ar trebui să mai existe. Eforturile depuse pentru legalizarea căsătoriei dintre homosexuali sunt de fapt şi de drept o minciună, o diversiune, în legătură cu ceea ce vom face din căsătorie odată ajunşi în acel punct – minţim când spunem că instituţia familiei nu se va schimba. Acesta este un neadevăr. Părerea mea este că familia nici nu ar trebui să existe.”

Calea pe care va merge Europa este, de-acum, știută. Dorim același drum pentru România?

Feminism vs. Adevăr

Feminismul a fost la originile sale o mișcare pozitivă, cu rezultate incontestabile în obținerea egalității în drepturi cu bărbații – egalitate care constituie unul din fundamentele vieții democratice. Însă în ultimii 40 de ani, feminismul a fost confiscat de grupări ideologice de stânga foarte agresive. Acestea promovează concepte complet străine de fondatoarele mișcării, precum avortul și de-feminarea prin „teoria gender”, cea care afirmă că între femei și bărbați nu există nicio diferență sau particularitate, alta decât cele care sunt acrodate artificial și stereotipal de societate.

În ciuda progreselor incontestabile în statutul femeii, „feministele” moderne pretind că în continuare femeile sunt oprimate dar… nu o știu, din cauză că „patriarhalismul” este încă foarte adânc înrădăcinat în conștiința lor. Pe lângă motivația financiară evidentă – în SUA în special, industria ONG-urilor feministe toacă anual sume enorme – mai există o motivație a acestui autism.

Bebeluşii vor putea fi creaţi, peste cel mult doi ani, din celule prelevate de la doi adulţi de acelaşi sex, permiţând astfel cuplurilor homosexuale să aibă proprii lor copii biologici, informează slate.fr.

Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au demonstrat pentru prima dată că este posibil să se obţină celule de ovocite şi spermatice prin folosirea unor celule prelevate din pielea a doi adulţi de acelaşi sex.

O astfel de descoperire ar putea permite obţinerea unui bebeluş din celule tegumentare, pentru cuplurile infertile din cauza unor boli, dar va deschide şi noi posibilităţi de procreere pentru cuplurile homosexuale, fără ca acestea să mai fie obligate să recurgă la donarea de spermă şi a unui ovocit, a precizat postul israelian i24 News.

Proiectul a fost finanţat de o organizaţie de caritate specializată în cercetări biomedicale, cu sediul la Londra, Wellcome Trust, şi realizat în asociere cu un centru de cercetare israelian, Weizmann Institute of Science.

În trecut, cercetătorii au reuşit să aducă pe lume în laborator un şoarece viu, creat din ovule şi spermă obţinute din celule suşă, dar până în prezent nu a fost posibil ca astfel de rezultate să fie obţinute cu eşantioane umane, precizează Sunday Times.

Comparând celulele obţinute în laborator cu celulele umane naturale prelevate de la fetuşi avortaţi, cercetătorii au constatat că celulele lor create artificial prezentau caracteristici identice cu celelalte.

Potrivit coordonatorului echipei israeliene, Jacob Hanna, metoda, ce vizează eliminarea infertilităţii cuplurilor, utilizând astfel de culturi celulare, ar putea fi pusă în aplicare peste cel mult doi ani.

Această descoperire ridică însă evidente chestiuni etice, remarcate de altfel şi de coordonatorul studiului, care speră că metoda sa va permite persoanelor care au devenit infertile să aibă totuşi copii. De exemplu, noua tehnică ar putea fi folosită de bărbaţii care au suferit de leucemie în copilărie. Pe lângă cuplurile de acelaşi sex, persoanele prea în vârstă pentru a fi fertile ar putea dori la rândul lor să folosească noua metodă dacă doresc să devină părinţi.

În timp ce lumea stă pe un butoi cu pulbere din cauza conflictului din Ucraina, conducerea Statelor Unite ale Americii are alte priorităţi. În urmă cu câteva zile, Departamentul de Stat a numit primul său trimis special pentru a pleda pentru drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transsexuale (LGBT) în întreaga lume, scrie Evenimentul Zilei.

Randy Berry este un diplomat declarat homosexual şi a fost Consul General la Amsterdam din 2012. Anterior a mai lucrat în Nepal, Bangladesh, Egipt, Uganda, Africa de Sud și Noua Zeelandă. Anunţul a fost făcut de secretarul de stat John Kerry: Apărarea și promovarea drepturilor persoanelor LGBT este în centrul misiunii noastre pe frontul drepturilor omului în lume – inima și conștiința diplomației noastre.” 

„În noul său rol, Berry este însărcinat cu inițiative guvernamentale menite să reducă violența și discriminarea împotriva homosexualilor din întreaga lume, inclusiv în cele 75 de țări în care relațiile consensuale între persoane de același sex sunt incriminate”, se mai spune în comunicatul administraţiei SUA.

Ca fapt divers, SUA nu are un ambasador în România din decembrie 2012, de la încheierea misiunii lui Mark Gitenstein.


Categorii

Andrei Dîrlău, Cultura desfraului, Eutanasie, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “VANDALISM ANTI-VIATA LA CLUJ/ Freudo-marxismul: originile TERORISMULUI CULTURAL anticrestin si antifamilie/ “Pamflet” gay: “Fiii voştri vor deveni slujitorii noştri şi vor face ce le vom spune noi. Vor fi replămădiţi după imaginea noastră”

  1. Pentru acestia a lasat Dumnezeu pe pamant Islamul.

  2. Ne bucuram sa urmarim punctual o istorie a acestor idei, felul cum au revenit in prezent si sa obs ca intr-adevar s-a reusit destabilizarea acelor oameni dupa cum se lauda intr-un documentar un rus. Cand ii faci sa o ia razna, te astepti la niste schimbari in societate. Deci la noi era ideea de dusman al poporului, la ei ideea ca ii persecuti pe altii, pentru amandoua oamenii au fost pedepsiti. La noi te obligau sa te opui obiceiurilor izvorate din constiinta crestina, la ei la fel, Se impunea cu forta o noua istorie, alte idealuri ale omului, care devenea un sclav al muncii si al dezinformarii. La ei se impune cu forta ideea freudiana prin care placerea devine un scop, iar cei care nu sustin asta inseamna ca persecuta pe altii… motiv de a se lua de tine… Ciudata si crunta schimbare fata de puritanii care aruncau discurile cu Beatles ( si acum zic, bine faceau) pentru acea afirmatie si ceea ce este acum cand autoritatile, impotriva carora e greu sa lupti, iti distrug viitorul si constiinta proprilor copii, inainteaza plini de ura sa-i corupa si strice si pe altii folosindu-se de cea mai puternica arma: autoritatea statului.
    Ce se intampla… unde suntem si de ce nu simtim raul asta diavolesc care se indreapta asupra noastra. Vedem cu ochii nostrii viclenia persecutorilor din timpurile apocaliptice… daca zici ceva de cel care e un stricat, il persecuti, deci motiv de a fi oprit.
    Poate ca privitul asta la tv ne hipnotizeaza si ne da acel circ de baza care le inlocuieste pe toate. Ce nevoie mai avem sa vedem ce e in jurul nostru daca ne simtim bine la circ.
    Asta e motivul pentru care vor fi persecutati crestinii si pericolul mare e usurinta cu care pot cadea multi, mai ales din generatiile tinere carora le va intra in cap usor aceste aberatii. Daca astia sunt stricati ce se va intampla mai tarziu “cum va arata viitorul”…
    Este estompata libertatea de a alege intre bine si rau, daca se face o indoctrinare oficiala de la varste tinere, oamenii nu mai au repere, poate parintii mai pot da o educatie, dar acestia sunt primii vizati ca nu au voie sa-si educe copii (tarile nordice)
    Unde or fi glasurile celor care striga la aceste autoritati nelegiuite care fac cel mai mult rau din istorie. Te trezesti ca unii lideri nu stiu nimic, se ocupa cu altceva, parca nu s-ar intampla nimic. Asta e un motiv sa consideram ca ceea ce e acum e incomparabil mai periculos, se face tinand oamenii intr-o stare de placere data de tv, posibilitatea de a-ti mai lua altceva de la supermarket deci diferit de foamea, frigul, lipsa de informatii din regimul trecut.
    Asta e viitorul si astea sunt planurile, cu cat vor stii mai multi, cu atat se vor pregati sa nu accepte acea indoctrinare si poate le vor spune si altora despre viitorul ce se pregateste.

  3. O concluzie pe scurt: satana si demonii lui nu pot sa distruga direct oamenii si omenirea, dar isi gasesc cozi de topor printre oameni.

    Domnul si Maica Domnului sa ne aiba in paza!

  4. Demonul este puternic pe pământ nu în cer. Este puternic în trup nu în Adevăr.
    Da. Fii gheenei urlă. Amenință. Strică. Distrug.
    Fii gheenei ?
    Da. Fii eprubetei. Fii… fărădelegii. Fii concepuți de cei ce sunt disprețuitorii lui Iisus Hristos, de cei ce fac acestea înafara şi în disprețul bisericii lui.
    Răul lor se află în fărădelegile părinților lor, şi-l transmit, cu cele adăugate de ei, viitorilor fii şi fiice.
    România, unde î-ți este taina căsătoriei, unde î-ți este fecioria înainea cununiei ? Unde î-ți sunt paturile conjugale neîntinate?
    Familia amenințată ?
    Care familie? Aceea este familie, în care adulterul este prezent, în care biserica nu este prezentă, în care capul familiei este şi unul şi altul, în care ce ce trbuie să fie capul familiei îl ignoră pe Hristos şi defaimă ortodoxia ?
    Câte familii păzesc taina căsătoriei până la sfârşit, atâtea sunt famili ortodoxe.
    Fii eprubetei, fii concubinajului, fii adulterului, sărmanii de ei, sunt cei mai expuşi şi cei mai vulnerabil.

  5. Si pentru ca se apropie Praznicul Bunei Vestiri, sa ne gandim ca ar fi de folos sa participam si anul acesta la “Marsul pentru viata”, care se va organiza in marile orase ale tarii. In Arad va fi pe 21 marie 2015, ora 12:00, piaţa Avram Iancu.

    Mai jos e adresa videoclipului de anul acesta pentru Arad.

    Fiecare viaţă e un dar! – Marşul pentru viaţă 2015
    https://www.youtube.com/watch?v=It-0ZA_KXwM

    http://www.alegeviata.org/

  6. ‘Fericiti cei insetati de dreptate, caci aceia se vor satura!’

  7. Familiile sunt atacate in bloc simultan, indiferent cat de corecte sunt, prin legile care se impun, dintr-o sursa necunoscuta, de catre te miri cine si impuse pe tot teritoriul tarii… fara sa stii pe cine ataci, cu pretentia ca toti sa se conformeze, dar foarte marea dilema este ca daca faci asta, partea ta va fi cu toti pacatosii, ereticii. Cine poate intelege cat de grav e contextul… Sunt multe familii care tin cont de niste reguli spre lauda lor, altele sunt la inceput de drum, dar foarte multi sunt in cautarea formarii unei familii. Toti acestia sufera, cei care au copii tineri sufera foarte mult pentru ca vor vedea copilul lor, luand-o pe alte cai, gresite, ale viciului, ale obsesiei pentru placerea venita din imagini, iar acestea pot ajunge sa fie sugerate cu perfidie chiar de la scoala de la care ai pretentii. Sa invete copii la scoala cea ce ar fi jenant si sa vorbesti, cum vor mai putea fi opriti sa spuna tare ceea ce au invatat acolo, cum sa le arati ca aceste lucruri nu e normal sa le spui.
    Asta afecteaza orice familie ortodoxa, ai carei membrii nu fac nimic rau, merg la biserica, dar copilul lor uite ce invata, ceea ce ar putea avea o influenta mare.
    Aici e o cutie a Pandorei care daca se deschide nu v-a mai putea fi oprita, din ce in ce se vor prezenta lucruri mai nesimtite la acele ore, se vor lauda cei mai mari cu ce s-a invatat, iar dupa un timp vor aparea alte lucruri, de care la inceput nici nu putea fi vorba, imagini, film etc Chiar si familiile corecte sunt atacate, cu atat mai mult celelalte. Problema este ca suntem atacati, intr-un mod perfid profitandu-se de puterea decizionala care o au, acei te miri cine, au hotarat asta. Si-au dat seama ca nu li se opune nimeni si profita…

  8. Pingback: INTERSECTIA DINTRE TEORIA GENULUI, FASCISM SI CAPITALISM sau NOUA ORDINE MONDIALA. Interviu cu psihologul Yann Carriere (Video). Despre impunerea prin metode totalitare a OMULUI NOU, “eliberat” de separarea sexelor, CONTROLUL SOCIAL prin HAOS
  9. Anarhistii ateisti care au umplut peretii cladirilor cu “arta progresistă” declara: “Avem sprijinul celor tari că nu ne amendează nimeni și nu ne este frică de nimeni”.

    ”Arta progresistă e împotriva religiei, iar aceste mitinguri sunt un bun pretext pentru noi să promovăm ateismul și societatea condusă de anarho-comuniști. Avem sprijinul celor tari că nu ne amendează nimeni și nu ne este frică de nimeni”.
    http://www.napocanews.ro/2017/01/anarhistii-clujeni-manifesta-impotriva-religiei-profita-de-proteste-sa-loveasca-in-credinta.html

    http://www.buciumul.ro/2013/03/30/anarhistii-isi-fac-de-cap-in-cluj-napoca-fara-ca-autoritatile-sa-reactioneze/

    http://oradecluj.oradestiri.ro/baricada-clujeana-calauzita-de-anarhisti-si-un-timisorean

    Ioan Aurel Pop, rectorul UBB spune ca “există o conspiraţie pentru idiotizarea tinerelor generaţii ca să fie manipulate mai uşor” in “scopuri controlate de o elită malefică”: „oamenii lipsiţi de cultură generală şi de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză alcătuiesc generaţia „Google”, generaţia „Facebook”, generaţia „SMS” sau toate la un loc! Sunt oameni, în general, inteligenţi, dar cu inteligenţa canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică”.

    “Personal, nu cred că există o conspiraţie pentru idiotizarea tinerelor generaţii ca să fie manipulate mai uşor.”
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/08/27/academicianul-ioan-aurel-pop-rectorul-ubb-discurs-exploziv-integral-si-video-despre-distrugerea-educatiei-clasice-si-deprecierea-istoriei-prin-canalizarea-generatiei-facebook-spre-scopuri-cont/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare