PARADA HOMOSEXUALITATII SI DEZASTRUL DEMOGRAFIC AL ROMANIEI/ Comisia Europeana, Ambasada SUA, dar si cea a … Ungariei, SUSTIN GAY-FEST-ul de la Bucuresti/ Romania intre RUSIA si SUA. Ortodoxie, geopolitica si imperialism cultural. ”PHOENIXUL” Conchitei Wurst: SIMBOL ANTIHRISTIC AL NOII ORDINI

7-06-2014 34 minute Sublinieri

SUA SI UE INVESTESC MASIV (SIMBOLIC SI MATERIAL) IN ORGANIZATIILE LGBT DIN ROMANIA. ARMATA ROMANA TREBUIE SA INVESTEASCA – DIN BANII NOSTRI – IN ARMAMENT AMERICAN. CINE VA LUPTA SI VA ASIGURA SECURITATEA NATO PE FRONTUL DE EST?

Slovacia amendeaza Constitutia pentru a proteja familia traditionala

us amb*

“Suntem oameni ca toti oamenii” – F. Buhuceanu (ACCEPT)

lgbt-1

UPDATE

Doxologia/ Pr. Constantin Sturzu: Nu pot ei ignora cât putem noi manifesta!

Pe 1 iunie, de ziua copilului, centrul Iaşului a fost traversat de o mare de oameni, în care se regăseau absolut toate vârstele, de la bebeluşi purtaţi de părinţii lor până la venerabili bunici (o galerie foto edificatoare găsiţi pe doxologia.ro). Cele mai pesimiste estimări arătau că sunt prezenţi 6.000-6.500 de persoane, cele mai optimiste arătau că s-a trecut de 10.000 (cert este că atunci când ultimii “mărşăluitori” treceau de clădirea Universităţii din Copou, primii se apropiau deja de Catedrala mitropolitană, coloana trecând prin Piaţa Unirii). Organizat de Asociaţia “Familia Tradiţională”, ideea marşului a fost de a reuni pe toţi cei care cred, în continuare, că familia este o instituţie sacră, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Deşi această acţiune poate fi considerată şi ca o reacţie la legiferarea “căsătoriilor” dintre homosexuali – cum se întâmplă în unele ţări occidentale şi cum se doreşte a se impune, forţat, şi în România -, totuşi participanţii, prin mesajele afişate sau comunicate verbal, nu au făcut nici un fel de referire directă la această problematică. Au fost doar mesaje pozitive, de sprijinire a valorilor tradiţionale şi de afirmare a dreptului la viaţă a copiilor încă de la concepţie. Remarcabil a fost şi faptul că Marşul Familiei a reunit atât un număr consistent de credincioşi din parohiile ortodoxe, cât şi, din câte am sesizat, persoane de confesiune romano-catolică sau (neo)protestantă. Aşadar, toate ingredientele unei ştiri importante pentru orice instituţie de presă care se respectă. Rezultatul? Cu excepţia a vreo trei palide reflectări în mass-media, în care s-au vehiculat cifre de până la de zece ori mai mici decât cele mai pesimiste estimări ale prezenţei, toată lumea a tăcut. Întâmplare? Da’ de unde…

Pentru mine acesta a fost cel mai elocvent exemplu al ultimilor ani că nu se mai poate vorbi decât la modul declarativ şi, în cel mai bun caz, punctual despre profesionalismul presei. La cât de greu se adună astăzi în stradă chiar şi o sută de oameni, a aduna mii de persoane la un loc ar trebui să fie subiect de “prime time” şi “news alert”, ca să ne alintăm englezeşte. De câte ori nu am asistat la ore în şir de transmisie în direct a manifestărilor unor grupuri de demonstranţi ce încăpeau lejer în două autobuze (or, la Marşul Familiei de la Iaşi au venit, numai din afara urbei, 12 autocare şi zeci de maşini). Dar dacă nu am strigat împotriva primarului sau a preşedintelui sau a primului-ministru, dacă nu venim în întâmpinarea intereselor vreunui patron de presă, dacă nu defilăm în pas de dans crăcănat, dar pe o coregrafie născocită în laboratoarele “corectitudinii politice”, atunci nu existăm! Mai poţi vorbi despre presă, în genere, ca despre “câinele de pază al democraţiei”, când poporul (demos) arată că nu doarme, că e conştient că are o putere (kratos) pe care şi-o manifestă în mod paşnic, în timp ce jurnalistul nostru fuge repede din stradă în cuşca stăpânului, să nu vadă, să nu audă, să nu vorbească despre ceea ce este dator a comunica? Sau este, cum se insinuează prin unele medii online, acest fost fioros “câine de pază” doar un chihuahua uşor de purtat în poşetuţa vreunei “scoicuţecârnăcior”? Probabil ca lucrurile să arate şi în felul acesta. Dar eu aş căuta explicaţia în altă parte.

Mai degrabă cred că mass-media a fost luată prin surprindere (deși, asta e cam cum sunt autorităţile surprinse când vine iarna). Cel mai probabil, oamenii de presă se aşteptau ca o acţiune iniţiată de un ONG înfiinţat recent, chiar şi dacă are parteneriate cu instituţii respectabile şi cu multă  notorietate, să nu scoată în stradă decât doi-trei pensionari nostalgici. Adevărul este că şi eu am asistat uimit cum treceau pe lângă mine şiruri interminabile de familii. E greu de crezut că în Iaşi mai poate ieşi atâta lume în stradă şi nu pentru a protesta, nu din revoltă sau de foame, ci pentru a-şi arăta chipurile frumoase de mame, taţi, copii sau bunici. Fiind prea obişnuiţi să se vorbească doar despre “minorităţi sexuale”, “căsătorii” homosexuale şi, mai nou, poligamie (“bărbat căsătorit cu mai multe femei”), poliandrie (“femeie căsătorită cu mai mulţi bărbaţi”) sau chiar poliamorie (“femei şi bărbaţi trăind, ca parteneri sexuali, împreună”), sigur că te uimeşte să vezi că, dincolo de ecranul lustruit de barba unei “păsări Phoenix”, mai există o lume pe care o credeai pierdută prin curtea bunicilor de la ţară. Să vezi o mamă care îşi ţine cu duioşie la piept pruncul, sprijinindu-şi capul pe umărul soţului, pare o imagine de arhivă, încât nu te poţi hotărî dacă asta este o ştire de actualitate sau doar subiect de documentar din suita “Lumi pierdute”. Iar când vezi un băiat ţinând, cu sfiiciune, o fată de mână, evident că nu-ţi zguduie retina precum pupatul a două bărbi la Gay Fest. Altfel spus, asta nu poate fi, deocamdată, o ştire pentru presa noastră atât de intoxicată! Ea are o reacție aidoma celei pe care am văzut-o la un copil care, după ce a mâncat doar pui “de galantar” și iaurt sintetic, refuză o friptură din pasăre de țară și un lapte acru (chișleag, cum i spuneam în copilărie) de la bunica. Pur și simplu nu știe ce este bun și refuză organic gustul mâncării naturale, sănătoase.

Aşa mândri sunt bucureştenii?

Apropo de Gay Fest… Aflăm, cu stupoare – din presă, de unde altundeva, din mai toată presa! – că anuala – acuş vor zice că “tradiţionala” – defilare veselă a celor ce se autoprescurtează LGBT, se va desfăşura cu pompoasa titulatură de “Bucharest Pride”. Asta să fie mândria Bucureştiului, exhibarea unor comportamente sexuale deviante? Să deducem, de aici, că toţi sau majoritatea cetăţenilor capitalei sunt mândri de astfel de opţiuni? Clar, nu. Atunci înseamnă că asistăm la o escaladare fără precedent a ceea ce părea o glumă, la început, anume dictatura minorităţilor. Orice persoană are dreptul la a fi protejată, indiferent de poziţie, rasă, orientare etc. Creştinismul a valorizat dintotdeauna persoana şi a avut o grijă specială pentru omul păcătos – a se vedea pilda oii pierdute, în căutarea căreia se pleacă, lăsând acasă pe celelalte 99 de oi cuminţi (Luca 15, 4-7). Chiar şi pierdută, pentru un păstor tot oaia sa rămâne. Chiar şi dacă ar fi în păcate grele, un suflet de om rămâne un suflet de om! Dar şi păcatul se cheamă tot păcat, indiferent cine ar decreta altfel.

Revenind… De ce este nevoie de un Marş al Familiei? Reacţia (sau, mai degrabă, lipsa de reacţie a) presei este cea mai bună dovadă că acest marş trebuie reluat periodic. Dacă pe un canal TV se ţine, de dimineaţă până seara, acelaşi discurs împotriva unei autorităţi, telespectatorul chiar ajunge să creadă în ceea ce se spune (ca să nu mai vorbim de cei din platoul de emisie). Tot aşa, dacă în societate se vor auzi doar vocile celor care contestă valori tradiţionale, iar urechile le vor fi înfundate cu discursuri anticreştine sau anticlericale, dacă se va promova insistent concupiscenţa, perversiunea sau anormalul drept firesc, tendinţa este de a crede că e un lucru unanim acceptat şi că, de fapt, asta este realitatea! E ca atunci când stai, ore în șir, cu ochii doar în televizorul de la care afli, la un moment dat, că afară plouă şi nu te mai oboseşti să te ridici din fotoliu să arunci o privire pe geam, să vezi cum e, de fapt, vremea. Spaţiul mediatic trebuie să fie şi o reflectare a ceea ce se întâmplă în mod real în societate, iar pentru aceasta presa are nevoie de ajutorul majorităţii. Sigur că vor fi existând şi interese obscure ale patronatului, care pe unii îi vor împiedica să transmită astfel de informaţii sau îi vor determina să o facă timid şi sporadic. Dar o ştire rămâne, până la urmă, o ştire, şi concurenţa te va obliga, finalmente să o difuzezi. Aşa încât, dacă nu vor sau nu pot încă să ne ia în seamă, atunci am să propun, în nume personal, celor de la Familia Tradiţională (sau altor entităţi din societatea civilă) să facem mai des câte un Marş al Familiei, în care să promovăm, paşnic şi cu bună dispoziţie, tot ceea este frumos, tradiţional, autentic şi valoros în societatea românească. Am fi din ce în ce mai mulţi în stradă, ar deveni un fenomen imposibil de ignorat. Vorba – parafrazată – a unui slogan: nu pot ei ignora cât putem noi manifesta!

Aproximativ 300 de persoane, în majoritate tineri, au participat, sâmbătă, la cea de-a 10-a ediţie a Marşului Diversităţii, dansând pe muzică electro, fluturând steguleţe curcubeu şi afişând mesaje pentru respectarea drepturilor minorităţilor sexuale şi împotriva homofobiei. FOTO: Andreea Alexandru / Mediafax Participanţii la marşul organizat de Asociaţia Accept s-au adunat după ora 16.00 la Arcul de Triumf, unii veniţi cu bicicleta. Câţiva travestiţi purtau fuste sau pantaloni scurţi, o tânără era îmbrăcată în prinţesă cu coroniţă, însă cei mai mulţi participanţi purtau haine obişnuite de zi.

lgbt-2Ei au venit cu pancarte pe care aveau scrise mesaje precum: “Ura dăunează grav societăţii”, “Sărbătoreşte diversitatea. Respectă drepturile”, “Homofobia distruge vieţi”, “Egaliate = Normalitate” şi “Legalize gay mariage” (Legalizaţi căsătoriile gay, n.r.).

Participanţii la marş au venit şi cu steguleţe curcubeu, umbrele în aceleaşi culori şi câteva baloane, precum şi un steag curcubeu lung de peste 10 metri care a fost purtat pe parcursul marşului. Un DJ, instalat într-o remorcă trasă de o maşină de teren, a animat atmosfera, marşul derulându-se în paşi de dans, pe Bulevardul Kiseleff, până în Piaţeta Regelui. Acolo manifestanţii s-au oprit şi n-au mai continuat pe traseul anunţat, până în Piaţa Victoriei.

La eveniment au participat şi ambasadorii Olandei şi Suediei, precum şi un ataşat de la Ambasada SUA, care au rostit câteva cuvinte la portavoce, mulţumind organizatorilor şi exprimându-şi susţinerea pentru apărarea drepturilor minorităţilor sexuale. Deputatul Remus Cernea şi Briana Caragea au fost de asemenea la manifestare.

Totodată, printre participanţi s-au numărat şi doi poliţişti suedezi, membri ai Asociaţiei Gay a Polţtiei Suedeze, aflaţi la Bucureşti pentru a discuta cu reprezentanţii Poliţiei Capitalei despre bune practici în combaterea infracţiunilor motivate de ură. O întâlnire între poliţiştii suedezi şi poliţiştii români, precum şi reprezentanţi ai Institutului de Studii pentru Ordine Publica (ISOP) a avut loc vineri.

Marşul Diversităţii, aflat la cea de-a 10-a ediţie, este parte a festivalului Gay Fest, organizat din 2004, care anul acesta şi-a luat numele de Bucharest Pride. Evenimentul, care se încheie cu Marşul Diversităţii, este organizat de Asociaţia Accept pentru promovarea drepturilor persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, lgbt-3transgender).

Marşul a fost autorizat între orele 16.00 şi 20.00, pe Bulevardul Kiseleff, unde circulaţia auto a fost resticţionată, între Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei.

Tot sâmbătă a avut loc în Capitală şi Marşul pentru Normalitate organizat de Noua Dreaptă, tot de 10 ani, în replică la Marşul Diversităţii. Aproximativ 50 de persoane au participat la manifestaţia, autorizată între orele 11.00 şi 14.30, pe traseul Piaţa Victoriei – Dealul Patriarhiei.

Cei care au luat cuvântul la final s-au pronunţat pentru promovarea “stării de normalitate” şi “interzicerea relaţiilor homosexuale”.

Liderul organizaţiei Tudor Ionescu le-a declarat jurnaliştilor că Marşul pentru Normalitate are menirea de a opri manifestaţii precum Gay Fest sau Bucharest Pride, care, în opinia sa, jignesc bucureştenii şi nu le fac cinste.

lgbt-4Ionescu a mai arătat că marşul din acest an este îndreptat şi împotriva Raportului Lunacek, prin care, consideră el, “se face în continuare lobby” pentru minoritatea homosexualilor, “avantajată în detrimentul altora”.

Raportul referitor la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei şi discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen, iniţiat de europarlamantarul austriac Ulrike Lunacek, a fost adoptat de Parlamentul European pe 4 februarie 2014. Prin aceasta, Parlementul European invită Comisia Europeană, statele membre şi agenţiile relevante să colaboreze pentru elaborarea unei politici globale multianuale vizând protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender). Raportul vizează asigurarea nediscriminării persoanelor LGBT în ocuparea forţei de muncă, educaţie, sănătate, accesul la bunuri şi servicii, garantarea unor drepturi pentru aceste persoane şi recunoaşterea infracţiunilor generate de discriminare şi de incitare la ură inclusiv pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen.

“Comisia ar trebui, ca o prioritate, să facă propuneri pentru recunoaşterea reciprocă a efectelor tuturor documentelor de stare civilă de pe teritoriul UE, inclusiv parteneriatele înregistrate, căsătoriile şi recunoaşterea juridică a genului, pentru a reduce barierele juridice şi administrative discriminatorii pentru cetăţenii şi familiile lor care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie. Comisia şi statele membre ar trebui să analizeze dacă restricţiile în vigoare pentru schimbarea documentelor de stare civilă şi a actelor de identitate pentru persoanele transgender afectează negativ capacitatea lor de a beneficia de dreptul la liberă circulaţie“, se spune în raport.

România a înregistrat anul trecut sub 180.000 de nou-născuţi, record negativ după al doilea război mondial, a declarat joi preşedintele Institutului Naţional de Statisctică, Tudorel Andrei, precizând că în 2013 scăderea populaţiei a venit preponderent din sporul negativ şi nu din imigraţie.

“2013 a fost primul an în care numărul de născuţi vii este mai mic de 180.000. După revoluţie s-a înregistrat un trend descrescător, au mai existat şi mici perioade de creştere, dar 2013 a marcat acest minim. Din seriile de date, este evident că am atins minimul din 1960, dar e aproape sigur că reprezintă minimul de după al doilea război mondial”, a spus Tudorel Andrei.

El a explicat că pe parcursul perioadei de tranziţie, scăderea populaţiei a fost cauzată în principal de imigraţie, dar anul trecut proporţia s-a inversat, iar principala cauză a scăderii populaţiei a fost sporul natural negativ.

Altfel spus, anul trecut diferenţa negativă dintre noii-născuţi şi persoanele decedate a fost mai mare decât numărul românilor care au plecat în străinătate pentru perioade mai mari de 12 luni. Tudorel Andrei a precizat că reducerea populaţiei a fost cauzată anul trecut în proporţie de 95% de sporul negativ al populaţiei.

“Avem aproape un echilibru între migraţie şi emigraţie, sub 10.000 de persoane”, a completat şeful INS.

Directorul general al direcţiei generale de demografie şi statistică socială, Silvia Pisică, a explicat că scăderea natalităţii are două explicaţii, fiind rezultatul atât a emigraţiei, cât şi a modificărilor de comportament generaţionale.

“Sunt peste 2,3 milioane de persoane care au emigrat. Majoritatea covârşitoare din categoria de vârstă 25-64 ani, cu accent extrem de mare pe 25-45 de ani, vârsta la care se fac copii. A crescut şi vârsta de căsătorie. Generaţia părinţilor noştri se căsătorea puţin după 20 de ani, iar astăzi căsătoriile şi naşterile se duc spre 30 de ani”, a explicat Pisică.

Directorul din INS a arătat că şi numărul mediu de copii pe cuplu este în scădere, ceea ce afectează sporul natural.

Dacă în generaţia anterioară, a părinţilor noştri, fiecare familie avea cel puţin doi copii, nu vorbim de bunicii noştri, acum cuplurile se limitează la un copil. Când a fost baby-boomul, după decretul din 66, au fost 575.000 de născuţi vii”, a completat Pisică.

Tudorel Andrei a precizat că pentru a avea spor natural zero, fiecare româncă fertilă ar trebui să nască 2,1 copii, în timp ce rata actuală se găseşte în jur de 1,5.

„Spend time, not money on your kids”, îţi spune pe Facebook, o dată la câteva zile, câte o poză frumoasă în care un părinte iubitor şi inspirat are o idee minunată de joacă pentru copilul său.

Coiful din coajă de pepene, labirintul din sfori, mantiile din cearşafuri pe care tatăl şi fiul le poartă la supermarket, propulsorul confecţionat din peturi argintate, textile şi curele sunt parte din moştenirea amintirilor fără de preţ care-l fac pe un om bogat chiar şi atunci când nu are un leu în buzunar şi luminos până şi în cea mai neagră perioadă a existenţei sale. Ca şi dragostea, astfel de mici idei bune nu costă nimic.

Dar când să tragi aer în piept, pregătindu-te să comanzi o mie, din primul foc, te trezeşti de multe ori cu buzele ţuguiate, numărând una, maximum – două, care ar putea amuza un prichindel. Ca să-ţi stea mintea la joacă ai avea nevoie de puţină relaxare, iar ca să te relaxezi ai avea nevoie de puţin timp să respiri. Iar ţie tocmai timpul acela îţi lipseşte. N-ai vreme, nu acum, şi poza aceea frumoasă nu face, uneori, decât să te întristeze.

Dincolo de stereotipul românului leneş, populaţia activă şi plătitoare de taxe a României munceşte extrem de mult. Suntem printre ţările care au cea mai lungă săptămână de lucru din Europa, iar pe deasupra suntem dispuşi, nu de puţine ori, la concesii serioase legate de orele suplimentare, de munca în weekenduri sau în timpul sărbătorilor legale.

Paradoxal, tot noi avem, alături de bulgari, cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că din banii pe care îi câştigăm nu putem cumpăra mare lucru şi, în orice caz, nu ore pe care să le dăruim copiilor noştri. Puţini sunt cei care îşi pot permite să dăruiască o sâmbătă întreagă copilului, pentru că o menajeră s-a ocupat deja de curăţenie sau cumpărături. Puţini sunt cei care pot pune suficienţi bani deoparte cât să îi asigure o educaţie cu adevărat de calitate, accesul la servicii medicale decente, excursii şi experienţe care să îi îmbogăţească viaţa şi să îi lărgească orizontul. Fiindcă cei mai mulţi dintre părinţi de abia ţin pasul cu mâncarea, hainele, rechizitele şi câteva bunuri de strictă necesitate.

Un studiu publicat joi de organizaţia Salvaţi Copiii arată că 64% dintre părinţi au venituri cât să acopere, cel mult, strictul necesar. Aproape jumătate dintre părinţii care au luat parte la studiul Salvaţi Copiii au spus că s-a întâmplat să rămână fără bani pentru a cumpăra alimentele de bază, 82 la sută că li s-a întâmplat să rămână fără bani pentru cheltuielile zilnice, 70 la sută au recunoscut că au fost momente în care nu le-au putut oferi copiilor bunurile de care aveau neapărată nevoie, iar 76 la sută nu le pot lua alte lucruri pe care aceştia şi le doresc.

Datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică au arătat că anul 2013 a fost pentru România cel mai prost an de după cel de-Al Doilea Război Mondial în ceea ce priveşte natalitatea. Numărul copiilor care au venit pe lume anul trecut este mai mic de 180.000 ceea ce i-a făcut pe mulţi să spună, pe bună dreptate, că România este o ţară care îmbătrâneşte şi se stinge. Nu suntem singurul stat european în care există această tendinţă, generată peste tot de creşterea vârstei la care tinerii se căsătoresc sau accentul pus pe carieră.

Însă în timp ce vecinii noştri europeni sunt ameninţaţi cu dipariţia în zeci, poate sute de ani, noi românii ne stingem văzând cu ochii, sub povara grijii faţă de mâine, chiar aici şi acum.

Cu ocazia GayFest Bucureşti 2014, ne exprimăm solidaritatea și sprijinul pentru comunitatea minorităților sexuale (LGBT – lesbian, gay, bisexual, transgender) din România. Susţinem dreptul acestora de a manifesta în mod paşnic şi legal; devenit deja o tradiție, Marșul Diversității este un prilej pentru persoanele LGBT de a atrage atenția asupra problemelor specifice cu care se confruntă.

Drepturile omului – inclusiv justiţia, egalitatea, umanitatea, respectul şi libertatea de expresie – şi statul de drept alcătuiesc fundația pe care se sprijină țările democratice. Legislația internațională în domeniul drepturilor omului pornește de la premisa că toţi indivizii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi şi libertăţi, așa cum prevede Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Tocmai respectul pentru aceste valori fundamentale obligă guvernele să-și protejeze cetăţenii împotriva violenţei și discriminării şi să se asigure că toți se bucură de șanse egale.

Unele persoane se confruntă în continuare cu acte de discriminare, direct sau indirect, din cauza orientării și identității lor sexuale. Guvernele noastre încearcă să combată astfel de acte prin promovarea drepturilor omului. Oricine, inclusiv persoanele din comunitatea LGBT, trebuie să se poată bucura de drepturile și libertățile prevăzute pentru cetățenii tuturor națiunilor.

* Declarația de mai sus este semnată de Reprezentanţa Comisiei Europene şi de ambasadele Australiei, Austriei, Cehiei, Danemarcei, Elveţiei, Finlandei, Germaniei, Irlandei, Israelului, Italiei, Marii Britanii, Norvegiei, Portugaliei, Olandei, Spaniei, Statelor Unite ale Americii, Suediei şi Ungariei.

Nota noastra:

SUA militeaza puternic pentru agenda LGBT, fiind pilonul cel mai puternic in ofensiva homosexualizarii Romaniei, alaturi de CE. Daca ii chinuie grija de cordonul sanitar pus in fata Rusiei, oare prin incurajarea homosexualitatii considera americanii ca vor face din Romania o tara puternica, populata si prospera astfel incat sa reprezinte o frontiera ferma si sigura in Sud-Est? In aceasta privinta, afirmam raspicat ca modelul american ”pute” si ca cel rusesc este, pentru noi, apreciabil. Singura solutie inteligenta, inclusiv pentru a ne proteja fata de propaganda ruseasca, ar fi ca politicienii Romaniei sa asigure existenta unui model romanesc al gestionarii acestei probleme, prin care casatoria si familia sa fie afirmate si consolidate, inclusiv in Constitutie.

In alta ordine de idei, constatam ca marsul normalitatii a fost acaparat sau lasat pe mana organizatiei Noua Dreapta, care, in opinia noastra, este un laț extremisto-securistic pentru prinderea in plasa a naivilor si pentru asocierea agendei pro-familie cu extremismul. Presa isi da concursul la acest scop (asocierea marsurilor pro-familie cu extremismul) reflectand pe larg initiativa, desi evenimentul ND este inisgnifiant fata de Marsul pentru familie organizat la Iasi insa ignorat total de mass-media.

In ceea ce priveste dezbaterea de mai jos (Adevarul Live), strategia de comunicare a lui Buhuceanu este de a inlatura imaginea organizatiilor LGBT drept ceea ce sunt: asociatii de lobby sprijinite puternic extern cu agenda precisa: reeducarea majoritatii, casatoria si adoptia pentru cuplurile homosexuale.

În acest weekend, persoanele care sprijină comunitatea gay pot participa la Marșul Diversității, care va avea loc sâmbătă, în Capitală. Și extremiștii de la Noua Dreaptă au anunțat un marș pentru sprijinirea valorilor familiei creștine tradiționale, tot sâmbătă.

Aflată la cea de-a XI-a ediție, parada gay de anul acesta are ca temă diversitatea: ”Prietenia la mândrie se cunoaște!”.

Romanii trebuie sa inteleaga ca orientarea sexuala si identitatea de gen sunt caracteristici importante ale fiintei umane, nu impedimente in viata de familie si cea profesionala,” a declarat coordonatoarea evenimentului, Daniela Prisacariu.

Pe de altă parte,ca în fiecare an, Noua Dreaptă a anunțat un marș al normalității, în care participanții vor milita pentru interzicerea căsătoriilor între persoanele de același sex, precum și interzicerea adopțiilor de către cupluri gay.

”Marsul pentru Normalitate din acest an are loc intr-un moment in care lobby-ul homosexual a inregistrat o victorie importanta prin adoptarea anul acesta pe 4 februarie in Parlamentul European a Raportului Lunacek, care transforma “minoritatile sexuale” intr-un grup privilegiat in Uniunea Europeana. Acest raport defineste comportamentul homosexual ca fiind “normal” si pune bazele unei adevarate dictaturi gay in Uniunea Europeana, devenind un instrument politic de presiune asupra guvernelor si parlamentelor nationale pentru legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si a adoptiilor de copii de catre asemenea “cupluri”, arată Noua Dreaptă, într-un comunicat de presă.

Marșul organizat de Noua Dreaptă se desfășoară între orele 11.30 – 14.30, pe traseul Piaţa Victoriei – Calea Victoriei – Pod Naţiunile Unite – Splaiul Independenţei – str. Halelor – Dealul Patriarhiei, iar organizatorii estimează că vor fi aproximativ 300 de persoane.

Parada gay, organizată de asociația ACCEPT, începe la ora 16.00 și se încheie la ora 20.00, și se va desfășura pe traseul Șoseaua Kiseleff (de la Piața Arcului de Triumf) – Piața Victoriei. La paradă vor participa aproximativ 500 de persoane.

La Adevărul Live am discutat despre drepturile pe care comunitatea LGBT luptă să le obţină în România, indiferent dacă este vorba despre lesbiene, gay, bisexuali sau transsexuali. Cu o zi înainte ca Marşul Diversităţii să aibă loc la Bucureşti, Florin Buhuceanu, directorul Asociaţiei Accept, alături de preotul Eugen Tănăsescu, şi-au spus părerea despre cum sunt priviţi homosexualii în societatea românească.

Alături de ei, a fost prezent în studioul „Adevărul Live“ şi Cristinel Buzatu – reprezentant APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki) pentru a clarifica, pe cât posibil, care este locul comunităţii gay în societatea românească.

Mâine, 7 iunie, va avea loc Marşul Diversităţii, acţiunea din cadrul Bucharest Pride care reaprinde an de an controversa legată de drepturile pe care comunitatea LGBT doreşte să le obţină în România. La ediţia cu numărul 11, evenimentul va lua startul sâmbătă, ora 16:00, şi se va desfăşura pe traseul Arcul de Triumf, Bulevardul Kiseleff , Piaţa Victoriei.

În România, 60% din români nu îşi doresc să aibă în familie persoane homosexuale sau bisexuale, iar 51% nu ar accepta să lucreze în acelaşi loc cu ele, conform datelor existente pe site-ul accept-romania.ro.  În condiţiile în care homosexualitatea reprezintă încă un subiect tabu pentru cei mai mulţi români, comunitatea LGBT din ţara noastră se dezvoltă pe an ce trece şi militează pentru recunoaşterea unor drepturi de care membrii comunităţilor gay din alte părţi ale lumii se bucură deja.

„Ieşim pe stradă o dată pe an pentru ca lumea să ne vadă, să ştie cine suntem”, a declarat Florin Buhuceanu.

Homofobia este un păcat, spune preotul Eugen Tănăsescu. „ Noi avem un conservatorism care uneori este exprimat virulent şi strident. Comunitatea LGBT sunt o comunitate recentă. Lumea nu ştie cine suntem şi are impresia că suntem un grup care ataca valorile tradiţionale, dar nu, nu suntem. Adesea, cei care sunt homofobi sunt şi xenofobi, şi rasişti şi aşa mai departe. Cu toţii ar trebui să ne bucurăm de acelaşi drepturi”, este de părere Florin Buhuceanu.

Marşul Normalităţii, organizat de Noua Dreaptă, are loc în aceeaşi zi cu Marşul Diversităţii 

În trecut, reprezentanţilor Noua Dreaptă au avut reacţii foarte violete vizavi de homosexuali. „Sperăm că anul acesta nu se va lăsa cu asemenea reacţii”, afirmă domnul Buhuceanu (dreapta).

„Homosexualitatea a fost interzisă în România şi după căderea regimului ceauşist. O femeie, ultima prizonieră pe acest motiv, a fost eliberată abia în 1999. Aceste lucruri se întâmplau în primul rând din vina opiniei publice”, a amintit Florin Buhuceanu. „Atunci, biserica ortodoxă română a fost factorul de presiune asupra politicienilor români. Ar trebui să se vorbească despre homosexuali ca despre oameni. Nu suntem oamenii noi, nu încercam să educăm majoritatea (sic! – vezi declaratia Danielei Prisacaru de mai sus. – n.n.). Suntem oameni ca toţi oamenii, cu fraţi, surori, familie”, a adăugat acesta.

„Trebuie să despărţim opinia spirituală de homofobie. Sigur că trebuie să acceptăm că toţi suntem oameni, dar asta nu trebuie să ducă la o imputare a unei opinii. Asta se transformă într-un război ideologic. Normal că reprezentanţii LGBT au drepturi, dar aceste lucruri trebuie să se întâmple într-un spaţiu mai bine definit”, a replicat preotul.

Ce-i spune religia unei persoane care face parte din comunitatea LGBT

„Trebuie să vedem dacă omul acela recunoaşte că starea sa este o stare neconformă cu principiul creştin”, a răspuns preotul. „Pastoral, conform principiului, lucrăm cu persoana în cauză. Trebuie să vedem dacă omul conştientizează acest grad şi vedem prin ce mijloace îl putem îndrepta”, a adăugat acesta.

„Eu cred în Dumnezeu. Aşa m-am născut şi nu m-am considerat niciodată un deşeu al creaţiei. Nu cred că Dumnezeu este homofob, rasist sau creştin ortodox”, a spus, pe de altă parte, Florin Buhuceanu.

„Bucharest Pride” ar putea deveni, în viitor, o sărbătoare a Bucureştiului. Totuşi, există 27 de asociaţii care au cerut domnului primar Sorin Oprescu să nu permită persoanelor LGBT să denumească Marşul diversităţii „Bucharest Pride”.

„Oamenii trebuie să înţeleagă că trăim într-o societate complexă, cu oameni albi şi negri, heterosexuali şi homosexuali”, afirmă domnul Buhuceanu. (si ce legatura are ”complexitatea” cu agenda redefinirii casatoriei si a adoptiei de copii? Daca tot sunt atat de sensibili la nuante si la diferente, de ce incearca organizatiile LGBT sa distruga institutia sociala a familiei asa cum este ea in prezent? Cineva care apreciaza realmente diferenta ar lasa in pace realitatile sociale stabilite si ar cauta noi forme de manifestare, nu parazitarea si ”ocuparea”, cucerirea celor vechi – n.n.)

„Ideea este că foarte mulţi din cei care au reacţionat violent sau nepotrivit la aceste acţiuni ale minorităţii sexuale din cauza întrebării: ce model de familie propunem? Acest lucru a fost o chestiune care a atins zona de care vorbeam. Ţine de valorile fundamentale la care ţine fiecare. Nu poţi să transformi o societate şi ideile acesteia doar arătându-te” este părerea preotului Eugen Tănăsescu.

  • Cultura Vietii:

Andrei Dirlau: De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”

De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”. Acvila comunistă şi Phoenixul.

Conchita Wurst – brandul Eurovisionului neomarxist.

Rusia între Lenin şi Hristos: un imperiu schizofrenic

„Eurovisionul este un aranjament între nişte grupuri de şmecheri ce promovează o agendă politică proprie în numele majorităţii. Fără «femeia cu barbă» n-ar fi ştiut nimeni că a avut loc finala Eurovision.”[1] George Damian are dreptate. Eurovisionul n-are nici o legătură cu muzica, e pură corecţie politică, dictatura minorităţii deviante.

Desigur, voi fi acuzat din start că „ţin cu Putin”, fiindcă acesta e discursul la modă: dacă pledezi pentru bun simţ, dacă nu eşti homofil, critici corectitudinea politică şi mai îndrăzneşti şi să-l susţii pe Iulian Capsali doar fiindcă e ortodox, înseamnă automat că eşti filorus şi de partea „Putinist-ortodoxismului”.

De aceea, trebuie să precizez de la început, pentru cititorii oneşti: Nu, nu sunt deloc de partea lui Putin, nici împotriva Europei de Vest, Statelor Unite sau a democraţiei. Admir cultura occidentală la fel cât oricare din cei ce mi-ar putea aduce asemenea acuzaţii şi o cunosc ceva mai bine decât mulţi dintre ei. Sunt însă împotriva ideologiei homosexualiste şi corecte politic, agresiv anticreştine, ce ne invadează azi dinspre segmentul secularizat al Occidentului. Sunt de partea unei Românii normale. Sunt ortodox practicant şi nu am a mă ruşina de asta. Şi cred că cine are discernământ sesizează imediat şi foarte clar cât de rudimentare şi reducţioniste sunt generalizările şi echivalările stupide de tipul: Ortodoxie = Putin. Mai întâi fiindcă ortodoxia lui Putin e discutabilă, iar apoi fiindcă nu oricine face parte din Biserica Ortodoxă Română face parte automat şi din Putin Fan-club. De altfel, s-a observat deja că cei ce se opun în Europa sancţiunilor contra Rusiei sunt tocmai socialiştii, în frunte cu Martin Schultz, adică exact cei ce promovează cel mai abitir agenda homosexualistă[2]. Deci cine e fan Putin? Tocmai sponsorii lui „Wurst”.

Şi, dacă tot e vorba de Putin, trebuie spus că el face un imens deserviciu Ortodoxiei, familiei tradiţionale şi valorilor conservatoare pe care le apără, cât timp dă apă la moară celor ce le asociază, din pricina lui, cu politica tancului, violenţei, invaziei şi războiului. Şi Eurovisionul nu e singurul caz în care se fac asemenea asocieri nefericite. „Schizofrenia” ruşilor, despre care vorbea atât de pertinent Dan Puric, e extrem de gravă: incapacitatea lui Putin de a sesiza contradicţia fundamentală, ireconciliabilă dintre creştinism şi comunism, dintre „Seceră şi ciocan” şi Cruce, poate duce Rusia la dezastru.

Putin trebuie să înţeleagă că nu poate promova simultan viziuni antagoniste: cea marxistă atee şi cea ortodoxă. Că nu poate milita pentru refacerea URSS-ul stalinist, construit prin teroare şi minciună, şi în acelaşi timp refacerea ethosului tradiţional rusesc, al cărui suflet e credinţa pravoslavnică. Că nu poate edifica concomitent şi Imperiul Binelui – o Rusie conservatoare motivată de valori ortodoxe şi închinându-se lui Hristos, dar şi Imperiul Răului – un nou URSS motivat de simboluri şi nostalgii militarist-comuniste, continuând să-l venereze pe Lenin. Conflictul dintre ele va submina Rusia, creând cu adevărat o societate tot mai schizoidă. Înainte de Crimeea, imaginea lui Putin de susţinător al dreptei conservatoare tradiţionale încă mai putea seduce în mod legitim oameni oneşti din Occident precum William Lind (vezi articolul său „Întoarcerea Rusiei spre dreapta”[3]). Acum, în lumea post-Crimeea, această imagine a devenit imposibil de susţinut.

De altfel, în treacăt fie spus, Putin comite o mare eroare şi în relaţia cu România. În locul declaraţiilor belicoase gen Dmitri Rogozin şi emisiunilor derogatorii despre România la Vocea Rusiei, ar fi în interesul real al Rusiei să restituie României cele 90 tone aur din tezaurul furat (sau echivalent, ţinând cont de pildă că la Soci sportivii erau medaliaţi cu piese din tezaur), să încurajeze şi să susţină activ unirea cu Moldova ocupată de Stalin în 1940, să cultive o apropiere sinceră de ţara noastră, bazată pe respect şi pe tradiţia ortodoxă comună. Rusia ar avea astfel la vest o ţară vecină nu doar neutră, ci chiar nutrind sentimente prietenoase. Românii nu sunt ranchiunoşi; ei poate ar fi dispuşi să ierte deportările, foametea, crimele, masacrele, violurile şi celelalte atrocităţi comise sub ocupaţia sovietică în Moldova şi România, odată ce ar fi reîntregită, ar primi dovada bunei-credinţe a Rusiei şi garanţii adecvate de securitate din partea unui stat care în repetate rânduri a procedat la rapt teritorial, violenţe şi amestec brutal, mergând până la a ne impune un regim străin de ethosul nostru. Ar fi în avantajul Rusiei să înţeleagă că există limite ale expansiunii ei spre vest: limite ce coincid cu actualele ei graniţe. Dovadă că nici măcar Ucraina, o ţară slavă legată istoric de Rusia, n-o iubeşte din cauza comportării violente şi arogante.

Aceasta e cartea pe care ar fi inteligent ca Rusia s-o joace faţă de noi în locul celei războinice: cartea bunei vecinătăţi, a parteneriatului şi dialogului constructiv, a relaţiilor pe linie ordoxă şi culturală relansate în lumina unor personalităţi ca Dimitrie Cantemir, Paisie Velicikovski, Nicolae Milescu, Petru Movilă. Desigur, neignorând economicul. Gesturile de mai sus ar reaşeza relaţiile celor două ţări în matca moralităţii şi dreptăţii istorice. Câştigul pentru Rusia ar fi infinit mai mare decât în situaţia actuală, iar preţul ar fi unul mic: la dimensiunile Rusiei, pierderea respectivei influenţe teritoriale nu reprezintă mare lucru. În schimb, ca membru NATO cu poziţie strategică în regiune, România poate fi un excelent factor de stabilitate, generator de securitate atât pentru Alianţă cât şi pentru Rusia. O Românie ortodoxă puternică e în interesul Rusiei, ca aliat NATO şi în acelaşi timp împărtăşind valori spirituale comune şi cu Rusia. România şi-ar putea astfel exercita rolul de mediator şi punte între culturi şi civilizaţii diverse, rol ce constituie prin excelenţă vocaţia noastră culturală şi misiunea României ca o civilizaţie a echilibrului.

Aceasta este de altfel şi strategia diplomatică pe care ar fi în interesul României să o dezvolte în relaţia cu Rusia. O strategie ce ar trebui să incorporeze şi componenta eclezială a relaţiilor B.O.R. cu Biserica Rusă.

România către SUA: vreţi ambasadori homosexuali sau aliat geostrategic?

În acelaşi timp, e vremea ca şi politicienii români să înveţe să pună la rândul lor condiţii aliaţilor şi partenerilor occidentali, să negocieze parteneriate reale de pe poziţii corecte, nu în genunchi. România nu mai este consumator de securitate ci furnizor de securitate, nu doar în regiune ci şi pe alte continente. De aceea, dacă Statele Unite oferă României garanţii de securitate, aşa cum a reiterat recent vicepreşedintele Joe Biden la Bucureşti, şi dacă doresc un aliat de nădejde, puternic şi devotat, cu rol geo-strategic, aşa cum România vrea şi poate să fie, atunci America trebuie să înveţe să respecte România ca pe un adevărat aliat şi partener, nu s-o trateze ca pe o mămăligă amorfă în care poate imprima pecetea oricărei aberaţii culturale şi sexuale ce i se năzare vreunui filosof neomarxist ciudat (queer).

Domnule Joe Biden, dacă monitorizaţi presa română aşa cum cred că o faceţi, atunci vă rugăm ţineţi cont şi de prezenta solicitare a poporului ortodox din România: respectaţi-ne tradiţiile şi libertatea de credinţă religioasă, care e garantată inclusiv în Constituţia americană. Daţi-ne pace cu Corectitudinea Politică. Nu ne mai impuneţi modele culturale ateiste, neomarxiste, străine civilizaţiei noastre, pe care poporul nostru le respinge în mod organic. Nu mai trimiteţi în România ambasadori homosexuali şi ataşate culturale lesbiene care impun evenimente LGBT pe agenda instituţiilor noastre culturale (vezi Muzeul Ţăranului Român) şi ne dau lecţii de „toleranţă”. Poporul nostru e tolerant şi îngăduitor, dar nu acceptă propaganda agresivă LGBT promovată neinspirat de Ambasada SUA la Bucureşti. Nu mai faceţi presiuni oficiale sau lobby neoficial pentru cauza homosexualismului, pedofiliei, studiilor de gen extremiste, feminismului radical şi altor ideologii corecte politic. Lăsaţi-ne să trăim creştineşte, fără să discriminăm sau să persecutăm pe nimeni, dar şi fără să ne fie frică să ne trimitem copiii la grădiniţă sau şcoală ca să nu fie spălaţi pe creier de educatori şi profesori la rândul lor spălaţi pe creier sau pur şi simplu cinici. Nu mai exportaţi în România curente incompatibile cu moştenirea noastră spirituală şi paideuma milenară ce ne caracteriza ca popor cu secole înainte ca naţiunea americană să se fi născut. Respectaţi-ne şi vă vom respecta.

Suntem admiratori ai culturii americane şi apreciem contribuţia ei excepţională la civilizaţia globală. Iubim poporul american pentru marile lui calităţi. Acceptaţi-ne şi dumneavoastră ca civilizaţie creştină tradiţională şi respectaţi-ne valorile – care sunt cele bimilenare ale creştinismului ortodox. Veţi avea astfel în noi aliaţi de nădejde şi o opinie publică favorabilă şi fidelă Americii. Vorbesc de o opinie publică reală, nu de prezenţa excesiv de vocală în spaţiul mediatic a celor câteva ONG-uri ale lobbyului homosexualist şi sexualist de tip Kinsey-ist, ce exprimă doleanţele extremiste ale unei minorităţi infime. Precizăm că acesta nu e nicidecum un „discurs al urii”: nimeni nu are nimic cu aceste minorităţi, care pot trăi în privat cum doresc, ci doar cu pretenţia lor de a impune majorităţii drept „normalitate” standardele lor obraznice, lipsite de ruşine şi bun simţ.

Iar pragmatic vorbind, ştiţi bine că nu lesbienele vor lupta pe fronturile Alianţei, ci Forţele Armate Române, care împărtăşesc ferm valorile familiei tradiţionale. E în interesul dumneavoastră să le respectaţi această alegere morală.

Domnule Biden, respectaţi-ne şi veţi găsi aici parteneri de încredere. Sunt pe agendă lucruri importante. Avem de făcut faţă unor ameninţări grave de securitate şi unor provocări fără precedent, în contextul riscului prezentat de armele moderne de distrugere în masă, nucleare sau nu. Scutiţi-ne de ingerinţe culturale sordide. Haideţi să ne concentrăm pe lucrurile serioase. Va fi în avantajul dumneavoastră, al poporului american, al democraţiei şi libertăţii în lume. Al unei libertăţi reale, nu al uneia înţelese greşit în sensul distrugerii ţesutului social şi familiei creştine tradiţionale. Românii sunt iubitori de pace; nu doresc un nou război mondial cu efecte catastrofale. De aceea, haideţi să găsim împreună soluţii echilibrate pentru a păstra pacea sub aspect militar, odată cu cea socială.

Domnule Biden, politica culturală pro-homosexualistă, Freudo-Marxistă a actualei administraţii americane are în România efecte contra-productive, destabilizatoare. Chiar dacă ele nu se văd de la Washington, se văd prea bine de la Bucureşti. Vă asigur că va fi în avantajul reciproc să renunţaţi la ea, cel puţin în România. E regretabil că nici un politician român n-a avut curajul să vă spună deschis aceste lucruri. Dar ele exprimă sentimentele majorităţii românilor, inclusiv ale soţiilor şi părinţilor tinerilor militari români ce-şi riscă viaţa în diverse teatre de operaţiuni NATO, cărora le-aţi mulţumit public la Bucureşti. Nu le mai jigniţi cu pledoarii pentru stiluri de viaţă deşănţate, în numele unei non-discriminări pe care n-o mai cumpără nimeni, nici măcar cei în cauză: homosexualii înşişi îşi declară pe faţă intenţia de a discrimina majoritatea. Dacă nu mă credeţi, citiţi The Overhauling of Straight America de Marshall Kirk şi Erastes Pill. Sunt americani. Vă rugăm, încetaţi să le implementaţi agenda subversivă în România.

Noi, românii, suntem în mod neechivoc în favoarea unui curs pro-occidental şi pro-democraţie. Dar recitiţi-i pe părinţii fondatori ai Americii ca să vedeţi cu ce valori este sinonimă democraţia: în nici un caz cu imoralitatea, perversiunea, promiscuitatea şi manipularea de masă. Oare nu Thomas Jefferson spune că virtutea e „liantul” ce ţine laolaltă o republică? Că libertatea şi republicanismul necesită o societate virtuoasă, iar creştinismul are „cel mai sublim cod moral dat omului vreodată”? Aceasta e America pe care o iubesc românii, spre care au privit cu admiraţie şi încredere. America despre care s-a spus: “Am căutat cheia măreţiei Americii… Abia când am intrat în bisericile Americii şi am auzit amvoanele înflăcărate de dreptate (aflame with righteousness) am înţeles secretul geniului şi puterii ei. America este mare fiindcă este bună. Dacă America va înceta să fie bună, America va înceta să fie mare.”[4] E America despre care şi John Adams a zis: „Nu avem nici un guvern cu atâta putere încât să fie capabil a ţine în frâu patimile omeneşti nestrunite de morală şi religie. Constituţia noastră e făcută pentru un popor moral şi religios. E cu totul nepotrivită pentru a guverna orice alt fel de popor.”

Domnule Biden, 45 ani sub comunism am visat prea mult la democraţie, pentru ca acum s-o vedem terfelită în noroiul ideologiei homosexualiste şi trans-sexualiste. Am dorit prea mult să scăpăm de Marxism, pentru ca acum să-l vedem reintrodus… pe uşa din dos. Şi de către cine? Tocmai de către aliaţii noştri americani?!

Credeţi-ne, ştim să-l recunoaştem mai bine ca dumneavoastră. Fiindcă suntem păţiţi.

Lukacs, şcoala de la Frankfurt, subversiunea prin libertinaj şi raiul freudo-marxist

De ce insist să aplic mereu Corectitudinii Politice eticheta „Neo-Marxistă”? Deoarece, aşa cum am arătat în articole anterioare, ideologia numită „political correctness” îşi are originile în Neo-Marxismul anilor 1920 – ’30, în studiile unor marxişti notorii precum Antonio Gramsci, Georg Lukacs, ale filosofilor Şcolii de la Frankfurt – Herbert Marcuse, Theodor Ludwig Wiesengrund Adorno, Max Horkheimer, Erich Fromm.

Nu întâmplător tocmai familia politică socialistă, din care face parte şi PSD, e cea care a susţinut în Parlamentul European rapoartele Estrela, Lunacek, Zuber, care cer statelor membre să recunoască “familia” homosexuală, să-i permită adopţii, să introducă educaţia homosexualistă în şcoli.

Aşa cum demonstra şi profesorul Theodor Codreanu, teza centrală a comunistului italian Gramsci era: câtă vreme muncitorii vor avea suflet creştin nu va fi posibilă revoluţia comunistă. Iar Georg Lukács – „cel mai inteligent marxist de după Marx” – începuse revizuirea marxismului încă din 1919. El era convins că revoluţia marxistă nu va birui la nivel global, cum preconizase Marx, câtă vreme muncitorii şi ţăranii vor fi „contaminaţi” de creştinism şi cultura occidentală. Lukacs a fixat ca scop prioritar distrugerea fundamentului creştin şi cultural al Occidentului.[5]

Institutul marxist de la Frankfurt, creat în 1923, l-a conjugat pe Marx cu Freud, producând Freudo-Marxismul care a înlocuit determinismul economic cu cel cultural. Toate grupările radical-minoritare vor începe să se revendice de la teoria critică, promovând conceptul postmodern de deconstructivism. Eliberarea de „supraeul” freudian e concepută ca eliberare de puterea statului democraţiei occidentale.

E interesant că la Copenhaga (Eurovision 2014) s-a ţinut în 1928 Al Doilea Congres Internaţional pentru Reformă Sexuală unde Kurt Hiller, urmaş al lui Magnus Hirschfeld („apostolul indecenţei”) ca preşedinte al organizaţiei homosexualiste Comitetul Ştiinţific-Umanitar, a încercat şi el, sprijinit de marxişti notorii precum Karl Kautsky, o fuziune între Marx şi Freud, lansând ideea că homosexualii ar fi un „grup oprimat”.[6]

Herbert Marcuse e însă cel ce va dezvolta această teză, absolutizând criteriul sexual în „emanciparea” Occidentului şi concepând o societate a „perversităţii polimorfe” ca „eliberare sexuală”. El consideră, ca şi Fromm, că distincţia dintre sexe nu e un dat, ci un construct. (Recunoaştem limpede aici originea ideologiei confuziei ce legitimează public travestirea lui Thomas Neuwirth în „Conchita Wurst”.) De aceea „Secera şi Ciocanul” sunt o emblemă potrivită pentru indeologia corectitudinii politice, cu condiţia adăugării curcubeului – simbolul polimorfismului homosexualist.

Paradisul material, insuficient pentru Occident, trebuia dublat de paradisul senzual erotic postulat de Marcuse. Misiunea lui era „să demanteleze societatea americană folosind diversitatea şi multiculturalismul ca pe nişte «răngi» cu care să demonteze structura, bucată cu bucată. El dorea să-i opună pe negri albilor, să pună «grupurile victimă» în conflict cu societatea în ansamblu. Teoria lui Marcuse despre grupurile-victimă ca noul proletariat, combinată cu teoria critică a lui Horkheimer, a pătruns în mediul universitar american unde a devenit baza mişcării post-structuraliste (studii de gen/LGBT/queer). Toate îşi descriau făţiş menirea: de a aboli valorile tradiţionale creştine şi tradiţiile acceptate ale culturii occidentale, a le înlocui cu un relativism moral ce pune semnul egal între toate culturile şi filosofiile – cu excepţia civilizaţiei apusene «exploatatoare şi rele».”[7]

Marcuse specula că progresul tehnologic şi „raţionalitatea technologică” vor duce la apariţia unei noi ordini sociale şi forme umane. El postula o utopie a libertinajului nelimitat (numit „de-sublimare”): omul, emancipat de orice norme morale restrictive, îşi va „reintra în drepturi” prin patimile sale. Obiectele dorinţelor sale vor fi modelate de voinţa sa liberă, fără a trebui să le apere împotriva unei societăţi ostile, „imature, represive”. Marcuse predică eliminea oricărei constrângeri morale, descătuşarea tuturor apetitelor şi patimilor, o societate total liberalizată erotic, populată de o nouă formă umană: un soi de phoenix ce va învia din cenuşa industrialismului modern.[8]

Transvision. Phoenixul – simbolism ocult şi mesianism luciferic. Apocalipsa după Horus

Şi cu phoenixul ne întoarcem la Eurovision şi „melodia-manifest” a lui Thomas Neuwirth, alias Conchita Wurst: Rise like a Phoenix (Voi învia ca un Phoenix).

Dan Negru are perfectă dreptate când scrie pe Facebook: „Mă plictiseşte Eurovisionul, o ciorbă lungă în care găseşti tot soiul de ciudăţenii… Câştigătorii din ultimii ani, travestiţi ori artişti deghizaţi în monştri, şi-ar găsi locul în emisiunile tabloid de la noi cu tot felul de ciudaţi. Circul e mai atractiv decât muzica la Eurovision.”[9] Sunt de acord că Paula Seling şi Ovi meritau un loc mai bun; dar decenţa şi normalitatea lor nu puteau fi premiate de un circ unde nu contează arta ci ideologia politică deviantă. De fapt însă bietul Thomas Neuwirth nici nu contează în sine, fiind integral „un produs de marketing la care s-a lucrat timp de 5 ani”, cum observa Liana Stanciu[10], o creaţie a unor specialişti finanţaţi de grupări puternice. Doar la cântecelul său despre pasărea Phoenix au lucrat 4 inşi (Charly Mason, Joey Patulka, Ali Zuckowski, Julian Maas).

Phoenixul are însă un simbolism extrem de complex de natură mitologică şi demonică, cu rol central în ritualurile şi misterele unor importante ordine oculte. Nu e întâmplător că în ultimul timp phoenixul apare tot mai des în cele mai diverse contexte, cum ar fi ceremonia finală a Jocurilor Olimpice de la Londra, 2012.

Ce legătură e între renaşterea Phoenixului la Olimpiadă şi melodia premiată la Eurovision în 2014?

Potrivit lui William Schnoebelen: „Phoenixul (Bennu în Egiptul antic) pierea în flăcări şi renăştea din cenuşă. Majoritatea ocultiştilor îl consideră un simbol al lui Lucifer cel aruncat în flăcările [iadului] care într-o zi se va reîntoarce triumfător”[11]. Desigur, sub forma anticristului.

O confirmă chiar o autoare feministă radicală precum Barbara Walker: „Egiptenii credeau că Phoenixul era un zeu ce se înălţa la cer sub forma unui luceafăr, precum Lucifer, după moarte prin foc şi renaştere.”[12] Planeta Venus (Luceafărul) era chiar numită steaua corabiei lui Phoenix (Bennu)-Osiris[13]. Bennu apare încoronat cu discul soarelui sau coroana Atef a lui Osiris (2 pene, care pot fi coarne).

wurst show phoenix 300x176 De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”  fire phoenix De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”

Phoenixul, ca simbol solar („suflet al soarelui”) era asociat zeului Horus (alteori Aton–Ra). Însă cu Horus e asociat în mod curent în anumite mistere zeul numit Abaddon, venerat ca „mare arhitect al universului”, asociat şi cu Zeus al grecilor şi reprezentat în acelaşi simbolism ca ochi atot-văzător.[14] Ori Abaddon apare explicit în Apocalipsă, în pasajul despre deschiderea fântânii adâncului: lăcustele „au ca împărat pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abaddon, iar în elineşte Apollion” (Apoc. 9:11).

Horus phoenix hieoglife 300x196 De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”În ocultismul modern Horus are conotaţii marcat apocaliptice şi antihristice, unii susţinând că new age-ul ar fi „eonul lui Horus”. Ochiul lui Horus e un simbol ce apare în numeroase clipuri gen Lady Gaga.

Phoenixul simbolizează şi noua ordine (mondială) renăscută din haos; căci pentru a avea o nouă ordine trebuie mai întâi provocată „dezordinea”, adică distrusă complet vechea ordine creştină.

Numeroase surse oculte afirmă explicit că „phoenixul e un semn al ordinelor secrete antice şi initiaţilor lor, căci cei acceptaţi în temple erau de regulă numiţi «născuţi a doua oară sau renăscuţi»”[15] (la Wurst: I’m reborn). Asocierea cu botezul e evidentă. Phoenixul mai e asociat cu aurul, tămâia şi smirna. Datorită acestui simbolism, ca şi a celui legat de moarte şi renaştere, el a fost folosit de Părinţii Bisericii ca simbol al Învierii lui Hristos, aşa cum şi alte mituri păgâne au fost folosite în scop apologetic şi de misiune creştină. Aceasta nu înseamnă că phoenixul e un simbol creştin, ci doar că Biserica l-a preluat uneori pentru a-i converti pe păgâni. Ca de obicei, trebuie discernământ pentru a distinge adevărul legat de funcţiile misionar-simbolice în lucrarea Bisericii de cele contrare legate de simbolismul păgân şi ocult.

Conchita Christ 300x300 De la „Seceră şi Ciocan” la „Scoică şi Cârnat”Această ambivalenţă a simbolismului phoenixului a fost folosită şi speculată de ocultiştii moderni care au confecţionat imaginea lui Thomas Neuwirth şi i-au regizat spectacolul (să nu vă imaginaţi că-n spatele lui n-au stat specialişti în esoterism şi arhetipologie ocultă). Wurst a fost explicit şi blasfemic comparat cu „Isus”; au apărut chiar imagini cu el în ipostaze menite să-i proiecteze o imagine „cristică”. Ba au apărut şi „rugăciuni” de genul: „Mă rog ca Conchita Christ să mă ocrotească azi şi să mă călăuzească pe calea cea bună”[16].

Chiar numele travestitului e o criptogramă: e format dintr-un termen argotic hispanic (columbian), diminutivul de la concha (scoică), şi altul german (wurst – cârnat), ambele cu evidente conotaţii freudiene. Împreună, cele două cuvinte formează un oximoron multicultural, care trebuie să sugereze hermafroditismul sau androginia. Pornind de aici se încurajează asocierile „angelice” şi o întreagă serie de speculaţii metafizice ce implică mitul androginului, o sofisticată imagologie a transmutaţiei alchimice şi o pretinsă totalizare rituală sau reintegrare simbolică a contrariilor(coincidentia oppositorum) prin transcenderea oricărei polarităţi sau dihotomii. Sunt invocaţi Cusanus, şamanismul şi interpretările gnostice ale Genezei, Freud, Crowley, Jung şi întreaga recuzită new age.

Scoica-Cârnat: o repetiţie simbolică. Gen fluid şi narcisism radical. Chip şi caricatură

Ca să nu fiu acuzat că spun baliverne, trebuie să clarific: nu susţin că Tom Wurst, alias Conchita Neuwirth, ar fi vreun anticrist. Bietul „Cârnat” e un homosexual prăpădit care se crede femeie şi-şi pune rochie.

Ceea ce spun însă cu toată convingerea e că simbolurile pe care le vehiculează, şi pe care nu el le-a inventat, sunt extrem de puternice şi au o formidabilă încărcătură mitico-religioasă de natură malefică. De fapt el nu numai că e un simplu canal de transmitere a acestor mesaje, ci chiar se poate spune că nu ele i-au fost ataşate lui, ci el a fost ataşat lor, până la a nu mai fi decât un „apendice”, o anexă fără importanţă a unor structuri de semnificaţie simbolică ce depăşesc cu mult capacitatea şi relevanţa persoanei lui. Nea Toma „Cârnat” ca persoană e irelevant, e un nimeni. Angrenajul simbolic construit în jurul lui e însă de o importanţă uriaşă. De fapt, nu-i altceva decât o repetiţie la antihrist: încă una din multele repetiţii menite să obişnuiască omenirea cu simbolismul scenariului ce se va juca atunci, în vremurile din urmă.

În încheiere câteva cuvinte despre „anti-antropologia” sau „non-antropologia” pe care o încarnează Thomas „Wurst”. În baza unui relativism aberant, noua ideologie a corecţiei politice a ajuns să pretindă că genurile au devenit „fluide”[17]: simple convenţii pe care postmodernismul le botează „roluri”, determinate nu de anatomia şi fiziologia cu care omul se naşte, ci de propria alegere. „Genul” ar deveni o „şaradă” ce poate avea „soluţii” diverse şi aleatorii, cu sau fără ajutorul unui chirurg. Asistăm la un narcisism radical, ce duce la desubstanţializarea sinelui şi pulverizarea persoanei umane. Graniţa dintre natural şi sintetic se estompează, devenind tot mai arbitrară. Firea umană e redefinită, schimonosită într-o „natură” artificială, confecţionată tehnologic şi „legitimată” mediatic. Chipul devine o caricatură ce-şi sfidează modelul. Singura lege universală devine hedonismul nelimitat, ce transformă omul într-un agregat fără memorie şi fără identitate, altul de la o clipă la alta. Definiţia sa e redusă la o continuă succesiune de experienţe, fără nevoia sau posibilitatea de a menţine un „sine” sau o „personalitate” stabilă. Omul devine un flux de trăiri şi experienţe, fără trecut şi deschis oricărui viitor. Până şi datele sale biologice devin „opţiuni” private, supuse aceloraşi alegeri arbitrare dictate de patimi.

Aşa cum anticipa Herbert Marcuse, extazul (erotic), nu persoana, devine substratul identităţii, într-o lume în care evoluţia tehnologică induce o permanentă schimbare şi deci riscul inevitabil al alienării. Existenţa nu mai e guvernată de nici un principiu în afara celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi iresponsabilitatea sunt implicite. Tranzienţa radicală, ca unică realitate de necontestat, aboleşte normele etice tradiţionale. Eticul e înlocuit de estetic, guvernat la rândul lui de norme cu totul relative, mergând până la monstruos şi grotesc (cazul lui Wurst, aclamat ca „graţios” şi „splendid” deşi, în fond, fundamentalmente grotesc şi sordid, dacă nu chiar greţos). Existenţa încetează complet a mai fi guvernată de principii, alterările dramatice ale biologiei şi psihologiei având implicaţii şocante.

În final, e alterat însuşi ontologicul. Căci, oare, va mai putea omul trăi astfel? Cu o singură condiţie: să înceteze a mai fi om. Dar asta se şi doreşte: crearea unui „om nou”, dezumanizat, infinit maleabil şi obedient; tocmai în virtutea iluziei sale că el ar fi cel care alege permanent, el va fi în realitate cel care nu alege niciodată. Da, îşi va putea alege „genul şi partenerii” aşa cum alege canalele TV cu telecomanda. Dar de fapt patimile sale vor alege pentru el. Prin intermediul lor, el va fi astfel pururea la cheremul alegerilor induse de demon. Acesta este viitorul ce i se pregăteşte omului în societatea post-creştină; un om inconsistent şi în ultimă instanţă inexistent, al cărui palid proiect este „doamna Cârnat”: un brand grotesc al unui concurs sordid ce se vrea avanpremiera unei utopii de coşmar.

Domnule Biden, feriţi România de aşa ceva. E în interesul NATO, al Americii şi al aliaţilor ei.

INTEGRAL LA SURSA

Slovacia și-a amendat Constituția pentru protejarea căsătoriei și a familiei

Ieri, parlamentarii slovaci au votat pentru a include în Constituția țării definiția mariajului ca „legătura unică dintre un bărbat și o femeie”. Partidul de guvernământ, SMER (Social-Democrați) a răspuns pozitiv la solicitarea în acest sens a forțelor de opoziție KDH (Creștin-democrați), primind în schimb sprijin pentru o reformă a sistemului juridic.

Amendamentul a fost votat cu 102 voturi pentru și 18 împotrivă.

Constituția a fost așadar amendată pentru a a face încercările de re-definirea a căsătoriei mai dificile în viitor.

Acest amendament merge mai departe decât să interzică „căsătoriile” homosexuale: el scoate în afara legii ORICE formă de uniune civilă între persoaned e același sex. Documentul care explică decizia specifică faptul că „va fi imposibil ca drepturile și îndatoririle asociate cu căsătoria să fie conferite în orice alt fel decât uniunii recunoscute dintre un bărbat și o femeie”.

Cu acest amendament, Slovacia urmează o tendință printre țările europene: este al șaptelea stat membru UE (după Bulgaria, Lituania, Letonia, Polonia, Uungaria si Croația) care adoptă astfel de clarificări, în ciuda aserțiunilor mincinoase ale grupărilor de lobby homosexual conform cărora ar exista o deschidere tot mai mare pentru recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex în Europa. În acest sens, este de sperat că decizia parlamentului slovac va avea impact în afara  țării, subminând în continuare credibilitatea unor astfel de pretenții.

România include în Codul Civil recent intrat în vigoare (2011) definiția clară a familiei și mariajului și nu recunoaște nicio formă de uniune „alternativă”, însă organizațiile pro-familie și-au exprimat în repetate rânduri intenția de a determina și amendarea Constituției.

Comisia Europeană: Definiția sănătății sexuale și reproductive rămâne în atribuția statelor membre, fără ca Uniunea Europeană să impună o poziție unitară

Eurodeputatul maltez Claudette Abela Baldacchino a trimis Comisiei Europene următoarea interpelare:

“The notion of sexual and reproductive health rights [SRHR] appears to be interpreted in varying ways in international treaties and national legislation.

Can the Commission provide an analysis of how Member States interpret the notion of sexual and reproductive health rights?”

Tonio Borg, Comisarul European pentru Sănătate, a remis următorul răspuns (sublinierile ne aparțin):

“The Commission is aware that no common view exists in the EU Member States regarding sexual and reproductive rights. In the recent United Nations Commission on Population and Development on 7-11 April, the EU was not in a position to present a united position on sexual and reproductive health and rights.

The World Health Organisation defines sexual health as a state of physical, emotional, mental and social well-being in relation to sexuality. Reproductive health addresses the reproductive processes functions and system at all stages of life.

Sexual and reproductive health is safeguarded by sexual and reproductive rights. In the Beijing Platform for Action (1995) it is stated that those rights are based on human rights of equality and dignity and include the right to be informed of and to have access to safe, effective, affordable and acceptable methods of fertility regulation of their choice.

The European Parliament Resolution on sexual and reproductive health and rights of 4 December 2013 notes that ‘the formulation and implementation of policies on Sexual and Reproductive Health and Rights and on sexual education in schools is a competence of the Member States’.

Member States are responsible for the definition of their health services policy and for the organisation and delivery of health services and medical care. As such, sexual and reproductive rights fall under the exclusive responsibility of Member States.”

Așadar, Statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a-și defini noțiunile de sănătate sexuală și reproductivă și politicile privind drepturile aferente, neexistând reglementări și interpretări unice la nivelul Uniunii Europene – sau al altor zone ale lumii.

Rusia: Inițiativă legislativă cetățenească pentru interzicerea completă a avortului

Un grup de creștini ortodocși din Rusia afirmă că a colectat cele 100.000 de semnături necesare pentru o inițiativă legislativă de prohibiție completă a avortului în Federația Rusă, comunică RT.com.

În viitorul apropiat documentele vor fi remise autorităților publice, a declarat liderul activiștilor, Dmitriy Tsorionov, citat de agenția ITAR-TASS.

Tsorionov, care este și autorul textului inițiativei, afirmă că aceasta urmărește interzicerea totală a avortului, inclusiv a celui așa-zis „terapeutic” (pe motiv de malformație a fătului) precum și a mijloacelor fals contraceptive, precum dispozitivele intrauterine și compușii farmaceutici pe bază de hormoni (a se vedea comentariul de mai jos). Contraceptivele propriu-zise (cele de barieră precum prezervativul) nu sunt vizate.

Conform legii rusești, cifra minimă de semnături necesare pentru o inițiativă legislativă cetățenească este de 100.000. Acestea pot fi colectate atât olograf cât și pe portalul internet guvernamental – unde se poate vota și contra inițiativei, fără ca acest lucru să afecteze parcursul legislativ, cel puțin teoretic.

Avortul este legal în Rusia de la începuturile vremurilor Sovietelor – 1921, dar după anul 2000 legiuitorii au devenit mai deschiși la ideea limitării sau interzicerii, dând vina parțial pe accesibilitatea avortului, folosit ca metodă de control al nașterilor, pentru grava criză demografică prin care trece țara (vezi comentariul de mai jos).

Liderul comisiei parlamentare pentru Familie, Femeie și Copil, Elena Mizulina, autoarea celebrei de acum legi împotriva propagandei homosexuale în rândul minorilor, a declarat la o conferință recentă că în 2013 s-au înregistrat circa 12.000 de avorturi la minore și că există serioase temeri că aceste fete vor rămâne infertile. Doamna Mizulina a dat vina pe actualul Cod al Familiei și pe legislația sanitară care permite tinerelor să avorteze fără știrea părinților de la vârsta de 15 ani.

Deja, în 2011 perioada maximă până la care este permis avortul a fost redusă de la 24 la 12 săptămâni.

Numărul total de avorturi efectuate anual în Rusia este de circa un milion, conform datelor comunicate pentru RT.com de ministrul adjunct al Sănătății, Tatyana Yakovleva, ceea ce înseamnă o scădere cu aproximativ 50% față de anul 2002.

COMENTARII

1. Numeroase mijloace și produse medicamentoase prezentate drept „contraceptive” au în fapt un caracter clar avortiv, mai exact produc avort timpuriu (în primele ore sau zile de viață). Steriletul sau dispozitivul intrauterin, pilula de a doua zi („planul B”) precum și majoritatea „pilulelor anticoncepționale” hormonale nu împiedică concepția, ci intervin în evoluția firească a vieții copilului în stadiu incipient, suprimând-o. Pentru lămuriri complete cu privire la această distincție și la motivul pentru care curentul dominant în medicină nu consideră ovulul fertilizat „sarcină” decât după 14 zile de viață, puteți găsi în lucrarea „Îndrumarul medical și creștin al Federației organizațiilor ortodoxe PRO VITA”, de dr. Christa Todea Gross, cap. V – descărcați lucrarea de aici.

2. Din punct de vedere creștin (ortodox și nu numai), prevederile inițiativei cetățenești sunt impecabile, prin extinderea protejării vieții la nenăscuții cu un handicap cât și prin cuprinderea în textul inițiativei a avortivelor timpurii. În fapt nu există „avort terapeutic”, întrucât această intervenție nu are aproape niciodată caracter vindecător (sarcina nu este o stare patologică). Avortul în cazul copiilor cu boli și malformații reprezintă de fapt o practică de selecție genetică a oamenilor care se vor naște, amintind de programele de eugenie și eutanasie ale regimurilor totalitare. Am scris despre aceasta în repetate rânduri – de exemplu aici. În foarte rarele cazuri când sarcina pune într-adevăr în pericol viața mamei, intervenția necesară nu urmărește uciderea fătului, ci salvarea femeii, ceea ce îi conferă un caracter licit, chiar dacă rezultatul este și acela al morții fătului. Pentru detalii a se vedea de ex. enciclica Evangelium Vitae a Bisericii Catolice și rezoluția Comisiei de Bioetică a BOR din anul 2004.

3. Rusia sovietică a fost prima țară din lume care a legalizat avortul, în 1921 (apropo de cei care consideră legislația permisivă „o caracteristică a democrației occidentale”, iar conștiința acestui rău este atât de adânc înrădăcinată în mentalul a generații după generații, încât este puțin probabil că o lege atât de drastică va fi adoptată de la prima încercare. Marele merit va fi însă deschiderea subiectului în dezbaterea publică și politică, ceea ce este un prim pas necesar și esențial pe lungul drum spre revenirea la normalitate.

4. Despre numărul de avorturi din Rusia și demografia acestei țări am mai scris și vom reveni într-un material viitor; cert este că interesul în stoparea declinului demografic și în creșterea populației – mai ales în contextul revenirii Rusiei ca putere mondială – reflectate pe plan legislativ în restricția sau prohibiția avortului nu au nimic de a face cu principiile călăuzitoare ale mișcării pro-vita, întemeiată pe valorile creștine și învățătura Bisericii cu privire la caracterul sacru al persoanei umane. Atât Stalin, cât și regimul Ceaușescu au restrâns accesul la avort în anumite perioade istorice, în condițiile unor regimuri oficial ateiste. Aceste experimente nataliste au eșuat, uneori tragic. Valorile pro-vita sunt an-ideologice sau chiar anti-ideologice – un mesaj încă foarte neclar pentru cei mai mulți oameni, confuzați intenționat de lobby-ul pro-avort. Interesant de urmărit cum anume vor colabora autorii inițiativei cetățenești cu politicienii putiniști, de al căror angajament creștin autentic ne îndoim. Încă.

  •  Vremuri Vechi si Noi:

ONU face apel la Bollywood pentru a banaliza homosexualitatea

În cadrul unei campanii „Free& Equal”, ONU a lansat pe 30 aprilie 2014 un videoclip în care homosexualitatea este banalizată în stilul tipic al cinematografiei indiene de la Bollywood. Videoclipul a fost prezentat la Mumbai în prezenţa distinsului comisar al Drepturilor Omului, Navi Pillay.

ONU a angajat pentru realizarea acestui videoclip pe Celina Jaitley, fostă Miss India, actriţă şi cântăreaţă, cunoscută pentru declaraţiile sale favorabile revendicărilor LGBT.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a dat un comunicat, declarându-se „un apărător puternic al campaniei Free&Equal”. ONU şi-a exprimat, de asemenea, satisfacţia legată de recunoaşterea de către India, la data de 14 aprilie 2014, „a celei de a treia identităţi de gen”.

Sursă: Media Press Info
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Iulia Maria Iosif

Meriam, mama creştin-ortodoxă condamnată la moarte în Sudan a născut în detenţie

Săptămâna trecută, Meriam Yehya Ibrahim, sudaneza în vârstă de 27 de ani care a fost condamnată la 100 de lovituri de bici şi moarte prin spânzurare pentru crima de a se fi convertit la creştinism şi a se fi căsătorit cu un creştin practicant, a născut o fetiţă.

Soţul ei a declarat că Meriam a fost lăsată cu picioarele încătuşate în timpul naşterii, oficialii anunţând că nu îi comută pedeapsa, ci doar i-o amână peste doi ani. Soţul nu are acces la ea şi la copii, Meriam fiind închisă împreună cu fetiţa nou-născută şi băieţelul lor în vârstă de aproape doi ani.

Meriam a fost lăsată după naştere să zacă încătuşată pe podeaua infectă a închisorii. Toate persoanele care se nasc pe teritoriul Sudanului sunt considerate după legile ţării a fi de religie islamică. De aceea, Meriam a fost arestată şi condamnată la moarte, cu toate că i s-a promis eliberarea dacă renunţă la credinţa sa creştin-ortodoxă. Meriam a refuzat.

Într-o declaraţie recentă, soţul lui Meriam, Daniel Wani, cetăţean american, s-a arătat dezamăgit de lentoarea reacţiilor oficialilor de la ambasada americană: „Având în vedere că sunt cetăţean american, sunt dezamăgit de poziţia pe care Ambasada Americană a avut-o de la bun început în acest caz. Am reclamat problema la ei de la bun început, dar nu s-au prea interesat de ea, mai ales cei de la consulat. Au spus că nu au timp. De fapt, ultima dată mi-au zis că nu prea îi interesa cazul. Au intervenit târziu, când au văzut că problema atrăgea atenţia presei, iar intervenţia lor nu a mai avut efect”.

Situaţia este prost gestionată şi de către guvernul american, şi de către ONU, şi de către alte organisme internaţionale.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Meriam, semnaţi petiţia pentru eliberarea ei.

Până în prezent, peste 240.000 de persoane au semnat această petiţie.

Dacă aţi făcut-o deja, rugaţi-vă prietenii şi rudele să o facă. Singurul mod de a o ajuta este să păstrăm atenţia presei asupra Sudanului şi stării dezastruoase în care se situează această ţară din punctul de vedere al libertăţii religioase.

Petiţia va fi trimisă Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, Preşedintelui Sudanului şi Directorului Adjunct al Ambasadei SUA din Sudan.


Categorii

Andrei Dîrlău, Articolele saptamanii, Avort, Homosexualitate, Noua ordine mondiala, guvern mondial (Pasi catre Antihrist?), Parintele Constantin Sturzu, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

46 Commentarii la “PARADA HOMOSEXUALITATII SI DEZASTRUL DEMOGRAFIC AL ROMANIEI/ Comisia Europeana, Ambasada SUA, dar si cea a … Ungariei, SUSTIN GAY-FEST-ul de la Bucuresti/ Romania intre RUSIA si SUA. Ortodoxie, geopolitica si imperialism cultural. ”PHOENIXUL” Conchitei Wurst: SIMBOL ANTIHRISTIC AL NOII ORDINI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon
  2. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALITE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR/ MITUL ORIGINII GENETICE A HOMOSEXUALITATII/ Patriarhul Neofit al Bulgariei ia atitu
  3. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALISTE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR/ MITUL ORIGINII GENETICE A HOMOSEXUALITATII/ Patriarhul Neofit al Bulgariei ia atit
  4. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALISTE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR. Mesajul de anul acesta, PROVOCATOR si in bataie de joc: ”PRIDE IN … FAMILI
  5. Pingback: PARADA GAY in Bucuresti CU SUSTINEREA DESCHISA A GUVERNULUI CIOLOȘ! Parada – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR. Mesajul de anul acesta impinge provocarea la maximum: ”PRIDE IN… FAMILIE!”/ Radicalizarea militanti
  6. Pingback: Presa: Laura Bretan, sustinatoare a familiei, sabotata la concursul national pentru EUROVISION de doi jurati gay
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare