Articole din categoria: Patriarhia Antiohiei

Unii pot cădea în ispită și, astfel, să evite să vină la Biserică din cauza fricii de a fi infectat prin atingere, prin Sfânta Împărtășanie, sau prin prezența în adunare. Mass-media secularistă poate hrăni, de asemenea, ideea de a evita mersul la biserică, folosind sistematic insinuări frecvente și provocatoare de frică, prin mijloace diverse cum ar fi filmele, animațiile, adăugate bombardamentului zilnic cu idei care ne împrăștie gândurile și distrug familiile. Umanitatea a devenit prizonieră unui plan demonic, fiind controlată prin frică și panică.

În acest caz, ne reamintim de cuvintele Sfântului Petru: „Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.” (Ioan 6, 68).

Patriarhia Constantinopolului a acordat, așa cum pretinde, autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar ea nu este recunoscută, nici de Moscova, nici de vreo altă Biserică Ortodoxă. Niciuna nu a sprijinit Patriarhia de Constantinopol.Acum, Patriarhia Moscovei a încetat comuniunea cu Patriarhia de Constantinopol. Noi, de partea Patriarhiei din Constantinopol, nu am rupt comuniunea euharistică cu nimeni, dar situația este foarte gravă.

Nevoia de pace din Siria o înțelegem dacă privim soarta creștinismului în Irak sau Egipt. După războiul din Irak peste 1.250.000 de creștini și-au pierdut viața sau au fost forțați să își părăsească țară trăind ca refugiați, sute de biserici au fost distruse. Astăzi practic doar 30% dintre creștinii ce trăiau în 2003 în Irak mai sunt locuitori ai acestei țări.

Când îi studiem viaţa, pronia dumnezeiască ne uimeşte: De ce s-a întâmplat ca un georgian să pună baza reînnoirii Bisericii şi Statului Român pe fundament naţional? Poate, pentru că a trebuit să se descopere adevărata dragoste creştină, deoarece este evident că, pe de o parte, Sfântul Antim Ivireanul a dus o luptă jertfelnică pentru identitatea naţională, iar pe de altă parte, el a demonstrat că aproapele nu mai are naţionalitate, ci slujirea lui Dumnezeu este mai presus de toate. Desigur, acest lucru este total diferit de viziunea lumii cosmopolite.

În ultimii ani, credincioșii pe care îi păstoriți sunt cuprinși de drama unui război care a adus după sine multă vărsare de sânge, lacrimi și suferință. Credincioșii ortodocși din România au urmărit și urmăresc cu mare compasiune starea de mucenicie în care se află frații lor în Hristos din Patriarhia Antiohiei. Am aflat cu durere faptul că sunt foarte mulți locuitorii creștini și necreștini care și-au părăsit casele, și-au pierdut pe cei apropiați, le-au fost răpite persoane dragi, le-au fost distruse bunuri materiale, culturale și spirituale. Au fost distruse biserici și mănăstiri și mulți creștini, clerici și mireni din ținutul apostolic al Siriei pătimesc răstigniri de tot felul, mulți dintre ei pentru singur fapt că mărturisesc credința în Domnul Hristos.