PATRIARHUL IOAN al Antiohiei, alaturi de alti lideri crestini, condamna categoric “AGRESIUNEA NEJUSTIFICATA” asupra SIRIEI

• Cultura Vietii: Declarația liderilor religioși creștini din Siria: „Condamnăm agresiunea brutală comisă împotriva iubitei noastre patrii”

Loviturile aeriene împotriva Siriei sunt „o agresiune nejustificată” și „o clară violare a dreptului internațional”, au declarat liderii bisericilor creștine siriene. Într-o declarație comună, patriarhii celor 3 biserici majore condamnă și denunță agresiunea brutală și neagă folosirea de către armată a armelor chimice.

Liderii religioși creștini au avut, în mod manifest și repetat, de la începutul conflictului din Siria o atitudine favorabilă guvernului, pe care îl apreciază pentru stabilitatea politică și pentru toleranța religioasă față de minoritatea creștină din țară.

INTEGRAL Declarația Patriarhatelor Ortodox, Siriac Ortodox și Melkit (Greco-catolic)

Publicată în lb. engleză pe syriacpatriarchate.org

Damasc, 14 aprilie 2018

„Dumnezeu este cu noi, înțelegeți neamuri și vă plecați!”

Noi, Patriarhii: Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Ignațiu Afrem al II-lea, Patriarh al Antiohiei şi Întregului Est al Bisericii Siriace Ortodoxe și Youssef Absi, Patriarh Melkit-Greco Catolic al Antiohiei, Alexandriei și Ierusalimului,

Condamnăm și denunțăm agresiunea brutală care a avut loc în această dimineață împotriva iubitei noastre patrii Siria de către Statele Unite, Franța și Marea Britanie, sub pretextul că guvernul sirian a utilizat arme chimice. Ne unim vocile pentru a afirma următoarele:

1. Această agresiune brutală este o violare clară a legislației internaționale și a Cartei ONU întrucât este un asalt nejustificat asupra unei țări suverane, membră a ONU.

2. Ne provoacă multă durere faptul că acest atac vine de la țări puternice cărora Siria nu le-a făcut niciun rău.

3. Pretențiile SUA și ale altor țări că armata siriană folosește arme chimice și că Siria este o țară care posedă și folosește acest tip de arme sunt nejustificate și nesusținute de dovezi clare și suficiente.

4. Momentul acestei agresiuni nejustificate contra Siriei, când Comisia Internațională de Control, independentă, urma să-și înceapă activitatea în Siria, subminează munca acestei comisii.

5. Această agresiune brutală distruge șansele pentru o soluție politică pașnică și conduce la escaladare și la încă și mai multe complicații.

6. Această agresiune injustă încurajează organizațiile teroriste și le dă impuls să-și continue terorismul.

7. Chemăm Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite să își îndeplinească rolul natural în pacificare și nu să contribuie la escaladarea războaielor.

8. Chemăm toate bisericile din țările care au participat la agresiune să-și îndeplinească datoria creștină, în conformitate cu învățătura Evangheliei, să condamne această agresiune și să solicite guvernelor lor să se angajeze în protejarea păcii internaționale.

9. Salutăm curajul, eroismul și sacrificiul Armatei Arabe Siriene care protejează Siria și asigură securitatea poporului său. Ne rugăm pentru sufletele martirilor și pentru recuperarea răniților. Suntem încrezători că armata nu se va pleca în fața agresiunii teroriste interne sau internaționale și că va continua să lupte curajos contra terorismului până ce fiecare metru de pământ sirian este eliberat de terorism. De asemenea, salutăm brava rezistență a țărilor prietene Siriei și poporului acesteia.

Ne rugăm pentru siguranța, victoria și izbăvirea Siriei de toate formele de război și terorism. Ne rugăm de asemenea pentru pace în Siria și întreaga lume și chemăm la întărirea reconcilierii naționale pentru protejarea țării noastre și păstrarea demnității tuturor sirienilor.

• ActiveNews:

Eduard Dumitrache: Despre rachetele din Damasc

Secolul nostru are drept glazură minciuna, când interesul primează, rachete de milioane de euro zboară... Este trist ce se întâmplă în Siria! În Africa Boko Haram a răpit în ultimii ani peste 1.000 de copii, au fost ucise sate întregi de creștini. Nu s-a deranjat nicio putere internațională să ofere suport pentru pacificarea Nigeriei. Pacea ar trebui să primeze, să fie un efort colectiv al marilor națiuni. Nu este așa din păcate.

Nevoia de pace din Siria o înțelegem dacă privim soarta creștinismului în Irak sau Egipt. După războiul din Irak peste 1.250.000 de creștini și-au pierdut viața sau au fost forțați să își părăsească țară trăind ca refugiați, sute de biserici au fost distruse. Astăzi practic doar 30% dintre creștinii ce trăiau în 2003 în Irak mai sunt locuitori ai acestei țări.

Un creștin ar trebui să fie pentru pace, nu pentru „lovituri chirurgicale” și „pagube colaterale”. Singura care este îndreptățită este pacea, nu doar din punct de vedere creștin ci uman în general. După șapte ani războiul din Siria nu ar mai trebui să dureze o singură zi în plus.

Președintele Klaus Iohannis s-a solidarizat cu cele 100 de rachete și cu ce va urma, la unison de această dată cu Liviu Dragnea. Îmi pare rău pentru dânșii, a gira o agresiune înseamnă să nu îți înțelegi propria istorie!

Mă solidarizez personal cu dorința de pace lansată de Patriarhia Ortodoxă a Antiohiei care a condamnat agresiunea asupra Damascului (biserica noastră ortodoxă are jurisdicție asupra regiunii Cezareei Capadociei, eparhia soră cu Antiohia; cu atât mai apropiată soarta comunități creștine de aici).

„Această agresiune brutală distruge șansele pentru o soluție politică pașnică și conduce la escaladare.

Chemăm toate bisericile din țările care au participat la agresiune să-și îndeplinească datoria creștină, în conformitate cu învățătura Evangheliei, să condamne această agresiune și să solicite guvernelor lor să se angajeze în protejarea păcii internaționale.

Ne rugăm de asemenea pentru pace în Siria și întreaga lume și chemăm la întărirea reconcilierii naționale pentru protejarea țării noastre și păstrarea demnității tuturor sirienilor.”

Mihai Somanescu: Damaschinii

Mă uit cu nemărginită mirare la cohortele de persoane care sunt dispuse să uite de orice argument și să accepte orice abuz în numele pro-americanismului și/sau pro-occidentalismului. Oare o astfel de atitudine slugarnică, necritică, ne face mai occidentali? Oare o să ne respecte Vestul mai mult dacă închidem ochii în fața vrăjelilor pe care nici măcar nu se mai chinuie măcar să le vândă drept adevăr? Și mai ales, ce-avem noi de împărțit cu sirienii?

Poate că ați auzit de numele Damaschin. Înseamnă, literal, din Damasc. E plină țara de Damaschini. Și nu de azi, de ieri. Dar nu am auzit pe nicăieri vreun Dan Washingtonin sau Victor Londonin.

În Dacia romană, Împăratul Traian a adus sute, poate chiar mii de arcași sirieni.Unii dintre ei – nu chiar puțini după aspectul fizic al unor români de azi – s-au stabilit aici, iar peste ani, urmașii lor au devenit români.

Avem în calendarul nostru ortodox cinci sfinți sirieni, dintre care doi sunt foarte cunoscuți. Cum ai putut să rostești rugăciunea Sfântului Efrem Sirul „Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin” și o săptămână mai târziu, să fii de acord cu pedepsirea poporului acestuia, fără niciun motiv serios? Sau Împăratul la care se apleacă unii are tronul pe lumea acasta?

Dacă mâine-poimâine, vreo mare putere civilizată se va gândi să bombardeze Muntele Athos pe motiv că oprimă și discriminează femeile, ce vor face românii noștri ortodocși?

Că de la liderii celor două Camere, plus personajul de la Cotroceni care ar trebui să reprezinte acest popor, nu am nicio așteptare.