MAHNIREA PARINTELUI JUSTIN

14-05-2009 5 minute Sublinieri

UPDATE:

parintele-justin-parvu-la-manastirea-aiud-martiri-sfintii-inchisorilor.JPG

Interviu cu parintele Justin Parvu in “Ziua” de joi, 14 mai:

Manastirea Sfintilor Inchisorilor

– Sfintia Voastra, de curand, la Rapa Robilor din Aiud, a fost oficiata de catre IPS Andrei Andreicut o slujba de sfintire a locului pentru o noua biserica sau un centru cultural, dupa cum se aude. Ce stiti despre acest proiect si ce urmeaza exact sa se construiasca acolo?

– Dragii mei, cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori si mai pot da inca marturie, faptul ca acest eveniment important s-a facut fara vreo informare a noastra catusi de putin. S-a uitat ca mai sunt si niste urmasi, niste batrani, niste oameni care sunt interesati in mod deosebit de viitorul acestei biserici ce se intentioneaza a se ridice pe ruinele sfinte ale unui martiraj, o groapa plina de un amar de suferinta? S-a oficiat slujba intr-un cerc foarte restrans, cu anumite oficialitati si persoane … Or, biserica, in tot trecutul ei istoric are si un act de nastere. Aici s-a facut pe ascuns si necunoscut. Manastirea pe care noi suntem pregatiti sa o ridicam, pentru mine reprezinta inaltarea neamului nostru romanesc. Macar sa fi anuntat cativa dintre batranii care au fost si sunt implicati in lucrarea aceasta de viitor a bisericii care va avea si asezamant monahal, dupa cum si are. Dar s-au trecut cu vederea toate lucrurile acestea si ramane sa ne intrebam noi: Oare ce se face acolo? Facem o biserica in care sa se oficieze slujbele mortilor, martirilor si eroilor nostri care au patimit ani si ani intre zidurile puscariei Aiudului sau se face altceva? Si acel altceva pe noi ne intereseaza mai putin sau chiar deloc, indiferent ce ar fi el, centru cultural, casa memoriala sau orice altceva. Pentru ca pe noi nu aceste aspecte ne intereseaza, dragii mei, in primul rand. Ci sa se savarseasca jertfa cea fara de sange a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe temelia insangerata a Aiudului, cetatea si sufletul neamului nostru romanesc. Dar acum ma tem ca nu cumva toata aceasta lucrare a noastra de preamarire a martirajului lor sa capete o coloratura politica si sa pangarim mai mult jertfa lor curata.

osuarulsiicoanamartiriloranticomunisti-aiud.JPG

Detinutii politici, mereu uitati

– Dar detinutii politici nu au fost instiintati?

– Tocmai: aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo – fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Nu zic sa ma fi anuntat musai pe mine, dar inca mai sunt cativa batrani in tara asta carora li se cuvenea sa participe la un asa eveniment pentru neamul nostru. Inseamna ca noi nu acordam nicio atentie puterii jertfei; am neglijat cu totul viata si jertfa si a celor morti, si a celor vii. Si acuma, desigur, suntem la o raspantie de drumuri: Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt? Pentru ca au fost mai multe proiecte. Stiu ca proiectul trebuie sa fie aprobat de mitropolie, de autoritatile competente ale orasului Aiud; poate s-or fi facut toate aceste demersuri, dar noi nu le cunoastem. Or, ele ar fi trebuit sa fie oficial publicate si cunoscute, nu pentru oamenii politici, ci mai ales pentru cei care si-au pierdut o viata in acele locuri si pentru cei ce cu adevarat vor sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu si neamului lor.

– Sfintia Voastra l-ati insarcinat si pe actorul Dan Puric sa gireze lucrarile de la Aiud, el fiind si unul dintre participantii la sfintirea locului?

– A fost o discutie in prealabil, am vorbit doar asa, in treacat. Apoi am avut pareri diferite in privinta proiectului pentru biserica, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne ascundem unul fata de celalalt. Dorinta aceasta, de a infiinta o manastire la Aiud, am avut-o inca de cand am iesit din inchisoare, dar abia in 2004 am reusit sa primim binecuvantarile arhieresti pentru schitul care este acum acolo si poarta hramul inaltarii Sfintei Cruci. Monumentul care este acolo s-a ridicat cu ajutorul fostilor detinuti politici si a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania in anul 2000, locas unde pana acum se savarseste Sfanta Liturghie. Cu timpul insa acele locuri s-au facut repede cunoscute, mai ales pentru faptul ca s-au descoperit, odata cu inceperea sapaturilor, sfintele moaste ale martirilor care erau aruncati cu bestialitate in acea groapa comuna, oseminte care stau marturie in osuarul monumentului din Aiud. Credinciosii, manati dinlauntru de glasul mucenicilor, au inceput sa vina din ce in ce mai multi sa se inchine si sa cinsteasca nevointele si sfintenia lor, iar pentru credinta acestora, s-au facut si se savarsesc in continuare nenumarate minuni si tamaduiri. De aceea am considerat necesara ridicarea unei biserici autentice si incapatoare, in conformitate cu traditia noastra ortodoxa si, de asemenea, un complex monahal adecvat. Domnul Dan Puric s-a aratat dornic sa contribuie la aceasta lucrare si, prin sprijinul dansului, am reusit de am obtinut de la primarie terenul din preajma monumentului, de langa cimitir, pentru construirea complexului monahal si a bisericii. Aud insa acum ca nu se mai doreste construirea unui complex monahal, ci a unui centru memorial. Trebuie insa sa inteleaga ca noi aici lucram pe o conceptie pur crestin-ortodoxa, fara influente straine cultului nostru bisericesc, fara vreun amestec de orice alta natura in afara vietii liturgice bisericesti, monastice care se va dezvolta pe viitor. Noi suntem datori sa urmam o regula foarte precisa conform canoanelor sfintei noastre Biserici, din punct de vedere arhitectural. Arhitectura este legata de viata bisericeasca in cele mai mici amanunte. Bineinteles ca acest locas trebuie sa se inalte, potrivit sfintei noastre traditii, sub binecuvantarea arhiereasca, pentru ca unde este episcopul, acolo este si Biserica. Trebuie sa fim in stransa legatura cu ierarhia locului, sa avem o comuniune in ceea ce priveste mai cu seama opera aceasta de structura ortodoxa si duhovniceasca. Dar aceasta biserica nu este o biserica oarecare. Este exponentul martirilor si eroilor nostri, care au fost tradati si lepadati pana si de unii din episcopii lor. Ce folos sa mai tradam inca o data adevaratul lor sens de sacrificiu? Sacrificiul lor a fost inchinat numai si numai lui Hristos, si nu vreunui partid politic. De aceea, manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre.

parintele-iustin-parvu-inchisoare.jpg

Un centru cultural nu e manastire

– Exact la fel a spus si Parintele Arsenie Papacioc: ca un centru cultural nu poate fi manastire…

Sa fie o manastire, si nu altceva, care sa aiba cel putin 10 vietuitori, slujitori, care sa reprezinte acolo martirii si eroii nostri, prin rugaciunile lor, prin viata lor. De asemenea, sa existe o catehizare prin prezentarea suferintelor si torturilor indurate in temnita Aiudului, tuturor celor ce vin sa se informeze si sa se inchine la locurile acestea sfintite de mucenici nostri. Nu se pune problema ca cineva sa monopolizeze aceste locuri. Aici nu se poate monopoliza, nu poate interveni nimeni care sa profite de pe urma sacrificiului lor, pentru ca este blestemul lui Dumnezeu peste tot cel care ar cauta sa deranjeze acest scop maret al eroilor nostri din Aiud. Nu se poate! Este strigator la cer sa cuteze cineva sa-i dea cineva alta nuanta sau coloratura decat numai pentru ceea ce a fost menit: pentru rugaciune, rugaciune si iarasi rugaciune. Numai rugaciunea ne-a dat puterea sa marturisim si sa nu cedam in fata fiarei bolsevice. Aceasta este predania pe care trebuie sa o inmanam generatiilor care vin! De aceea orice crestin este bine primit sa aduca acolo, pe cat are dragoste si putere fiecare, din darurile sale. Deja sunt foarte multi credinciosi si din strainatate, de pe tot cuprinsul globului, care sunt doritori sa contribuie la ridicarea acestei manastiri, in numele acelor care au suferit si si-au dat viata pentru Hristos si pamantul acesta romanesc. Chiar m-am gandit sa merg pentru doua luni acolo, la Aiud, daca ma ajuta Dumnezeu si-mi va mai harazi zile, sa stau sa veghez acolo cum am vegheat si la biserica manastirii Petru Voda, unde pana si cei mai mici copii duceau cate o piatra de un kilogram la temelia bisericii. Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici la aceasta temelie, si mare dar de la Dumnezeu ar fi pentru mine sa vad aceasta biserica inaltata si sfintita, dupa care sa pot spune impacat: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace.

1242232921.jpg

Modelul Mucenicilor

Proiectul centrului memorial are vreo legatura cu manastirea? Biserica aceasta nu este numai pentru noi, cei care o ridicam. Ea este stindardul viitorului tarii noastre. Biserica aceasta, deci, nu poate sub nicio forma sa imbrace decat duhul rugaciunii martirilor. O manastire este si un centru de rugaciune si un centru cultural, in acelasi timp si acolo se poate dezvolta pe parcurs si un centru de studii asupra rezistentei comuniste. Intotdeauna manastirile au avut – si il au si pana astazi – rolul acesta cultural. Dar acest scop cultural se misca total in baza traditiei si obarsiilor noastre de veacuri. In biserica s-a nascut cultura si neamul acesta, nu invers. De aceea, am sa fac tot posibilul ca acest centru cultural sa nu fie in incinta manastirii, ci undeva in afara, pentru ca cele doua lucrari sunt diferite si nu este cuviincios a strica linistea monahala cu zarva si duhul unei astfel de institutii straine de ortodoxie.

Cu cat noi vom trai modelul mucenicilor si martirilor, cu atat si viata noastra se va usura si vom fi intr-o convietuire cu cei de pe pamant si cu cei din ceruri. Ei – Biserica cereasca, iar noi – Biserica luptatoare. Sfintii din inchisorile comuniste nu sunt numai ai tarii noastre. Ei depasesc hotarele firii si ale intregii omeniri. Ei nu pot fi monopolizati, numai cerul ii poate cuprinde. Ei fac legatura intre pamant si cer iar noi sa fim supusi, ascultand glasul lor, ca sa putem avea indrazneala inaintea lui Dumnezeu pentru toate cererile noastre de pe pamant. Ei se roaga atat pentru romani, cat si pentru chinezi, si pentru japonezi, si pentru africani, si pentru americani si pentru toata lumea crestina, a celor care sunt botezati in numele Sfintei Treimi: al Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant si marturisesc cu adevarat invatatura Sfintilor Parinti.

“As vrea sa mai amintesc ca lucram acum la o carte, despre sclavia biometrica, pe care o vom lansa la Bucuresti, la a treia aflare a capului Sf Ioan Botezatorul, inainte de Inaltare. Exemplul martirilor anticomunisti ne este calauzitor. Puterile noastre sunt slabe si am ramas putini. Dar ne-a ramas ceva ce nu vor putea niciodată fereca: Mila lui Hristos, Dumnezeul nostru! Raman toate pe seama marii Lui iubiri de oameni, ca El sa ne scoata si din aceasta stare de lucru, ca intotdeauna, si sa Isi manifeste mila si bunatatea Sa fata noi! Avem mijlocitori pe sfintii nostri martiri din inchisorile comuniste, cei care si-au dat viata pentru Dumnezeu si neamul lor, carora sa le cerem rugaciunile, ca unii ce au luptat si au biruit Fiara prin puterea Crucii lui Hristos.”

p_justin_aiud.jpg


Categorii

Presa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “MAHNIREA PARINTELUI JUSTIN

  1. HRISTOS A-NVIAT !

    Am auzit niste zvonuri mai demult…si i-am scris d-lui Puric, pe care il stimam pentru atitudinea de “smerit maturator” al cararii ce duce la biserica, intrbandu-l, in numele lui Hristos, care este adevarul. Nu mi-a raspuns.
    Ce trist…
    Adevarul se vadeste acum!

    Adevarul nu este cultural!
    Adevarul nu este romantic!

    Calea, Adevarul si Viata sunt Iisus Hristos!
    Prin trimisii Lui, pe masura vredniciei noastre, Adevarul ne mangaie uneori…
    Si, cum spunea si Sfantul Parinte Arsenie Boca, Adevarul este o fiinta !

    Sa ne rugam fratilor pentru aducerea la Adevar a celor vrednici de destinul Nemului Romanesc si sa-i slavim pe Cei de aici si din cer care prin rugaciunile Lor ne conduc pe Cararea Imparatiei. Amin.

    …………………………………………………………….

    PS – nu ma pot abtine sa nu fac o remarca despre actori…cei care au jucat exemplar si la evenimentele din decembrie ’89 si despre cei care joaca si acum…
    Dar mai bine nu…
    Mai bine sa ne rugam pentru ei.
    …………………………………………………………….

    Doamne-ajuta!

  2. Sa dea bunul Dumnezeu sanatate parintelui, iar pe Dan Puric sa il lumineze ca sa inteleaga ce greseste. Rugaminte: sa anuntati lansarea acestei carti, daca veti putea, macar cu 2 zile inainte, pentru a putea -fiecare dintre noi- sa anuntam pe cei care nu au calculator si internet. Vor fi extrem de multi cei dornici sa vina la lansare. Doamne ajuta, bucurie sa avem!

  3. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfintilor din inchisorile comuniste, miluieste-ne pe noi! AMIN! AMIN! AMIN!

  4. Multi chemati, putini alesi.
    Asa a fost intotdeauna

  5. Fiecare cuvant al Parintelui Iustin Parvu e incarcat de amaraciune,iar printre randuri se simte si se citeste o mare durere…Doar Dumnezeu poate face minuni,El e cel care vegheaza neincetat si conduce toate.Noua ne ramane numai rugaciunea si nadejdea in mila Domnului.Fie ca voia lui Dumnezeu sa se implineasca,si nu a oamenilor!
    Sfintilor martiri din inchisori,rugati-va pentru neamul romanesc!

  6. Comunismul a avut un merit: “ca a despartit foarte net binele de rau, astazi sunt foarte multe spatii gri”, spunea parintele nostru marturisitot GH. Calciu, inainte de plecarea sa la cer. Poate ca ceva din ceea ce se intampla astazi este in planul divin, in aceasta “vreme a cernerii” (pr. Noica) de “despartire a apelor” (pr. Iustin), ca sa se aleaga graul de neghina.
    Sfintilor marturisitori rugativa pentru noi toti pacatosii. Amin!

  7. PREASFINTITE PARINTE SARUTAM DREAPTA.
    mahnirea Sfintiei Voastre este si a noastra cineva spunea ca cei de la putere va urasc…… si cred ca stiti ca adevarul de cele mai multe ori supara dar nu aveti idee cati de multi crestini Va adora va iubesc nespus rugati-va pentru noi pacatosii in continuare ca rugaciunile Sfintiei voastre fac minuni.V arog sa ma iertati.

  8. Il asteptam cu mult drag si cu multa speranta pe parinele Iustin la Aiud, sa vegheze inca o data pentru noi la ridicarea unui locas de inchinaciune si de rugaciune (…si totusi cat de usor este sa stai in adevar !)

  9. 1–felicitari blogerului ca nu s-a grabit sa arunce cu piatra si sa barfeasca pe cel cazut in greseala;daca Domnul a poruncit sa ne rugam pentru vrajmasi,nu credeti ca vom ajuta mai mult cu rugaciunea pe un frate de-al nostru care a gresit?

    2–Parintele a lamurit situatia;sa fim alaturi de Parintele spre a i se implini visul:o manastire la Aiud si sa facem cunoscuta jerta Sfintilor Marturisitori,cinstindu-I cum se cuvine!

    3–Va rog,pe cei care veti merge mai des la Aiud,sa ne tineti la curent cu ce se intampla acolo(de ce e nevoie,probleme,realizari,s.a.)Ar fi bine ca blogerii sa aiba o tema,forum….(nu stiu cum e corect) dedicata Sfintilor Inchisorilor
    Sa ne ajute Sfintii sa fim cat mai multi la sfintirea bisericii!(si la ridicarea ei,bineinteles)!

  10. Rog pe administratorul site-ului sa ne tina la curent cu lucrarile care vor incepe la manastirea de la Aiud. Bunicul meu a fost inchis acolo mai multi ani, si as vrea sa duc si eu o piatra (de la Bucuresti !) pentru temelia avestui locas.

  11. Completare la ce am spus mai sus:

    Sa nu ne grabim sa dam cu piatra in Dan Puric. Parerea mea este ca un centru memorial nu are in sine nimic gresit, ci reprezinta doar o alta viziune. Cred ca ambele idei (manastire sau centru memorial) au avantaje si dezavantaje. sa le luam pe rand:
    Manastire.
    Avantaje:
    – este un loc sacru, unde se savarseste Sf Liturghie si unde Dumnezeu este prezent mai mult decat oriune. Prezent si simtit.
    – este poate cea mai potrivita constructie, fata de suferinta acelor oameni;
    – este ceva durabil, peren, menit sa infrunte secolele, avem nadejde ca va fi acolo si peste 500 de ani.
    Dezavantaje:
    – nu pot avea loc niciun fel de manifestari culturale, mediatice, etc. Datorita linistii si cadrului monahal, aceste lucruri nu se pot desfasura fara tulburarea vietii manastiresti (poate cu exceptia unor parastase).

    Centru memorial.
    Avantaje:
    – permite un acces larg al publicului, se pot organiza manifestari cu participare numeroasa, se pot tine conferinte;
    – permite amenajarea unei bibilioteci cuprinzatoare si a unui muzeu, care pot fi accesibile oricand si oricui, fara sa deranjeze viata calugarilor.
    Dezavantaje:
    – poate fi confiscat de o anumita grupare sau de stat, nu putem garanta ca la un moment dat scopul pentru care a fost construit nu va fi tradat;
    – este posibil ca peste 50 sau 100 de ani sa nu mai functioneze, din varii cauze, sa cada in ruina, etc.

    S-ar putea sa mai fie si alte avantaje si dezavantaje pentru fiecare in parte, nu am stat sa ma gandesc in detaliu. Concluzionand: as zice ca ambele idei sunt bune, doar ca sunt rodul unor gandiri diferite. Parintele Iustin a vazut lucrurile mai duhovniceste, domnul Dan Puric mai practic.

  12. @DeFocsa: lucrurile sunt mult mai complicate si, pe de o parte, mai grave decat o analiza gen “swot”, cu avantaje si dezavantaje. Miza este duhovniceasca. Apoi, trebuie sa fim cu luare aminte si la tipul de gandire ce sta in spatele fiecarui proiect. Memorialul lui Dan Puric are o sumedenie de elemente moderniste in componenta, care il instraineaza odata in plus atat de spiritul jertfelor martirilor, cat si de duhul ortodox. Cuvantul P. Justin este clar si arata ca martirilor de la Aiud li se cuvine o manastire, nu o constructie faraonica cu simboluri cosmopolite.

  13. cred ca Parintele Iustin stie mai bine decat oricine ce trebuie facut.

  14. Nu am vazut proiectul, nu stiu cum ar arata acest memorial in viziunea dlui Puric. Nu stiu ce simboluri vor fi prezente. De acord ca o constructie modernista nu este foarte potrivita, dar depinde cum arata. Publicati planul, daca acesta exista.
    Sunt de acord ca cuvantul parintelui Iustin Parvu are mult mai multa greutate si personal inclin spre ideea de manastire (care poate cuprinde in sine si un muzeu si o biblioteca dedicata suferintei si rezistentei anticomuniste). Totusi ma doare sa vad ca unii se grabesc sa il atace pe Dan Puric, pana acum foarte iubit si admirat in mediile ortodoxe, si acum, iata, a fost de ajuns sa aiba o parere diferita de parintele iustin ca unii sa inceapa sa pregateasca pietre de aruncat…
    Mie imi place acest om, cred ca are o traire sincera, crestina si ortodoxa, ar trebui sa avem rabdare si sa incercam sa-l intelegem. De pilda, asa cum a fost prezentata aici parerea pr Iustin, se poate da si aceea a lui Dan Purin (cum vede el acest memorial si ce argumente are).

  15. @adela z.
    Iata genul de raspunsuri si atitudini pios-dictatoriale: “parintele stie mai bine decat oricine”. Il respect, il venerez pe parintele Iustin, dar de ce ar sti mai bine decat oricine ? Au fost-a sfintia sa singurul puscarias inchis la Aiud ?
    Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu pun acum la indoiala cuvantul parintelui sau imensa sa statura duhovniceasca. Am spus si mai sus: si eu sunt pentru manastire, nici eu nu sunt un maere fan al stilurilor moderne. Vorbesc insa la modul general. De ce acest exclusivism cvasi-dictatorial ? Oare nu mai sunt si alte capete, si alte idei, etc ?
    Exista, la unii oameni din Biserica, genul asta de atitudini cu care iti inchid imediart gura. Frica asta de dialog, de orice diferenta de opinie… Totul trebuie sa fie monocolor. Orice e diferit de ce spune parintele X sau Y, e “pacat” e “greseala”. Am intalnit mai sus ideea: “adevarul nu este cultural, nu este romantic”. Asta e opinie de oameni in clti si frustrati. Cititi (sau recititi) Jurnalul fericirii, sa vedeti ca e doldora de cultura. Sau cititi scrierile lui Nae Ionescu, sau poeziile lui Nichifor Crainic… Am fost de curand la Rohia si am vizitat (si m-am recules si bucurat) in chilia pr Nicolae Steinhart. Rafturile din chilie erau pline de carti de critica literara, literatura, filosofie…

  16. @DFocsa
    Adela Z chiar nu a avut nimic dictatorial in cuvantul postat sau in “tonul” folosit, mult mai intimidant pare a fi raspunsul tau, frate.
    Hristos este Adevarul, dar ne putem folosi si de anumite adevaruri ale culturii. 🙂

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare