Articole din categoria: Omul nou

Măsurile adoptate (externarea forțată a bolnavilor, interzicerea internărilor, declararea spitalelor de elită drept spitale “Covid”, etc), au generat situații în care o parte dintre cei care sufereau de boli cronice nu au mai avut parte de îngrijire medicală de calitate fie din cauza temerii proprii de spitale, fie ca urmare a alocării unor spitale pentru tratarea exclusiv a Covid, fie ca rezultat al atitudinii unor medici speriați de o potențială infectare cu Covid. În plus, infecțiile instraspitalicești au avut propria contribuție. Așa se explică mortalitatea în exces, din care mare parte non-Covid, înregistrată în România, dar și în alte state europene care au adoptat măsuri similare.

Situația de acum din România începe să semene tot mai frapant cu tortura psihică din beciurile Piteștiului.

Ca și ea, tirania COVID urmărește distrugerea psihică a individului, transformarea sa într-o pastă amorfă și fără personalitate, din care să fie modelat „Omul Nou”, caracterizat printr-o supușenie entuziastă față de Noua Ordine.

Acum, ca și atunci, principala unealtă de „Reeducare” este Teroarea.

Cruciada lor morală este dusă împotriva celor pe care îi definesc ca opresori – de exemplu bărbații albi din America,”penalii” din România de azi, poate eruroscepticii din România de mâine. Cu cât inventează mai multe ”păcate”, mai multe ”fobii” și ”-isme”, cu atât crește numărul păcătoșilor cu care acest cult trebuie să lupte. Unde poate ajunge acest cult?

Omenirea pare să aibă un singur plan de luptă împotriva epidemiei: închidem tot, punem lacăt pe țară, ne baricadăm și noi în case și așteptăm ca niște cârtițe în hibernare. Rămân activi doar medicii și vardiștii. Unii vindecă, alții veghează cu arma în mână aplicarea stării de urgență. (…) Chiar și după dispariția sa, COVID-19 va continua să macheze dramatic viața umanității. Societatea viitorului va fi după chipul și asemănarea hâdă a Coronavirusului.

 Curs de guvernare: ”Bunica e o bătrână scroafă poluantă”: Scandalul Omagate din Germania Un cântec – parodie despre obișnuințele unei bunici imaginare a declanșat în Germania o controversă de proporții privind extremismul activiștilor eco, transferat către conflictul dintre generații …

Știu că toate acestea sună a păcăleli de 1 aprilie și aș vrea să zic că asta sunt; dar NU sunt. Să ne mai mirăm, așadar, că în România se poartă actorașii și „jurnaliștii” care prezentau odinioară vanghelioane în fruntea listelor de la europarlamentare? Acesta pare să fie trendul, în toată lumea: politica a devenit, pe față, actorie, reality show, comedie. Măcar nu ne mai ascundem după deget să pretindem că această politică liberală (progresistă) a spectacolului spre care ne îndreptăm ar putea să aibă vreun conținut moral – iar politicienii-actori, vreun conținut.