Articole cu eticheta (tag): intreruperea pomenirii

Nu uitaţi că este foarte importantă această perioadă pe care o petrecem, care vizează asimilarea şi acceptarea hotărârilor sinodului. E uşor să găteşti o mâncare, dar cel mai important lucru este cum are loc asimilarea acestei mâncări în organism. De aceea este nevoie de multă seriozitate, cumpătare, rugăciune. Eu ştiu problemele, inclusiv pe cele pe care dvs. nu le ştiţi, dar înţeleg că este nevoie de mărturisirea credinţei, de cumpătare şi rugăciune ca să nu provocăm mai multe răni în Biserică. Aţi văzut ce spune Hristos: Dacă Mă mărturiseşte cineva întru Mine înaintea oamenilor, pentru aceasta îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui. Întru El! Nu cred că e nevoie de ceva mai mult.

Oare Patriarhia nu stie cate frustari sunt acumulate sub structura ierarhic-administrativa a BOR? Exista multe tensiuni atat in relatia ierarhie – preoti, ierarhie – monahi. Desigur, nu este ceva generalizat, sunt ierarhi si ierarhi, dar problema exista. Si, daca la preoti si la monahi mai exista instrumente “administrative” de presiune si de aducere la disciplina, dar a caror aplicare poate sa aiba efecte perverse (scandal, inclusiv mediatic), cu mirenii ce vor face? Ii vor afurisi? Ca sa isi puna apoi pe status, pe facebook decizia de afurisire sa isi rada de deciziile lor sau chiar sa o transforme in stampila de “ortodoxie prigonita”, deci adevarata?

Păstrarea unităţii Bisericii este astăzi un lucru imperios. Se aud proteste în Sfântul Munte şi în alte părţi ale lumii care, din nefericire, se dezvoltă şi ajung până la tendinţe schismatice. Fără îndoială, la acestea contribuie şi ambiguităţile din textele sinodale, imprecizia cărora produce condiții prealabile pentru interpretarea lor ecumenistă şi ca urmare conduce unitatea Bisericii la stare de criză. De asemenea, este dificil ca la dialogurile teologice în desfăşurare să se mai aplice cele „acumulate” în deceniile trecute. Documentele Sinodului trebuie să depăşească unilateralismul care se datorează faptului că nu au luat în considerare puternica tradiţie teologică lăsată de purtătorii de Dumnezeu Părinţi contemporani şi de distinşii teologi care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca deviere ecumenistă. Nu doar „zeloţii”, după cum li se spune, ci şi voci sănătoase caută un cuvânt al adevărului pentru a fi convinşi şi să se liniştească.

Cred că nu a vătămat acest sinod, dar mai mult vatămă schisma în Biserică. Acesta este pericolul. Să nu ne înșelăm și să luăm hotărâri la repezeală, creând astfel schisme și certuri în Biserică. Asta ar fi tragic, pentru că ne-ar costa mântuirea noastră. Creștinii rămân creștini în Biserică, mergem înainte în mod normal, uniți cu episcopii noștri, cu preoții noștri, cu păstorii Bisericii.

Concret, revocarea semnăturii mele vizează paragraful care se referă la „Întreruperea -pomenirii” (pp. 7-8). Și aceasta deoarece nu vreau să se considere că prin cele scrise în acest paragraf încurajez, acopăr sau că sunt de acord cu cei care solitar au trecut la întreruperea pomenirii Episcopului lor.

Intreruperea comuniunii dintre noi trebuie sa fie ultimul lucru la care apelam, nu primul. Trebuie sa recurgem la aceasta doar dupa ce am epuizat toate caile prin care ne putem pastra unitatea. De asemenea, o astfel de masura trebuie luata printr-un Sinod al madularelor sanatoase ale Bisericilor, care sa fie recunoscut, apoi, de Trupul Bisericii.

Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.

În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.

Stau si ma intreb, oare cati din cei care ne ataca azi ierarhii, inainte de a-i trata ca pe niste eretici (oare de unde usurinta aceasta de a-i judeca si de a cunoaste voia lui Dumnezeu) s-au smerit si s-au rugat pentru acestia? Odata infierbantati, de acest duh de razvratire, ei nu se multumesc insa cu aceasta. Te indeamna acum sa nu mai pui piciorul in Biserica pentru a nu mai participa la Sfintele Taine ale acesteia. Chiar asa? Am orbit cu totii? Halal crestini drept slavitori! Adesea uitam ca rolul dracilor e sa ne abata de la cele sfinte, de la faptele lucrarii credintei, umplandu-ne timpul cu tot felul de nimicuri, nimicuri ce insa ne primejduiesc sufletele noastre. Aceasta stare de psihoza generalizata, fanatica, extremista si dusa pana la lamentabil ce ne caracterizeaza in aceste zile vine in antiteza cu starea de bucurie euharistica si de isihie pe care viata Bisericii o propovaduieste.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Stim ca ierarhia noastra este mai lenta in reactii, in gandire publica, stim ca nu are abilitati de comunicare si de adecvare la context, dar nici chiar asa. Sa ignori cu superbie faptul ca sunt cunoscute publicului roman marturiile episcopilor co-participanti de la Creta care au aratat si atmosfera si problemele de procedura, si problemele de continut, sa treci cu vederea faptul ca biserici surori extrem de importante contesta statutul Sinodului si al documentelor, ba chiar pana si faptul ca exista un episcop din acelasi Sinod romanesc ca tine care critica cel putin unul din documentele cele mai controversate, inseamna sa sfidezi – inconstient, speram – intocmai acele nelinisti carora tu pretinzi ca te adresezi.