Assange a facut treaba marilor institutii de presa americane – si nu numai – prin punerea la dispozitie de documente clasificate. Dar fondatorul Wikileaks si-a atras ura acestora mai ales atunci cand dezvaluirile sale au dus la pierderea alegerilor de catre Hillary Clinton. Lucru ce arata o presa partizana si colaboratoare a “statului profund”. O presa capabila sa amplifice un hoax ca Russian Collusion. Adica un fel de caine de paza al puterii.
Pentru majoritatea dintre noi, campania prezidentiala americana reprezinta un circ mediatic, in care Donald Trump este nemernicul principal. Insa Trump este detestat de catre cei in pozitii de putere in SUA din motive care nu au nimic de-a face cu opiniile si comportamentul sau respingator. Pentru guvernul invizibil din Washington, imprevizibilul Trump reprezinta un obstacol in calea proiectului american al secolului 21 – acela de a mentine dominatia SUA si de a subjuga Rusia si, daca e posibil, si China. Pentru militaristii din Washington, adevarata problema cu Trump este aceea ca, in momentele sale de luciditate, acesta pare sa nu-si doreasca un razboi cu Rusia; el vrea sa discute cu presedintele rus, nu sa se lupte cu el; el vrea sa discute si cu presedintele Chinei.
…Articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.
Aceasta discrepanta intre continut si forma, intre starea jalnica de colportor de ne pet a jurnalistului si statura moralista pe care si-o aroga in calitate de pedagog al natiei ce izvodeste campanii mediatice este, poate, cel mai important proces al transformarii suferite de industrie. Si ne spune si viitorul: jurnalismul se transforma in PR al puterii reale. In cazul nostru, puterea reala e cea a institutiilor de forta.
Publicul cumparator de ziare sau abonat la TV a putut afla mai multe despre cum, in loc sa aiba parte de informari de presa corecte si impartiale, i se toarna adesea pe gat gogosi. Articole semnate sub mari nume de la serioase ziare germane, cum sunt Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), Bild sau Sueddeutsche Zeitung (SZ) sunt, in opinia autorului, transcrieri ale unor materiale de presa intocmite la comanda si cu sprijinul serviciilor secrete, sau modelate in spiritul unor lobby-uri, fara ca ultimele sa fie marcate publicitar.
Hotnews: Bloggerita siriana lesbiana, rapita in Damasc, nu exista. Povestea a fost inventata de un activist pentru cauza arabilor Activista siriana a blogului “O lesbiana la Damasc”, Amina Abdallah Araf el-Omari, este un personaj fictiv. Tanara despre care s-a spus …
