RAZBOIUL IMPOTRIVA SCOLII PUBLICE ROMANESTI. Ce este in spatele scandalului fabricat pe seama profesorului de matematica de la Liceul Tudor Vianu? ASALT CONCERTAT AL SCOLILOR PRIVATE si al al aparatului de propaganda al NOULUI SISTEM ANTINATIONAL pentru DISTRUGEREA INVATAMANTULUI DE STAT, cu tinta speciala pe LICEELE DE ELITA si pe DEMONIZAREA PROFESORILOR “AUTORITARI”

11-02-2016 39 minute Sublinieri

DUPA BISERICA SI SPITAL, URMEAZA LA RAND SCOALA?

ANTEPRONUNTARILE SUSPECT DE ZELOASE, RELATIILE PE LINIE “ACADEMICA” DE… SECURITATE (?) SI LASITATILE DOMNULUI MINISTRU… CURAJ

12688281_979830978757833_28866554107574185_n(sursa: Facebook Rezistenta Urbana – click pe imagine pentru a mari)

#alaturidemoldo Manipulare halucinantă în HotNews zilele astea orchestrată de Raluca Pantazi. Edit: și Digi24 a intrat în hora ne-jurnalismului. Totul a plecat de la o postare pe profilul de Facebook a unui tip, Marcel Bartic, care a povestit o umilitoare scenă cu un elev din Tudor Vianu care a trebuit să se târască pe genunchi până la catedră pentru o notă.

Numai că Marcel Bartic este directorul școlii private Little London din Pipera și nu are nicio treabă cu victima. Postarea sa a fost preluată imediat de HotNews fără ca aceștia să discute cu presupusa victimă sau cu părinții sau colegii acestuia. Ma mult, a doua zi patronul scolii Little London, Luminita Macsim, vine si povestește pe Facebook ca si-a mutat fata din Vianu (lol oare unde o sa isi termine liceul) fiindca era colega cu tanarul care a mers in genunchi. Iarasi nicio declaratie de la persoana presupus vatamata. Iarasi postarea de Facebook este preluata imediat de Hotnews. Autor comun: Raluca Pantazi

Numai că povestea, așa cum a fost povestită, este posibil să fie complet falsă sau o malițioasă intepretare a unei glume. Din comentarii HotNews:

“Revin la mesajul de mai sus. Baiatul meu invata la Vianu. Cand a aflat “stirea” s-au mobilizat si s-au dus la liceu sa il sprijine pe domnul profesor. Nu au putut sa dea declaratii deoarece sunt minori – corect. Dar mi-a povestit urmatoarele: – a fost o gluma. Dar nu a domnului profesor ci a colegilor din clasa. Elevul in cauza a lipsit cateva zile de la scoala. Cand s-a intors, colegii sai i-au spus ca daca vrea sa isi mareasca nota la matematica trebuie sa mearga in genunchi pana la catedra. – Elevul nu a inteles gluma. Statea in prima banca si profesorul s-a trezit cu el in genunchi la catreda. In acel moment domnul profesor i-a spus ca asa ceva nu se face si la trimis la loc in banca. Si a continuat lectia”.

Asa ca realitatea s-ar putea sa fie putin diferita?

Daca il cautati pe elevul respectiv pe Facebook o sa gasiti ca astazi dupa amiaza a postat un mesaj “interesant”. A recunoscut ca a fost o gluma.

O astept pe doamna jurnalista sa isi dea seama de greseala pe care a facut-o. Nu cred ca “terfelirea” numelui unui profesor pe care eu in respect enorm poate continua doar pe vorbe.”

Este posibil să fie un atac mediatic orchestrat de HotNews la comanda școlii private pentru a distruge reputația unui liceu de top din București. Raluca Pantazi a mai scris un articol promovand scoala Luminitei Macsim in 19 februarie 2014.

Iată că după ce au luptat cu corupția și ilegalitățile, justițiarii distrug acum statul român complet legal – prin discreditare, exagerare, manipulare.

Să nu uităm că HotNews și Digi24 au fost prinse în decembrie 2015 distribuind declaratia unui medic strain care a lucrat pe pacientii din colectiv fara o propozitie care descria facilitatile din spitalele romanesti “de top”. Se pare că propozitia se potrivea în naratia unui sistem de sanatate distrus complet. Care mai poate fi salvat doar de … vă imaginați voi ce.

***
12661757_981313748609556_6657074320111138530_n

Cine este femeia Luminita Macsim? Cum a putut ea să controleze timp de mai multe zile două redacții de presă cu distribuție națională? Ce sfori trage și unde merg ele? Iată manipulările instrumentate în scandalul Tudor Vianu pentru Luminita Macsim și gașca ei de privatizanți (desigur, este doar o coincidență că în același timp cu acest scandal se discută reforma legilor învățămâtului și cei mai “bine conectați” “experți” ies să zică că învățământul pre-universitar este învechit și violent):

– HotNews a initiat campania anti-Vianu ca și cum informațiile ar fi venit din mai multe surse. În fapt ele veneau inițial dintr-un singur loc – conducerea școlii Little London. HotNews a mințit prin omisiunea de a preciza interesele.

– Canalele de știri ProTV și HotNews (căci în principal acestea au rămas “pe baricade”) susțin că la liceul Vianu ar fi două tabere – cea care îl apără pe profesor și cea care vrea să “îl vadă tras la răspundere” (să îi distrugă reputația). În realitate este doar o tabără cu largă participare – tabăra pro-profesor. Tabăra anti-profesor este formată din Luminița Macsim, fiica ei, directorul școlii pe care o patronează Luminita Macsim și una sau două persoane influente din ONG-uri pro-învățământ privat.

– Drept dovadă că tabăra anti-profesor este formată în principal din Luminița Macsim stă faptul că ea a fost azi singură la liceul Vianu ca să depună sesizare pentru umilințele suferite de un alt elev. Nu este părintele elevului pentru care a depus sesizare. Acesta a recunoscut că a fost o glumă. Pur și simplu Luminița Macsim depune sesizări pentru presupusa victimizare a altora fiindcă asta e ținta ei politică.

– Așa zisa Asociația a Părinților din CNI Tudor Vianu a luat poziție împotriva profesorului, dar nu este adunarea tuturor părinților, nici măcar a unui număr mare de părinți, ci un ONG înregistrat 3 oameni care poartă un titlu înșelător. La fel de bine puteau să îl numească Comisia de Supraveghere a Profesorilor din Tudor Vianu și să fie tot un ONG înregistrat de 3 presupuși părinți.

– Singurele dovezi care se mai vehiculează sunt conversațiile din WhatsAPP-ul fiicei Luminitei Macsim pe care mama le tot trimite la redacție. Acolo fiica ei tot scrie baliverne unor colegi sau unor persoane fictive. La început ProTV a mușamalizat faptul că aceste capturi ar veni tot de la Luminița Macsim, notând că este vorba de “o femeie, o mamă de elevă din Vianu”.

– HotNews susține că a respectat codul deontologic apelând la profesor și directorul școlii care în misterios nu a răspuns. Normal, ambii s-au blindat cu avocați. Dar au tărăgănat zile întregi să publice mărturiile elevilor. Chiar și acum, declarațiile martorilor pentru alte publicații sunt în cvasi totalitate pro-profesor, pe când doar capturile apocrife ale Luminitei Macsim sunt impotriva. Cu greu HotNews s-a chinuit să găsească mărturii vechi ale unei mame care și-a retras copilul acum mulți ani. Evident vor exista și părinți nemulțumiți undeva în istorie. Să nu uităm că numărul mare de martori nu are interes financiar, pe când gașca Luminiței Macsim are.

– Se pare că redacțiile de ziar nu au cerut permisiune la toți participanții la chat să facă publice răspunsurile lor. Dacă totuși ar fi vorbit cu ei ca să le ceară permisiune, puteau pur și simplu să le ia un interviu și nu mai postau capturi jenante. Oricum nu contează așa de mult fiindcă este un singur participant principal la chat-l WhatsAPP, fata Luminiței Macsim.

Din toate lucrurile astea rezultă că HotNews dă în mod fals voce unei singure tabere, care până acum pare în mod covârșitor să mintă, și a mușamalizat mai multe zile atât legăturile Luminitei Macsim cu școala privată cât și cu grupurile de lobby.

La final vine și Dan Tapalaga cu o serie de “facts” din care reținem:

“Amploarea subiectului depaseste cu mult acest caz particular. Marele subiect il reprezinta ceea ce a devenit un fenomen in scolile de elita din Bucuresti, fenomen binecunoscut de profesionistii din educatie, de fosti ministri, de parinti si fosti absolventi. De la toti avem azi, gratie cazului Vianu, culese o multime de marturii, unele publicate si asumate, altele destainuite off the record. Toate conduc catre o singura concluzie: este vorba de un sistem sovietic, militar, de predare.”

Prostule, tâmpitule, securistoidule, Vianu și alte licee sunt “de elită” fiindcă ajung în ele elita care învață și ia note bune. La școala privată a Luminiței Macsim, cea care de 5 zile comandă redacția HotNews și pune ca unice probe capturi din ecranul telefonului fetei ei, ELITELE VOR FI CELE CU BANI. Sistemul “sovietic, militar” (că alte epitete manipulatoare nu ai găsit) este cel care produce valorile care până acum nu au făcut decât să plece din România pentru că tu și alți tâmpiți ca tine au mințit ani în șir până a rămas țara asta pustiită, și acum vreți să puneți mână pe ultima mină de aur, educația.

***
12651071_981509248590006_8541150716124651595_n

Nu știu dacă observați ce campanie națională a fost declanșată acum în România împotriva învățământului de stat, deloc coincidental împreună cu discutarea reformei în educație de către Guvernul Cioloș. Televiziunile colonialiștilor ProTV, Digi24, HotNews et al, până și hipsterismul de casajurnalistului, au participat la inducerea ideii că învățământul actual nu este bun pentru că se bazează pe frică, autoritate și teroare (“sovietic și militar” cum îl numea Tăpălagă). Păi ce sperie pe oameni mai mult ca ideea de autoritate?

Evident, mulți știu că nu este chiar așa, și chiar în condițiile unui învățământ public subfinanțat și în nevoie reală de modernizare și actualizare, România păstrează încă un sistem de școlarizare pre-universitar de stat performant care produce mulți tineri capabili, mulți dintre ei plecând la universități de top în străinătate.

Iată deci ceva ce trebuie distrus.

Situația actuală: licee de stat (deci care nu produc profit) primesc elevi pe baze meritocratie pentru școlarizare gratuită. Liceele de elită sunt liceele care adună elevi cu cele mai bune performanțe. Pe aceste licee se bat atât copiii sârguincioși cât și elevii cu părinți cu bani dar, în mare, se intră pe bază de performanțe.

Situația care se vrea implementată: Liceele de top de stat cu profesori buni vor fi distruse. Se vor înlocui cu licee private care prin reclamă și multe investiții se vor proclama “de top”. Ele vor deveni liceele elitelor, dar de data asta elite financiare. După modelul american “Ivy League” aici nu contează atât performanța academică cât contează banul. Bineînțeles, liceele private nu vor atrage elevi sârguincioși dar săraci, pentru că nu își vor permite costul.

Cu liceele de top de stat distruse, elevii fără resurse financiare vor merge la licee periferice care vor deveni înghesuite, suprasolicitate. Într-o a doua fază și o parte din acestea vor fi distruse în beneficiul școlilor private “la preț economic”. Tot pe model american, vor rămâne numai câteva licee publice cu resurse întinse care vor servi pe cei mai neputincioși, calitatea învățământului scăzând pe măsură.

Pentru ca liceele private să dea părinților ceea ce vor pentru banul cheltuit, adică un copil calm și fericit (nu neapărat un copil competent și educat – chestie care nu se poate evalua acasă) liceele private vor introduce tot felul de activități de “educație alternativă” pentru a instaura o atmosferă “feel good” – să vină copilul fericit acasă. Cine tot nu e fericit, cine nu învață nici puținul care se predă, poate are deficit de atenție și are nevoie de medicamente psihotrope de genul Adderal sau Ritalin. Nu este o glumă, consumul de astfel de substanțe între elevii americani este mai mare ca oriunde în lume.

Părinții vor fi storși să muncească și mai mult pentru a acoperi costul școlii private. Iar cine nu muncește – este un leneș! Vrea ajutor de la stat! Nu vrea să dea banii pe școala privată că ia banii și își toarnă țuică în cap!

Bine ați venit în jug.

profesor

  • Activenews:

Cum a fost executat, public și din oficiu, profesorul de mate

Fie X, profesor de istorie și director de școală privată care apare la manifestații cu pancarte împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Fie și Y, fondatoare a aceleiași școli private și „director de admitere” acolo, mamă a unei eleve ce învață la Colegiul Tudor Vianu. Traiectoriile lui X și Y se intersectează în instituția de învățământ privată, iar Y îi povestește lui X cât bullshit e în învățământul de stat. Cel mai probabil, povestea a devenit interesantă pentru X în momentul în care a apărut și elementul „târâtului în genunchi”. X e alergic la îngenunchieri, în general. Așa că, plin de revoltă, el postează pe facebook o poveste îngrozitoare, în care-l înfierează proletar pe profesorul Z. „Dacă vă gândeați că ați văzut toate formele de agresiune și abuzuri în școli, trageți aer în piept, luați loc și constatați următoarele…”. Ȋn câteva ore, Z devine inamicul public numărul unu.

Aceasta este ipoteza problemei. Fără să tragă aer în piept, deși aportul de oxigen ajută la intensificarea activității cerebrale, presa a preluat, cu copy/paste, postarea de pe facebook a lui X. Curând a apărut public și Y, care susținea acuzațiile lui X. „Două surse”, a strigat presa, fericită. Două, da, dar nicidecum independente. Legătura dintre surse este acel amănunt care ar fi trebuit să le ridice jurnaliștilor mari semne de întrebare asupra veridicității subiectului. Ce rost are însă să încerci să rezolvi o problemă, fie ea și de logică, dacă ți se oferă deja concluziile pe tavă? Iar bonus, un subiect de scandal și oportunitatea de a face pe moralistul de serviciu. Puțini sunt jurnaliștii care se mai pricep să identifice fake-urile și „servitele” printre subiecte, însă absolut toți sunt geniali în a-și da cu părerea. Oricând, despre orice.

Profesorul Z a fost executat în piața publică, fără ca nimeni să stea de vorbă cu el. L-au executat jurnaliștii care fac paradă cu deontologia lor. Hotnews, Pro TV, Digi 24. Plus porta-vocile de serviciu, de pe rețelele de socializare. Știrea era prea tare: Tudor Vianu, profesor de olimpici, elev târându-se în genunchi. Sunt ingrediente ce promit rating, așa că trebuie s-o dai. Mai ales că „au dat-o și alții”… Copy/paste. Presa are un comportament mimetic și rostololește astfel în mințile noastre tot felul de mizerii, fără a da socoteală cuiva pentru asta.

„Profesorul a fost șocat, a zis « Așa ceva nu se face»”

Seara, când au văzut știrea la televizor, elevii din Colegiul Vianu au rămas interziși. Unii au plâns.

„Un copil de la cealaltă clasă de a X-a a zis «domn’ profesor, dacă mă pun în genunchi, nu-mi dați și mie un punct în plus?». A glumit. Știa, foarte clar, că e o glumă”, ne-a declarat Maria, elevă la Colegiul Tudor Vianu, chiar în clasa în care s-a întâmplat incidentul transformat în scandal. „Noi, cu domn’ profesor suntem apropiați și glumim, și a glumit copilul respectiv. Domn’ profesor a preluat gluma și a făcut-o și la noi la clasă. De la început noi am știut că este o glumă. Și gluma așa a fost: «dacă vă puneți în genunchi, vă dau un punct în plus». Dar, repet, noi am știut de la început că e o glumă. Băiatul acesta, care e mai distrat așa, mai copilăros, băiatul despre care se spune că s-a târât, el stă chiar în fața mea și vorbesc destul de mult cu el, pot spune că suntem apropiați. Și am văzut foarte bine totul: el a luat-o ca pe o glumă, tot în glumă s-a pus și în genunchi, poate că a vrut să atragă și atenția…

Și, fiind în prima bancă, s-a târât până la catedră, adică o distanță foarte mică, iar profesorul n-a avut timp să-l oprească. Când s-a pus în genunchi, profesorul a fost șocat, a zis «nu credeam că cineva chiar o să facă asta». Elevul a râs, era foarte amuzat, în niciun caz umilit, iar domn’ profesor a stat așa, blocat, s-a uitat la el. Adică a fost șocat de reacția lui, nu se aștepta să facă așa ceva și a zis „nu credeam că cineva o să facă asta. Așa ceva nu se face.” Adică, a vrut să spună că nu i s-a părut normal că s-a pus în genunchi. (..) Noi, ca și clasă, îl apreciem foarte mult. Ȋl stimăm și-l iubim pe domn’profesor. Și, când am văzut ce minciuni au scris despre el, am început să plâng, nu m-am putut abține.”

Elevul care a glumit, așezându-se în genunchi, luase nota 5 în teza de la matematica. Aceeași notă i-a fost trecută și în catalog. Ieri, el a postat pe facebook următoarele mesaje:

Vineri, în ziua în care a izbucnit scandalul mediatic, copiii din acea clasă au fost puși să dea declarații scrise.

Acum, deși ei se află în vacanță, s-au „organizat” și au vorbit între ei pentru a vedea cum își mai pot salva profesorul de la nemeritatul oprobiu public. Adulții, în inconștiența lor, le-au creat o problemă în plus. Pe care ei trebuie s-o rezolve. Logic, așa cum au fost învățați să gândească. Demontând falsele demonstrațiile ale altora, sublinind ipoteza reală și luptând pentru adevăr. Pentru Q.E.D..

Dacă ești cadru didactic, fie și la o școală privată, nu poți pune niște copii în această situație. Nu le dai bătăi de cap în plus și nu-i faci să sufere, indiferent de ce interese personale ai avea.

Dacă ești jurnalist, nu transmiți mai departe intoxicația pe care ai primit-o. Indiferent cât de profitabil ți-ar fi și câte puncte de rating sau de trafic ți-ar aduce. Te scarpini, te duci la manual, faci apel la bruma de conștiință pe care o mai ai și verifici corect informația, înainte de a distruge imaginea unui om, din trei fraze și-un sincron.

Iar dacă ești acel jurnalist ce merită respectul oamenilor, ieși public și îți ceri iertare că ai îndrăznit să faci rău unui om, doar pentru că tu ai uitat cum se face meseria asta. Nu e nevoie să te târăști în genunchi, privești direct în camera de filmat și-ți ceri iertare. Poate mai repari ceva, poate mai înveți ceva…

Nu-și va cere nimeni iertare. Și nu va recunoaște nimeni că a greșit. Pentru că, în momentele acestea ridicole, în care presa îi execută, public și din oficiu, pe alții, ea își face, de fapt, un lung și chinuitor harakiri.

(N.r. X = Marcel Bartic, Y = Luminita Macsim, Z = Severius Moldoveanu. Sunt doar niște variabile. Mâine, oricare dintre noi poate deveni X,Y sau Z.)

Verifică sursa. În ultimul an și jumătate, societatea civilă, ziariști și personalități au acuzat siteul Hotnews de “furt”, “TRUNCHIERE” și “diversiune și denigrare”. Lista SCANDALURILOR în care a fost implicată “divizia presă a SRI”

Scandalul declanșat de acuzațiile, până acum neprobate, împotriva unui profesor de matematică de la liceul Tudor Vianu a luat o întorsătură neașteptată.

Siteul Hotnews, cel care a declanșat propagarea versiunii acuzatoare, a fost acuzat de manipulare și conflict de interese în ceea ce privește modul de relatare al evenimentului.

Astfel, după ce au ieșit la iveală legăturile dintre jurnalista Raluca Pantazi și acuzatorii profesorului, dar și mărturiile elevilor și profesorilor culese de ActiveNews, siteul Hotnews se confruntă cu acuzații dintre cele mai grave.

[…]

[…]

Într-o lume a performanţelor, a ambiţiilor tehnice, a succeselor şi a şanselor aleatorii, care, în chip miraculos, împing omenirea pe drumurile civilizaţiei, modelul moral – mai puţin spectaculos, în ciuda greutăţii sale de aur curat – scapă adesea privirii noastre grăbite. Astfel, noi, profesorii acestui colegiu, am încercat să pregătim pentru societate, înainte de toate modele morale, oameni care să ştie ce este binele, dreptatea, omenia, iubirea, aprecierea, oameni care sunt responsabili, oameni loiali, sinceri, competenţi, spirituali. Chiar dacă aceste valori morale sunt minimalizate de presă, de televiziune, chiar dacă unii părinţi lasă ca propriii copii să fie educaţi de acestea şi nu de şcoală, noi continuăm să creştem elevi având ca reper aceste valori, iar, dacă reuşim ca din aceşti copii, care au o pregătire peste medie, să scoatem olimpici, este excelent, însă scopul nostru este de a forma oameni, adevărate caractere.

Profesorii colegiului nostru au grijă de clase formate în cea mai mare parte din copii cu personalităţi puternice, cu IQ peste medie, pretenţioşi, cu preocupări şi pasiuni foarte variate, care aşteaptă de la fiecare dintre noi lucruri fireşti: să ne facem foarte bine meseria, să-i evaluam corect, să-i tratăm cu respect, apoi urmează susţinerea cercurilor de matematică, informatică, fizică, teatru, baschet, handbal, debate, robotică, jurnalism etc, toate astea din pasiune. Deşi şcoala noastră este cunoscută mai ales ca liceu al olimpicilor la matematică, informatică, fizică şi chimie, elevilor noştri li se oferă diferite moduri de exprimare, rezultatele la materiile umaniste putând părea surprinzătoare pentru un neavizat. Fiind un act ce ţine de sfera relaţiilor interpersonale, actul educativ, eficienţa sa se decid pe terenul raporturilor concrete zilnice dintre profesor si elev; astfel că noi încercăm să fim cât mai aproape de nevoile elevului, aplicând de fiecare dată metode inovatoare de predare şi de evaluare.

Comentariile defăimătoare pe care le citim în mediul on-line în ultimele zile la adresa colegiului nostru nu sunt onorante pentru cei care le fac, mai ales că noi, profesorii, încercăm, fără prea multe resurse, să dăm calitate actului educaţional. Neavând resursele învăţământului particular, noi trebuie să facem lecţii de calitate cu clase având 30-35 de elevi, trebuie să ţinem cercuri cu olimpici care au alte nevoi decât ceilalţi elevi, trebuie să facem faţă presiunii unora dintre părinţii care vor doar note mari, fără a fi interesaţi de evoluţia propriilor copii, de valori, cunoştinţe sau competenţe.

Cu toate aceste impedimente, în ultimii ani avem zeci de premii la olimpiadele internaţionale de matematică, informatică, fizică şi chimie, avem o echipă de teatru iubită de liceeni, avem rezultate la concursurile de robotică şi de dezbateri, organizăm concursuri internaţionale de matematică, informatică şi fizică, Romanian Master of Mathematics fiind catalogat ca ”Liga Campionilor în matematică”, aici concurând puterile lumii în matematică cu prima echipă.

Cu toate subfinanţările sistemului suntem oameni ambiţioşi şi vrem să punem umărul la ridicarea României, însă nu ne iese pe de-a întregul. Deşi foarte mulţi ingineri IT, medici, avocaţi, cercetători, economişti renumiţi sunt absolvenţi ai liceului nostru şi o bună parte sunt studenţi sau absolvenţi ai universităţilor renumite din lume precum Harvard, Princeton, Stanford, Oxford, Cambridge, Imperial College etc, nu avem niciun absolvent al ultimilor 20 de ani care să facă parte din Parlament sau Guvern. Oare de ce?

În societatea românească se observă o plăcere a distrugerii a tot ceea ce este valoros şi, deşi suntem convinşi că orice este perfectibil şi ne propunem să fim în viitor şi mai buni, nu vom putea fără un cadru legislativ în care cei care au probleme să fie consiliaţi şi eventual înlăturaţi şi nu vom reuşi nici dacă posturile de profesor vor mai fi ocupate de oameni refuzaţi de alte sisteme ce nu oferă o pregătire specializată.

Pentru copiii care ne provoacă în fiecare zi, dându-ne speranţe în viitor şi oferindu-ne motive de a fi tot mai buni ca profesori şi ca oameni, vom merge mai departe pe acelaşi drum al performanţei, al verticalităţii, adică tot ceea ce înseamnă tradiţie şi calitate marca ”Tudor Vianu”.

profesorul-moldoveanu12547_0

  • Razvan Bibire/ Desteptarea:

Povesti in genunchi

Ati aflat, fara indoiala, de cazul elevului pus de profesor sa se târasca in genunchi pentru a obtine o marire de nota. E groaznic, nu-i asa?, ceea ce s-a intâmplat si v-ati gândit, fara indoiala, cum a putut sa decada scoala româneasca, in ce hal a putut sa ajunga invatamântul de se intâmpla astfel de lucruri.

Ei, bine, e foarte bine ca v-ati gândit, pentru ca ceea ce ati auzit nu s-a intâmplat niciodata. Pur si simplu, un site „de stiri” a scris fara sa verifice si fara sa obtina si opinia celor acuzati, preluând informatii publicate de un coleg de munca al unui parinte al unui elev coleg cu elevul care ar fi fost umilit. Mai departe, dupa ce scandalul a devenit public, au inceput sa apara informatii interesante: persoana care a scris povestea este profesor la o scoala particulara, la care director este mama colegului respectivului copil. Colegul respectiv nu ar avea o situatie scolara prea stralucita si, asa cum se intâmpla deseori in invatamântul nostru, unde de vina pentru notele proaste nu e copilul, ci profesorul, parintele se simte indreptatit sa se razbune pe cadrul didactic.

Povestea a fost preluata pe nemestecate de mass-media nationala, bucuroasa ca mai poate obtine ceva rating si niste afisari generatoare de publicitate. Adevarul e mai putin important, important este ca românii sa dea clickuri, sa stea in fata televizorului si sa produca bani pentru patronii mijloacelor de informare. Ca, in subsidiar, se nenoroceste viata unui om, asta nu conteaza, e o alta victima colaterala pe altarul capitalismului multilateral dezvoltat.

Mai departe, au inceput sa se sesizeze politicienii. Care vor sa iasa si ei la inaintare si sa obtina putina vizibilitate care se cuantifica in intentii de vot. Si tot fara sa verifice, au inceput sa ameninte si sa acuze.

Povestea, insa, nu este simpla. In sensul ca ar fi vorba doar de o simpla greseala. Daca am stabilit ca toata campania de presa pentru culpabilizarea SMURD si a sistemului medical românesc dupa tragedia de la Colectiv avea interesul ascuns pentru a promova ideea de privatizare a sistemului, si in cazul de fata asistam la o alta lupta: cea pentru „reforma” educatiei.

Caci, asemenea stiri folosesc celor care vor sa mai reformeze inca o data invatamântul. Dar, despre intentiile ONG-urilor care si-au propus sa tâmpeasca elevii, vorbim, pe larg, mâine.

Tara te vrea prost!

Spuneam, ieri, ca articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.

Sa luam, bunaoara, foarte putin discutata comisie prezidentiala de reforma a educatiei. In ciuda a doua-trei nume importante – gen Solomon Marcus sau Alexandru Mironov – comisia este formata din personaje ciudate – manageri de scoli private, fosti politicieni si ONG-isti cu experienta minuscula in materie de educatie.

Istoricul Mircea Platon a tras un semnal de alarma intr-un articol publicat recent pe Internet si in care arata cum o parte din membrii comisiei au respins propunerile Institutului de Stiinte ale Educatiei si au formulat propriile propuneri. Intre acestea se numara contopirea, la gimnaziu, a Matematicii cu Informatica, transformarea Fizicii, Chimiei si Biologiei in alte materii – stiintele vietii si stiintele mediului si transformarea Istoriei in Educatie pentru societate. Cel putin, acest ultim caz al Istoriei, este ct se poate de scandalos: se propune ca elevii sa nu mai invete istoria lumii, ci o materie la care sa se studieze alandala despre Democratie, Uniunea Europeana, Drept, Relatii de cuplu, Razboaiele in evolutia umanitatii, Integrarea pe piata muncii etc.

La limba si literatura româna elevii ar urma sa studieze mai putina literatura si teorie literara pe motiv ca “lectura este o optiune personala” si sa se aplece mult mai mult pe redactarea de CV-uri, scrisori de intentie sau memorii de activitate.

Nu mai continui pentru ca propunerile membrilor comisiei prezidentiale de reforma a invatamântului sunt suficient de scandaloase. Si asta pentru ca elevul nu va mai primi o educatie care sa-i permita sa-si explice fenomenele – de la cele naturale pâna la cele sociale, ci se va transforma intr-un robot bine programat sa primeasca si sa execute ordine pe piata muncii.

Mircea Platon aduce in discutie modelul educational american; cam asta doreste comisia prezidentiala formata din ONG-isti sa faca si in România. Iar acest model este o capcana deoarece creeaza o societate de oameni fara gândire critica, fara idei proprii, fara imaginatie, dar supusa elitelor politice si economice.

De ce ii incurca istoria?

Discutam, ieri, despre propunerile unei comisii prezidentiale de reforma a invatamântului de a inlocui, in scoala generala, Istoria cu o alta disciplina care sa cuprinda un amalgam de domenii – de la Uniunea Europeana la relatiile de cuplu sau integrarea pe piata muncii. Nici astazi istoria nu mai este studiata in stilul clasic – cronologic – ci pe mari teme care bulverseaza elevul, dar, totusi, copilul ramâne cu niste informatii.

Totusi, de ce ii incurca atât de mult istoria pe propovaduitorii neocon? De ce apologetii pietelor libere, ai dereglementarii, ai taierii cheltuielilor publice se tem de Istorie si incearca sa o scoata din programa scolara?

Raspunsul este ca Istoria ofera explicatii si solutii. Istoria ne arata ca anumite lucruri s-au mai intâmplat si ne spune cum au fost rezolvate anumite probleme. Ne spune de ce a fost declansata o revolutie sau un razboi, de ce a cazut un regim sau, mai important, ca un regim poate sa cada daca poporul este nemultumit, ca exista alternative.

Mai rau, istoria ii face pe oameni sa constientizeze relatiile de cauzalitate ale fenomenelor, sa inteleaga ca marirea unui impozit poate declansa o revolutie iar cresterea pretului la alimente poate determina o revolta, ca razboaiele izbucnesc nu pentru ca unii vor sa fericeasca vreun popor cu implementarea democratiei, ci pentru ca aceia care pornesc razboiul vor sa-i jefuiasca de resurse pe cei cuceriti.

Istoria formeaza o gândire critica dar, in acelasi timp, face educatie patriotica. Ne arata ca, la vremuri de restriste, poporul a gasit vointa si puterea de a lupta impotriva invadatorilor dar si impotriva celor care au preluat abuziv conducerea tarii si au folosit Puterea pentru a-si urmari propriile interese.

Nu trebuie sa ne temem sa recunoastem faptul ca, in acest moment, România se afla sub ocupatia unor forte straine care au pus mâna pe resursele naturale si care ne jefuiesc cu zâmbetul pe buze. Noi nu ne dam seama pentru ca totul este mascat de vorbele frumoase ale formatorilor de opinie de genul celor care vor sa ne interzica istoria.

Prin meseria pe care o practică, pe jurnalist trebuie să-l caracterizeze două lucruri: responsabilitatea față de textul înfățișat publicului și bunacredință. O documentare insuficientă pe un subiect poate cauza prejudicii mari, inclusiv ziarului, site-ului sau televiziunii unde lucrează.

În ultimii ani, pe lângă mass-media și-au făcut loc cu mare succes rețelele sociale, mai ales Facebook. Aici oricine poate scrie orice, de la prezentări de produse, declarații de dragoste sau poze cu comentarii haioase, la opinii politice, informații din instituții sau dezvăluiri despre X sau Y. Nimeni nu are nicio responsabilitate pentru afirmații, chiar dacă există o reglementare a unor magistrați care au decis că Facebook este spațiu public și cade sub incidența legii. Cu greu, însă, persoanele lezate reacționează prin declarații sau se duc să depună plângere la Parchet sau să dea în judecată un individ care le-a făcut praf imaginea pe rețelele de socializare, chiar și atunci când minciuna a fost preluată de televiziuni. Din momentul în care media a preluat știrea deformată și a „îmbogățit-o ” cu comentarii neprofesioniste, publicul o percepe ca pe un adevăr. Cea mai mare prostie pe care am auzit-o la unii jurnaliști tineri, și habar n-am cine le-a băgat-o în cap, este formula „Să nu lași adevărul să-ți strice o știre bună”. Nu e locul aici ca să dezvolt subiectul, dar cazurile la care mă voi referi demonstrează cum adevărul ar fi fost o piedică în calea senzaționalului și al interesului de a manipula.

1. Scandalul provocat despre Colegiul Tudor Vianu și profesorul de matematică, plecat de la o postare de pe Facebook. Jurnalismul n-avea ce căuta aici, în sensul de a prelua fără o minimă verificare întâmplarea semnalată de o sursă necunoscută. Era vorba de un segment important – educația școlară, nu de un cancan de divertisment.

Televiziunile nu au procedat corect difuzând o știre cu caracter veridic doar după două postări de pe rețeaua de socializare, vizibil situate de aceeași parte a baricadei și fără ca reporterii să încerce să afle și opinia elevilor, a părinților și a profesorilor din liceul respectiv, o școală de elită a Capitalei.

În prima fază, știrea tv s-a rostogolit și pe site-uri și a provocat isterie pe rețeaua de socializare. Profesorul de mate, antrenorul unor generații întregi de olimpici, fusese făcut praf în câteva ore de câteva fraze scrise de o femeie care s-a prezentat drept „mamă” și nu patroana unei școli private, prietenă și colegă de instituție cu profesorul de istorie care i-a ținut isonul pe Facebook, devenind „a doua sursă” care confirma întâmplarea cu elevul umilit de dascăl. Lucrurile au început să se lămurească atunci când jurnaliștii din presa scrisă au ieșit cu documentări serioase despre subiect pe site-urile ziarelor de sâmbătă.

Rămâne însă o problemă care ar trebui dezbătută la modul serios: Oare această întâmplare nu va crea precedent în mediul școlar și să ne trezim cu elevi care-și acuză profesorii pe rețelele de socializare ca să-i pedepsească pentru că le-a dat notă mică sau pentru observații care le-au lezat orgoliul de adolescent? […] Cu salarii mici, cu frica de a nu supăra elevii și cu riscul de a fi supuși oricând unui linșaj mediatic, riscăm să rămânem fără dascăli în învățământul de stat.

[…]

Cîteva notiţe.

Propaganda împotriva sistemului de educaţie publică dusă cu atîta virulenţă în ultima perioadă, care nu e neapărat una construită programatic, are un efect pervers. Ea duce la distrugerea unui principiu fundamental: dreptul universal şi gratuit la educaţie. Cazul Liceului Vianu e ca o hîrtie de turnesol.

Este atacat dreptul la educaţie – un drept cîştigat nu foarte demult. Este un drept universal care spune că noi beneficiem de educaţie publică gratuită. Asta spune atît Constituţia (Articolul 32. 4: Învăţămîntul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii) cît şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (orice om, indiferent de „rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte imprejurări”, are dreptul universal la educaţie conform articolulului 26 : “Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învaţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Învăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemîna tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit etc…”).

Cum este atacat acest drept?

·         Discreditarea ideii de sistem public gratuit şi universal. Eu stau două-trei ore zilnic în parc cu părinţii şi copiii. Discut mult cu ei. Incredibil ce efect are această propagandă. Pînă şi ultimul „amărît financiar” vrea să strîngă bani să-şi trimită copilul la „privaţi”, cu toate că nu are lucruri grave de obiectat şcolii în care se află copilul lui. Dar a auzit el de la alde Hotnews şi TV că acolo copiii învaţă cu adevărat, nu ca la „monştrii” de stat. Încrederea în sistemul public de învăţămînt a scăzut grav şi o mare parte de vină o are acest tip de propagandă deşănţată. Asta nu însemnă să sistemul public nu are probleme serioase şi o vină importantă. Însă propaganda dusă împotriva sistemului public de educaţie (dar şi de sănătate) are un efect devastator.

·         Este blamată ideea şi dreptul la „gratuitatea universală” a educaţiei, principiu de bază al statului social de tip european postbelic. Nu, pentru autodeclarata noastră elită, educaţia este ceva „plătit direct” şi trebuie să fie musai „privat”, căci privatul e sfînt: ai bani, primeşti educaţie, nu ai bani, vă poftim la cules de căpşuni. Plata în acest tip de stat social se face pe alte principii, care nu trebuie să afecteze direct nici o categorie socială și nici să predetermine accesul la  educaţia publică. Pentru establishmentul nostru jurnalistic şi intelectual, sistemul  public de educație este un reziduu comunist. Nu: el este un drept universal cîştigat în toată Europa de ceva timp.

·         Ideea că sistemul  de educaţie public, gratuit şi universal, poate fi de calitate enervează la culme „noua elită”, care plăteşte sume fabuloase în contextul românesc pentru a-şi ţine copiii la şcoli de o calitate educaţională de mlte ori mai slabă. De exemplu, la faimosul liceu francez pe care scrie mare „Liberté, égalité, fraternité” trebuie să laşi minim 1000 de euro pe lună. Asta este culmea egalităţii, libertăţii şi fraternităţii într-o ţară sărăcită. Un liceu precum Vianu, cu toate problemele lui, dovedeşte însă că şcoala publică poate şi trebuie să fie mai bună ca cea privată. Iar această situaţie nu poate fi iertată de noul establishment.

Avantajarea sistemului privat de către noua propagandă este ceea ce afectează direct sistemul public. E ca un soi de căpuşare ideologică. Exemplele pozitive din mass-media românească vin preponderent din educaţia privată, în schimb, cele negative vin din sistemul de educaţie publică. Presa a devenit, în multe cazuri, un soi de poliţist pentru noi: aşa DA, aşa NU. Asta e deja grav: nu ne informează ci dă norme.

·         Căpuşarea economică a sistemului public de educaţie de către cel privat. Asta ar fi o temă imensă de discuţie. Cum sistemul de educaţie e subfinanţat, iar el deţine resurse umane, infrastructură şi mai ales copii (cea mai valoroasă resursă) cu un potenţial financiar destul de mare, atunci spaţiul privat atacă direct sau indirect segmente întregi din sistemul public, cîştigînd sume importante de bani. Mecanismele sînt multiple: de la mituirea directorilor şi profesorilor din şcolile publice pentru a trimite copiii la afterschool-urile private (folosind deseori chiar infrastructura de stat) pînă la inventarea diverselor servicii private în interiorul scolii publice şi recrutarea de personal calificat. Mecanismele de căpuşare sînt multiple şi complexe, iar presiunea care se face dinspre privat spre stat este imensă. Sînt prea puţine şcoli private care să-şi permită investiţii atît de mari cît să poată concura cu un sistem public de educaţie şi atunci el trebuie musai căpuşat. Acest fenomen trebuie stopat urgent şi cel mai simplu mod de a o face este ca Statul să aloce un buget mai mare educaţiei, nu să-l ţină subfinanţat, fiind părtaş la distrugerea lui. Credeţi că e o întîmplare că scandalul de la Vianu a pornit de la mama unui copil, Luminiței Macsim, directoarea școlii particulare „Little London”? O directoare de la „privat” îşi ţine copilul la „stat” şi porneşte un imens scandal nefondat. Aflăm deci ce? Directoarea de la „privat” are încredere în „stat” chiar dacă spune altceva. Şi că atacul nu e întîmplător. Nu vreau să spun că e construit artificial, ci doar că e un simptom care ne spune multe despre o realitate destul de cinică.

·         În ce priveşte cazul liceul Vianu. Da, orice formă de abuz trebuie documentat şi adus la cunoştinţa publică. Cu siguiranţă într-un astfel de liceu precum Vianu, unde se pune accent enorm de mare pe ideea de „olimpici”, produce direct sau indirect o violentare a „neolimpicilor”. Liceul Vianu este la rîndul său un soi de mutant de tip „capitalism de stat” cu veşnicile obsesii elitiste care la presiunea banilor şi a „pieţei” e nevoit să amestece de-a valma interesul public cu cel privat. Dar asta e o discuţie separată pe care trebuie să o avem: ce şi cum ar trebui să fie astăzi învăţămîntul public de stat?

Aş putea continua. Dar mă opresc aici. Repet: sistemul public de educaţie din România are probleme multe şi complicate, însă a-l distruge înseamnă să ne dinamităm viitorul nostru, al copiilor noştri, precum şi viitorul acestei ţări şi societăţi în care trăim. Nu trebuie să-l distrugem, ci trebuie să încercăm să-l refacem. Chiar vrem să revenim la perioada interbelică în care jumătate din populaţia acestei ţări era analfabetă şi carne de tun pentru că accesul la educaţie era apanajul doar al unei părţi a populaţiei? Oare de ce abandonul educației a atins cote alarmante? Oare de ce copiii din mediul rural, spaţiul tradiţional care oferă forţa „resurselor umane” ale acestei ţări, mai ajung la studii superioare în proporţie de doar cîteva procente? Credeţi că acest lucru nu va afecta viitorul ţării? Oare chiar vrem ca educaţia să devină un lux şi un privilegiu? Oare vrem să renunţăm atît de uşor la un drept fundamental cîştigat cu un preţ atît de mare: dreptul universal şi gratuit la educaţie?

E o putreziciune morală. Românul urăşte denunţătorul, spune amicul Tapalagă într-o explicaţie pe facebook a faptului că hotnews a declanşat nebunia cu “cazul Vianu” – un profesor şi-a îngenunchiat un elev ca să-i mărească nota. După cîteva ore, lucrurile s-au mai nuanţat, nu se ştie cum de ce a îngenunchiat. Mă rog, peste “valori” a venit viaţa reală cu complexităţile ei: elevi, foarte coerenţi de altfel, care îşi apărau proful în stradă, detalii despre diverse frecuşuri între cadre didactice.[…]

Aceiaşi jurnalişti morhalihşti anunţau că s-a făcut dreptate în numele “egalităţii de şanse” (să mori de rîs, da), pentru că de anul trecut plătim de la buget şi şcoli private, pentru că şi elevii de la privat au dreptul. Pe lîngă inegalităţi zonale, era mare nevoie de inegalităţi în funcţie de venit. Care sînt apoi adîncite şi de subvenţii de la stat, în numele egalităţii. Rahaturile astea nu irită nici un morhhhhaalisht. Dar subvenţionarea şcolii private deschide lupta directă împotrova competitorilor elitişti de stat. De aceea nu e corect să spunem că asta a declanşat campania împotriva profului de mate. Dar e corect să spunem că orice ceartă din educaţie se va termina cu astfel de tabere, implicit.

Discutăm despre feudalismul sistemului de stat. Prea mare autoritarism în predare, citate generoase din Solomon Marcus pe care mai bine l-am citi cu ce merită decît să-l cităm la nesfîrşit cu ideea că elevii ies obedienţi din şcoli şi nu pun întrebări. Aşa, şi de unde să înveţe spiritul critic, de la ziarişti care se bucură că cumpărăm mai mult armament sau care repetă ca papagalii că nu sîntem sustenabili şi rentabili pentru că săracanii cer salariu mai mare?

Se pare că e o ceartă între două tipuri de elite, elita educaţională de centrul Bucureştiului (de stat, dar tot ultraprivilegiată), cu elita pretenţiei în plus pentru tehnici de predare moderne şi profesori mult mai soft, mai supuşi, din noul mediu privat. Opusul profesorului de stat autoritar nu e un profesor cu pronunţat spirit democratic. E profesorul angajat servil din privat care trebuie să gîdile odrasla contra-cost. Din această dilemă nu se poate ieşi.

Normal că 80% ne uităm ca la extratereştri. Profesorul acela e o victimă mai mult ca sigur colaterală între o forţă propagandistică, rezistenţa la acest tip de propagandă e reală, dar poate lua şi forme ciudate. Trist-amuzante sînt argumentele cu “olimpicii” şi de o parte, şi de cealaltă, olimpicii rămîn argumentul suprem al calităţii, nu şi nivelul mediu, mediu = mediocru).

O întreagă mitologie a “libertăţii” vine la pachet de fapt cu o schimbare concretă: a unei clase de mijloc bine înfipte în cîteva oraşe mari împotriva unui sistem îmbătrînit pe care-l vor renovat spre uz propriu. Asta înseamnă şi subvenţia pentru privaţi. Asta înseamnă şi scandaluri precum dreptul elevului de a-i da glume în freză profului pentru că proful e slab la socializare în reţea (a se vedea cazul Şincai din Cluj şi el mitizat aiurea şi cu scriitură frumoahsă). Reacţia cancelariei a fost evident disporporţionată, dar esenţa poveştii asta a fost: tineri frumoşi şi creativi, pedepsiţi de profi grizzly retraşi în peşteră. Concluzia: tinerii noştri creativi merită să fie sponsorizaţi să evadeze din sistemul public. (Culmea paradoxului: mulţi dintre directorii înrăiţi în rele la stat îi trag tare şi în privat, că doar pe bani poţi să înveţi şi jargonul “libertăţii” pentru noii parveniţi).

Din nou, ideea revoltei şi a spiritului critic nu ţine doar de capacitatea de a te alia de exemplu cu părinţii împotriva profilor, pentru că ai tăi au şi mai mulţi bani, alternative şi dreptate. Eu aş modifica celebrele şi obositoarele învăţături ale domnului Solomon Marcus: înveţi la şcoală să înfrunţi hegemonia echivalenţelor bani-educaţie-statut-valoare în societatea de azi, înveţi? Spiritul critic nu se exersează în mod necesar pr profi, ci şi pe (dacă nu cumva “mai ales”) pe lumea de afară. Mă rog, învăţaţi asta. Nu? Ok. Atunci luaţi restul dezbaterilor despre libertatea spiritului şi marş.

***

scandal_scoala-1024x768

Cazul profesorului de matematică de la Colegiul Naţional de Informatică “Tudor Vianu” din Capitală, acuzat că ar fi pus un elev să se târască în genunchi pentru o notă mai mare, a împărţit părinţii, elevii și dascălii în două tabere.

Unii susțin că totul a fost doar o glumă, iar alții spun că influenţaţi de conducerea şcolii, copiii şi-au stabilit o poveste ca să-l apere pe profesor. Deocamdată, o echipa trimisă în control de ministrul Educaţiei a început o anchetă.

Claudiu Corcodel, profesor de matematică la Liceul Teoretic “Nicolae Iorga” Nehoiu (Buzău), sare în apărarea colegului său, Severius Moldoveanu, de la Colegiul Naţional de Informatică “Tudor Vianu” din Capitală. Dascălul buzoian a fost și el protagonistul unui episod similar, fiind acuzat că și-a umilit mai multe eleve. Claudiu Corcodel susține că batjocorirea profesorilor cu rezultate foarte bune a ajuns un sport național.

Noul SPORT NAȚIONAL: umilirea publică a profesorilor de liceu care au rezultate

Decembrie 2015 (the beginnings): elevi pe care se presupunea că i-am forțat să ia notițe “pe burtă” la Liceul teoretic “Nicolae Iorga” din Nehoiu. Între timp cele două eleve au recunoscut că s-au așezat din proprie inițiativă în poziția respectivă (n.r. – pe burtă). Al treilea elev nici măcar nu a stat “pe burtă”, ci sprijinit de un perete.

Ianuarie 2016: elevi care se presupune că au fost forțați să facă flotări la Colegiului de Științe ale Naturii ,,Emil Racoviță” din Brașov.

Februarie 2016: elevi care se presupune că ar fi fost forțați să “se târâie în genunchi” pentru o notă bună, la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București”, a pus Claudiu Corcodel.

“La orice înscenare de acest tip ar trebui să intervină prompt Inspectoratul Școlar. Nu există elev de liceu în ziua de astăzi căruia profesorul să-i poată “comanda” să stea pe burtă, în genunchi sau să facă flotări (cu excepția orelor de sport). Oricât de exigent/exagerat ar fi un profesor, elevul de liceu din ziua de astăzi are o personalitate extrem de puternică, este chiar “rebel” la această vârstă, deci nici vorbă să-l poți obliga să stea în tot felul de posturi ca cele amintite. Aceste înscenări mizerabile sunt doar o bătaie de joc la adresa noastră, a cadrelor didactice. Eu consider că vina nu este a elevilor, așa cum s-ar putea interpreta la o primă vedere, ci elevii sunt folosiți/manipulați de diverse cadre didactice, diriginți, eventual directori. Mergând pe o logică elementară, consider că este doar începutul acestui fenomen, vor urma și alte cazuri. Aviz Ministerului Educației: lovindu-se în profesioniști, practic se lovește în imaginea întregului sistem de învățământ preuniversitar de stat”, a adăugat profesorul Claudiu Corcodel.

După medici a venit rândul profesorilor buni să fie beliți. Tehnocrat, profesionist, în spiritul perfectei deontologii profesionale a meseriei de jurnalist. Asta e: societatea civilă te vrea prost și bolnav. Să nu cumva să ridici capul din pământ și glasul împotriva sclaviei moderne… […]

***

[…] Ei bine, s-a întâmplat. Și decontul acestei mizerii vine cât de curând. Strategia distrugerii încrederii în instituții, și în capacitatea noastră de a rezolva problemele, dă rezultate. Este strategia care duce la construirea ”societății suspiciunii generalizate”. […]

***

Vă amintiți cum a distrus CTP ul, că el a dat tonul, școala românească de gimnastică? Scriind, indignat, că școala de la Deva e un soi de Gulag, că fetele sunt torturate, abuzate, că sunt mulse de bani de Belu și Bitang, că sistemul de pregătire e sovietic.

Acum T[…] o ia pe urmele lui CTP, dar are obiective și mai ambițioase: să distrugă elita educației publice. Iar liceul Vianu le stă în gât multora din industria ”educativă”, pentru că demonstrează că educația publică nu e așa cum ne-o vând ei, ca imagine:

“Amploarea subiectului depășește cu mult acest caz particular. Marele subiect il reprezinta ceea ce a devenit un fenomen în școlile de elita din București, fenomen binecunoscut de profesioniștii din educație, de foști miniștri, de părinti și foști absolvenți. De la toți avem azi, grație cazului Vianu, culese o mulțime de mărturii, unele publicate și asumate, altele destăinuite off the record. Toate conduc către o singura concluzie: este vorba de un sistem sovietic, militar, de predare.” […]

E din ce in ce mai clar ca scandalul mediatizat prin hotnews despre “profesorul sovietic” de la liceul Tudor Vianu n-a fost un accident regretabil, ci parte a unui razboi mai vechi – acutizat insa – al privatului frumos si liber impotriva statului autoritar si expirat. Acum citeva luni a fost atacat sistematic sistemul medical de stat. Acum e atacata, printr-o campanie de compromitere dintre cele mai dubioase, elita invatamintului liceal de stat. Miine… cine stie.

Asta, ca sa ne intre bine in cap de unde trebuie luata lumina. Cei care-si permit, desigur.

Dar sa dam cuvintul doamnei Oana Moraru, membra a comisiei dlui minstru Curaj, cea cu antiumanismul antreprenorial despre care mai fu vorba pe-aici. Vom intelege, poate, ceva mai bine mizele campaniei anti-stat, chiar din argumentatia ultratendentioasa (si mistificatoare) a domniei sale…

Sunt atâtea acuzații veninoase în articolul doamnei Oana Moraru, că nu m-am putut abține să nu caut puțin să văd cine este. Nu judec omul după profesie, dar e atât de limpede că asistăm la un atac al școlilor private împotriva școlilor de stat. Doamna asta, patroană de școală privată – cum altfel – își cumpără articole peste tot iar cei de la Contributors și Republica par platformele perfecte unde ea să înfiereze școlile de stat. Atenție, mare atenție dragi prieteni pe cine citiți zilele astea. Inutil să vă spun că am avut cea mai drăguță doamnă învățătoare pe care o s-o iubesc toată viața. Inutil să vă spun că fetița mea are o învățătoare excepțională la care ținem cu toții. Ce să mai povestim de doamna educatoare care a avut o răbdare de înger cu Emilia noastră care i-a plâns în brațe vreo trei săptămâni când a început grădinița. Doamna Moraru simte nevoia să înfiereze sistemul. Iar acum, hai să dăm cu noroi în învățătoare!

***

Ghetoul de lux: alternativa perfectă la ”staliniștii de la Vianu”? Nu, nu, dragi mame cu bani. Dând bani la o școală vă subordonați profesorii, îi faceți slugile voastre gata să vă gâdile orgoliile, nu aduceți democrația în școală. Și-l înlocuiți pe Stalin cu stăpânul de sclavi. Dictatura politică înlocuită de dictatura banilor! Fără să mai vorbim despre faptul că unii nu se simt bine să facă asta dacă nu îi înfierează pe oamenii dedicați care lucrează la stat în ciuda tuturor presiunilor. Repet, am fost foarte atașată de învățătoarea mea – altminteri catalogată chiar și atunci de mulți ”prea exigentă” – o iubim pe doamna învățătoare a Emiliei, iar educatoarele ei au fost monumente de răbdare și înțelegere.

***

Mărturisesc: m-a scos din sărite povestea de la Vianu! Dar mai ales credulitatea cu care mame cu oarecare educație și venituri sunt gata să creadă toate prostiile. Haideți să vă povestesc un episod de la unul dintre liceele unde am lucrat în timpul petrecut în preuniversitar. Eu nu sunt o profesoară severă, dar nici nu mănânc semințe la catedră tot semestrul pentru ca la final să le dau tuturor 10 și să scap de dureri de cap. Sport extrem să încerci să-ți faci treaba cât de cât corect! Ce credeți că făcea secretara? Îi pândea pe părinții unde predam pe la ședința cu părinții sau urmărea direct elevii și le spunea: ”Vaaai, știți, doamna Cernat e cam dificilă. Așa e ea. Dar haideți că vă ajut eu. Dacă ne înțelegem, poate vorbesc eu cu ea!” Da, asemenea elemente bântuie prin școli. Lua plăsuțele și pliculețele și apoi venea la mine: ”Da ce, nu ți-e rușine? Ai venit aici ca debutantă și vrei să terorizezi bieții copii? Că intră în spital de frica ta. Vrei să te trezești că-ți chem inspectoarea pe cap?”. Iată o poveste minunată pentru Hotnews! ”Cernat, devoratoarea de copii!” Vă dați seama că uneori îți puneai tot sistemul în cap. Era o rețea: secretară, directoare și, uneori, chiar inspectoare. Cam acesta este uneori climatul în care trebuie să lucrezi. Și asta pentru că părinții sunt gata să creadă cele mai mari grozăvii despre profesori. Pentru că s-a viciat relația normală de respect reciproc și încredere dintre părinți și profesori.

***

Nu există figură mai demonizată în societatea noastră decât cea a profesorului de matematică. Madam Isoscel? V-o mai amintiți? E suficient un mic zvon cu privire la un profesor și toată lumea sare ca arsă. O să fie târziu când ne vom trezi. Aproape că nu mai există profesori severi. Din contra! Nu ai nici o pârghie de disciplinare, ca profesor. Habar nu aveți la ce umilințe sunt supuși o mare parte dintre ei. Pentru că, nu-i așa, copilului i se permite totul – pentru că e copil, și profesorului nimic. Acest curent poartă și un nume ”anti-adultismul”. Adulții – părinți, profesori – sunt ”nașpa”, sunt plictisitori, sunt rigizi, sunt incapabili să înțeleagă copiii. Veniți la școala particulară – acolo veți găsi oameni gata să se plieze pe nevoile copilului vostru! Asistăm la o exploatare fără precedent a conflictului dintre generații în scopuri comerciale.

prof.-elev cartoon(LUPTA DE CLASA – desen de Laurentiu Ridichie)

***

Maria Cernat/ Social East:

Despre poliție politică și responsabilitate socială

Am citit nenumărate articole legate de scandalul de la Vianu. Aparent, un profesor de matematică a obligat un elev să se târască în genunchi până la catedră ca să-i mărească nota în teză. De cum a apărut articolul o adevărată furtună s-a dezlănțuit. Corul mamelor indignate s-a pus pe dat share, like și comentat. Știți care e adevărata problemă? Acest incident a fost o minusculă scânteie. Starea de ură, suspiciune și nemulțumire față de școală întreținută cu sârg de presa noastră a atins cote maxime. Eu altfel nu-mi pot explica modul în care oamenii au fost dispuși să înghită pe nemestecate o asemenea enormitate. Voi trata pe îndelete această problemă într-un articol viitor. Acum aș vrea să vorbim puțin despre jurnalism.

De la cenzură absolută la libertate absolută

Știm cu toții că regimul dictatorial de dinainte de ‘89 a creat în rândul jurnaliștilor o adevărată fobie de reglementare. Așa se explică faptul că nu avem un ”CNA al presei scrise”. De ce nu avem totuși o asemenea instituție? Ideea ar fi, conform celor care au gândit funcționarea CNA-ului, că avem nevoie de control în ceea ce privește fluxul de informații audio-video pentru că de acestea nu ne putem feri ca telespectatori. Totuși, nu avem nevoie de control al presei scrise pentru că de informațiile scrise ne putem feri, ca cititori. Unde să integrăm noile media care presupun, nu odată, și transmisii audio-video? Discuție lungă și complicată. Ce ar fi important de reținut? Frica de cenzură politică distruge orice tentativă de a discuta despre responsabilitatea socială a jurnaliștilor.

De ce nu avem o statuie a responsabilității lângă statuia libertății?

Libertatea este un ideal care face să rezoneze cele mai împietrite inimi. Pe toți ne inspiră și ne face să visăm ideea de libertate. Regret să stric petrecerea, dar, zău, la un sfert de veac de la revoluție ar trebui să înțelegem că, paradoxal, libertatea e totodată o enormă… povară. Asta este, libertatea e grozavă, dar, dacă și numai dacă e însoțită de responsabilitate. Asta se vede foarte bine în cazul libertății de exprimare a jurnaliștilor. Raluca Pantazi a ales să publice un articol într-un mod în care nici măcar un student de anul I de la Jurnalism n-ar fi făcut-o. A publicat pur și simplu ceea ce scria o colegă a domnului profesor Severius Moldoveanu fără o minimă documentare. N-a luat legătura cu copiii, cu părinții lor, cu profesorul, cu directorul cu foști elevi. Platforma HotNews a publicat, penibil, și cealaltă variantă poveștii transformându-se într-o simplă curea de transmisie a informațiilor și făcându-și documentarea ”în direct”. Motivul pentru care alegi să citești Hotnews și nu vreo platformă no name este tocmai faptul că acolo lucrează, chipurile, jurnaliști. Adică oameni plătiți, teoretic, să verifice informațiile din două surse, cum învățăm noi la facultate, să investigheze, să se întrebe mereu: cine are de câștigat dacă eu public informația asta? Altminteri, hai să publicăm toți orice la Hotnews și să transformăm platforma într-un simplu instrument decerebrat de difuzare a tuturor informațiilor posibile. Raluca Pantazi s-a târât pe sine, dar și instituția pentru care lucrează într-un imens scandal. Știm cu toții că în orice mediu profesional există invidii, interese, orgolii. Dacă m-aș apuca și eu să public ce-a spus vreun coleg despre doamna Pantazi oare cam ce-ar ieși? Că e așa o armonie și-o iubire tandră prin redacțiile presei românești, ceva ce nu s-a pomenit! Ce-o fi fost în capul Ralucăi Pantazi? Ar fi cam două posibilități:

Credulitate: a crezut orbește în spusele doamnei profesoare de istorie pe fondul isteriei întreținute ani de zile împotriva școlii și a profesorilor

Interese ascunse: există o interesantă analiză care arată că, de fapt, profesoara de istorie era patroană de școală particulară. Mai mult, se pare că această școală, Little London, funcționează, după informațiile apărute în presă, într-una dintre clădirile lui Gabriel Oprea care a încasat sume însemnate de la doamnele profesoare-acuzatoare. Mai mult, se pare că ministrul Curaj a ordonat o anchetă la liceul Vianu la cererea unei asociații create de un acolit al lui Oprea.

Profesor anchetat, jurnalistă bine mersi

Ceea ce e cu adevărat revoltător în acest caz este faptul că nu pricepem că responsabilitatea socială a jurnalistului nu echivalează cu cenzura. Că avem o datorie și față de cei despre care scriem, nu doar față de cititori. Cum e posibil să terfelești reputația unui profesor în acest fel și să continui să publici fără nici o apăsare? Pe profesor în anchetează comisia de la minister. Dar jurnaliștii? Nu, nici măcar nu avem voie să ridicăm problema că încep să se zvârcolească în chinuri bocitoarele de serviciu! Cenzurăă, cenzurăă, vor striga în cor. Pe bune? N-ar fi normal ca fiecare redacție să aibă o comisie de etică menită să investigheze tocmai aceste derapaje? Cum lucrează ei pentru mine, ca cititor, în absența unor mecanisme interne de reglare a unor asemenea situații? A avut vreodată curajul și onestitatea vreo instituție media din țara noastră să-și ceară scuze public pentru că a publicat informații neverificate? Iată, când Mary Mapes, producătoare a celebrei emisiuni CBS ”60 minutes”, a realizat o emisiune despre Bush și a difuzat niște informații insuficient verificate – deși se pare că a fost o înscenare – s-a lăsat cu anchetă internă și cu dat afară (1). N-aș merge atât de departe, dar totuși, n-ar fi normal ca jurnaliștii să fie într-un fel responsabilizați? Cine este, în fapt jurnalistul? Un partener de nădejde care mă va critica în cunoștință de cauză și pe drept cuvânt sau o jivină sinistră de care trebuie să fug mâncând pământul? Pe cine servește jurnalistul la modul în care funcționează azi media românești? Lihnit de foame într-o presă captivă și supus unor presiuni enorme va servi, cel mai probabil, fie serviciile, fie interesele patronale. Pentru că aici adevărata problemă este: a publicat Raluca Pantazi acele informații din credulitate sau ca pentru a obține avantaje financiare de la profesoara-patroană? Și, mai ales, cum ne putem feri de oameni care, sub pretextul că fac jurnalism, fac campanii de publicitate pentru diverse firme? Avem anticorpi pentru așa ceva?

(1) http://www.imdb.com/title/tt3859076/ O ecranizare foarte provocatoare a romanului scris de Jurnalista Mary Mapes în urma scandalului.

Izbucneste scandalul de la Liceul “Vianu”. Opinia publica se imparte in doua, pana si presa prezinta in mod diferit cazul. Ce face Ministerul Educatiei in tot acest timp? Haideti sa facem o scurta analiza pe ore si minute, ca asa e frumos.

Care este prima institutie care da un comunicat de presa in care se anunta un control declansat de Ministerul cumpanasu micEducatiei la “Vianu”? V-ati putea inchipui ca e vorba de chiar Ministerul Educatiei. Ei bine, nu e. Este Asociatia pentru Implementarea Democratiei a lui Alexandru Cumpanasu, pupilul lui Oprea, golden boy-ul “interesului national” si al “securitatii nationale”. Comunicatul asociatiei lui Cumpanasu apare pe Agerpres la ora 16,45, ceea ce inseamna ca in redactia agentiei de presa a ajuns ceva mai devreme, probabil in jur de 16,15 – 16,30. Asta inseamna ca Ministrul Adrian Curaj vorbise cu AID, cel mai probabil chiar cu Cumpanasu, cu minim o ora mai devreme, pentru ca redactarea unui text presupune ceva timp.

La ce ora distribuie in mod public Ministerul Educatiei comunicatul catre presa, cea care este intermediarul intre oficialitati si public? Colegii acreditati la Educatie mi-au spus ca respectivul comunicat le-a intrat pe mail la ora 17,49. La o ora si patru minute mai tarziu dupa comunicatul lui Cumpanasu. Ca sa luam tot Agerpres ca punct de referinta, comunicatul Ministerului Educatiei a aparut la ei la ora 18,18. In paranteza fie spus, m-am suit pe pereti cand am vazut ca stirea Agerpres e scrisa cu “domnul Adrian Curaj”.

Daca va intrebati cum de ministrul Educatiei Adrian Curaj prefera sa comunice declansarea controlului la “Vianu” tocmai prin asociatia lui Cumpanasu, si nu prin intermediul presei, explictia poate fi gasita usor in cercurile comune pe care le frecventeaza ministrul Curaj si Cumpanasu, alea care graviteaza in jurul Academiei Nationale de Stiinte ale Securitatii. Stim ca ministrul este academician in Academia lui Oprea&Co, despre Cumpanasu stim doar ca a fost la mai toate intalnirile publice ale Academiei. Dar cred ca nu ar surprinde pe nimeni sa afle ca e si el membru.

Atitudinea aceasta a ministrului Curaj este sfidatoare la adresa unei intregi bresle si mai ales a opiniei publice. Daca Adrian Curaj luase decizia de a declansa un control la “Vianu”, avea obligatia de a anunta public imediat, si nu sa il favorizeze pe Cumpanasu, oferindu-i informatii cu prioritate. Sunt chiar curioasa sa stiu cam cati ziaristi l-au sunat ieri pe ministrul Curaj si nu li s-a raspuns la telefon.

Daca asa procedeaza ministrul Curaj cand vine vorba despre a comunica o situatie de criza, nu vreau sa stiu cam cum e in stare sa rezolve o situatie de criza. Si, apropo de asta, in cazul in care profesorul de la “Vianu” este nevinovat, asa cum arata o parte a presei, sunt foarte interesata cum va apara ministrul Adrian Curaj reputatia si cariera acelui profesor.

LATER EDIT: Va propun sa va uitati cu atentie si la continutul comunicatului lui Cumpanasu – este imperativ, in afara oricarei indoieli, emite sentinte, ba chiar cere ministrului Educatiei sa faca un control. Ce face ministrul Adrian Curaj? Se executa! Anunta in exclusivitate pentru AID ca demareaza controlul. Ministrul Curaj se comporta ca si cum seful sau este Alexandru Cumpanasu si nu Dacian Ciolos. Multumesc pentru remarca Hari Bucur-Marcu!

Sunt absolvent al Facultății de Filozofie din Cluj.

În anul trei de facultate, deoarece meseria noastră, cea din care urma să ne primim pîinea, era de profesor şi nu de filosof (nici un Filosof n-a trăit din Filosofie, disciplină care nu reuşeşte nici să bată un cui!), a trebuit să predau cîteva ore, în chip de practică, la un Liceu din Cluj.

A fost un coşmar de care mă tem acum şi să-mi amintesc.

Poate de profesor de facultate, am ceva talent. De profesor de liceu, nici cît are broasca păr.

Și asta din simplul motiv că adolescenții sunt pentru mine o enigmă nedezlegată.

Mai ales cei de azi, posesori de pagini pe Facebook, mînuitori de smartfone și, în multe cazuri, cu bani de buzunar mai mulți decît salariul profesorului.

Nu ştiu ce să fac cu fetele şi băieţii ajunşi la o vîrstă la care, pe vremuri, ar fi fost de mult bărbaţi însuraţi sau femei măritate.

Ca vîrstă Julieta e o elevă de liceu de azi.

Dar cum le împleteşte ea mintea celor mai în vîrstă!

Date fiind aceste lucruri, nu mă pronunţ ca ziarist în ce priveşte Adevărul despre cele întîmplate la Liceul „Tudor Vianu”.

Aș avea nevoie nu numai de timp, dar și de sprijinul unei echipe redacționale pentru a stabili se s-a petrecut în realitate în Scandalul prezentat de o parte a presei drept Umilirea unui elev de către profesor.

Ca scriitor, aş spune însă că e ceva în neregulă în planul verosimilului.

Potrivit campaniei duse de o anume parte a presei, mai precis de presa justițiară, cea care ține locul în democrației Scînteii de pe vremea Anei Pauker, un profesor de Matematică de la liceul respectiv, liceu de informatică și nu agricol, liceu bucureștean și nu liceu de la Corcîrlații din Deal, i-ar ar fi zis unuia dintre elevii de clasa a X-a să se tîrască în genunchi în faţa lui, dacă vrea să-i mărească nota cu un punct.

Elevul, de 16 ani, bucureştean, se tîrăşte în genunchi în faţa profesorului, mai ceva ca un cerşetor muritor de foame în faţa unui bancher.

Satisfăcut, profesorul îi măreşte nota.

Nu ştiu, poate sînt eu rupt de şcoala de azi, de adolescenţii de 16 ani, de cei care au smartphone-uri și se exprimă prin SMS-uri, dar e greu de crezut, admiţînd că profesorul a înnebunit, un adolescent de 16 ani, din Bucureşti, umilindu-se în asemenea hal pentru un punct în plus la teză, iar pe colegii săi, toţi cu smartphone-uri, cu Facebook, cu posibilităţi de a răsturna Guverne ieşind în stradă, asistînd fără să reacţioneze în vreun fel la o scenă care i-ar revolta şi dacă ar întîlni-o pe stradă.

Deşi evit să mă pronunţ ca jurnalist, nu pot să nu remarc următoarele:

  1. Pînă mai ieri, se manifesta în presă o isterie despre umilirea profesorilor din Bucureşti de către liceeni şi liceene bogate.
    Imaginea ce mai cultivată era cea a profesoarei fără ciorapi sfidată de eleva cu bijuterii Swarovski.
    Acum, bag seamă, s-a declanşat o isterie inversă:
    Bieţii elevi din Bucureşti umiliţi de bandiţii de profesori!
  2. Instituţiile de presă care s-au ocupat de Scandal au încălcat grav deontologia.
    Nu numai pentru că n-au cerut şi opinia profesorului, cultivând la rang de Adevăr absolut un text postat pe Facebook de un profesor de la altă şcoală, dar mai ales pentru că n-au pornit în căutarea Adevărului, ci în arderea pe rug a profesorului.
    Nu e prima dată cînd o anume parte a presei noastre, de regulă cea pretins justiţiară, calcă în picioare obiectivitatea indispensabilă meseriei de gazetar, transformîndu-se în ceea ce se numeşte presă militantă, presă care condamnă, presă care trimite la ghilotină.
  3. Ministerul a avut o reacţie halucinantă. Inspectoratul şcolar Bucureşti a anunţat o anchetă. După opinia mea era suficient. A venit însă şi Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice cu anunțul unei anchete. În sine acesta nu evidențiază nimic nelacolul lui. Cîteva site-uri au prezentat un fapt dintr-o instituție de învățămînt ca fiind umilirea unui elev de către un profesor. Era de datoria Autorităților superioare să inițieze o anchetă pentru a vedea dacă alegațiile din presă se confirmă sau nu. Dacă ancheta confirma cu dovezi alegațiile din presă, Autoritățile dădea un comunicat prin care denunțau abuzul și anunțau măsuri disciplinare.
    Nici vorbă de așa ceva în Comunicatul Ministerului. Pentru că acest Comunicat e deja unul de condamnare cu mînie proletară a celor întîmplate la liceul Tudor Vianu înainte chiar ca ancheta să înceapă.

Controlul e dispus nu pentru a afla adevărul, ci pentru a sancționa deja pe profesor, conducerea liceului numai și numai pe baza alegațiilor din presă:

„Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, domnul Adrian Curaj a decis să dispună un control în regim de urgenţă la Colegiul Naţional «Tudor Vianu» din Capitală, pentru investigarea acuzaţiilor care i se aduc unui cadru didactic din această unitate de învăţămînt.

«Consider că analiza acestui caz extrem de grav trebuie să ţină cont de trei aspecte: încălcarea demnităţii elevului, nerespectarea deciziei Ministerului Educaţiei cu privire la perioada de susţinere a tezelor semestriale, respectiv negocierea notelor, lucru totalmente inadmisibil. Mă aştept ca măsurile să fie de aşa natură, încît să sancţioneze şi să descurajeze astfel de comportamente ale cadrelor didactice», a declarat ministrul Adrian Curaj.

Reamintim că, potrivit articolului 31, alineatul 4 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionrae a Unităţilor de Învăţămînt Preuniversitar, personalului din învăţămîntul preuniversitar îi este interzis să desfăşoare acţiuni de natură să afeceze imaginea publică a elevului, viaţa intimă, privată şi familiară a acestuia.

Ministrul Adrian Curaj a cerut, de asemenea, tuturor inspectoratelor şcolare judeţene să adopte cele mai potrivit măsuri de consiliere şi îndrumare, astfel încît spaţiul şcolii să nu mai fie locul derapajelor de comportament în rîndul cadrelor didactice sau al elevilor.”

Te trec fiorii.

De pe vremea anchetelor Securității de tip stalinist, n-am mai întîlnit o asemenea aberație.

Ministrul Adrian Curaj anunţă deja sancţionarea exemplară a profesorului înainte chiar de declanşarea anchetei.
El și-a făcut opinie categorică despre cele întîmplate, un profesor a comis un abuz umilind un elev! – deși nici el, nici membrii grupului de anchetă n-au călcat prin liceul Tudor Vianu.

De ce a făcut asta?

Din lașitate.

Adrian Curaj e de ceva vreme în colimatorul Presei Justiţiare din România pentru scamatoriile prin care l-a salvat pe Petre Tobă de la acuzația de plagiat.

Şi cum această presă a dus o campanie de condamnare a profesorului, Adrian Curaj a socotit c-a venit momentul să-i administreze cîteva țucături în fund.

Mai știi, poate așa presa cu pricina îl va lăsa din pumni.

Dacă Dacian Cioloş ar fi un adevăr premier, i-ar cere demisia.

Adrian Curaj, ministrul Educatiei Nationale si Cercetarii Stintifice, participa la Conferinta de lansare oficiala a „Proiectului privind învatamântul secundar / Romania Secondary Education Project (ROSE), eveniment organizat de Banca Mondiala .

Adrian Curaj, ministrul Educatiei Nationale si Cercetarii Stintifice, participa la Conferinta de lansare oficiala a „Proiectului privind învatamântul secundar / Romania Secondary Education Project (ROSE), eveniment organizat de Banca Mondiala .

***

Pamflete:

Olimpic

Aurel pare pămpălău, dar se ocupă de educaţia micului Marcel aproape ca un părinte responsabil.
– Ce-aţi făcut azi la şcoală?
– Tumbe.
– Nu te întreb de recreaţie, ziceam de ore.
– Păi, la ore. Am avut sport, apoi Educaţie cetăţenească, da’ a lipsit profa şi-am mai făcut două ore de sport. După aia, am avut dirigenţia, tot cu profu de sport, ne-a zis că, fără tumbe, zadarnic rătăcim prin bezna acestei lumi! Cred că machise ceva…
– Mă rog… – căută Aurel să schimbe subiectul. Pe mâine ce ai de pregătit?
„Relaţia consensuală”, la Educaţie sexuală, şi „Eminescu, cadavrul din debara”, la „Să ne exprimăm locvace”.
– Aia ce mai e?
– Fosta „Limbă şi literatură română”.
– Aha. Şi la Mate’?
– Acolo-i uşor, avem „Cum ştim dacă am primit restul corect”.

După ce, săptămîna trecută, un profesor de la Liceul “Tudor Vianu” a scandalizat opinia publică, un nou caz șocant iese la iveală, punînd pe jar părinții, ziariștii, gospodinele și mamele singure. Potrivit unor surse anonime din inspectorat, un profesor de la un cunoscut liceu bucureștean este anchetat pentru că și-ar fi forțat elevii să învețe împotriva voinței lor, încercînd totodată să le introducă mari cantități de informații în creier în schimbul unui salariu de rahat.

“Fetița mea a venit traumatizată acasă”, povestește Pompilia Roastă. “Și-a deschis telefonul, tableta, televizorul și calculatorul și a început să plîngă, fiindcă nenorocitul de română încearcă să-i bage chestii în creier. Eu nu permit așa ceva! Nimeni nu-i bagă fetiței mele nimic în creier dacă ea nu vrea! Nu sîntem sălbatici.”

Pe lîngă educația cu forța pe care profesorul de română a încercat să le-o facă elevilor săi, bărbatul e bănuit și că a construit un sistem scîrbos și discriminatoriu de departajare, prin care le dădea elevilor buni note mai mari, trecute într-un carnețel, iar elevilor mai slabi note mai mici, trecute în același carnețel.

Contactați telefonic, reprezentanții Ministerului Educației au declarat că, în cazul în care acuzațiile se adeveresc, profesorul riscă să-și piardă locul de muncă, pentru că e mult prea fraier.

Deci: copiii nu ar trebui evaluați, nu ar trebui să primească steluțe sau ce mai primesc ei la grădiniță, nu ar trebui să li se dea calificative, să li se pună note, să etc.

Nu, copiii trebuie recompensați în mod egal, indiferent de ceea ce fac sau pot să facă. Tuturor copiilor ar trebui să li se spună că pot ajunge exact ceea ce vor ei: atleți, chiar dacă nu au calitățile fizice necesare, muzicieni, chiar dacă n-au ureche muzicală, scriitori, chiar dacă nu știu să citească, premianți, chiar dacă sunt extrem de leneși și nu muncesc deloc și așa mai departe. Toți copiii trebuie să aibă note mari, pentru că, altfel, li se tulbură universul de valori, în care un analfabet e la fel de bun ca unul care chiar a învățat.

Culmea e că aceste teorii sunt îmbrățișate și promovate de oameni care ies degrabă în stradă ca să lupte cu amenințările comuniste, deși mai mare comunism decât în acest egalitarism tâmp la care visează, nu văd.

Citit azi HotNews despre cazul de la liceul Vianu şi mi-am amintit de două bancuri vechi sovietice cu jurnalişti

___

1. La parada militară din Piaţa Roşie sînt invitaţi Alexandru Macedon, Cezar şi Napoleon.

Alexandru admiră tancurile sovietice şi zice: Ah de-aş fi avut eu tancurle ăstea nu mă mai opream pînă în Oceanul Indian.

Cezar admiră avioanele şi zice: Ah de-aş fi avut eu avioanele ăstea cuceream toată lumea.

Napoleon se uită îngîndurat în zare şi zice: Ah de-aş fi avut eu ziarul Pravda nu mai afla pînă în ziua de azi nici dracul de Waterloo….

2. La hotarul dinrtre URSS şi Republica Populară Chineză a avut loc un conflict armat.

Pravda-Moscova, oficiosul PC al URSS, relatează: În timp ce tractoarele noastre arau paşnic, avioanele inamice au atacat. Tractoarele s-au apărat şi avioanele duşmanilor au fost doborîte.

Pravda- Pekin, oficiosul PC al RPCineze, relatează: În timp ce avioanele noastre paşnice aruncau îngrăşăminte pe cîmpul mănos, tancurile duşmanului au atacat. Avioanele noastre s-au apărat şi duşmanul a fost nimicit.

Scînteia – Bucureşti, oficiosul PC al RSRomânia, relatează: La hotarul dintre URSS şi RPChineză a avut loc un simpozion pe teme agrare.

Mai ştiu o serie lungă dar…
Noapte bună.

***

În timp ce românii tineri, liberi şi frumoşi vor o şcoală cât mai liberală, cât mai copy-paste dintr-o țară ca afară, un articol de azi din Göteborgs Posten susține că şcoala suedeză are probleme uriașe cu disciplina și cu violența. Unul din trei elevi se simte deranjat în timpul orelor de către colegi, perturbându-se procesul de învățare, iar dascălii se simt neputincioși. Autoarea articolului sugerează ca părinții trebuie să-şi învețe odraslele ce este permis şi ce nu e permis şi care sunt regulile de bună purtare.

12662033_989758307757579_311886910000377876_n(pictura pe sticla de Laurentiu Ridichie)

Legaturi:

***


Categorii

Articolele saptamanii, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Educatie, Inscenari, facaturi, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Razboiul impotriva Romaniei, Scoala romaneasca, Tradatori si lichele

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “RAZBOIUL IMPOTRIVA SCOLII PUBLICE ROMANESTI. Ce este in spatele scandalului fabricat pe seama profesorului de matematica de la Liceul Tudor Vianu? ASALT CONCERTAT AL SCOLILOR PRIVATE si al al aparatului de propaganda al NOULUI SISTEM ANTINATIONAL pentru DISTRUGEREA INVATAMANTULUI DE STAT, cu tinta speciala pe LICEELE DE ELITA si pe DEMONIZAREA PROFESORILOR “AUTORITARI”

  1. Pâna când oligopedagogia http://archive.org/details/Oligopedagogia nu va elimina din sistem toti profesorii performanti, nu vom avea postromânism sustenabil si durabil, eventual prin privatizarea baietilor destepti in liceele de elita. Deocamdata pierderile de imagine ating ambele sisteme, zapacind elevii. Acest scandal nefericit loveste nu numai in olimpicii Colegiului Vianu, ci si in munca depusa la Little London de personalitati respectate, ex. Dana Papadima de la Humanitas Educational sau poeta Ioana Nicolae: http://www.avenor.ro/ro/ro/dana-papadima-78/
    https://www.facebook.com/ScoalaLittleLondon/photos/a.140390669418908.9618.128229580635017/247149012076406/?type=3&theater

  2. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=918152154958551&set=a.137564766350631.30361.100002913244910&type=3

    E clar ca se urmareste “privatizarea” sistemului de educatie din Romania. Cum? Simplu, a spus-o Vlaston intr-o dezbatere pe care am avut-o cu el mai demult despre homeschooling: prin vouchere (“invatamantul superior si o parte din invatamantul preuniversitar, cel de foarte buna calitate, ar putea fi concesionate sau privatizate cu avantaje evidente. Alaturi de finantarea de la stat, prin vouchere educationale…” http://totb.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de…/).

    Adica scolile private sa suga tot de la stat. ca asa sunt libertarienii si neoliberalii statului minimal al lui Peste Euroatlantic in Romania, cu bani de la stat se tin.

    PS: Cine vrea sa vorbim despre abuz in scolile private, in cele mai bune dintre cele mai bune scoli private:
    “For generations of boys, sexual abuse was part of the everyday cruelty of boarding school. In this painfully honest report, writer Alex Renton confronts the demons of his past at Ashdown House, where some of Britain’s most powerful men were also educated – and reveals the scale of the outrage about to engulf the private education system.”
    http://www.theguardian.com/…/abuse-britain-private-schools-…

    Asa ceva nu s-a intamplat neam de neamul nostru in scolile publice de la noi. Punct!

  3. Nu trebuie uitat ca cel de la care a pornit scandalul, Marcel Bartic, este autorul urmatorului articol:
    http://www.contributors.ro/editorial/biserica-%C8%99i-homosexualii-inapoi-in-evul-mediu/

    Lucrurile incep sa se lege …

  4. Ca veni vorba de Vlaston, nu vi se pare cel putin ciudata “sincronizarea” momentului Vianu cu framantarea iscata de “reforma” planului cadru pentru gimnaziu?
    Daca faceti o statistica pe Hotnews legata de numarul de articole care au aparut despre “reforma” si cate articole despre “nenorocirea” din Vianu, veti observa ceva interesant.

  5. @ czc, ej:

    Evident ca lucrurile sunt strans legate. Bartic este activist ASUR, mai toate postarile sale de pe Facebook sunt legate de lupta sa acerba impotriva religiei, in general, si a BOR, in particular. Iar Hotnews este, printre altele, nu doar “divizia media a SRI”, ci si “partenerul” media al ASUR, insa si a tot ce inseamna interese de privatizare a serviciilor publice…

  6. Off topic:

    Lansare de carte la Libraria Sophia in cinstea Sfintilor inchisorilor http://www.librariasophia.ro/evenimente.html
    https://www.facebook.com/events/1670097866574814/

  7. Pingback: CARE ESTE SENSUL “REFORMELOR” EDUCATIEI? “Un învăţămînt de masă care să scoată analfabeţi fericiţi, numai buni să producă”/ PROTEST AL ANEI BLANDIANA FATA DE IDEEA SCOATERII ISTORIEI DIN CURRICULUM: “Se completeaz
  8. Pingback: DEȘCOLARIZAREA. Planul-cadru pentru invatamantul gimnazial: EXPERIMENTUL FATAL aplicat SCOLII ROMÂNEȘTI?/ Umberto Eco si BOALA PIERDERII MEMORIEI | Cuvântul Ortodox
  9. Misterul Educatiei Nationale (MEN) are 3 planuri de ruinare a ce a mai ramas din invatamantul liceal. Cea mai “curajoasa” dintre cele trei variante prevede eliminarea unei ore de Fizica, eliminarea Limbii moderne 2 la profilul real, la clasele a XI-a si a XII-a, introducerea in Trunchiul comun a unei ore de Educatia vizuala, la clasele a IX-a si a X-a, respectiv Educatie artistica la clasele a XI-a si a XII-a, suplimentarea numarului de ore de Educatie fizica, precum si introducerea orelor de Consiliere.
    http://www.hotnews.ro/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare