Arestarea lui JULIAN ASSANGE, fondatorul WIKILEAKS, spune ceva (si) despre starea lamentabila a jurnalismului

După Assange râvnesc suedezii, care e posibil să scoată de la naftalină vechea acuzație de viol, Marea Britanie, care deja l-a condamnat, azi, pentru încălcarea termenilor eliberării condiționate, dar, cel mai relevant, SUA, care îl vrea extrădat pentru a-l judeca pentru scurgeri de informații sau chiar spionaj în dosarul “Chelsea Manning”, dar nu numai. Chelsea (Bradley) Manning a fost ceea ce se numeste “whistleblower”, un fost soldat american care a fost condamnat de justitia americana pentru transmiterea a sute de mii de documente clasificate catre Wikileaks. Documentele priveau o serie de actiuni ale guvernului american in Irak, Afganistan, despre inchisoarea de la Guantanamo Bay si altele. 

Assange a fost implicat si in scurgerile de informatii care au adus daune mari candidatei Partidului Democrat la presedentia SUA, Hillary Clinton. Este vorba despre emailuri obtinute prin hacking si publicate pe Wikileaks intr-un moment crucial al campaniei prezidentiale. De altfel, Hillary s-a grabit sa declare, dupa arestarea lui Asange, ca acesta “trebuie sa raspunda pentru ce a facut”. 

Jurnalistul liberal, editor al The Intercept, Glenn Greenwald, consideră că cererea SUA criminalizează jurnalismul, de vreme ce Assange este acuzat că a încurajat sursa (Manning) să-i obțină documentele secrete. ACLU atrage, la rândul său, atenția, că acuzarea lui Assange pentru publicarea de documente poate constitui un precedent pentru limitarea libertății instituțiilor de presă.

Dar, după cum remarcă ironic și Greenwald, „dacă ești o vedetă media din SUA care ai petrecut 2 ani pretinzând că ești preocupat de libertatea presei din cauza tweeturilor răutăcioase ale lui Trump despre amicii tăi, dar nu zici nimic despre acest atac grav la adresa libertății presei, uită-te bine în oglindă”. Și nu, nu există prea mulți îngrijorați de acest aspect în #rezistance-ul mediatic american, ci dimpotrivă.

În treacăt fie spus, acțiunea administrației Trump e în totală contradicție cu narativa „omul rușilor”, de vreme ce Assange a fost prezentat în propagandă drept un fel de spion al Kremlinului.

Jurnalistul Ambrus Béla scrie despre acest caz:

Assange a fost încătușat și scos din clădirea Ambasadei de nu mai puțin de 7 persoane, fiind tîrît în duba poliției londoneze. Președintele Moreno a făcut referiri la faptul că Assange nu și-a întrerupt legăturile cu WikiLeaks, arătînd că cea mai recentă scurgere de documente a avut loc în luna ianuarie, cînd au fost făcute publice documente ale Vaticanului. Președintele Moreno se temea și de faptul că prin Assange, predecesorul său, fostul președinte Rafael Correa, l-ar spiona. Populistul Correa a fost acuzat de Moreno că ar fi ”autoritarianist” și că ar cenzura presa! În fapt, președintele Moreno avea motive temeinice să fie furios, întrucît WikiLeaks a postat pe data de 5 aprilie o informație care îl viza direct și care, iată, tocmai se confirmă! (…)

WikiLeaks a comunicat că Julian Assange ”a fost arestat în baza unui mandat de extrădare american pentru conspirație cu @xychelsea pentru publicarea informațiilor clasificate care dezvăluie crimele de război în 2010”, informația fiind preluată și distribuită și de Edward Snowden.

Chelsea (Bradley) Manning, fost analist al armatei, a fost condamnat(ă) pentru scurgerea unor informații militare și diplomatice către Wikileaks. Manning a făcut public un clip în care se vede cum elicopter Apache deschide focul asupra unui grup de persoane, omorînd 12, dintre aceștia 2 fiind ziariști ai Reuters și rănind și copii. Alte documente secrete privind prezența militară americană în Irak și Afganistan (peste 200.000), au fost dezvăluite de către Chelsea Manning în 2010. Sentința pronunțată a fost de 35 de ani de închisoare, dar Manning, care între timp își schimbase sexul în detenție, a fost grațiat(ă) de fostul președinte Obama, în 2017, fiind reținută din nou, aparent pentru a depune mărturie împotriva WikiLeaks.

Tot în 2017, fostul șef al CIA, Mike Pompeo, a declarat că WikiLeaks este “non-state hostile intelligence service”, iar procurorul general Jeff Beauregard Sessions a spus că arestarea lui Assange este o prioritate pentru Stratele Unite. Un an mai tîrziu, în cursul lunii noiembrie 2018, s-a aflat că Assange a fost pus sub acuzare în Statele Unite, dosarul nefiind public.

Partea tristă ce rezultă din document este că acuzarea consideră că Assange a conspirat cu Manning în vederea publicării documentelor militare în chestiune. Pentru Assange, acest lucru ar putea aduce o încarcerare similară cu cea stabilită pentru Manning, de 35 de ani! De departe cei mai înverșunați împotriva lui Assange sînt cei din ”mlaștina” de la Washington, din tabăra democrată și ”deep state”-ul. Se pare că aceștia au reușit să determine arestarea fondatorului WikiLeaks. (…)

Prima reacție internațională a venit de la subsecretarul Ministerului de Externe italian, Manlio Di Stefano, care potrivit agenției ANSA, a cerut Londrei să îl elibereze pe Assange, calificînd arestarea ca fiind ”deranjantă”, ”o expresie a intoleranței față de cei care promovează transparența și libertatea”.

Ben Wizner, director al American Civil Liberties Union (ACLU) a declarat: ”Orice urmărire penală inițiată de Statelor Unite împotriva dlui. Assange pentru cele publicate de Wikileaks ar fi ceva fără precedent și neconstituțional și ar deschide concomitent ușa unor investigații penale îndreptate împotriva altor organizații de știri. În plus, urmărirea penală a unui editor străin pentru încălcarea legilor privind secretele din SUA, ar stabili un precedent deosebit de periculos pentru jurnaliștii din Statele Unite, care încalcă în mod regulat legile privind secretul străin pentru a furniza informații vitale pentru interesul publicului”.

The Intercept, prin Gleen Greenwald si Micah Lee, considera, la randu-i, ca acuzarea lui Assange de catre Departamentul de Justitie (DOJ) al SUA ridica “grave amenintari” asupra libertatii presei. Autorii arata ca actul criminalizeaza numeroase actiuni care tin de specificul jurnalismului de investigatie. De asemenea, atrag atentia ca Assange nu este acuzat de “hacking”, ceea ce ar salva aparentele si ar da impresia ca nu e o acuzare a unui act specific jurnalismului, ci doar de faptul ca a incurajat sursa sa-i furnizeze documentele. Adica ceea ce fac jurnalistii de investigatie de obicei. Cu toate acestea, presa mainstream a preluat, fara filtru critic, titlul dat de DOJ comunicatului de presa, in care apare cuvant hacking, fara sa tina seama ca documentul propriu-zis nu il acuza pe Assange de acest fapt. Editorii The Intercept considera ca arestarea lui Assange e rezultatul dezvaluirilor despre crimele de razboi si actele de coruptie ale SUA, Marii Britanii si altor guverne, in special cele obtinute prin intermediul lui Manning. Pe timpul administratiei Obama, DOJ nu l-a pus sub acuzare pe Assange, cautand sa gaseasca fapte altele decat cele de colaborare cu sursa care i-a furnizat documentele clasificate, tocmai pentru a nu risca sa acuze ceea ce fac si jurnalisti de la The Guardian, NYT sau alte institutii de presa consacrate. Lucrurile s-ar fi schimbat in 2017, mai ales prin actiunile lui Pompeo si Session, respectiv directorul (pe atunci, acum sef al Departamentului de Stat) si procurorul general al SUA.

Jurnalistul conservator Carlson Tucker a avut o reactie critica fata de modul in care presa mainstream si politicieni democrati si republicani au reactionat fata de arestarea lui Assange. Indeosebi, Tucker s-a referit la naratiunea conform careia Julian Assange ar fi omul rusilor. Dar, pentru aceasta alegatie nu exista nicio dovada, cel putin deocamdata, atrage atentia vedeta Fox News. Apoi, Assange a făcut ceea ce face cam orice jurnalist: a publicat documente care au ajuns la el. Tucker trece in revista cateva pozitionari dure impotriva lui Assange ale unor cunoscuti jurnalisti de la MSNBC si alte institutii de presa cunoscute din SUA. El considera ca, există un motiv pentru care Assange e urât de elitele din Washington și de massmedia mainstream: a avut un rol important în decredibilizarea lui Hillary Clinton. De aceea, există o desolidarizare, și chiar mai mult, o dezumanizare a lui Assange chiar de către cei care ar trebui să fie colegi de breaslă, dar care sunt doar aliați ai establihsmentului din Washington. Și, în fine, Assange omul rușilor mai e și o modalitate de a mai ține activă tema tocmai răsuflată a implicării Rusiei în alegerile americane din 2016…

John Cassidy, in The New Yorker, il confirma, intr-un fel, pe Tucker, raportandu-se critic la adresa Washington Post si New York Times care au publicat opinii favorabile acuzarii lui Julian Assange, desi aceste surse au publicat, la vremea lor, din documentele puse la dispozitie de Wikileaks. Cassidy arata ca schimbarea de atitudine a WP si NYT este legata tot de rolul lui Assange in dezvaluirile din 2016. De altfel, NYT chiar considera ca aducerea lui Assange in SUA ar putea clarifica rolul si implicarea Rusiei in campania prezidentiala din 2016. Dar, arata autorul, acuzarea nu contine nimic despre evenimentele din 2016, ci sunt legate doar de scurgerile din 2010 ale lui Manning, si conchide, la randul sau, ca actul pune in pericol jurnalismul. 

Site-ul satiric si de “stiri” fictive The Onionn este cel care, paradoxal, pune degetul pe rana, in acest pamflet: “membrii massmediei americane l-au condamnat pe Assange pentru expunerea nesabuita la care au fost supusi: il denuntam pe Julian Assange in cei mai duri termeni posibili pentru neglijenta prin care a demonstrat public ce fel de treaba ar putea sa faca jurnalistii daca ar investiga relele savarsite de guverne si daca ar trage la raspundere pe cei puternici.”

De fapt, e mai simplu. Assange a facut treaba marilor institutii de presa americane – si nu numai – prin punerea la dispozitie de documente clasificate. Dar fondatorul Wikileaks si-a atras ura acestora mai ales atunci cand dezvaluirile sale au dus la pierderea alegerilor de catre Hillary Clinton. Lucru ce arata o presa partizana si colaboratoare a “statului profund”. O presa capabila sa amplifice un hoax ca Russian Collusion. Adica un fel de caine de paza al puterii.