„În sat se mergea pe cete la colindat. Copil fiind, cel mai mare dintre ei, m-am prins odată cu bătrânii, chiar dacă eram mai tânăr È™i nu pricepeam eu prea multe atunci. Impresionant! Era alt ritm, alt sens, altă viață. Când au început bătrânii să colinde aÈ™a parcă m-au trecut toÈ›i fiorii. Nu mai era treabă de divertisment acolo, era treabă serioasă. Și dintr-odată a devenit ca în biserică. Deci, nu se juca cu colindatul. Au fost vremuri în care mergeau È™i stropeau cu agheasmă colindătorii, ca È™i preotul. Acesta era rostul lor – să transfigureze, să sfinÈ›ească.
