Articole cu eticheta (tag): vremuri de incercare

Nu vă lepădați de credința adevărată! Rămâneți în Biserica lui Hristos, vă rog din suflet! Pe noi ne vor chinui. Eu aștept zilele următoare. Vor să-mi facă cea mai mare durere, ca să-mi ia copiii [sutele de copii orfani crescuți în condiții deosebite în „Casa de copii” de la Molnița, lângă Mănăstirea Bănceni, unde au avut loc, de-a lungul timpului, multe adevărate minuni – n.n.]. Pentru că nu-mi poate lega mâinile să mă închidă. Dragii mei, copiii sunt ai Ucrainei. Eu în țara asta am crescut 30 de ani. Din anul 1992 când aici, la Boian, am adus primii copii. I-am crescut cu dragoste. Însă oameni ăștia de astăzi nu au nimic, n-au nimic sfânt. N-au suflet. N-au credință. Dar înainte de a-mi lua copiii, întrebați-i pe copii: ei vor să meargă cu voi, sau nu? Le rupeți mâinile, picioarele, îi frângeți, îi luați așa, îi încărcați în mașini și-i duceți! Dar stați, că sunt 180 de copii care stau la paturi, fără picioare, fără mâini, fără ochi,… Unde-i duceți? Nu vedeți că țara este în mare greutate?

Să nu se tulbure inima noastră, așadar, atunci când vedem că vrăjmașii Bisericii sunt triumfători, când vedem că creștinismul este făcut de ocară și ostracizat, când vedem că suntem scoși afară din cetate, ca niște răufăcători, deși Biserica a făcut doar bine fiilor săi. Să nu se tulbure inima noastră și să nu se înfricoșeze când vedem bisericile închise, căci acestea trebuie să vină, însă cu noi este Dumnezeu…

Astfel, pocăința noastră va deveni scut de apărare al Duhului Sfânt în noi. Va deveni o umbrelă invizibilă și de neînvins pentru apărarea noastră… Zdrobirea inimilor noastre va activa in noi prezența Duhului Sfânt și ne va umple de lucrarea Lui activă. El ne va alina, ca un Mângâietor, oferindu-ne roadele prezenței Sale, adică „iubire, bucurie, pace …”, pe care le vom experia în noi „întru cunoştinţă şi întru orice pricepere”. Acest dar reprezintă și criteriul incontestabil al autenticității pocăinței noastre…

Dar credința este ea însăși o putere vindecătoare, mai presus decât orice lucru omenesc. Credința aduce o tămăduire ce începe cu însăși mintea noastră, prima afectată în momentele de presiune neobișnuită, ca cele de acum. Din acest motiv, să dăm ascultare sfatului sfântului Isaac Sirul care zice: „Îndoiala inimii aduce sufletului frică, iar credinţa poate întări hotărârea chiar şi în vremea tăierii mădularelor”. Abia apoi, cu mintea ancorată în Dumnezeu, putem trece și la lucrurile practice, pe care Biserica le-a pus totdeauna la dispoziția credincioșilor ei: consumarea aghesmei pe nemâncate, ungerea cu untdelemn de la Sfântul Maslu și mai presus de toate Spovedanie și Împărtășanie mai deasă, fără necreștineasca teamă că ne putem contamina cu coronavirus sau cu vreo altă boală posibilă din lingurița cu Trupul și Sângele Celui ce ne-a creat pe noi și apoi S-a răstignit pentru mântuirea noastră!