“AM PRIMIT CANON DE LA DUMNEZEU! Greu canon! Insa trebuie sa il luam ca o cruce a mantuirii”/ “SA RIDICAM ACEST CANON intr-un duh de pocainta adanca, CA PE UN MEDICAMENT AMAR, DAR CURATITOR” – IPS TEOFAN, PREASFINTITUL MACARIE, teologul grec TSELENGIDIS si Parintele SAVATIE – incredintari tainice si chemari la INTELEGEREA si INFRUNTAREA DUHOVNICEASCA a acestor zile de necaz (si VIDEO)
„Astfel, pocăința noastră va deveni scut de apărare al Duhului Sfânt în noi. Va deveni o umbrelă invizibilă și de neînvins pentru apărarea noastră. Zdrobirea inimilor noastre va activa în noi prezența Duhului Sfânt și ne va umple de lucrarea Lui activă. El ne va alina, ca un Mângâietor, oferindu-ne roadele prezenței Sale…”
Episcopia Scandinaviei:
PS Părinte Episcop Macarie: „Să înfruntăm creștinește aceste vremuri și aceste încercări!”. Sfânta Liturghie, Uppsala, 22 martie 2020
„Cu inimă înfrântă și suflet smerit, am adus mulțumire Preamilostivului Dumnezeu pentru darul desăvârșit al Sfintei Liturghii oferit nouă în mica parohie din Uppsala, unde am fost încurajați și mângâiați de cuvintele Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, din Evanghelie: ”Nu te teme turmă mică, căci Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția”. Ne-am adunat cu credința că Biserica este Trupul Mânuitorului nostru Iisus Hristos. Așadar, Biserica este viață, Biserica este mântuire, Biserica este credință, Biserica este nădejde, Biserica este dragoste, Biserica nu este parte a problemei, ci este parte a soluției în fața acestei crize a pandemiei, atât prin virtuțile creștinești ale dragostei și compasiunii, cât și prin cheia de interpretare pe care o oferă bolii”.
Preasfințitul Macarie a arătat că în aceste vremuri de cernere trebuie să rămânem statornici în credință și în lucrarea faptelor bune:
„Să înfruntăm creștinește aceste vremuri și aceste încercări, așa cum le-au înfruntat și creștinii din vechime, care au arătat statornicie și curaj în loc de panică și frică, dragoste și milă în loc de separare și abandonare a celor bolnavi, spirit de sacrificiu în loc de egoism și legea lui ”fiecare pentru el”.
Să dăm dovadă de căință, să dăm dovadă de dragoste, să dăm dovadă de compasiune pentru cei bolnavi, să dăm dovadă de solidaritate și să ne aducem aminte că, Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor are ultimul cuvânt!
Iată, am primit canon de la Dumnezeu, așa cum în viața duhovnicească, uneori părintele nostru duhovnic socotește că nu ne putem împărtăși, așa și acum în multe părți din lume, chiar în țări ortodoxe s-au oprit slujbele și s-a încetat aducerea sfintei Jertfe. Greu canon! Greu canon! Însă trebuie să îl luăm ca pe o cruce a mântuirii și să avem deplină încredere în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care pe crucea răstignirii și-a întins mâinile îmbrățișându-ne, pentru a ne deschide brațele părintești din Cer”.
***
Parintele Savatie Bastovoi:
Dragii mei, iubiții mei!
Vreau să vă spun cîteva cuvinte tuturor celor care sînteți frămîntați și dezorientați din pricina că nu vă mai puteți aduna în biserici la liturghie, așa cum o făceați întotdeauna. Nu vă temeți și nu vă neliniștiți. Duhul lui Dumnezeu suflă unde voiește.
Ceea ce vă voi spune nu sînt cuvinte născocite de mine pentru o consolare omenească de moment, ci experiența milenară a Bisericii, întemeiată pe descoperirile Sfinților și pe dogmatica marilor noștri dascăli și ierarhi. Mi-am petrecut mai mulți ani citind cărțile sfinților și m-am împărtășit de experiențele lor, lucru pe care puțini mai au ocazia să-l facă în condițiile vieții actuale pline de griji și de răspunderi.
Mulți sfinți mari, făcători de minuni, văzători a tainelor Dumnezeiești, au avut perioade în viața lor cînd nu au avut parte de rugăciunea comună în biserică și nu s-au împărtășit fizic din sfîntul potir, așa cum voi cu toții rîvniți acum. Această rîvnă a voastră este întru totul bună și adevărată. Dar nu vă temeți că vă puteți lipsi de harul lui Dumnezeu din pricina strîmtorării, căci tocmai această teamă și această neliniște este cea care vă poate răci inimile. Harul Sfintei Euharistii se revarsă asupra tuturor celor credincioși oriunde s-ar afla, dacă inima lor este bună. Toate rugăciunile Liturghiei cer ca harul să vină peste daruri și peste credincioși, nu doar peste cei vii, ci și peste cei morți. După prefacerea darurilor, preotul se roagă ca acest har să se coboare peste postnici, peste cei ce trăiesc în viață curată și peste tot sufletul cel drept care s-a săvîrșit întru credință. Așadar, din acest har se împărtășesc sfinții care sălășluiesc în pustietăți și în crăpăturile pămîntului, după cum și apostolul Pavel ne spune. Deci și peste voi toți, iubiților, care rîvniți dragostea lui Dumnezeu și iubiți podoaba Bisericii Lui.
În cartea avvei Dorothei al Gazei se povestește despre un frate care făcea ascultare la bucătărie. De multe ori, atunci cînd făcea focul, harul lui Dumnezeu cobora peste el și el se umplea de Duh Sfînt. Odată el l-a întrebat pe părintele său dacă în astfel de clipe ar trebui să se ridice să se pună la rugăciune. Părintele i-a spus să facă ceea ce face, căci harul i se dă pentru ascultare, iar dacă se va ridica atunci să se roage, s-ar putea să-l piardă. Deci și voi să fiți în deplină pace și să fiți încredințați că harul cercetează pe om atunci cînd are inima bună și roadele ascultării de ierarhi în această vreme vă vor umple inimile de Duh Sfînt.
Nici un ierarh și nici un preot nu a oprit adunările în această vreme de frică, ci dintr-o iconomie pe care fiecare dintre ei o știe. Nu s-a oprit Liturghia, ci adunările. Harul liturghiei se revarsă în continuare peste lume și peste tot sufletul credincios. Pentru aceasta nu este nevoie să stați toți ca într-o vrajă pîndind de unde vine harul, de la care biserică și la ce oră fixă, căci în toată vremea și în tot locul sfinții lui Dumnezeu își ridică mîinile și săvîrșesc marea taină. Așadar, în deplină pace și cu deplină încredințare rugați-vă în cămările voastre și cereți harul Duhului Sfînt peste voi și peste casele voastre. Încă puțin și Dumnezeu ne va arată ce este de făcut pentru întărirea Bisericii și pentru pacea întregii lumi.
Fiți binecuvîntați și iubiți-vă unii pe alții. Nu deznădăjduiți, știind că nimic nu arată lipsa credinței ca deznădejdea. Sus să avem inimile!
Hristos în mijlocul nostru!
————–
Desen de Petra Dragomir, Timișoara
***
Dimitrios Tselengidis – profesor de TEOLOGIE DOGMATICĂ la catedra de Dogmatica, Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Aristotel din Tesalonik.
“Să stăm bine, să stăm cu frică, în credință și iubire”
Ne confruntăm cu evenimente de o importanță „apocaliptică” pentru noi. De aceea și măsurile care au fost anunțate, vor trebui să fie acceptate ca un „canon de pocăință” al tuturor, mai exact ca pe un mod pedagogic și iubitor de oameni îngăduit de Dumnezeul nostru îndelung-răbdator și mult-milostiv, din pronia Lui iubitoare, ca să ne îndreptăm cu toții, clerici și credincioși, către mântuitoarea pocăință, ceea ce înseamnă întoarcerea minții noastre către Dumnezeu.
Să luăm acest „canon” cu umilință, cu mulțumire și să îl ridicăm într-un duh de pocăință adâncă, ca pe un medicament amar, dar curățitor, pentru vindecarea noastră. Astfel, pocăința noastră va deveni scut de apărare al Duhului Sfânt în noi. Va deveni o umbrelă invizibilă și de neînvins pentru apărarea noastră.
Tristețea prin care trecem controlează fără îndoială toate alegerile noastre. Să vedem deci dacă voința noastră înclină mai mult spre Dumnezeu sau mai mult înspre lume.
Să acceptăm cu îndrăzneală medicamentul amar și salvator al mântuirii noastre. „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii!”. Toate „datoriile” și „certările” lui Dumnezeu sunt șterse de pocăința sinceră, care urmează plansului și postului.
Pocăința reprezinta cheia spirituală pentru refacerea legăturii de iubire dintre om si Dumnezeu. Acest lucru este atestat atât de cuvântul și duhul Vechiului Testament, cât și al Noului Testament, și de experiența duhovniceasca acumulata de-a lungul timpului, de la Sfinții nostri Părinți si pana la cei mai recent canonizati sfinți ai Bisericii noastre.
Pocăința noastră trăita profund, însoțită de milostivirea noastră pentru aproapele aflat in suferință, va acționa ca un catalizator pentru scaparea noastră de acest amar „canon”. Nimeni să nu creadă că va face excepție la cele de mai sus.
Dacă am fi trăit în duhul vameșului și al fiului risipitor din Parabola Evangheliei, sau chiar și al tâlharului pocăit de pe Cruce, nu am fi fost lipsiți acum de Sfânta Euharistie.
Daca ne gândim că pentru prima dată în istoria Bisericii noastre ni se întrerupe slujirea Sfintei Liturghii [în Grecia, până acum], asta înseamnă că nu mai suntem demni de a participa la ea. Și, în esență, Hristos ne-a dat această încercare dureroasă ca pe un „canon”, pentru că toți ne-am împărtășit cu nevrednicie.
Din motivele de mai sus, ne așteptăm ca preoții și ierarhii noștri să mărturisească public și cu smerenie – ei primii dintre noi toți – faptul că s-au îndepărtat de Duhul și Viața lui Hristos – lucru pe care unii dintre ei deja l-au făcut – și să ceară în primul rând pentru ei, precum și pentru poporul lui Dumnezeu, milostivirea lui Dumnezeu pentru aceasta bătaie care pe dreptate se abate asupra noastra. De altfel, și Scripturile mărturisesc că: „Drept sunt Eu, și mai presus de toate cele ce am făcut” (Daniel, 3). Dar, în timpul slujirii Euharistiei (Preoții și Arhiereii) cer de la Hristos iertarea păcatelor lor și a neputintelor poporului lui Dumnezeu.
Doar prin rugăciunea noastră caldă, prin luminarea Duhului Sfânt, cu cercetarea și cunoașterea de sine autentică, care îi urmează, vom putea vedea “bârna” din ochiul nostru ca fiind adevărata și principala cauză a “canonului” nostru.
Doar printr-o profundă pocăință traită la modul existențial și prin mărturisirea păcatelor pe care o vom cere acum de la Hristos, vom trăi prin har o comuniune autentică cu Dumnezeu în inimile noastre. Și după ridicarea „canonului”, o vom trăi și în deplină comuniune în Biserica lui Dumnezeu – în adunări și îmbrățișări – și cu ceilalți membri ai trupului tainic al lui Hristos.
Până atunci, vom îndeplini cu mai multă râvnă sfintele porunci, pentru a ne exprima practic în acest fel pocăința și dragostea noastră pentru Hristos, pentru ca să coboare și în inima noastră Împărăția lui Dumnezeu.
Zdrobirea inimilor noastre va activa în noi prezența Duhului Sfânt și ne va umple de lucrarea Lui activă. El ne va alina, ca un Mângâietor, oferindu-ne roadele prezenței Sale, adică „iubire, bucurie, pace …”, pe care le vom experia în noi „întru cunoştinţă şi întru orice pricepere”. Acest dar reprezintă și criteriul incontestabil al autenticității pocăinței noastre. Dimpotrivă, dacă nu experiem cele de mai sus în noi, înseamnă că păcatul și, cel mai important, cauza lui – adică relele noastre dorințe si alegeri – rămân în noi, nepocaite și nespovedite.
Să ne dea de gândit cuvintele lui Dumnezeu, spuse prin gura profetului și regelui David:
„Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.” (Ps. 52: 3-4).
Încheiem acest cuvant, cu un optimism realist, reamintindu-ne de salvarea Ninivei, după răspunsul neintârziat al tuturor locuitorilor săi (de la rege și bogat până la animalele din cetate) la chemarea de pocăință a lui Iona. Așa cum zice cuvantul:
„Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.” (Iona 3,10)
Sfântul Ioan Gură de Aur, admirând pocăința ninivitenilor, a exclamat:
„L-am văzut pe Dumnezeu din milostivire pentru oameni cum S-a facut mincinos… S-au căit ninivitenii si s-a căit și Dumnezeu. Pocăința lor a oprit tăierea… … O putere a pocăinței! Pe pământ lucrează și schimbă cerurile”.
Traducere de E. P. dupa http://aktines.blogspot.com
Legaturi:
Citeam pe un sit ca BOR ar trebui (sau o sa ia ) aceasi hotarare pe care au luat-o si grecii, de a inchide bisericile in noaptea invierii.Si ma intreb si eu in nestiinta mea: de ce n-ar lua BOR ,hotararea bulgarilor ,de a lasa in acea noapte sfanta si aducatoare de viata,bisericile deschise?.N-am gasit raspunsul.De fapt vad ca majoritatea clerului roman explica totul ca fiind dat de catre Dumnezeu ,ca o incercare, si trbuie sa o primim, lipsindu-ne de biserica.Ma gandesc oare giorgienii,bulgarii sunt deja sfintiti si nu mai trebuiesc incercati?.Mare dilema.DOAMNE AJUTA!
PS.-Biserca greciei e pe calea apostaziei,cun guvern apostaziat,ca al nostru,le urmam?!!.In anul 1945 grecia trebuia sa devina comunista,niciodata nu-i prea tarziu.PACAT.
@ GHEORGHE
Asa este, parca se intrevede un usor spirit defetist in atitudinea clericilor nostri: n-avem ce face, asta este, vai de noi, etc. … Cand trebuia sa isi toarne tarana in cap nu a facut-o. Iar cand trebuie sa ia atitudine nu o face. Sau mai exact face taman pe dos. Cu unele (notabile) exceptii impresia e ca avem un cler de plangaciosi. Dar, ca sa fim corecti pana la capat, noi mirenii nu suntem, oare, la fel?
@ Gheorghe si menumorut, dar si @toti:
Sper doar ca nu va referiti la cei din aceasta postare. Daca da, pacat ca totusi nu ati inteles… Sunt doua planuri care nu se exclud reciproc, iar pana nu ne vom intelege cu totii lectia, nici nu vom primi putere sa trecem cu bine prin acest canon si prin celelalte care vor urma. Chiar este si un CANON adevarat. Oricine s-a rugat mai adanc in aceasta perioada a simtit asta! Aici nu e nimic plangacios si mai ales nu e nicio justificare a persecutiei Cezarului, nici o apologie a Invierii fara Inviere, asa cum fac lingusitorii si influencerii Puterii (nu neaparat politice) – pe acestia nu o sa-i gasiti aici (doar combatuti). Este vorba despre dimensiunea DUHOVNICEASCA a crizei, adica partea de canon, de ingaduinta spre certare a lui Dumnezeu, ca plata meritata a pacatelor noastre de obste – pe care, da, se pare ca neamurile surori – bulgari, georgieni, cel putin – nu le au in aceeasi masura si e de ajuns sa privim putin in trecutul lor recent ca sa intelegem de ce. Sunt niste legi duhovnicesti aici care lucreaza fara greseala. De aceea trebuie asumat pacatul nostru comun, opinca si vladica. Avem conducatori si ierarhi dupa chipul si asemanarea noastra… Si, ca sa vedem partea plina a paharului, cel putin la noi Liturghiile nu au fost oprite, iar cedarile care s-au facut pana acum (repet, PANA ACUM, nu stiu ce se va intampla de Inviere si apoi) au fost din iconomie si binecuvantate de cam toti parintii romani cu adevarat harismatici pe care ii cunoastem, de care am auzit. O parte dintre ei sunt prezenti si aici pe site, cu predici, cuvinte… si o sa mai fie. Trebuie sa avem un pic de incredere si sa iesim din logica zelotista a lui Petru din noaptea prinderii lui Iisus (Baga sabia ta la locul ei!). O sa vina degrab si vremea de marturisit, cu atat mai degrab cu cat dinlauntru se itesc deja puzderie de iude… Dar strict acum e vremea de rabdat si de plans cu amar… si asa ne vor fi toate de folos. Sa coboram la cele dinlauntru. Daca ne dam jos de pe Cruce mai devreme decat este randuit/ingaduit, nu vom avea absolut niciun castig duhovnicesc, nu vom invata nimic, nu vom agonisi niciun pic de har… de care avem maxima nevoie de acum incolo. Paradoxal, avem abia acum sansa sa traim cea mai autentica Saptamana Mare, chiar si prelungita, din cate am trait vreodata. Nu fiindca asta au vrut ucigasii de Dumnezeu si de om care au ticluit toata tarasenia asta globala, bineinteles, insa Domnul ingaduie ca sa scoatem un bine mai mare din ea. Repet, asta spun duhovnicii care denunta in acelasi timp lucratura satanica. Nu toti o pot face inca pe fata sau nu deplin ddescoperit. Nu a sosit vremea, dar e aproape, PREA aproape… si nu stiu cati suntem pregatiti, din toti cei care acum ne revoltam (pe buna dreptate). Cititi Evangheliile Patimirilor Mantuitorului, incepand cu cele din Joia Mare (cuvantarea de pe urma, cea lunga) si veti gasi talcul celor traite de noi.
Va rog sa recitim si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/ne-a-mai-dat-dumnezeu-un-post-inca-o-sansa-care-este-cauza-duhului-antihristic-care-razboieste-biserica/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/a-cui-este-vina-pentru-toate-nenorocirile-care-ni-se-vor-intampla/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/de-ce-avem-conducatori-tiranici-si-episcopi-nevrednici-raspunsul-categoric-de-la-duhul-sfant-%e2%80%9efiindca-nu-am-gasit-altii-mai-rai%e2%80%9d/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/intrebari-grave-meditatii-triste-zilele-bisericilor-goale-perspectivei-trairii-pastilor-fara-inviere-de-ce-ar-mai-veni-de-ce-ne-ar-mai-crede-il-luam-in-deradere-ne-folosim-de-el-doar-cand-ne-e-greu/
Si inca:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/de-ce-se-strica-sarea-fiul-risipitor-judecata-neamului-impreuna-netrebnicit-obraznicia-drepturilor-foametea-apasarea-robia-ce-ne-asteapta-ca-popor-pr-cezar-axinte-meditatii-duhovnicesti/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/esecul-unui-neam-simptom-al-apostaziei-sale-in-fapte-romanii-inaintea-postului-mare-intre-duhul-mucenicilor-si-duhul-lui-iuda-vai-tie-neam-pacatos-popor-impovarat-de-nedreptate-cum-a-ajuns-c/
Exista si un defetism real insa, la anumite niveluri, cum ziceam, exista tradari deja si vor fi multe surprize inca. Nu e cazul insa de generalizat. E nevoie de deosebit mult duhurile si nuantele.
@ admin
Cu siguranta cei ce trebuie crezuti sunt, in primul rand, duhovnicii imbunatatiti. Nu era in mintea mea indemn la scoaterea sabiei. Stiu ca nu asta e solutia. In sfarsit, sa culegem cu totii din aceasta perioada cat mai multe foloase duhovicesti, cam asta ar fi cel mai bine.
Doamne ajuta!
Dragilor, si eu cred ca acest canon nu e intamplator, il meritam. Asta e vestea proasta. Vestea buna este ca, in aceeasi logica, EXCLUSIV de noi depinde redeschiderea bisericilor, de pocainta noastra reala avand ca rod schimbarea noastra profunda, in straturile adanci ale sufletului. Un alt corolar al acestei vesti bune ar fi ca odata implinita aceasta schimbare, si forta noastra de a raspunde eficient raului va creste, iar cea a raului se va diminua.
Va propun ceva (cine vrea, desigur, sa intre in ‘joc’). In partea de post care ne-a mai ramas, sa aplicam de la zi la zi cu cat mai mare rigoare, cat mai multe – pana la toate – din regulile de mai jos. Apartin din cate deduc unui preot ortodox american. Le stiu demult, ele alcatuiesc dupa parerea mea un canon al schimbarii extraordinar de pragmatic si eficient si, in plus, ofera per ansamblu imaginea-model a unui adevarat crestin. Dupa mine, ele reprezinta o adevarata sinteza filocalica si ori de cate ori le citesc eu una ma smeresc – cu adevarat, nu doar declarativ. Dupa o perioada prea indelungata, din pacate, mi le-am reamintit acum. Iata-le (din pacate, temporar, 11 si 12 nu pot fi implinite):
55 de Maxime ale vieţii spirituale
1. Fii întotdeauna cu Iisus Hristos şi încrede-te în Dumnezeu în orice.
2. Roagă-te cum poţi, nu cum crezi că trebuie.
3. Să ai o regulă a rugăciunii pe care să o ţii prin disciplină.
4. Spune Rugăciunea Domnească de câteva ori pe zi.
5. Repetă o rugăciune scurtă atunci când mintea nu ţi-e ocupată.
6. Fă câteva metanii când te rogi.
7. Mănâncă cu moderaţie şi posteşte în zilele de post.
8. Practică tăcerea: interioară şi exterioară.
9. Stai în linişte 20-30 de minute, zilnic.
10. Fă milă în secret.
11. Mergi la sfânta Liturghie regulat.
12. Spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te regulat.
13. Nu da atenţie gândurilor şi sentimentelor intruzive.
14. Destăinuieşte-ţi gândurile şi sentimentele cuiva, în mod regulat.
15. Citeşte din Sfânta Scriptură regulat.
16. Citeşte cărţi bune, câte puţin odată.
17. Cultivă comuniunea cu sfinţii.
18. Fii o persoană simplă, un om.
19. Fii politicos cu oricine, în primul rând cu membrii familiei.
20. Menţine curăţenia şi ordinea în casa ta.
21. Să ai un hobby sănătos şi folositor.
22. Fă exerciţii fizice regulat.
23. Trăieşte ziua, chiar şi o parte din zi, din plin.
24. Fii cinstit, în primul rând cu tine însuţi.
25. Fii încredinţat în lucrurile mici.
26. Fă-ţi treaba şi apoi uit-o.
27. Fă lucrurile cele mai dificile şi dureroase întâi
28. Stai faţă în faţă cu realitatea.
29. Fii recunoscător.
30. Fii vesel.
31. Fii simplu, misterios, tăcut şi mic.
32. Niciodată să nu atragi atenţia asupra ta.
33. Ascultă când oamenii îţi vorbesc.
34. Fii treaz şi atent, prezent unde eşti.
35. Gândeşte-te şi vorbeşte despre lucruri atât e necesar.
36. Vorbeşte simplu, clar, ferm, direct.
37. Foloseşte-ţi imaginaţia, fantezia, capacitatea de analiză, ca să descoperi lucruri noi.
38. Fugi de lucrurile carnale, sexuale, de îndată ce apar în preajma ta.
39. Nu te plânge, nu cârti, nu murmura, sau nu te văita.
40. Nu căuta sau aştepta milă sau preţuire.
41. Nu te compara cu nimeni.
42. Nu judeca pe nimeni pentru nimic.
43. Nu încerca să convingi pe nimeni de nimic.
44. Nu te apăra sau justifica.
45. Defineşte-te prin prisma lui Dumnezeu şi fii legat de El, nu de oameni.
46. Acceptă critica cu recunoştinţă şi testeaz-o cu grijă.
47. Sfătuieşte doar atunci când ţi se cere sau când e de datoriata s-o faci.
48. Nu fă nimic pentru oameni din ceea ce ar putea face sau ar trebui să facă ei înşişi pentru ei.
49. Să ai un program zilnic al activităţilor, evitând mofturile şi capriciile.
50. Fii milos cu tine însuţi şi cu ceilalţi.
51. Să nu ai aşteptări, în afară de a fi ispitit cu înverşunare până la ultima suflare.
52. Dă atenţie exclusiv lui Dumnezeu şi luminii, nu întunericului, tentaţiei şi păcatului.
53. Îndură cu răbdare propriile greşeli, iar păcatele cu pace, sub mila lui Dumnezeu.
54. Când cazi, ridică-te imediat şi ia-o de la capăt.
55. Cere ajutor când ai nevoie de el, fără teamă şi ruşine.
(Protopresbiter Thomas Hopko – Decan emerit Seminarul Sf. Vladimir, New York)
Va mai propun sa adaugam acestei liste rugaciunea par. Gherontie de la Manastirea Caraiman. Acest parinte (vazator cu duhul) recomanda sa spunem 40 de zile la rand de cate 30 de ori pe zi rugaciunea ‘Doamne, intoarce la bunatate si credinta pe toti vrajmasii mei’. Propun ca in contextul dat sa spunem ‘vrajmasii nostri’ – si asta cu gandul la toti aceia care prigonesc crestinismul si care voiesc subminarea lui. Sa ne rugam cu tot mai multa parere de rau si dragoste de frate (pe care daca nu o nutrim sa o cerem) si pentru acestia – asa cum ne-a indemnat Mantuitorul, Care asa ne recunoaste ca fiind ai Sai – prin capacitatea noastra de a ne ruga pentru cei care ne prigonesc si de a binecuvanta pe cei care ne blestema. Sa ne rugam, cum spune par. Gherontie, sa se intoarca la bunatate si credinta, evident.
Am indraznit sa postez aceste ganduri pentru ca sincer cred ca daca exista un avantaj al acestei perioade, sigur acela este acela al timpului propice lucrarii colective. Cu atat mai mult cu cat o nenorocire colectiva cere schimbarea colectiva. Prin urmare, daca vi se pare utila propunerea, trimiteti-o si mai departe, cunoscutilor. Avem un timp al practicii, din fericire. Sa profitam de el si sa ne schimbam PROFUND, cu adevarat, cat mai multi, ca sa nu mai fie nevoie de napasta si sa treaca usor vremurile rele, oricare ar fi ele. Pentru ca in fond crestinii astfel lupta: in Duh si Adevar. Iar acesta chiar este un moment al adevarului, si nu doar al adevarului dimensiunii raului care ne inconjoara, dar si al adevarului din noi.
Doamne, ajuta!
Nu trag jar pe turta .Recunosc ca as fi vrut sa avem o conducere (BOR)CARE SA PUNA PICIORUL IN PRAG CU ORICE RISC.Dar….asta este.M-am referit la majoritatea clerului,si nu gresesc,din pacate .Probabil ca s-a luat o hotarare de moment ,inteleapta.Dar cat de inteleapta va fi ,ne va aratau-o timpul.Vine gandul si-mi zice :daca va fi perpetu?.STIU de unde-i.Ar trebui sa-i dau raspuns .Dar n-am niciunul, decat rugaciunea.Spunea pr.GHEORGHE HOLBEA,azi, ca ne trebuie DISCERNAMANT (DREAPTA SOCOTEALA-SOCOTINTA) altfel proorocirle false le luam drept adevar.(circula pe toate telefoanele un” audioclip “profetic “infiorator”,de o prostie crasa fara seaman .Si il i-au in seama UNII . IL contracareaza CHILIA BUNA VESTIRE.DOAMNE AJUTA!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/vreme-de-rabdare-vreme-de-mantuire-parintele-cezar-axinte-mai-cu-seama-nu-va-temeti-cu-nici-un-chip-sa-nu-lasati-frica-sa-va-copleseasca-acuma-trebuie-sa-rabdam-necazul-ca-sa-putem-sa-induram/
@Doroteea si tu Menumorut,
bine ati venit pe blog.E a doua sau a treia oara de cand va citesc, decurand.Imi face placere, fiindca sunteti vechi pe blogul adminilor.Doamne ajuta fratilor si voua adminilor.,Ma adresez cu tu,pt.a va simti mai aproape,e si varsta si mai e ceva…..
Da, chiar canon!
Timp de meditatie, sa ne ajute sa vedem ce am facut cu ceea ce ni s-a dat. Era odata o vreme in care lumea respira in ritmul Bisericii. Astazi Biserica se supune duhului lumesc. Sa vedem deci ce am facut noi cu ceea ce am avut.
Bun canonul!
In fiecare moment am putut gasi o justificare, dar la final aceasta situatie care nu s-a mai intalnit este rezultatul fiecarei alegeri pe care am facut-o. Nu de ieri, desigur, dar, o vorba clasica ne spune: pas cu pas.
Dar nu vedem suficient de multi ca sa se vada. Preferam sa punem in geam si pe sticla televizorului mizeria aia cu “Totul va fi bine” incercuta-n curcubeu. Cum sa fie bine? Nu va fi, caci nu lumea nu isi vede canonul. Nu stie, nu cunoaste dar se repede sa-l ispiteasca pe Dumnezeu. Si cine mai ales? Copiii, cei inocenti sunt pusi chiar de parinti si de profesori sa faca asta, sa-l tamaieze pe mamona.
De partea cealalta, stapanul lumii se bucura de fiecare suflet care se desparte de Biserica. Nu vom muri de foame. Nu inca. Nu vom fi lipsiti de o minima libertate. Nu inca. Intai lumea trebuie sa vada ca nu e cine stie ce dezastru daca s-a rupt de Biserica. Chiar va trai cu impresia ca este protejata. Cand cei care vom mai fi in turma mica vom fi cu adevarat o mana, atunci se vor intampla toate cele rele. Cand nu va mai fi scapare si nici drum inapoi pentru fiii ratacitori.
Nu pare sa mai fie mult, dar nu stim cand se va indura Domnul de noi si va scurta chinurile, care inca nici nu au inceput, sunt doar asa, la avanpremiera.
Dragilor, stiti ceva de o procesiune in Bucuresti care ar avea loc maine, cu sfintele moaste ale Sf. Dimitrie Basarabov?
(ps: eu nu mai bomban! Fac rugaciunea par. Gherontie, ba chiar f individualizata, cu nume si prenume! lol! cine ar fi crezut?? :)) )
@ Doroteea:
Nu stim. Dar nadajduim sa aiba loc ceva si la noi.
In alta ordine de idei, ma uit chiar acum pe un documentar francez, ‘Femei in razboi 1939-1945″. Este axat nu atat pe luptele de pe front cat pe viata civililor. Prin ce a trecut omenirea si atunci… ce sa zic..poate ca am inceput sa uitam… Un veritabil atac antihristic. Continuat cu comunismul, orientul mijlociu, Africa samd. samd pana in zilele noastre. Iadul a fost mereu prezent pe pamant, sa nu uitam asta.
Ce ma impresioneaza insa este uimitoarea anduranta a omului. Atata suferinta si atata moarte si tot atata renastere, curaj si bucurie chiar in mijlocul iadului. Asta cred ca semnaleaza prezenta lui Hristos in inimi.
Dar e clar ca va trebui sa invatam odata pt totdeauna, mai ales noi, ca popor, lectia solidaritatii umane – dincolo de frici, orgolii si invidii.
https://m.activenews.ro/stiri/Ordonanta-militara-7-Se-instituie-carantina-in-Tandarei.-Zborurile-catre-opt-tari-blocate.-Distantarea-sociala-e-unica-solutie-vom-petrece-Pastile-intr-un-mod-atipic-anunta-ministrul-Marcel-Vela-160882
https://m.activenews.ro/stiri/Raed-Arafat-presupune-ca-starea-de-urgenta-va-fi-prelungita-cu-inca-o-luna-iar-lupta-cu-virusul-va-mai-dura-pana-in-mai-iunie-160885
https://m.activenews.ro/stiri/Inspectoratul-General-pentru-Situatii-de-Urgenta-despre-incendiul-ce-a-cuprins-Biserica-Ortodoxa-din-Gai-Arad-Ca-prin-minune-Biblia-si-Tricolorul-nu-au-ars-160878
https://m.activenews.ro/stiri/Toate-bisericile-raman-deschise-in-Georgia-de-Florii-si-Pasti.-%E2%80%9EHrana-spirituala-este-la-fel-de-importanta-ca-cea-fizica-a-spus-Patriarhul-Ilia-160876
Foarte adevărat ,,Hrana spirituală este la fel de importantă ca cea fizică”. SE TRAG CLOPOTELE, SE STROPEȘTE CU AGHIASMĂ !!! Dangătul clopotelor Bisericii distruge virușii, ca să nu mai spun de aghiasmă !!! Dar ce rost are să îți bați gura de pomană în țara SURZILOR (aka România !).
Apropo, am văzut din fugă o știre pe facebook ,,ÎN BULGARIA ȘI ISLANDA PORNOGRAFIA ESTE INTERZISĂ PRIN LEGE !!!” Nu știu dacă este adevărat, dar probabil că este, din moment ce Bulgaria va fi apărată de covid 19… Iar în Georgia Patriarhul Ilia este nașul atâtor copii !!! Despre România, cu pornografia plus avorturile și mai nou, legea predării educației sexuale în școli ce aș putea spune (nu mai scriu la plural, îmi asum răspunderea !) ??? Știu că eu sunt sub groapa Marianelor cu păcatele și poate tocmai de aceea, nu pot să înțeleg de ce n-am putea să facem uz, pe lângă pocăință, și de armele Drepteicredințe !!! Îmi cer iertare pentru îndrăzneală, dar vă spun părerea mea : pentru că nu ne DOARE cu adevărat, nici pe noi, dar nici pe cei din ierarhie și din cler (cu unele fericite excepții !). Este adevărat că această grea încercare ne-a prins total descoperiți, ,,de la vlădică până la opincă” (adică cizmă, că opinci nu mai sunt astăzi, dar avem cizme de cauciuc), dar trebuie să ne dezmeticim AZI cât mai repede, pentru că MÂINE ar putea fi prea târziu. Nu că n-aș fi de acord cu canonul, Doamne ferește !, dar dacă ești oprit de la Sfânta Împărtășanie, primești AGHIASMĂ MARE, nu-i așa ??? Și cine ne poate OPRI să folosim aceste arme ale Bisericii ??? DACĂ ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Române, n-au fost nevoiți să folosească AGHIASMA MARE, pentru că ei se împărtășesc tot timpul, n-ar putea să ia aminte (și) de la oi ???
Mă opresc, pentru că mă doare prea tare, de ieri soția plânge mereu când își aduce aminte de legea educației sexuale, iar eu am obosit să tot rog în dreapta și în stânga și pe unul și pe altul să FIM OAMENI DE OMENIE măcar, dacă nu putem fi sfinți
(și nu putem fi nici măcar oameni de OMENIE fără ajutorul Bunului Dumnezeu)…
Da, sigur că da, noi tre’ să stăm departe de Slujbele Bisericii, drept canon pentru păcatele noastre, dar nu cred că ierarhia și clerul Bisericii tre’ să se mulțumească doar cu îndreptățirea de sine, că-i canonul de la Dumnezeu și gata…Ce înseamnă glasul clopotelor Bisericii ??? ,,Cheamă viii, plânge morții și împrăștie viforele (și molimele dragi ierarhi și preoți)”. Ajunge să tragi clopotele 1-2 minute ??? Știu că este foarte greu și pentru Sfințiile voastre, dar mă tem și de faptul că Multmilostivul Dumnezeu v-a dat O IMENSĂ OPORTUNITATE să ne arătați DRAGOSTEA voastră nouă multpăcătoșilor și ALTFEL decât prin a ne aștepta la Slujbele Sfintei Biserici…Și să treceți pe lângă… Îmi cer iertare din start, pentru că s-ar putea să greșesc, dar nu pot să nu-mi ,,zbier” durerea… Câți dintre ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe Române au conștiința împăcată că au luptat din toate puterile lor împotriva adoptării vrăjitoriei prin lege de exemplu ???
Nu sunt vrednic să-i judec, Doamne ferește !, dar iată acum OPORTUNITĂȚI de a ,,răscumpăra vremea căci zilele rele sunt”… Mare lucru să pui să fie trase clopotele din trei în trei ore de exemplu și să se stropească cu Aghiasmă în parohii… Eu locuiesc de peste 20 de ani lângă Biserica catolică și-mi zăngăne bătaia clopotelor înregistrată pe CD din oră în oră, de la ora 7.00 dimineața la orele 19.00 în fiecare zi, bătaie de clopote care n-are măcar nici un efect benefic, nici asupra omului nici nu omoară virușii (pentru că sunt înregistrate) !!! Pe când vibrațiile dangătului de clopot omoară virușii… Deci, de ce nu s-ar putea să fie la fel și-n Biserica Ortodoxă Română, atât timp cât este stare de urgență ??? Vă spun tot eu, pentru că este nițică INDIFERENȚĂ, de la ,,vlădică până la opincă”(pardon, cizmă)…
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
Deosebit de interesant si foarte actual!
https://www.youtube.com/watch?v=7I0cJN1m7ik&feature=youtu.be
Aceasta este doar partea intai, dar mai sunt trei parti. Pentru cine vrea, le gaseste usor pe Youtube,
Buna ziua,
Urmăresc de mult timp acest site ortodox , unul din puținele ortodoxe într o mare de internet nociv.
Pot sa spun ceva folositor? Nu știu .
Stare noastră ca popor este tristă, nu mai suntem creștini ortodocși decât prin botez cei mai mulți dintre noi. A fost o ridicare comuna a credincioșilor și a clericilor împotriva interzicerii accesului in biserici? Nu ! Ce fel de creștini suntem noi dacă teama de un virus ne face sa tremuram de frica in case ? Ce vom face când ne vor pune in față – cum spunea Sfânta Matrona – să alegem între cruce și pâine ? Acum ne am aliniat fără crâcnire la ordinul Cezarului , atunci va fi vai de noi!
Clericii noștri nu trebuiau să accepte închiderea bisericilor pentru credincioși , orice scuze aduse pentru lipsa COMPLETĂ a oricărui protest public nu acoperă aceasta greșeală ! Sunt un păcătos , părerea mea poate fi eronată. Dar, se poate in viitorul apropiat – înainte de Crăciun vor repeta povestea covid și vor Închide din nou bisericile.
Sfântul Părinte Dimitrie Bejan spune in Bucuriile suferinței ca jertfa mucenicilor in perioada de pana in 1989 a fost insuficienta pentru iertarea păcatelor neamului românesc .
Sunt opiniile mele. Văzând căderea din credință din jur se poate ca Bunul Dumnezeu să facă o minune , nu știu dacă să despice cu un fulger coloana de la intrarea în Sfântul Mormânt , o minune pentru un popor căzut din credință , păgâni . Nu pentru noi , ci pentru Marea Milă a Sfintei Treimi, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și rugăciunile sfinților acestui neam .
Doamne Ajută!
O fotografie cat o mie de cuvinte laolalta…
https://www.jpost.com/Israel-News/Holy-Week-in-the-Holy-Land-Easter-in-Jerusalem-amid-coronavirus-624238