Slujba Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica

11-04-2011 Sublinieri

sursa

Se cuvine a şti că:

În situaţia calendaristică de acum a Bisericii noastre (calendar îndreptat şi Pascalia după calendarul neîndreptat), Sfintele Paşti se serbează între 4 aprilie şi 8 mai (în loc de 22 martie şi 25 aprilie din calendarul neîndreptat). Deci sărbătoarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica poate să cadă între luni în săptămâna a patra din Postul Mare (când Paştele cad la 8 mai) şi Duminica a doua după Paşti sau a sfântului Toma (când Paştele cad la 4 aprilie). Pentru toate cazurile când sărbătoarea sfântului Calinic cade într-una din duminicile a patra, a cincea sau a şasea din Postul Mare, sau într-una din zilele Săptămânii Patimilor, sau într-una din zilele Săptămânii Luminate, sau în Duminica Sfântului Toma, slujba sfântului Calinic de la Cernica se va cânta împreună cu slujba zilei din Triod sau din Penticostar, aşa cum se va arăta la sfârşitul acestui Minei la învăţătura de tipic a lui Marcu, pentru zilele de 11 aprilie şi 23 aprilie.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile sfântului pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaţilor mucenici…

Sosit-a praznicul tău cel prea strălucit, care luminează pe cei ce aleargă la tine cu credinţă, purtătorule de Dumnezeu ierarhe Calinic; şi se bucură cetatea de scaun a Bucureştilor, care te-a odrăslit pe tine, că în locaşurile cereşti te-ai sălăşluit. Roagă-te pentru sufletele noastre. Din tinereţe în ostrovul pustnicesc al Cernicăi viaţa ta o ai închinat lui Hristos şi trupul ţi-ai smerit cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Iar acum, cu îngerii petrecând, roagă-te lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre. De Dumnezeu înţelepţite, părintele nostru Calinic, luminător te-ai arătat cu strălucirile virtuţilor şi ale minunilor tale. Şi acum, îndrăznire având către Mântuitorul, roagă-L să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă. Mulţimile călugărilor se bucură astăzi şi saltă adunarea dreptcredincioşilor; că după vrednicie ai luat cununa cea neveştejită a măririi dumnezeieşti, sfinte părinte Calinic. Pentru aceasta, cu glasuri cuvioase, cântare de laudă îţi aducem, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce te-a încununat pe tine.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Moştenitorule al darului şi părtaşule al măririi celei cereşti, slujitorule al Domnului, sfinte ierarhe Calinic, după numele tău de bun biruitor şi viaţa ta a fost; că bine luptându-te, duhurile răutăţii ai biruit şi la îngerească viaţă ai ajuns. Şi acum, preafericite, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu! Păzeşte-mă sub acoperământul tău! Că tu eşti mântuirea celor din primejdii şi limanul celor înviforaţi; şi izbăveşti, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…

Din tinereţe te-ai arătat vas ales al Duhului, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Calinic. Pentru aceasta te fericim.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Cu mâinile tale, sfinte, crucea Domnului ridicând, uneltirile diavoleşti printr-însa desăvârşit le-ai zdrobit. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Cetele monahilor şi ale credincioşilor se adună astăzi împreună, spre pomenirea ierarhului Calinic, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce cu darul minunilor l-a învrednicit.

Slavă… Şi acum…, asemenea:

Stăpână, ceea ce eşti bună, ridică preacuratele tale mâini către Fiul tău şi Dumnezeu, ca să mântuiască pe robii Săi, cei ce se roagă ţie.

Troparul, glasul 1:

De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă.

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine! Slavă Celui ce S-a născut din tine! Slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta!

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz între mucenici…

Nevoinţele tale cele pustniceşti, cine le va spune? Că trupul ţi-ai strunit cu îndelungă postire şi cu nedormirea privegherilor. Stins-ai văpaia patimilor cu roua lacrimilor şi cu mulţimea ostenelilor tale; şi te-ai aprins cu focul doririi după cele dumnezeieşti, chip al neprihănirii făcându-te şi scară suitoare către cer te-ai arătat celor ce-ţi urmează ţie cu credinţă şi te fericesc pururea.

Cine nu se va minuna de smerenia ta cea de negrăit şi de dragostea ta cea către toţi? Că pe pământ ai trăit, dar cereşte ai vieţuit, ca un înger în trup; şi cu răbdarea şi blândeţea pe toţi i-ai covârşit. Făcutu-te-ai chip al curăţiei şi învăţător al înfrânării. Pentru aceasta întru cămările cereşti te-ai sălăşluit, preafericite.
Roagă-te pentru sufletele noastre.

Împodobit ai fost cu multe daruri, părintele nostru Calinic! Că prin iubirea de Hristos, ca un al doilea Antonie ai strălucit; cu blândeţea şi smerenia, ierarhului Nicolae te-ai asemănat; cu înţelepciunea şi înfrânarea următor marelui Vasile te-ai făcut; şi de darul minunilor te-ai învrednicit. Pentru aceasta împreună cu sfinţii sălăşluieşti acum în lumina cea neînserată şi te rogi, preafericite, pentru sufletele noastre.

Înflorit-a ca un crin ostrovul pustnicesc al Cernicăi, prin truda ta, preacuvioase! Că lipindu-ţi sufletul de lavra ta, din tinereţe, ai împodobit-o cu ostenelile tale; şi, ca un nou Nicodim de la Tismana, grădina preafrumoasă a florilor îngerescului chip ai făcut-o; ceata călugărilor ai înmulţit şi înţelepţeşte ai povăţuit-o. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să păzească sfântă mănăstirea ta în pace şi pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Alte stihiri, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn…

Cu strălucirile cele dumnezeieşti fiind împodobit, purtător de lumină te-ai arătat, ierarhe Calinic! Şi întru Duhul Sfânt fiind îmbrăcat, totdeauna ai intrat luminat întru Sfânta Sfintelor; şi ca un sfinţit slujitor, cu darul cunoscând tainele cele dumnezeieşti, cu îndrăznire te rogi pentru sufletele noastre.

Viaţa ta a strălucit cu bunătăţile cele duhovniceşti, şi a luminat pe cei binecredincioşi, risipind întunericul înşelăciunii; că te-a arătat, cu adevărat, ca o stea luminoasă, ierarhe, iar acum sălăşluieşti unde este lumina cea neapropiată, fiu al zilei făcându-te cu darul Duhului; pentru aceasta, cu dragoste te cinstim, pururea pomenite!

Prin credinţă, mintea ţi-ai împodobit, râvnă către cele dumnezeieşti având, de Dumnezeu înţelepţite; căci în trup stricăcios fiind, la nestricăciune ai năzuit; şi la curăţie ajungând, ai câştigat strălucirea celor fără de trupuri, luminătorule preaînţelepte şi rugătorule pentru sufletele noastre.

Pe cel ce a îmbogăţit bisericile cu scripturi duhovniceşti şi ne-a povăţuit pe noi la calea pocăinţei, multe feluri de necazuri îndurând, pe ierarhul lui Hristos Calinic, cu cântări de laudă să-l cinstim; şi fiind cei ce ne-am învăţat de la dânsul blândeţea şi bunătatea, să-l prăznuim după datorie, că se roagă Domnului pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Pe cel ce este podoabă arhiereilor şi laudă călugărilor, liman de scăpare credincioşilor, întărirea cuvioşilor şi luceafărul luminos al Bisericii lui Hristos, veniţi, iubitorilor de praznic, cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm, zicând: Bucură-te, hrănitorule şi păzitorule al turmei tale, preafericite Calinic! Nu înceta a te ruga Mai-marelui păstorilor, lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste prăznuiesc pururea cinstită pomenirea ta.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, în chip de negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină…
Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din cartea Pildelor, citire:
(din cap. III si VIII)

Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a dobândit pricepere. Că mai bună este neguţătoria acesteia, decât vistieriile aurului şi argintului. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este scump nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine, o fiilor, că lucruri de cinste voi să spun. Şi fericit este omul care căile mele le va păzi. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi se găteşte vrerea de la Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi şi pun înainte glasul meu fiilor omeneşti. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine îi iubesc; şi cei ce mă caută vor afla dar. Înţelegeţi, dar, cei fără de răutate chibzuială, şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că lucruri de cinste voi să vă spun. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va pleca grumazul meu; şi urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte celor ce înţeleg şi netede celor ce află cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră şi să vă umpleţi de Duh.

Din cartea Pildelor, citire:
(X, 32-XI, 12)

Gura dreptului izvorăşte înţelepciune, iar limba nedreptului va pieri. Buzele celor drepţi vorbesc cele cuviincioase, iar gura păcătoşilor cele de ocară. Cumpenele viclene urâciune sunt înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă primită este Lui. Oriunde intră strâmbătatea, acolo şi ocara, iar gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune. Săvârşirea drepţilor va îndrepta pe dânşii şi strâmbătatea călcătorilor de lege va prăpădi pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei; iar dreptatea va mântui de la moarte. Murind dreptul, a lăsat grijă, iar pieirea nelegiuiţilor este grabnică şi de râs. Dreptatea celui fără prihană îndreptează căile, iar cel fără de lege întru necredinţă cade. Dreptatea oamenilor drepţi îi va mântui pe ei; iar cei fără de lege se vor prinde întru fărădelegea lor. Sfârşindu-se omul drept, nu-i va pieri nădejdea; iar lauda nelegiuiţilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa şi în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor fără de lege este pieirea aproapelui, iar chibzuinţa drepţilor este cu bună sporire. Întru bunătăţile drepţilor se va îndrepta cetatea, iar cu gura nelegiuiţilor se va scăpa. Batjocoreşte pe aproapele cel lipsit de minte, iar omul înţelept linişte aduce.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)

Dreptul când ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se curând, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui; pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar popoarele văzând, n-au cunoscut nici au pus în gând una ca aceasta: că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE
Stihirile sfântului, glasul 1, însuşi glasul:

Cu dorul frumuseţii celei de sus aprinzându-te, preafericite, toate desfătările lumii le-ai trecut cu vederea, din tinereţile tale; şi pe şarpele ispitelor gonindu-l cu înfrânarea, cu răbdarea şi cu smerenia, îngerească viaţă pe pământ ai petrecut. Cu dumnezeiască învăţătură mintea ţi-ai luminat şi inima cu bunătate şi cu blândeţea ţi-ai împodobit. Ajută-ne şi nouă preasfinte, cu rugăciunile tale, să ne izbăvim din moartea cea veşnică.

Mulţimea ostenelilor cu curăţia vieţii tale celei îmbunătăţite o laudă cetele călugărilor. Că pe toţi i-ai întrecut cu asprimea nevoinţelor tale celor pustniceşti. Truditu-ţi-ai trupul şi l-ai robit pe el duhului, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea. Iar acum întru bucuria sfinţilor ai intrat; cu care, roagă-te, preafericite, să ne izbăvim de cursele vrăjmaşului.

Precum odinioară mănăstirea ta ai izbăvit-o cu rugăciunile tale, de urgia păgânătăţii şi mânia dintru început a nelegiuiţilor întru priinţa ai întors-o, aşa şi pe noi acum izbăveşte-ne de toată reaua întâmplare a războiului, a foametei şi a bolilor. Şi cu mijlocirile tale către Dumnezeu, preasfinte, dăruieşte ţării tale pace şi mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Preacuvioase părinte, tu după vrednicie în raiul desfătărilor te-ai sălăşluit şi dumnezeiască slavă nemijlocit o vezi. Iar acum din locaşurile cereşti privind, ascultă-ne pe noi, cei ce cu credinţă şi cu dragoste alergăm la a ta bunătate; şi cu mijlocirile tale izbăveşte-ne pe noi din toată primejdia şi nevoia, de Dumnezeu văzătorule, părintele nostru Calinic.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas:

Pe Preacurata Maică a Păstorului celui bun, adunându-ne să o lăudăm, pe norul cel purtător de lumină, chivotul cel însufleţit şi scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur şi mântuirea tuturor creştinilor. Şi lăudând-o, aşa să zicem: învredniceşte-ne pe noi, cei smeriţi, împărăţiei cerurilor, că nimic nu e cu neputinţă mijlocirii tale, Preacurată!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile ierarhului, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preamărită minune…

Bucură-te, podoaba ierarhilor, îndreptătorul călugărilor, lauda păstorilor, locuitorule-împreună cu îngerii, preasfinţite părinte Calinic! Bucură-te, chip al curăţiei, vas ales al Harului dumnezeiesc şi fierbinte rugător pentru sufletele noastre.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Racla moaştelor tale, preaînţelepte părinte, o înconjurăm cu evlavie, ca pe un izvor de daruri şi de minuni. Că vindecă patimile sufletelor şi ale trupurilor şi izgoneşte duhurile întunericului. Pentru aceasta, cel ce eşti blând şi mult-milostiv, roagă-te să se dăruiască nouă mare milă.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

O, preaminunate părinte Calinic, din tinereţe râvnind la adâncul înţelepciunii, crucea Domnului ai luat şi până la sfârşit L-ai urmat; pentru aceasta, după vrednicie, cereştile daruri ai dobândit. Roagă-te, dar, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Strălucind cu lumina faptelor bune şi cu înţelepciunea cea de sus, turma ta de toată vătămarea potrivnicilor ai păzit-o, fericite ierarhe Calinic. Arătatu-te-ai păstor desăvârşit, punându-ţi sufletul pentru oile tale. Obşte de monahi bine ai povăţuit, turma cuvântătoare înţelepţeşte ai păstorit, preoţi spre slujba Domnului cu chibzuinţă ai rânduit şi locaşuri dumnezeieşti cu râvnă ai zidit ca un iconom preaînţelept al darului lui Dumnezeu. Nu înceta a ruga pe Cel ce te-a mărit pe tine, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în duh de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le, ceea ce eşti cu totul fără prihană; care tuturor dăruieşti curăţire de greşeli; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

La binecuvântarea pâinilor, troparul sfântului de două ori
(caută-l la Vecernia mică), şi Născătoare de Dumnezeu…, (o dată).

LA UTRENIE

După Catisma întâi:
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea…

Chemării Domnului cu osârdie urmând, fericite Calinic, şi suindu-te la înălţimea faptelor bune, de darurile Duhului cu adevărat te-ai învrednicit; şi te-ai arătat strălucit luminător şi întru ispite biruitor. Pentru aceasta te cinstim pe tine. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei, însăşi podobia:

Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără stricare, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce tine toate şi în braţe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc de greşelile mele, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână, Curată Fecioară. Al tău ajutor să-mi dăruieşti atunci, că toate le poţi câte le voieşti.

După Catisma a doua:
Sedealna, glasul I:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Văzând îngereasca viaţă a celor ce pustnicesc în Muntele Atonului, cu râvna desăvârşirii mai vârtos te-ai întraripat, preafericite, următor făcându-te sfinţilor pustiului. Căci ca un fără de trup ai vieţuit şi chip de sfinţenie celor împreună cu tine te-ai arătat. Pentru aceasta, acum cu îngerii în ceruri te veseleşti şi ocroteşti cu rugăciunile tale, pe cei ce după cuviinţă păzesc rânduiala ta (de două ori).

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate; că şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem păcătoşii folositoare, pe tine mântuire întru ispite te-am câştigat, pe tine una cea cu totul fără prihană.

Polieleul: Robii Domnului… şi mărimurile.

Stihira:

Mărimu-te pe tine, sfinţitorule părinte Calinic şi cinstim sfântă pomenirea ta, îndreptătorule al călugărilor şi lauda ierarhilor.

Altă stihiră:

Veniţi toţi pământenii să lăudăm pe ierarhul Calinic, zicând: pe arhipăstorul cel sfânt al Olteniei.

Stihuri:

1: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
2: Cântaţi Domnului toţi cuvioşii Lui şi vă mărturisiţi pomenirii sfinţeniei Lui.
3: Lăuda-se-vor cuvioşii întru mărire şi se vor bucura întru aşternuturile lor.
4: Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul bisericii Te voi lăuda.
5: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
6: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

După polieleu, Sedealna, glasul al 5-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Râvnit-ai să te asemeni marelui între sfinţi Nicolae, ocrotitorul Cernicăi, pe care avându-l ca chip al desăvârşirii, l-ai cinstit în viaţă cu virtuţile tale; iar acum împreună fiind, lăudaţi pe Dumnezeu şi vă rugaţi pentru sufletele noastre.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei, asemenea:

Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel de un scaun şi de o fiinţă cu Tatăl prin glasul îngerului L-ai zămislit, curată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti nădejdea lui Adam.

Apoi Antifonul 1, glasul al 4-lea:

PROCHIMEN:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia de la Ioan (X, l-9)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat, adevărat vă spun vouă: cine nu intră pe uşă în staulul oilor… (caută Evanghelia de la Liturghie, de la 21 mai).

Psalmul 50.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile ierarhului Tău Calinic, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Apoi stihira, glasul al 6-lea:

Cuvioase, de trei ori fericite, părintele nostru Calinic, tu întru faptele bune strălucind, ai bineplăcut lui Hristos, că asupra patimilor îmbărbătându-te, sufletul şi trupul ţi-ai sfinţit, făcându-te sălaş curat al Duhului. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, cu evlavie cinstim sfintele tale moaşte, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine; pe Care roagă-L, preafericite, pentru sufletele noastre.

CANOANELE

Se cântă canonul Născătoarei de Dumnezeu (canonul de la Paraclis), punând irmosul pe 6, şi se cântă două canoane ale sfântului, punând irmosul pe 8:

Canonul întâi al sfântului

Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmos: Deschide-voi gura mea…

Cu mărire dumnezeiască împărtăşit fiind, părinte, goneşte întunericul sufletului meu, ca să laud după cuviinţă lupta ta cea bună împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi, a patimilor trupului şi a lumeştilor deşertăciuni.

Din tinereţe, preafericite, te-ai aprins de dragostea lui Hristos; şi alergând ca un cerb însetat, ai ajuns la izvorul vieţii celei veşnice şi netulburate. Fugind de nestatornicia celor trecătoare, ai schimbat pe cele pământeşti cu cele cereşti, ca un preaînţelept. Pentru aceasta vas prea-ales al Treimii te-ai arătat, părinte preasfinţite.

A Născătoarei:

Marie, Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga Fiului tău pentru noi, cei ce cu credinţă alergăm la acoperământul tău cel dumnezeiesc, ca să ne izbăvim de toată primejdia.

Canonul al doilea al sfântului

Acelaşi glas şi irmos:

Veniţi să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe ierarhul Calinic, pe cel ce din tinereţe a fost chemat la viaţa cea după Hristos şi îmbogăţit cu daruri şi învăţături dumnezeieşti. La înălţimea cea nemăsurată a Scripturii ridicându-te, părinte, şi văzând, prin curăţia minţii, frumuseţea ei cea netrecătoare, ai lăsat toate şi ca o jertfă curată ţi-ai închinat viaţa lui Dumnezeu.

Slavă…

Arzând, prin Duhul, patimile trupului, pe pământ viaţă îngerească ai petrecut; şi acum, cu lumina cea înţelegătoare a dumnezeieştii străluciri, luminezi gândurile noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Naştere fără de ispită bărbătească întru tine s-a săvârşit, ceea ce eşti cu totul fără de prihană; că din tine S-a născut Cuvântul-Dumnezeu, păzindu-te fecioară şi după naştere.

Dacă suntem după Paşti, se cântă catavasiile praznicului: Ziua Învierii…;
iar dacă suntem în Postul Mare, se cântă catavasiile de rând din Triod.
Această rânduială este valabilă pentru cântarea catavasiilor la toate cele nouă cântări ale canonului.

Canonul întâi

Cântarea a 3-a:
Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

Câştigându-te pe tine obştea Cernicăi ca pe un adevărat trimis de Dumnezeu, ai luminat-o cu chipul vieţuirii tale, părinte preaînţelepte. Pentru aceasta, toţi monahii te cinstesc, căci la plinirea voii lui Dumnezeu i-ai povăţuit. Pe Păstorul cel mare al oilor urmând, turma ta bine ai păstorit-o şi la păşunea cea duhovnicească ai scos-o, preafericite; pentru aceasta, pururea se cinsteşte sfântă pomenirea ta.
Să lăudăm toţi, după cuviinţă, cu ierarhul Calinic, pe Preacinstita şi Preasfânta Treime, cântând cu un glas lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

A Născătoarei:

Fiul tău, Fecioară, vrând să taie toată neascultarea strămoşului Adam, a luat din pântecele tău asupra Sa toată firea noastră ca să o mântuiască.

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Având minte neîntinată, ai învins iubirea de cele pământeşti şi te-ai arătat oglindă dumnezeieştii străluciri, prin strălucirea cinstitelor tale fapte. Făcându-te desăvârşit, cuvioase ierarhe, cu nădejdea darului, slujitor Evangheliei te-ai arătat cu adevărat şi acum, fericite, te rogi pentru sufletele noastre.

Slavă…

Turma ta, părinte, având cuvintele tale mai dulci decât fagurele, a lepădat amărăciunea rătăcirii de la poruncile Domnului; dă-ne nouă mână de ajutor ca să scăpăm de bântuielile lui veliar.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ca pe o biserică împărtăşită de dumnezeiasca slavă şi uşă cerească cinstindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu, cea cu totul fără de prihană, toţi ne izbăvim de primejdii şi de nevoi.

Catavasia.

Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici şi condacul sfântului
(vezi mai departe Cântarea a 6-a)
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înţelepciunea…

Înţelepciunea cea de sus învăţând şi bogăţia faptelor bune agonisind, pe credincioşi i-ai luminat, preasfintite, veselind inimile drept-măritorilor creştini cu cuvintele tale şi taberele demonilor sfărâmându-le. Drept aceea, răsplătirea ostenelilor tale ai luat, după vrednicie, primind cununa darului celui de sus, părintele nostru Calinic. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, ceea ce eşti una Preacurată Maică, întrecând în curăţie pe îngeri. Deci, pe mine, cel întinat cu păcate trupeşti curăţeşte-mă cu apele cele dumnezeieşti ale rugăciunilor tale, preacurată; şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască.

Canonul întâi
Cântarea a 4-a:
Irmos: Cel ce şade întru slavă…

Raza Sfântului Duh întru tine sălăşluindu-se, preacuvioase, blând, smerit şi cu totul fără de răutate te-ai arătat; mângâierea celor scârbiţi, bogăţia celor lipsiţi, izbăvirea celor robiţi şi tuturor îndreptare.

Ca un credincios slujitor al Domnului, spre lauda Lui te-ai nevoit în viaţa aceasta trecătoare, preafericite părinte Calinic! Că lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păzit şi ai luat de la Dumnezeu cununa cea neveştejită. Curăţindu-ţi trupul şi sufletul, te-ai învrednicit de treapta arhieriei, cuvioase părinte, şi locaş Treimii te-ai făcut şi vas ales al darurilor Duhului Sfânt, strigând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

A Născătoarei:

Ceea ce nu ştii de nuntă, stăpână, prin rugăciunile tale fiind curăţit de greşeli, cu mulţumită, pe tine toţi te fericim.

Canonul al doilea
Acelaşi irmos:

Cu undiţa dumnezeieştii învăţături, părinte, ca pe nişte peşti vânând pe fiii tăi duhovniceşti din noianul deşertăciunilor lumeşti, i-ai adus jertfă curată lui Dumnezeu. Tu ai tăiat capetele nevăzuţilor balauri, cu puterea crucii întrarmându-te. Pentru aceasta şi cununa biruinţei ţi s-a împletit ţie, ca unui păstor desăvârşit.

Slavă…

Învăţător măririlor lui Dumnezeu te-ai arătat şi tăinuitor preasfânt al darurilor Duhului. Pentru aceasta adunarea călugărilor te laudă astăzi după vrednicie.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine zid întru ispite şi dumnezeiesc acoperământ întru primejdii te-am agonisit, Dumnezeiască Mireasă că tu eşti liman celor înviforaţi şi curăţire celor întinaţi, Preacurată.

Catavasia.

Canonul întâi
Cântarea a 5-a:
Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Ostenelile şi nevoinţele tale cine le va spune, părinte sfinte? Că chip te-ai făcut tuturor, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea; şi obştea Cernicăi cu înţelepciune la viaţa îngerească ai povăţuit-o. Cu ce cântări de laudă vom încununa iubirea ta de neavuţie ca urând adunarea de bogăţii, cu milostenia ţi-ai agonisit în cer vistieria cea neîmpuţinată a iubirii de săraci. Trei ipostasuri fără de început ai slăvit, ierarhe, de acelaşi scaun, singure stăpânitoare, ale unei Dumnezeiri nedespărţite, prin Care dintru nefiinţă întru fiinţă am fost aduşi; că împreună cu îngerii să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne!

A Născătoarei:

Pe tine, Împărăteasă, avându-te turn de tărie, mântuieşte Preacurată Maica lui Dumnezeu, ţara aceasta, de toată reaua întâmplare şi în pace păzeşte-o, nevătămată.

Canonul al doilea
Acelaşi irmos:

Cu râurile dumnezeieştilor cuvinte ai udat ogorul sufletesc al turmei tale, ca dintr-un izvor dumnezeiesc, ierarhe Calinic, străină privelişte arătându-te tuturor, prin mulţimea faptelor bune. Stea neînserată te-ai arătat, părinte preacuvioase, cu înţelepciunea, cu înfrânarea, cu bărbăţia şi cu dreptatea. Pentru aceasta te avem pe tine luminător întru întunericul ispitelor.

Slavă…

Preamărite slujitorule al lui Hristos, tinde-ne mână de ajutor în necazuri, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi ne izbăveşte de supărarea ispitelor şi de primejdii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine întărire şi nădejde de mântuire te-am câştigat, dumnezeiască mireasă, că ai pierdut tăria morţii, prin Viaţa ce a răsărit din tine.

Catavasia

Canonul întâi
Cântarea a 6-a :
Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Săltat-au cu bucurie şi s-au veselit laturile Olteniei că te-au câştigat pe tine întâistătător al turmei. Căci ca un bun păstor cu blândeţe şi cu dragoste ai păstorit oile cele cuvântătoare, preafericite ierarhe Calinic.

Îmbogăţindu-te cu dumnezeiescul dar al cunoaşterii tainelor, la înălţimea suişurilor Scripturii te-ai ridicat, de Dumnezeu înţelepţite, prin care te-ai făcut păstor al Bisericii, la staulul cel ceresc aducând-o pe dânsa.

Laud şi cinstesc, cu ierarhul Calinic, Treimea cea nedespărţită după fire, dar deosebită după ipostasuri: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Care pe toate le stăpâneşte şi le păzeşte.

A Născătoarei:

Întru tine, Fecioară, ne lăudăm, întru tine nădăjduim şi pe tine te rugăm să izbăveşti pe robii tăi din toate primejdiile, cu rugăciunile tale cele de Maică.

Canonul al doilea
Acelaşi irmos:

Legăminte scrise pe lespezi de piatră la mănăstirile tale punând, părinte, întăreşti pururea pe fiii tăi să le urmeze neschimbate. Cu dumnezeieştile daruri îmbogăţindu-te, te-ai făcut biserică vie a lui Dumnezeu şi organ sfinţit al Duhului Sfânt te-ai arătat, cu darul arhieriei.

Slavă…

Cu sabia cuvântului dumnezeiesc ai surpat pe cei rău credincioşi; şi acum, stând înaintea Stăpânului Hristos, nu înceta cerând pace sufletelor noastre.

Şi acum…, a Născătoarei:

Prin naşterea ta ne-am izbăvit, Fecioară, de blestemul cel de demult; că ai zămislit în pântecele tău pe Cel ce a îndumnezeit firea omenească.

Catavasia

Dacă suntem în timpul praznicului, se pune aici condacul şi icosul praznicului, iar condacul şi icosul sfântului se pune după Cântarea a 3-a, înainte de sedealnă.

CONDACUL glasul al 4-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi; şi atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinteşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi cu bucurie îţi strigăm: Bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite!

ICOS

Ca pe un folositor al săracilor şi îndreptător al monahilor, pe ierarhul Domnului, cel ce a dus viaţă îngerească pe pământ, să-l lăudăm; ca prin nevoinţe şi fapte bune s-a adus lui Dumnezeu jertfă fără de prihană; şi minunându-ne, să strigăm unele ca acestea:

Bucură-te ridicarea celor căzuţi!
Bucură-te îndreptarea celor rătăciţi!
Bucură-te locaş al luminii celei dumnezeieşti!
Bucură-te vistierie a faptelor bune!
Bucură-te stâlp neclintit al Bisericii noastre!
Bucură-te bine-luptătorule cel nebiruit!
Bucură-te odrasla şi ocrotitorul cetăţii de scaun a Bucureştilor!
Bucură-te înţeleptule povăţuitor al obştei din Cernica!
Bucură-te întâistătătorule al Bisericii Olteniei!
Bucură-te organ luminat al Duhului Sfânt!
Bucură-te că te-a încununat Hristos!
Bucură-te sfinte Calinic de trei ori fericite!
Bucură-te părinte, de Dumnezeu înţelepţite!

SINAXAR

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica. Acest fericit părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români temători de Dumnezeu şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin.

Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei. După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Peste o lună apoi s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon.

În Mănăstirea Cernica a vieţuit sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi dragoste. Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul dar al preoţiei, iar după alţi cinci ani, cu glas de obşte a fost ales de sobor stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusinţă timp de 31 de ani, săvârşind multe fapte încununate de laudă.

În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvnă şi osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de viaţa schimnicească l-a îndemnat atunci să zidească o biserică la Schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă viaţa sihăstrească după pravila călugărilor din Muntele Atonului, statornicită aici de acest fericit ctitor.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii sfântul Gheorghe.

Cât timp a vieţuit pe pământ, sfântul Calinic a dus o viaţă aleasă şi plăcută lui Dumnezeu. Călugăr fiind, s-a supus întru totul rânduielilor vieţii mănăstireşti, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun ca avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla cu capul mereu plecat, vorbea domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milos şi darnic faţă de toţi.

Acest fel de viaţă a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind şi cu darul facerii de minuni, precum se arată în viaţa sa, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. Apoi a fost mângâiere pentru săraci şi văduve, căci tot ceea ce a agonisit a împărţit cu milostivire întru faceri de bine.

Încă şi azi mult ajutor şi mare folos sufletesc dobândesc toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către acest smerit ales al Domnului. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canonul întâi

Cântarea a 7-a:
Irmos: N-au slujit făpturii…

Cu învăţătura cuvintelor tale celor preaînţelepte, trâmbiţă a Duhului Sfânt te-ai făcut, preafericite parinte, îndemnându-ne a striga: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Oltenia întreagă se bucură după dreptate, că între păstorii ei ai strălucit ca un luceafăr, părinte. Şi luminându-se cu învăţăturile tale, acum strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Treime Sfântă, pe Tine Te lăudăm, cu ierarhul Calinic. Unime întreit strălucitoare, ceea ce eşti de o fiinţă: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte! Întru care fiind botezaţi, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

A Născătoarei:

Fecioară, care pe Hristos, Dătătorul de viaţă, L-ai născut, adu-ţi aminte de noi în ceasul sfârşitului şi roagă pe Fiul tău să se milostivească spre cei ce te lăudăm.

Canonul al doilea
Acelaşi irmos:

Cu preafrumoase virtuţi fiind împodobit, cu harul arhieriei ai fost luminat, preafericite părinte. Pentru aceasta ai strigat: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Pe piatra credinţei întărindu-te ca un iubitor de înţelepciune, de valurile ispitelor neclintit te-ai arătat şi ai cântat: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă…

Fiind rânduit păstor al turmei celei cuvântătoare, cu învăţăturile cele nemuritoare ai hrănit-o; şi prin iubirea de Hristos, dreptar te-ai arătat tuturor celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Şi acum…

Nădejde şi acoperământ şi liman şi zid şi folositoare tare, ceea ce eşti cu totul fără prihană, te-ai arătat celor ce strigă: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!

Catavasia.

Canonul întâi
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Milostivirea ta către săraci a răsplătit-o Hristos cu bogate daruri, cu vrednicia arhieriei şi cu darul facerii de minuni împodobindu-te. Pentru aceasta strigăm: Pruncilor, binecuvântaţi pe Domnul! Preoţi, lăudaţi-L! Popoare, preaînălţaţi-L în veci! Ca o lumină mare a strălucit viaţa ta, preafericite! Şi dulceaţa învăţăturilor tale şi pilda vieţuirii tale minunate bucură inimile credincioşilor, care strigă: Preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. Părinte şi Fiule şi Duhule cel dumnezeiesc, Lumina cea întreit-sfântă a Firii celei una şi nedespărţite, pentru rugăciunile ierarhului Calinic pe cântăreţii tăi păzeşte-i; şi izbăveşte ţara aceasta şi pe cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însa, de toată reaua întâmplare, ca să Te laude în veci!

A Născătoarei:

Nădejdea mea tu eşti, Preacurată! Deci, pe mine, cel ce scap la a ta milostivire şi ocrotire, izbăveşte-mă, ca să pot striga: Popoare preaînălţaţi pe cea plină de dar şi o preamăriţi întru toţi vecii!

Canonul al doilea

Acelaşi irmos:

Cel ce ai fost uns cu untdelemnul Duhului şi acum eşti bucuria îngerilor, ierarhe Calinic, adu-ţi aminte de cei ce strigă neîncetat: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii!

Fiind strălucit cu lumina cea neapropiată, negura înşelăciunii o ai gonit; risipeşte şi negura patimilor mele, cu rugăciunile tale, ca să strig: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.

De Dumnezeu grăitorule, părintele nostru Calinic, împodobit-ai mantia ta cu podoaba faptelor bunei credinţe; şi ne-ai învăţat să strigăm: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ca cei ce suntem învăluiţi de viforul ispitelor şi al patimilor, la limanul tău scăpăm, de Dumnezeu Născătoare; şi neîncetat strigăm: Toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii! Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Catavasia

Canonul întâi
Cântarea a 9-a:
Irmos: Tot neamul pământesc…

Călătoria cea bună pe pământ ai săvârşit şi credinţa ai păzit, preasfinte părinte Calinic. Pentru aceasta în ceruri s-a gătit ţie cununa dreptăţii, unde pururea te veseleşti împreună cu toţi sfinţii, cu care te lăudăm şi te fericim. Primeşte, preasfinte, cântarea şi rugăciunea noastră, a celor nevrednici, precum bine primiţi au fost cei doi bănuţi ai văduvei; şi caută din înălţimea cerului spre cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta. Să ne închinăm toţi credincioşii Dumnezeirii celei una întru fiinţă şi întreită în ipostasuri, întocmai puternică şi împreună cinstită. Pe Care lăudând-o, să o slăvim întru toţi vecii!

A Născătoarei:

Pe ţara aceasta, care te cinsteşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-o de primejdii şi de stricăciune şi fereşte-o de năvălirile duşmanilor, Stăpână Preasfântă.

Canonul al doilea
Acelaşi irmos:

Legilor firii fiind supus, preasfinte părinte, ai ajuns la sfârşitul cel dorit, ca să primeşti, după dreptate, plata ostenelilor tale celor multe de la Stăpânul Hristos Dumnezeu. Îmbrăcându-te cu haină luminoasă, ai intrat la ospăţul cel de nuntă al Mirelui Hristos; şi acum, înaintea Stăpânului stând, roagă-te să ne învrednicim şi noi de vederea Dumnezeirii şi să ne îndulcim de frumuseţea Ei cea nespusă.

Slavă…

Lupta cea bună te-ai luptat şi slujba ta pe deplin ai săvârşit-o, fericite ierarhe Calinic. Pentru aceea, întru bucuria Domnului tău ai intrat şi la ceata sfinţilor te-ai adăugat. Deci ca unul cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, pe Acela roagă-L să izbăvească ţara aceasta de toată primejdia şi nevoia şi lumea în pace pururea să o păzească.

Şi acum…, a Născătoarei:

Rugămu-te, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, să ne izbăveşti cu mijlocirile tale de răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Nu ne lipsi pe noi de al tău ajutor, Preacurată, ci de-a pururea cercetează-ne şi ne ocroteşte, ca o milostivă şi preaîndurată.

Catavasia:

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi…

Luminat fiind cu razele Duhului, curăţitu-ţi-ai trupul şi mintea, făcându-te locaş sfinţit al Părintelui luminilor; iar acum în lumina cea neînserată sălăşluieşti, împreună cu îngerii şi cu drepţii. Luminează şi întunericul sufletelor noastre şi fii ai luminii ajută-ne să fim, cu rugăciunile tale, preasfinte ierarhe.

Slavă…, aceeaşi podobie:

Lumina înţelegătoare a Duhului strălucind în sufletul tău, ţi-a luminat cugetul, fericite părinte. Şi pe mine acum luminează-mă şi la calea faptelor bune mă îndreptează.

Şi acum…, a Născătoarei:

Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea fără de înserare, îmblânzeşte, cu rugăciunile tale, pe Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare, ca să ne izbăvim de întunericul cel veşnic şi întru luminările sfinţilor să intrăm şi noi, nevrednicii, ca să te lăudăm pururea.

LA LAUDE

Se pun stihirile sfântului pe 4, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te cămară…

Bucură-te podoaba cuvioşilor, al curăţiei preabunule învăţător, că vrednic de laudă te-ai făcut, cu purtarea jugului lui Hristos, pe care de bunăvoie tu însuţi în viaţă l-ai luat. Stins-ai zburdările trupului şi rob l-ai făcut duhului, cu rugăciunea, cu postul şi cu privegherea şi îngerească viaţă ai petrecut. Pentru aceasta, preasfinte părinte, ostenelile tale le preamărim şi lui Dumnezeu cu credinţă cerem să ne mântuim cu rugăciunile tale şi lumii să dăruiască mare milă.

Bucură-te ierarhul cel luminat cu razele dragostei dumnezeieşti, povăţuitorul călugărilor şi păstorul cel bun al credincioşilor; făclia înfrânării cea nestinsă, turnul răbdării cel neclintit izvorul mângâierii cel nesecat, al celor ce aleargă la tine cu credinţă; cel ce om ceresc şi înger pământesc ai fost, lui Hristos acum te roagă, să dea sufletelor noastre pace şi mare milă.

Bucură-te ierarhe al lui Hristos, arhipăstorul cel bun al Olteniei! Că prin iubirea de oameni şi prin bunătatea ta, preafericite, cu Dumnezeu te-ai unit. Săracilor părinte ai fost, celor din nevoi ajutător, celor întristaţi dulce mângâietor şi celor lipsiţi, miluitor. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi, preafericite părinte Calinic, te lăudăm cu credinţă; şi lui Dumnezeu cerem să ne mântuim cu rugăciunile tale şi lumii să se dăruiască mare milă.

Bucură-te sfinţitorule părinte Calinic, arhiereul lui Hristos, grabnic ajutător al celor învăluiţi de viforul ispitelor şi al necazurilor, propovăduitorul Evangheliei, mângâietorul celor întristaţi şi făcătorule de minuni. Tu pe cele ce nu erau de faţă le spuneai şi pe cele de departe le vedeai, cu puterea Duhului. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cu bună cinstire pe ierarhul Domnului: Monahii pe îndreptătorul, păstorii şi învăţătorii pe povăţuitorul cel bun, cei din ispite şi necazuri pe sprijinitorul, cei din primejdii pe izbăvitorul, săracii pe ajutătorul, călătorii pe ocrotitorul, toţi pe mijlocitorul. Şi aşa, să strigăm: Preasfinţite părinte Calinic, ocroteşte turma ta, cu rugăciunile tale!

Şi acum…, a Născătoarei, glasul al 3-lea:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te mărim după cuviinţă pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul întâi al ierarhului,
Cântarea a 3-a, pe patru, şi din Canonul întâi, Cântarea a 6-a, pe patru.

Prochimenul, glasul 1: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere…

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26 -VIII, 2):
Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem…

Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăieşte înţelepciune…

Stih: Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor.

Evanghelia de la Ioan (X, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…
(caută Evanghelia a doua la Liturghia din Duminica a doua din Postul Mare).

Chinonicul:
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de nimic rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001


Categorii

Slujbe

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

0 Commentarii la “Slujba Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI
  2. Pingback: Parintele Staniloae despre SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, smeritul si inlacrimatul binefacator al “sarmanilor frati ai lui Hristos”. NEVOIA DE SFINTI | feedarts.ro Feed Directory
  3. Iertati-ma pe mine pacatoasa, ca indraznesc a va intreba despre folosul citirii acatistului sf.Calinic, sf.Grigorie Decapolitul,sf.Elefterie si sf.Haralambie.Va multumesc.

  4. @ Liliana:

    Pai exista dubii ca nu ar fi de folos citirea oricarui acatist? Nu toate acestea deodata, si NU DOAR acestea, ci orice acatist si orice rugaciune a Bisericii este de mare folos, dar nu in sens de implinire automata, magica a cererilor. Rugaciunea trebuie sa fie insotita de inima infranta si smerita si de pocainta, adic de schimbarea vietii in sensul voii lui Dumnezeu, renuntarea la pacate si hotararea pentru o viata duhovniceasca.

    Doamne, ajuta!

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/09/19/care-rugaciuni-sunt-facatoare-de-minuni-i/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/03/22/de-ce-cauta-omul-semne-minuni-si-vindecari-paranormale/

  5. Pingback: SFANTUL CALINIC DE LA CERNICA, DURERILE NOASTRE SI ANTIDOTUL LA OTRAVA VREMURILOR DIN URMA -
  6. Pingback: Sfantul Calinic de la Cernica: MINUNILE, VIATA SI ACATISTUL (audio), SLUJBA si CANTARI PENTRU PRAZNICUL SFANTULUI NOSTRU OCROTITOR -

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate