Slujba Sfantului Ierarh Martir Antim Ivireanul

La Vecernie

După obişnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul… starea întâi.

La Doamne, strigat-am... se pun stihi­rile pe 8, glasul 3: 4 ale Ierarhului şi 3 ale Mucenicilor.

Cu frumuseţile înţelepciunii celei de sus văzându-te împodobit iubitorul de Dum­nezeu Voievod Constantin, în Ţara Românească te-a chemat, Sfinte Ierarhe Antim. Iar tu, ur­­mând chemarea lui, te-ai fă­cut locaş Treimii, îndreptător credinţei şi mângâietor popo­rului. Astfel te-ai învrednicit de darul arhieriei, pe care l-ai îm­podobit cu râvna şi slujirea ta (de două ori).

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu şi păstor ai fost rânduit în Sfânta Biserică a Ţării Româneşti; iar turma ta păstorindu-o cu toiagul smereniei şi al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor, şi ca o lumină pe toţi i-ai călăuzit spre Hristos, Sfinte Ierarhe Antim.

Propovăduitor prealuminat al dogmelor de Dumnezeu insuflate şi neînfricat apărător al Ortodoxiei te-ai arătat. Căci cu lumina cuvintelor tale ai biruit întunericul eresurilor şi ai îm­podobit graiul românesc şi inimile credincioşilor. Că întru tine Duhul Sfânt grăia tainele împărăţiei lui Dumnezeu, pe care, ca pe nişte bunătăţi nepie­ritoare, le vesteşti tuturor celor ce-L cinstesc pe Dânsul.

Ocrotitor al celor străini, aju­tător al celor necăjiţi şi dascăl al preoţilor ai fost, Sfinte Părinte Antim, adeverind cu viaţa ta învăţătura lui Hristos pe care o ai propovăduit. Pen­tru aceasta, cu nevoinţele tale călugăreşti, cu rugăciunile cele cu milostenii împletite şi cu curgerile sângiuirilor, veşmântul arhieriei tale l-ai înfrumu­seţat, alergând neobosit la Stă­pânul Hristos, pe Care roagă-L, împreună cu toţi Sfinţii, să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Slavă …, glasul al 5-lea:

Cu un glas te lăudăm credincioşii, Părintele nostru Antim, cel ce ai primit de la Hristos jugul păstoririi oilor celor cu­vântătoare şi cârmuirea Sfintei Sale Biserici din Ţara Ro­mâ­nească. Şi, precum în viaţa cea pământească mişcat ai fost de dragoste pentru popor şi mij­locitor ai fost pentru turma ta, aşa şi acum, în Biserica cea bi­ruitoare din ceruri aflându-te şi de privirea feţei lui Hristos veselindu-te, roagă-te să se mân­tuiască sufletele noastre.

Şi acum…

Dogmatica, glasul al 5-lea: În Marea Roşie…

Vohod: Lumină lină…

Prochimenul zilei şi Paremiile

De la Pilde, citire:

(10, 8; 3, 13 – 16; 8, 6-9)

Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut priceperea. Că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi argint. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult de preţ; şi tot ce este de preţ nu este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; şi fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi vrerea de la Domnul se găteşte. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că, eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine; iar cei ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi dar, cei fără de răutate chibzuiala şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele le deschid pentru a înălţa ceea ce este drept; căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. Întru drep­tate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg şi netede pentru cei ce au aflat cunoştinţa. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădej­dea voastră să fie în Domnul şi să vă umpleţi de Duh.

De la Pilde, citire:

(10, 31 – 11, 12)

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoinţa, iar gura păcăto­şilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţe­lep­ciunea este cu cei smeriţi. Ne­pri­hă­nirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vi­cleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea ne­tezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fără­delegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moar­tea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproa­pele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuinţă tace.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(4, 7 – 15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţe­lepciunea este la om adevărata că­runteţe şi vârsta bătrâneţilor în­seamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajun­gând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Nea­mu­rile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Lui şi că poartă grijă de Sfinţii Săi.

L a Litie

Stihirile, glasul al 2-lea:

Pe calea poruncilor lui Hristos călătorind, ai arătat tuturor că şi acum, în vremurile de pe urmă, putem fi părtaşi ai harului lui Dum­nezeu. Deci, roagă-te Dom­nu­lui, Sfinte Ierarhe Antim, ca şi noi să fim moştenitori ai veş­nicelor bunătăţi cele pregătite mai înainte de întemeierea lu­mii de Părintele Ceresc.

Întru bucuria Domnului tău ai intrat, căci ca o slugă bună şi credincioasă ai înmulţit talanţii cei daţi ţie de Stăpânul tuturor, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Vistierie preabogată a da­ru­rilor dumnezeieşti te-ai făcut, împărţindu-ni-le cu îndestulare nouă, credincioşilor celor ce te cinstim; pentru care roagă-te, Sfinte Ierarhe Antim, lui Hristos Dumnezeu, viaţa cea veşnică să dobândim.

Lupta cea bună te-ai luptat, credinţa ai păzit şi luminător lumii te-ai făcut; iar acum, întru desfătarea Luminii ce­lei veşnice aflându-te, Sfinte Ie­rarhe Antim, pace poporului tău cere şi izbăvire de păcate.

Slavă…, glasul 6-lea:

Viaţă pământească fără odih­nă ai dus, ştiind că ai să dai răspuns de toate sufletele cele încredinţate ţie; şi plin de dra­goste fiind, neîncetat ai mijlocit pentru mântuirea celor ce au alergat la tine. Pentru aceasta, şi nouă celor ce te cinstim pe tine, roagă-te, Sfinte Ierarhe Antim, să ne dăruiască Domnul pace şi mare milă.

Şi acum…, acelaşi glas:

Fiul, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Duhul este slăvit în cer de heruvimi, vrând iarăşi să zidească pe cel întâi zidit, pe Sine însuşi în chip de negrăit S-a smerit locuind în pântecele tău, de Dumnezeu Născătoare prea­lăudată. Şi, din tine răsărind, a luminat toată lumea cu dumnezeirea, scăpând-o de închi­na­rea idolească, şi întru Sine în­dumnezeind omenirea, la ce­ruri a ridicat-o Hristos, Dum­nezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.

La Stihoavnă

Stihirile, glasul 1:

Precum în viaţa cea pă­mân­tească ai fost plin de milă şi de dragoste pentru cei săraci şi te-ai ostenit pentru alinarea celor năpăstuiţi, nu ne uita pe noi, Sfinte Ierarhe Antim, ci mijloceşte pentru iz­băvirea din necazuri a tuturor.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate, şi Cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

Pildă de adevăr şi dreptate pentru păstoriţii tăi ai fost, Ierarhe bineplăcut al lui Dum­nezeu. Că, necăutând la faţa oa­menilor ai mustrat fărăde­le­gile, sârguindu-te cu tot dina­dinsul pentru îndreptarea obiceiurilor celor rele. Drept aceea şi acum pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, povăţuieşte-ne pe calea cea strâmtă care duce la Îm­pă­răţia cea veşnică, de Dumnezeu fericite.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Dragostea pentru Sfânta lui Dumnezeu Biserică, te-a făcut să arzi de râvnă în toate zilele vieţii tale, Sfinte Ierarhe Antim. Şi, ostenindu-te în propovăduirea Cuvântului Evangheliei lui Hristos, sălaş curat şi fără prihană te-ai făcut Cuvântului celui veşnic, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Vrednic următor al Sfinţilor Apostoli ai fost, Părintele nostru Antim, sârguindu-te la pro­povăduirea Cuvântului lui Dum­nezeu; şi asemenea Cuvio­şilor Părinţi făcându-te, ai trăit în înfrânare pustnicească, po­văţuindu-i pe toţi la viaţa cea cumpătată. Şi părtaş al Sfin­ţilor Mucenici te-ai arătat, cu mucenicie pentru dreapta credinţă sfârşindu-ţi vieţuirea cea pământească. Pentru aceasta, fiind încununat de Cel ce a primit osteneala ta, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi glas: Fecioară nenuntită… (de la Stihoavna vecerniei de sâmbătă seara).

Troparul, glasul al 3-lea:

Sfinte Părinte Ierarhe An­tim, după vrednicie ai fost rânduit păstor şi învăţător turmei tale, şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte. Viaţa ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să dăruiască pace şi mare milă celor ce să­vârşesc sfântă pomenirea ta.

La Utrenie

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă Troparul Sfântului de două ori.

Slavă…, Mucenicii Tăi Doamne… Şi acum…, Taina cea din veac…

Întâiul rând de sedelne, glasul al 2-lea:

Luminat fiind cu înţelep­ciunea cea de sus, cu osârdie te-ai ostenit pentru că­lăuzirea turmei celei cuvântătoare la păşunea cea cerească; şi bine petrecând vieţuirea cea pământească, acum te veseleşti împreună cu îngerii şi cetele sfinţilor, mijlocind neîncetat pentru poporul tău, Sfinte Ie­rarhe Antim, de Dumnezeu fericite.

Slavă… Şi acum…

Potoleşte setea sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut, pe Hristos Care cu în­durările Sale, şterge fără­dele­gile oamenilor şi usucă izvorul patimilor; şi acum mă învredniceşte de Apa cea pururea vie, Prea­curată Fecioară.

Al doilea rând de sedelne, glasul 1:

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu şi păstor ai fost rânduit în Sfânta Biserică a Ţării Româneşti; iar turma ta păstorindu-o cu toiagul smereniei şi al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor şi ca o lumină pe toţi i-ai călăuzit spre Hristos, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Antim.

Slavă… Şi acum…

Altă scăpare şi turn de tărie şi zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine, Prea­curată; pentru aceasta către tine scăpăm şi ţie strigăm Stă­până: ajută-ne să nu pierim; arată tuturor darul tău, slava puterii şi a milostivirii tale.

Polieleul, Mărimurile Şi Stihurile Polieleului

Stih 1: Auziţi aceasta toate neamurile. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume (Ps.48, 1).

Stihiră:

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Antim, şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Altă stihiră:

Veniţi toţi pământenii să lău­dăm pe Ierarhul şi stâlpul Bise­ricii, pe slăvitul Antim zicând: pe povăţuitorul călugă­rilor şi al credincioşilor.

Stihuri:

Stih 2: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere (Ps.48, 3).

Stih 3: Doamne, iubit-am buna-cuviinţă a casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale (Ps.25, 8).

Stih 4: Gura dreptului grăieşte înţelepciune, şi limba lui rosteşte dreptate (Ps. 36, 30).

Stih 5: Întru pomenire veşnică va fi drep­tul, de auzul rău nu se va teme (Ps.111, 6).

Sih 6: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, Doamne; în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps.83, 5).

Slavă…, Slavă Ţie, Treime Sfântă…

şi celelalte.

Al treilea rând de sedelne, glasul al 4-lea:

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh şi asemenea lui Iosif cel de demult ai fost înstrăinat de patria ta, alesule iconom al tainelor dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă… Şi acum…

Ochii inimii mele îi ridic către tine, Stăpână, Maica Jude­cătorului Hristos; nu mă lepăda în ceasul când Fiul tău va judeca lumea, ci fii mie scăpare şi acoperământ.

Antifoanele glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Dom­nului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Toată suflarea…,

Evanghelia după Ioan… Cap.10, 9-16:

Zis-a Domnul:

Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine se va mântui… (caută la Duminica a 2-a din Postul Mare, Evanghelia Ierar­hului)

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierar­hu­lui Tău Antim, Milostive, cură­ţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născă­toarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila Ta…

Stihira, glasul al 6-lea:

Preaînţelepte Ierarhe Antim, podoabă şi stâlp al dreptei cre­dinţe, cu învăţăturile tale lu­mi­nezi până la marginile lumii. Cu îndrăzneala pe care ai do­bândit-o către Mântuitorul nostru roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

C a n o n u l Ierarhului

La canoanele zilei se adaugă şi acesta:

Cântarea I, glasul 1:

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Antim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind casa părintească, întru osteneli te-ai nevoit, Părinte, răbdând întristări ne­numărate printre străini. Pen­tru aceasta, Domnul văzând răbdarea ta, te-a umplut de mari daruri şi te-a făcut ico­nom al Casei Sale.

Înălţându-ţi sufletul neînce­tat către Domnul Hristos prin rugăciuni stăruitoare, te-ai făcut făclie a înţelepciunii celei de sus, cu care ai luminat neamuri întregi.

Slavă…

Curăţindu-ţi cu rugăciunea inima de negura patimilor, ai făcut-o primitoare a curatei lumini dumnezeieşti, către care ne îndrumi şi pe noi cu învăţăturile tale, Ierarhe preaîn­ţe­lepte.

Şi acum…., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, ceea ce eşti izvorul milei, şi ai născut pe Cel Milostiv, roagă-L să reverse mila Sa peste toţi cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Deschide-voi gura mea…

Cântarea a 3-a:

Harul cel dumnezeiesc te-a împodobit cu darurile frumuseţii cereşti, Părinte, iar tu nouă ni le-ai împărtăşit. Pentru aceasta şi Dumnezeu a strălucit cu mai multă lumină în inima ta, făcându-te pildă şi chip al milostivirii Sale.

Chemându-te Arhiereul cel Veşnic, vrednic arhiereu te-ai arătat, Sfinte Antim, căci ai fost ocrotitor al celor necăjiţi, orfa­nilor şi văduvelor ajutător, tu­tu­ror cu dragoste slujind şi pe toţi povăţuindu-i.

Slavă…

Cu multă înţelepciune du­hov­ni­cească ne înveţi, Prea­sfinţite, a ne închina Treimii celei dumnezeieşti: Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, Uni­mea cea nedespărţită şi atoatefăcătoare.

Şi acum…., a Născătoarei:

Mai presus decât oamenii şi îngerii cei luminaţi eşti, cu adevărat, Născătoare de Dum­nezeu, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce ţine lumea în mâinile Sale iubitoare. Acestuia roagă-te şi pentru noi, ca să fim izbăviţi din toate nevoile.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi…

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Crucea Domnului ridi­când, înţelepte, şi Lui urmând până în sfârşit, Părinte al celor necăjiţi te-ai arătat, îndreptător al Ortodoxiei şi povăţuitor al credincioşilor. Că şi străinătatea o ai răbdat, iar rugăciunea şi milostenia niciodată nu le-ai părăsit, Prea­sfin­ţite. Pentru aceasta, Duhul Sfânt te-a umplut cu darurile Sale, pe care ni le-ai revărsat şi nouă; pentru aceasta cu mulţumire grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dă­ruiască pace şi mântuire celor ce săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă… Şi acum…, a Născătoarei:

Lăudăm naşterea ta cea mai presus de fire, Preacurată Fecioară, că te-ai făcut decât cerurile mai bogată în slavă şi frumuseţe. Pentru aceasta, ca pe Maica Domnului nostru, te rugăm să ne acoperi cu mijlo­cirea ta în toate zilele vieţii noastre.

Cântarea a 4-a:

Locuind întru tine, Cel ce pe toate le vede şi le ocârmuieşte te-a făcut luminător al poporului Său, înţelep­ciunea Lui strălucind prin viaţa şi cuvintele tale, fericite Părinte.

Dojenind pe cei nedrepţi, mân­gâind pe cei întristaţi, mi­luind pe cei săraci, întărind pe cei slabi, tuturor te-ai făcut toate, Ierarhe prealăudate. Pen­tru aceasta şi credincioşii au văzut în tine darul lui Dum­nezeu şi te cinstesc cu credinţă.

Slavă….

Curăţindu-ţi inima de orice întinăciune, mintea luminându-ţi-o prin rugăciune, pe Dumnezeu L-ai văzut şi cu El te-ai unit; iar nouă ne reverşi râurile cunoaşterii sfinte a Treimii Celei mai presus de fire.

Şi acum…., a Născătoarei:

Înălţat-ai cu adevărat firea omenească cea căzută prin neascultare şi lumea întreagă o ai luminat cu naşterea ta cea minunată. Că din tine răsărind Soarele dreptăţii, Hristos Dum­nezeul nostru, întunericul şi umbra morţii s-au risipit.

Catavasie: Sfatul cel neurmat…

Cântarea a 5-a:

Făcându-te următor ales al Stăpânului, lepădat-ai grijile cele pământeşti, fericite Părinte, şi Împărăţia Cerurilor ai dobândit cu nevoinţele tale. Iar acum te rogi pentru cei ce cu evlavie te măresc pe tine.

Înaintea tronului lui Dum­nezeu acum stând, mărite Antim, nu înceta a te ruga pentru noi ca să fim izbăviţi de gân­durile cele viclene şi de răutăţile vrăjmaşului.

Slavă…

Cu vrednicie ai slujit lui Dum­nezeu, Ierarhe, şi jertfă curată ai adus Treimii celei Una în trei Ipostasuri, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar acum, cu îngerii liturghiseşti în ceruri rugându-te şi pentru noi.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nădejdea tuturor fiind, ceea ce eşti grabnică ajutătoare, milostiveşte-te spre noi, Prea­cu­rată Fecioară, cei ce te che­măm cu stăruinţă şi Născătoare de Dumnezeu te mărturisim.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate…

Cântarea a 6-a:

Cu ochiul minţii mai înainte văzând cele ce aveau să fie, ai umplut de dogmele dreptei credinţe lumea, vestind tuturor credinţa cea mântuitoare, şi eresurile necre­dincioşilor le-ai biruit, punând înainte, ca mărturie neclintită, cinstitele tale fapte.

Uns fiind cu harul arhieriei, preoţi ai sfinţit şi turma lui Hristos o ai apărat de vătămarea potrivnicilor, prea­feri­cite Părinte, şi orice rătăcire de la dreapta credinţă ai făcut-o neputincioasă cu lumina cuvintelor tale.

Slavă….

Lăudăm Treimea cea ne­des­părţită după fiinţă, Cea în trei Persoane numită: pe Tatăl, pe Fiul Cel Unul Născut şi pe Sfântul Duh, o Împărăţie şi o Dumnezeire.

Şi acum…., a Născătoarei:

Rai însufleţit eşti Născătoare de Dumnezeu, că întreg S-a sălăşluit întru tine Hristos, venind în chip smerit să mântuiască neamul omenesc.

Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu…

Condacul, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi…

În ţara noastră sfinţitor te-ai arătat, Sfinte Ierarhe. Că Evanghelia lui Hristos cu râvnă o ai împlinit, pe poporul cel credincios l-ai luminat, lă­caşuri Sfintei Treimi ai ridicat, sufletul ţi-ai pus pentru turma lui Hristos. Pentru aceasta te-ai încununat de la Hristos Dum­nezeu cu daruri netrecătoare.

Icos

Pe Ierarhul Domnului, cel ales de Dumnezeu mai înainte de naşterea sa, pe Antim cel preasfinţit care a mângâiat şi a întărit inimile credincioşilor cu înţelepciunea dreptei credinţe, acum să-l lăudăm. Că s-a arătat grabnic ajutător al celor necăjiţi şi îndreptător al celor rătăciţi în neştiinţă şi-n păcate, aducându-se lui Hristos Dum­nezeul nostru jertfă curată şi bineprimită. Pentru aceasta şi Biserica îl cinsteşte ca pe un bun păstor şi cald mijlocitor la Tronul cel dumnezeiesc.

Sinaxar

În această lună, în ziua a douăzecişi­şaptea, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Ro­mâneşti.

Acest ales al lui Dumnezeu s-a născut în Iviria (Georgia sau Gruzia de astăzi) pe la anul 1650, din pă­rinţii dreptcredincioşi, Ioan şi Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut şi educat în duhul tradiţiei ortodoxe, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii şi sculpturii bisericeşti. Odată, năvălind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob şi dus la Constan­tinopol, unde a îndurat amă­răciunile şi umilinţele vieţii printre cei străini de neamul lui şi de credinţa creştină. După un timp, a fost răscumpărat de Patriarhia Ecumenică, unde a slujit lui Dumnezeu ani îndelungaţi ca mirean, desă­vâr­şindu-şi priceperea artistică şi cu­noaşterea limbilor greacă, turcă şi arabă.

Pe la anul 1690, la recomandarea Patriarhului Ierusalimului Dositei Notara, este adus în Ţara Româ­nească de către binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, pentru a ajuta la tipărirea cărţilor bisericeşti şi la dezvoltarea culturii şi artei româneşti. A îmbrăcat haina monahală, primind numele de An­tim, şi a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti. În vara anului 1691, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, îi lăsă în grijă tipografia Mitropoliei Ţării Româ­neşti. Devenit între timp egumen, în vara anului 1694 – înţe­le­gând rolul şi valoarea educaţiei prin carte a oamenilor – a întemeiat la Snagov o renumită şcoală tipografică, oste­nindu-se neîncetat pentru desă­vâr­şirea “meşteşugului tipografiei şi în­direptărilor cuvintelor româneşti”, ieşind din mâinile lui, adevărate comori de cărţi dintre care amintim câ­teva: “Antologhionul”, “Evan­ghelia­rul”, “Floarea darurilor”, “Carte sau lumină”, “Octoihul”, “Capete de poruncă”, “Învăţătură bisericească”, ”Mărturisirea ortodoxă”, primul “Liturghier greco-arab”, ”Ceaslovul greco-slavo-român”.

La 16 martie 1705 a fost ales, iar a doua zi înscăunat episcop de Râmnicu Vâlcea, dovedindu-şi şi aici frumoasele calităţi de bun iconom şi om de carte, tipărind în mai puţin de trei ani 9 cărţi, între care cea mai importantă, “Tomul bucuriei”, cu aproape 800 de pagini, cuprinde cinci lucrări polemice îndreptate împotriva eterodocşilor care încercau să dezbine Ortodoxia în Ţările Române, mai ales în Ardeal. S-a preocupat şi de repararea, zu­gră­virea şi sfinţirea multor biserici precum şi a mănăstirilor Strehaia, Surpa­tele, Cozia, Govora (unde a şi rămas zugrăvit în frescă chipul marelui ierarh). Cu totul deosebit este faptul că vlădica Antim a început acum seria unor tipărituri româ­neşti, menite să ducă la biruinţa limbii naţionale în Biserică. Astfel, în 1706, a tipărit “Molitvelnicul”, pri­ma ediţie românească în Muntenia, traducerea din limba greacă apar­ţi­nându-i, de asemenea, vrednicului ierarh.

La 22 februarie 1708, în Du­mi­nica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti, ca ur­mare a recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie care păsto­rise credincioşii din Ţara Româ­nească timp de 40 ani. Imediat după înscăunare, Antim a mutat tipo­grafia de la Râmnic la Târgovişte, unde a imprimat alte 18 cărţi, dintre care 11 în româneşte.

Dar cea mai valoroasă operă lite­rară a mitropolitului Antim Ivirea­nul o constituie “Didahiile” sale. Sunt 28 de predici rostite în cursul arhipăstoririi sale la diferite sărbători împărăteşti sau ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor, la care se adaugă şapte cuvântări ocazionale, la anumite evenimente importante.

Mitropolitul Antim a desfăşurat, aşadar, o bogată activitate tipo­grafică (63 de cărţi, 39 fiind lucrate cu mâna sa, 21 în limba română). Multe dintre cărţi au fost pregătite pentru tipar de el însuşi, Părintele folosind atât cerneala de diferite culori, cât şi gravuri în lemn, xilo­gra­vuri cu inscripţii în limba grea­că, ornamente tipografice, motive vegetale şi chiar coperte imprimate cu aur. Sfântul n-a tipărit cărţi doar pentru a-i rămâne numele însemnat pentru posteritate, ci a ales pe acelea care erau cele mai de folos preoţilor şi credincioşilor, pe înţelesul tuturor, în limba vorbită a poporului, limbă pe care el a îmbogăţit-o şi a înfrumuseţat-o, devenind astfel întemeietorul limbii literare şi liturgice româneşti.

Începută în primăvara anului 1713, Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, construită în Bucureşti după planurile Mitropolitului Antim, repre­zintă o bijuterie a stilului arhitectonic brâncovenesc şi poartă cu adevărat pecetea sufletească a ctitorului ei. “Această sfântă biserică, ce am zidit întru slava lui Dumnezeu şi întru cinstea şi pomenirea Tuturor Sfinţilor, fiind rodul ostenelilor mele cele multe, am dat-o şi am închinat-o cu mare plecăciune şi cucernicie marelui Dumnezeu” – scria mitropolitul Antim în “Aşezământul Mă­năstirii” (testamentul), pe care l-a lăsat vieţuitorilor acestui locaş, cerându-le să-şi împlinească menirea cât mai deplin, potrivit poruncilor evanghelice, spre folosul şi mântuirea credincio­şilor, spre ajutorarea celor lipsiţi şi spre mângâierea celor întristaţi. Nici o altă personalitate, în vremea aceea, nu s-a aplecat cu atâta hotă­râre şi curaj, cu atâta dragoste şi înţelegere spre cei săraci şi uitaţi.

Bun patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti, care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, la porunca lui Nicolae Mavrocordat, în martie 1716 şi a îndurat din nou umilinţe şi chinuri în temniţele domneşti până în toamna aceluiaşi an, când a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia Ecumenică şi condamnat de către sultan la în­chisoare pe viaţă, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum, însă, ostaşii turci l-au omorât şi i-au aruncat trupul în apele Tungiei, un afluent al râului Mariţa, lângă Adrianopol, în Bul­garia de astăzi.

Prin faptele şi darurile sale deo­sebite, prin smerenia şi dragostea de pocăinţă, Sfântul Antim a luminat viaţa duhovnicească a vremii şi a bineînmiresmat vremurile de pe urmă. A cules înţelesurile Evan­ghe­liei şi le-a exprimat în limba ro­mână, în care a vorbit şi a scris lim­pede şi frumos, zugrăvind în chip minunat icoana dorului de Dum­nezeu.

Viaţa sfântă şi moartea martirică a mitropolitului Antim Ivireanul au făcut ca, în 1916 (23-25 mai), cu prilejul comemorării a 200 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să propună canonizarea sau trecerea în rândul sfinţilor a marelui ierarh.

Ca urmare, după 50 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat anatema şi caterisirea ce fuseseră aruncate în mod nedrept asupra Sfântului Antim. În anul 1992 (19-20 iunie) Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în rândul sfinţilor din calendar pe Ierarhul Martir Antim Ivireanul, cu zi de pomenire pe 27 septembrie.

Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, mi­luieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Cuviincios la chip şi înalt în cuvânt, smerit cu viaţa şi tare în credinţă te-ai arătat, Părinte Antim, slujind lui Dum­­nezeu. Iar acum, cu îngerii în ceruri petrecând, cânţi: Dum­nezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Izvoare mai dulci decât mie­rea ne reverşi nouă şi acum, preasfinţite, prin cuvintele tale. Că din apa cea vie a lui Hristos te-ai adăpat şi cu cele cereşti te-ai desfătat, împărtăşindu-ni-le tuturor şi cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cu­vântat.

Slavă…

Treime Sfântă, Unime întreit strălucitoare, de o fiinţă, Pă­rinte Atotţiitorule şi Fiule Atoatefăcător şi Duhule Sfinte Care pe toate le plineşti, pe Tine Te chemăm şi cu evlavie Te lăudăm: Dumnezeul părin­ţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti plină de har, Preacurată Fecioară, izbăveşte din toate nevoile pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Catavasie: N-au slujit făpturii…

Cântarea a 8-a:

Povăţuitor al tainelor celor mai presus de minte, slujitor al celor sfinte şi cereşti fiind, de Dumnezeu înţelepţite Părinte, ca un credincios arhie­reu cere iertare de păcate Mân­tuitorului nostru pentru cei ce te cinstesc pe tine şi zic: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

De lumina cea neapropiată fiind luminat, Sfinte Ierarhe, lumină-n suflete reverşi cu mij­locirea ta, risipind întunericul ispitelor şi strălucind cu raze de veselie inimile celor necăjiţi. Pentru aceasta şi noi, împreună cu tine, cântăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmând învăţăturilor părin­teşti, mărturisim dreapta cre­dinţă lăudând cu cucernicie Treimea cea dumnezeiască şi cân­tând: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum…., a Născătoarei:

Rugul cel de demult, care nemistuit ardea în muntele Sinai, mai înainte a vestit taina naşterii tale celei minunate. Că focul Dumnezeirii întreagă te-a cuprins şi nu te-a vătămat. Pentru aceasta, Preacurată Maică şi Fecioară, te lăudăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Cântarea a 9-a:

Podoaba Iviriei şi a Româ­niei, lauda preoţilor şi îm­preună locuitorule cu îngerii, Sfinte Părinte Antim, cu ale tale rugăciuni învredniceşte de lumina cea neînserată pe cei ce săvârşesc acum cu bucurie po­menirea ta cea de lumină pur­tătoare.

Cu milostenia şi blândeţea te-ai înveşmântat, de Dum­nezeu înţelepţite Părinte, şi cu mucenicie te-ai săvârşit din viaţa aceasta, în locaşurile dum­nezeieşti petrecând acum. Roagă-te, dar, cu stăruinţă Domnului Hristos Căruia ai urmat, să ne dăruiască nouă pace şi mântuire.

Slavă…

Pe Cuvântul Cel împreună cu Tatăl fără de început şi de o fiinţă cu Duhul cel dumnezeiesc L-ai mărturisit, Sfinte Ierarhe, şi Lui ai fost vrednic slujitor până la moarte. Iar acum lângă tronul Treimii stând, mijloceşte şi pentru noi iertarea păcatelor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Minune preaslăvită este naş­terea ta, dumnezeiască Mi­rea­să, că pântecele tău mai desfătat decât cerurile s-a arătat încăpându-L în chip negrăit pe Hristos, Dătătorul de viaţă. Pe Acesta roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să miluiască pe cei ce te cinstesc pe tine.

Catavasie: Tot neamul omenesc…

Luminânda, glasul al 2-lea

Pe Ierarhul Domnului cel plin de daruri, vasul cel ales al Duhului Sfânt, toţi credincioşii să-l cinstim. Că a strălucit cu înţelepciunea şi cu milostenia, ca un sfeşnic neîncetat aprins de dragostea lui Hristos.

Slavă…, a Mucenicilor, Şi acum…,

a Născătoarei:

Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Atot­ţiitor şi eşti izvor de minuni de-a pururea curgător, Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-ne şi pe noi smeriţii de Împărăţia Cerurilor, că tu eşti izbăvirea noastră, cea binecuvântată.

L a Laude

Stihirile pe 6, glasul 1:

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe Ierarhul Dom­nului, pe luminătorul cel dat nouă de Marele Arhiereu în vremurile cele mai de pe urmă, care bine săvârşind călătoria în acest veac trecător de acum, mij­loceşte neîncetat pentru mân­tuirea sufletelor noastre.

Cel ce din pruncie ai fost vas ales al Sfântului Duh, şi asemeni lui Iosif cel de demult ai fost luat în robie, unde şi mai mult darurile ţi-ai sporit, alesule iconom al tainelor dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Departe de casa părinţilor tăi, ascultător te-ai făcut de Dumnezeu şi te-ai nevoit, Feri­cite Părinte, cu dragostea lui Hristos biruind întristările şi ispitele lumii. Pentru aceasta şi Dumnezeu a revărsat har asu­pra ta, comoară de înţelepciune făcându-te. Dăruieşte-ne dintru aceasta şi nouă celor ce să­vârşim sfântă pomenirea ta.

Biserica cea luptătoare de pe pământ şi cea biruitoare din ceruri cinstesc astăzi pe bineplăcutul lui Dumnezeu Antim, căci următor făcându-se lui Hristos şi sălaş curat fiind al Duhului Sfânt, călăuză s-a fă­cut tuturor şi îndreptar al vie­ţuirii celei cu cerească înţelepciune.

Puterile îngereşti şi cetele sfinţilor lăudaţi împreună cu noi pe vasul ales al lui Dum­nezeu, pe cel ce din pruncie a fost rânduit a fi păstor al tur­mei lui Hristos, şi care s-a făcut părtaş al fericirii voastre, vese­lindu-se în veci de desfătarea cea nestricăcioasă.

În încercări şi suferinţe, nu te-ai întristat Fericite, ştiind că asemenea aurului în topitoare este încercată credinţa tuturor şi că prin multe necazuri se cade nouă să intrăm întru Îm­părăţia Cerurilor; iar cu cu­nu­na muceniciei împodobindu-te, Părinte Antim, te-ai învrednicit de desfătarea cea veşnică a nepieritoarei bucurii.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Cu ce cântări de laudă vom împodobi noi, credincioşii, praz­­nicul cel prealuminos al Sfântului Ierarh Antim? Căci din pruncie ai fost ales de Dum­nezeu, asemeni patriarhului Avraam fiind scos din casa şi din pământul părinţilor săi. Şi izbăvit fiind din robia celor fără de lege, robit ai fost de dragostea lui Hristos şi asupra ta ai luat jugul păstoririi oilor celor cuvântătoare. Tuturor povăţuitor te-ai arătat, pildă preoţilor, călăuză monahilor, părinte al orfanilor şi miluitor al celor suferinzi. Şi prin Jert­fa cea fără de sânge, mijlocitor fiind pentru turma ta, la sfâr­şitul vieţii pe tine însuţi te-ai adus jertfă bineprimită. Iar acum, părtaş fiind al slavei veşnice, Sfinte Ierarhe Antim, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…

Stăpână, Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Doxologia Mare, Ecteniile şi Otpustul.

La Liturghie

Apostolul din Epistola către Evrei (7, 26–8, 2): Fraţilor, Arhiereu ca acesta se cuvenea să fie nouă… (caută la 13 noiembrie).

Evanghelia de la Ioan (10, 9 – 16): Zis-a Domnul: Eu sunt uşa… (caută la Duminica a II-a din Marele Post, a II-a Evanghelie de la Liturghie).

C hinonicul

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh şi Martir, Părinte Antim, care pe pământ toate neputinţele şi ispitele de la cel rău, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii şi păcătoşii, ca să primim, prin rugăciunile tale, daruri duhovniceşti: darul cunoaşterii păcatelor noastre, iertare de păcatele noastre prin mărtu­risire, vreme de pocăinţă cu lacrimi curate, răbdare a necazurilor ce ne vin din cauza păcatelor noastre, puterea de a ierta pe semenii noştri pentru necazurile pricinuite, voinţă neînduplecată în ispitirile diavolilor, îndelungă răbdare în încercările trimise de Dumnezeu spre sporirea noastră, creştere în credinţă, în nădejde şi mai ales în dragoste către Dumnezeu, către toţi semenii noştri şi către toată făptura, rugă­ciune curată întru trezvia minţii, discernământ al gândurilor, al cu­ge­telor şi al duhurilor, întru adâncă smerenie aflându-ne noi cu darul lui Dumnezeu.

Cu negrăite suspinuri, te rugăm: Sfinte Părinte Antim, cere-I Mântuitorului Hristos, la Tronul căruia ai aflat sfântă îndrăzneală, să trimită şi asupra noastră darul sfinţeniei Sale, ca să se preamărească pururea numele Său întru noi, ca întărindu-ne harul Lui în gând, în cuvânt şi în faptă, să ne ajute a sluji lui Dumnezeu şi aproapelui nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre la înfricoşătoarea Judecată, cu puterea şi lucrarea sfintelor tale rugăciuni şi cu mila Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!