Continuam publicarea textului despre impostorii mistici, cu o analiza care pune in evidenta, odata in plus, specificitatea impostorului – el nu este un eretic, el nu va combate fatis credinta, ci va face tot posibilul sa para ca un drept. Nu altfel va fi si Antihristul… pana la momentul adeveririi lucrarii sale.
“Impostorul nu este un mistic. In chip cu totul greşit a fost încadrat de către unii în această categorie. Nu e nici mistic, nici mistic fals. E impostor, pur şi simplu. E şarlatan. Şmecher. Farseur. Mistificator. Numai dacă ar exista şi o mistică a orgoliului – ceea ce nu e cu totul imposibil (N. n. – A se vedea, în acest sens, studiul dr. Andre Thomas, «L ‘orgueil et les psychoses», în «Etudes carmelitaines», 1934, voi. II p. 87 – 116), numai atunci l-am putea încadra şi pe dânsul printre mistici. Altfel, el e de cele mai multe ori cinic, un om pentru care în afara dorului lui de parvenire, pe care şi-l ascunde cu grijă, cât poate, nu mai există alte taine adevărate. El nu are nici cultul, nici respectul tainei…
De aceea, impostorul trebuie să facă obiectul cercetărilor noastre. El e cel dintâi care trebuie demascat. Pe urmă se trezeşte şi mulţimea care a fost prinsă în păienjenişul lui, momită şi ademenită cu pretinse minuni şi daruri. El este întotdeauna un «minunist». El ştie că, îmbrăcat într-o aureolă supranaturală de «făcător de minuni» (N. n. – Sau de mare «filantrop»), şi zâmbetul lui va căpăta semnificaţii tainice în faţa celor care s-au lăsat prinşi în mreaja lui, iar cuvintele lui vor fi ascultate în extaz, si li se vor descoperi sensuri «duhovniceşti» adânci, intenţii şi valori «profetice».De acum încolo, osteneala lui de înşelător va fi substanţial înjumătăţită cu osteneala înşelaţilor, care suferă de o inexplicabilă pasiune de a se lăsa tot mai înşelaţi, văzând «minuni» (N. n . – Sau fapte «războinice», «vitejeşti» – Sic!), acolo unde toţi oamenii nu văd nimic, auzind ceea ce nici nu şi-a imaginat vorbitorul şi, mai ales, răspândind despre dânsul tot telul de stiri extraordinare, care mai de care mai pline de «fapte minunate» (N. n. – Nu mai contează primitivismul discursului, găunoşenia evidentă, grosolăniile frecvente sau semidoctismul agresiv al impostorului, fiindcă sugestia în masă a început să lucreze nefast, pulverizând percepţia corectă prin întunecarea dramatică a bunului simt înnăscut).
Impostorul nu inovează întotdeauna. Sau dacă inovează ceva, are grijă s-o facă în chestiuni libere, in chestiuni de stil am zice, cum ar fi de pildă croiala originală a unei haine (N. n. – Marca unei maşini luxoase, renovarea unei vile în stil retro, musai unicate ctc.), sau alte amănunte cu totul accesorii faţă de doctrină şi cult. El are grijă să se apere de orice acuzaţie care s-ar putea formula pe bază de derogări evidente de la dogme ,si canoane… De fapt, secretul lui e în felul de a fi, de a râde eic.. într-un cuvânt in «manierele» (N. n. – De regulă, teatrale, demonstrative, grosolane si populiste) care epatează minţile slabe, sugerând si insinuând daruri supranaturale, vedenii, misiuni cereşti, puteri extraordinare… Toate acestea sunt elementele unei momeli şi ale unei instrumentaţii «magice». Scamatorie spirituală.”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Comentarii