PRIMA PARADA GAY IN CIPRUL ORTODOX. De luat aminte: agenda homosexuala avanseaza pe etape: DEZINCRIMINARE-CASATORIE-ADOPTIE COPII/ 6000 de participanti la MARSUL PENTRU FAMILIE din Iasi [FOTO]

Lectia cipriota: AGENDA HOMOSEXUALA – IMPUSA CU ROLUL DECISIV AL UE SI PRIN SCADEREA TREPTATA A INFLUENTEI BISERICII

• Cyprus Mail: Milestone on a long, arduous journey [articolul este, evident, elogios la adresa lobby-ului homosexual din Cipru, il dam doar pentru a vedea situatia din aceasta tara ortodoxa din UE si strategia gruparilor LGBT – n.n.]

Povestea mișcării gay în Cipru o reflectă pe cea a mișcărilor gay din întreaga lume occidentala: urmărire penală, urmata de zeci de ani de proteste cetățenești, opoziția societății, acceptare reticenta și în cele din urmă aprobarea de masă.

Prima Gay Pride Parade din Cipru care a avut loc la Nicosia sâmbătă este primul semn că țara cea mai religioasa din UE – Potrivit Euro Barometrului – a făcut primul pas spre ultima etapă a acestei călătorii.

În Cipru povestea mișcării gay a fost în strânsă legătură cu lupta unui singur om, Alexandros “Alecos” Modinos.

Un model pentru comunitatea gay și primul activist homosexual, Modinos, acum in vârstă de 81 de ani, a reușit aproape de unul singur sa obțină dezincriminarea homosexualității și a inaugurat o nouă eră pentru comunitatea gay.

Sâmbătă, la peste 20 de ani de când a preluat mantaua de activist al drepturilor homosexualilor, Modinos a văzut pentru prima dată steagul curcubeu fluturând pe străzile din capitala țării sale.

“Acesta este un vis devenit realitate. Am visat la acest moment timp de 20 de ani. Nimic nu mă poate împiedica să particip“, a declarat el duminică pentru Sunday Mail, felicitând “tânăra generație pentru ca face aceasta parada o realitate”.

Modinos spune că ceea ce l-a făcut cel mai fericit a fost ca oamenii care nu au nimic de-a face cu drepturile homosexualilor vor participa și ei.

“Mi s-a spus că vor veni doar pentru că ei cred în drepturile individuale ale omului. Ii respect pentru asta. Cred că e un semn clar că societatea noastră se schimbă“, a spus el.

Această călătorie către schimbare, cu toate acestea, a fost lungă și dificilă.

Legile care interzic în mod explicit homosexualitatea au fost introduse pentru prima dată de către britanici în 1885. În timp ce homosexualitatea a fost, de asemenea, interzisa sub dominația otomană, sub pedeapsa cu moartea, britanicii au fost primii care au incriminat homosexualitatea prin lege.

Legea a rămas de necontestat și după declararea independenței insulei în 1960, până în 1987, când un arhitect din Limassol, Modinos, a fondat oficial Mișcarea de Eliberare Gay cipriota (AKOK) cerând ca homosexualitatea sa fie dezincriminată.

Modinos a înfuriat establishment-ul, care era încă puternic influențat de biserică, din cauza ca a demarat o acțiune in justiție la o instanță europeană și nu la una cipriotă.

În 1993 a venit prima victorie, un punct de reper pentru mișcarea pro-gay. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a considerat ca Ciprul încalcă dreptul lui Modinos “la viață privată” și a ordonat ca homosexualitatea să fie dezincriminată.

Prin setarea insulei pe un curs în care homosexualitatea a trebuit să fie dezincriminată, Modinos a trecut de la statutul de ciudățenie la cel de inamic total al establishmentului.

Arhiepiscopul Hrisostom I, predecesorul actualului Arhiepiscop Hrisostom al II-lea, descria homosexualii drept “Modinos”, după omul care l-a înfuriat așa de tare. Arhiepiscopul Hrisostom I n-a ratat nici o șansă de a se exprima împotriva homosexualității, în general, și a lui Modinos, în special. Într-adevăr, el folosea cuvântul “Modinos” ca un eufemism pentru “homosexual”.

În 1996, Biserica Ciprului a fost zguduita de scandalul legat de Arhimandritul Pankratios Meraklis, care era favorit sa devina episcop de Morphou. Hrisostom l-a acuzat indirect Pankratios de comportament homosexual, susținând ca se facea vinovat de o “infracțiune morală” și că SIDA s-ar putea extinde daca episcop ar fi fost ales Pankratios.

A rămas faimoasa replica lui Hrisostom care a spus că prin alegerea lui Pankratios “noi toți am deveni Modinos”. Inutil să spunem, activistul n-a avut absolut nimic de-a face cu alegerile episcopale. În ciuda sprijinului enorm din congregația sa, care aproape ca a doborât porțile Arhiepiscopiei, Pankratios a căzut în dizgrație și a părăsit biserica iar acum trăiește în izolare într-un sat mic din Nicosia rurala.

Dar în timp ce riscul de a isca mânia bisericii era de neconceput pentru stat, riscul neaderării la Uniunea Europeana era chiar mai rău.

Guvernul se găsea prins intre ciocan și nicovala atunci când, în aprilie 1998, Consiliul Europei (CoE) a făcut foarte clar că Cipru trebuie să se conformeze deciziei CEDO de și sa dezincrimineze homosexualitatea.

“Dacă legea nu este schimbata pana in luna mai vor exista repercusiuni deoarece guvernul nu va mai avea scuze pentru a amâna”, a declarat apoi reprezentantul permanent al Ciprului la Consiliul Europei, Thalia Petridou.

Vestea nu a picat deloc bine Bisericii.

“Numai dușmani ai națiunii noastre ar susține dezincriminarea actelor homosexuale”, a spus Arhiepiscopul la auzul deciziei Consiliului Europei, adăugând ca o luptă împotriva homosexualității era imperios necesara pentru supraviețuirea națională și religioasă a Ciprului”.

“Dacă nu vom sta fermi și nu vom spune Europei ca acest lucru nu se conformează, nu numai la religia lui Hristos, dar, de asemenea, la starea morală a națiunii noastre, în cele din urmă vor veni și ne vor spune ca trebuie sa fim homosexuali, pentru a fi acceptați în Europa”, spunea acesta.

Dar Ciprul nu a avut de ales și în cele din urmă a dezincriminat homosexualitatea în 1998. Amendamentul a trecut, chiar dacă un număr mare de parlamentari a ieșit din sala în semn de protest și s-a alăturat unei mari mulțimi ce demonstra în afara Parlamentului, cerând ca amendamentul sa nu fie adoptat.

În timp ce acest lucru reprezenta un moment istoric, activiștii nu erau în extaz. Parlamentul ar fi decis ca homosexualitatea este dezincriminată dar noua legislație includea termenul ofensator de “moralitate nefirească”, la care comunitatea gay a obiectat puternic.

A fost nevoie de încă doi ani pentru a modifica termenul ofensator, care a fost înlocuit cu sintagma “relații sexuale între bărbați”, și, iarăși, mulți deputați au părăsit Parlamentul în semn de protest, astfel încât sa nu fie nevoiți să voteze amendamentul.

În timp ce Modinos și întreaga comunitate gay au fost încântați că au câștigat lupta lor să dezincrimineze homosexualitatea, se confruntau acum cu o noua bătălie pentru a-și asigura drepturi egale.

Primul punct de pe ordinea de zi au fost parteneriatele civile. Mantaua activismului trecea acum la generația mai tânără, al cărei prim pas a fost stabilirea unui grup de advocacy denumit “ACCEPT-LGBT Cipru”.

Având asupra lor o pagină din agenda Modinos membri ai comunității LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali / Transsexual, Intersex) au depus plângeri la biroul avocatului poporului, cerând că interdicția privind căsătoriile gay fi ridicata prin mijloace legale.

În timp ce reacția la acest subiect s-a diminuat oarecum de-a lungul anilor, parlamentarul Andreas Themistocleous a readus în prim plan problematica în timpul unui talk show radio, in 2010.

Confruntându-se cu ideea că statul ar trebui să permită căsătoria gay, deoarece oamenii gay sunt parte a comunității, parlamentarul a răspuns prin întrebarea dacă statul ar trebui să legalizeze acțiunile pedofililor, necrofililor și a celor care se angajează în bestialitate, pur și simplu pentru că aceștia există într-un societate.

Comentariul a stârnit o reacție imediată din partea comunității LGBT, care a continuat sa facă lobby pentru un amendament legislativ care să permită parteneriate civile.

Lobby-ul părea să dea roade în 2013, când ministrul de Interne de la acea vreme, Eleni Mavrou a fost de acord să elaboreze un proiect de lege care să permită parteneriatele civile. Președintele Nicos Anastasiades, de asemenea, a promis în timpul campaniei sale electorale că guvernul său va stabili parteneriate civile.

Dar, încă o dată, statul a ales sa dea înapoi. Ministrul de Interne actual, Socratis Hasikos, a casat proiectul de lege propus de Mavrou la un an după ce a fost elaborat, susținând că predecesorul său nu a urmat procedura corectă.

Ministrul a asigurat comunitatea LGBT ca un proiect de lege va fi prezentat Parlamentului, nu mai târziu de luna aprilie 2014. Un termen care are, desigur, a fost ratat.

Într-un efort de a promova în continuare cauza lor, comunitatea LGBT a decis, la 05 februarie sa meargă mai departe și sa planifice prima Gay Pride Parade din Cipru.

În mod inevitabil, vestea nu a picat bine Bisericii.

Luna trecuta, Sfântul Sinod a emis o declarație, numind homosexualitatea “o boală și o cădere morală.”

Reflectând la punctul de vedere al Arhiepiscopului anterior, biserica a susținut că toți homosexualii au fost “induși în eroare” și au fost “derutați” și că “boala lor ar trebui să fie tratata în mod corespunzător”.

Sinodul a declarat ca homosexualitatea a condus la o decădere globala în ceea ce privește moralitatea, care, la rândul său, a condus la “rezultate tragice, cum ar fi o creștere a divorțurilor, pedofiliei, a numărului oamenilor care mor de SIDA, a familiilor dezbinate, adoptarea nenaturala de copii și multe altele.”

Dar, în timp ce comentarii similare în anii 1990, abia generau un ridicat din sprâncene al publicului, declarația bisericii din acest moment s-a întors împotrivă.

Declarația a fost puternic criticata de către mass-media și a atras o astfel de reacție din partea publicului ca Episcopul Isaia de Tamasos a trebuit să emită o alta declarație în ziua următoare, în numele bisericii. Cea de a doua declarație a respins încă o data homosexualitatea, dar a fost mult mai “iubitoare” decât prima.

“În timp ce biserica acceptă orice persoane, indiferent de pasiunile lor, credințe, și comportamente, și le oferă ajutorul de care au nevoie, ea respinge și condamnă păcatul și de aceea, atunci când Dumnezeu iartă păcătoșii, El îi sfătuiește și le spune să meargă și sa nu mai păcătuiască”, a spus Isaias.

Și ce s-a mai întâmplat cu Modinos? Activistul a fost salutat ca un pionier și în decembrie 2013 a fost onorat, pentru contribuția sa la lupta pentru drepturile individuale ale omului, de către guvern și Uniunea Europeană.

Apoi, purtătorul de cuvânt al guvernului, Christos Stylianides a spus că Modinos “s-a ridicat pentru dreptate în vremuri dificile și a eliberat societatea cipriotă”.

Un Modinos cu ochii plini de lacrimi stătea în rândul din față în timp ce oficialii din Cipru și UE luau cuvântul și a explicau modul în care lupta sa a fost capitala pentru promovarea drepturilor omului pe insulă.

“Pentru mine, cuvântul Modinos aduce în minte curaj , un spirit de luptă, blândețe si eficacitatea urmăririi legale prin intermediul instanțelor europene. Alecos Modinos a devenit simbolul luptei pentru drepturile omului împotriva unui stat opresiv”, a declarat avocatul bine-cunoscut Achilleas Demetriades, cel care l-a reprezentat pe Modinos în instanța de judecată.

Cu Gay Pride Parade acum un lucru de domeniul trecutului, lupta pentru drepturi egale încă se află în față.

Dupa parteneriatele civile, următoarea “cetate”, care urmează să fie cucerită este, fără îndoială, adoptarea copiilor de către cuplurile de același sex.

În momentul de față societatea pare să fie puternic împotriva acestui lucru și politicienii cu atât mai mult. Dar, daca istoria ne-a învățat ceva, este că atunci când vine vorba de drepturile omului, opoziția vine întotdeauna înainte de acceptării.

• Doxologia: Peste 8.000 de persoane au participat la Marşul pentru Familie organizat la Iaşi

Duminică, 1 iunie 2014, Iaşul a fost, preţ de câteva ore bune, capitala valorilor tradiţionale ale familiei. Peste 8.000 de persoane – copii, tineri, părinţi şi bunici – au participat la Marşul pentru Familie, organizat cu scopul de a sublinia faptul că mariajul dintre un bărbat şi o femeie şi filiaţia tată-mamă-copil constituie baza şi viitorul societăţii moderne. Imagini de la eveniment puteţi accesa aici şi aici.

Peste 8.000 de persoane au mărşăluit duminică după-amiază pe străzile Iaşului, în semn de susţinere faţă de valorile tradiţionale ale familiei. Marşul pentru Familie a fost organizat de Asociaţia Familia Tradiţională din Iaşi, în colaborare cu Departamentul Pro Vita al Arhiepiscopiei Iaşilor.

După ce în prealabil s-au desfăşurat ateliere artistice şi sportive dedicate copiilor şi tinerilor, participanţii la Marşul pentru Familie au parcurs următorul traseu: Parcul Copou – Universitatea „Al. I. Cuza“ – Fundaţie – Piaţa Unirii – Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt – Catedrala mitropolitană, ultima oprire având loc la Palatul Culturii. Pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt marşul a fost oprit câteva clipe, pentru un moment de reculegere şi rugăciune pentru copiii şi familiile aflate în dificultate.

Punctul de final al manifestării a fost Grădina Publică Palas, unde participanţii au asistat la un ansamblu de evenimente ce a cuprins momente artistice ale grupului de copii din Frenciugi, ale Corului de copii „Muzica Viva“ din Iaşi, un recital de chitară susţinut de Leonard Luţia şi dansuri populare ale Grupului „Doina Carpaţilor“, luări de cuvânt şi premierea concursului de eseu şi fotografie cu tema „Cea mai frumoasă amintire din familia mea“. Printre cei care au vorbit s-au numărat Grigore Ilisei, scriitor, jurnalist şi realizator radio-tv, Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Pro Vita Bucureşti, şi Elena Crăciun, director executiv al Asociaţiei Familia Tradiţională – Iaşi.

„Familia – ultimul bastion“, „Familia tradiţională aduce continuitate în istorie“, „Vrem formare civică, culturală şi spirituală autentică“, „Tată şi mamă pentru orice copil“, „Mami, te iubesc. Lasă-mă să-ţi dovedesc!“, „Există şi adopţie“, „Familia, bărbat şi femeie, este normalitate“ au fost câteva dintre mesajele pe care participanţii ieşeni au dorit să le transmită. Mai mult decât atât, unii dintre ei au ţinut să ne spună şi câteva cuvinte: „Am venit la acest marş împreună cu bunica şi cu sora mea pentru a promova familia creştină şi pentru a arăta că nu dorim să se schimbe tradiţia“ – Ioan Anghel, 12 ani. „Ne-am născut ortodocşi şi avem datoria să menţinem cu orice preţ familia bazată pe valori creştine, formată din tată, mamă şi cât mai mulţi copii“ – Maria Petrescu, 48 de ani. „Am decis să particip la acest marş ca o reacţie la ultimele legi promovate în Parlamentul European, care denaturează, urâţesc şi ciopârţesc noţiunile de normal şi firesc“ – Ioana Schipor, 25 de ani.  „Împreună, vreau să tragem un semnal de alarmă. Poate unii dintre cei care au puterea să schimbe ceva se vor întreba: Ce i-a făcut pe 8.000 de oameni să iasă în stradă?“ – Silviu Radu, 37 de ani.

Organizatorii s-au declarat mulţumiţi de modul în care s-a derulat evenimentul şi speră ca mesajul lor să fie receptat de întreaga societate, după cum a subliniat Elena Crăciun, director executiv al Asociaţiei Familia Tradiţională:

„Asociaţia noastră este una non-guvernamentală, care a apărut la cererea iniţiativei publice de a promova interesele şi drepturile familiei normale, şi de aceea ne-am gândit ca ziua de 1 Iunie să nu fie doar Ziua Internaţională a Copilului, ci să celebreze copilul în cadrul familiei autentice. Ideea a fost în primă fază a unui grup de iniţiativă, care s-a gândit că ar fi foarte folositor şi pentru societatea civilă să vadă că se pot mobiliza foarte mulţi oameni, indiferent de pătura socială şi de mediul în care trăiesc, în a ralia la ideea familiei autentice, formată din bărbat, femeie şi copii. E un lucru extraordinar pentru noi că un număr atât de mare de persoane au ieşit în stradă şi s-au mobilizat în atât de puţin timp şi sperăm ca şi pe viitor mesajul nostru să fie la fel de bine organizat, atât din punct de vedere logistic, cât şi auditiv“.

Tot în cadrul evenimentului Marşul pentru Familie, duminică seară, în Aula Magna a Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi a fost susţinută conferinţa intitulată „Ce trebuie să ştim ca să ne salvăm familia“.  Invitat a fost dr. Virgiliu Gheorghe, vicepreşedinte al Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică din Bucureşti.