ACTUALIZĂRI importante: „Bine ați venit în 2020, anul care înseamnă mai multă moarte și mai mult din tot ce e rău”/ IRAN – SUA, ESCALADARE PERICULOASĂ. Șeful Gărzilor Revoluționare din Iran a fost asasinat de SUA, Rouhani promite răzbunare/ GRECIA, CIPRU și ISRAEL încheie un acord de exploatare a hidrocarburilor din Marea Mediterană. Reacția furioasă a Turciei și posibila tensionare a relațiilor dintre Ankara și Moscova

3-01-2020 17 minute Sublinieri

Sursa foto: https://www.huffpost.com/entry/qassem-suleimani-killed-baghdad-airport_n_5e0e958fc5b6b5a713b7ffac

update 2:

  • Potrivit AP, președintele Turciei, Erdogan, a anunțat că au fost trimise trupe militare în Libia în sprijinul guvernului de la Tripoli. Pentru context, a se vedea partea a doua a acestui articol.
  • Hotnews:

Iranul abandonează Acordul nuclear, ca răspuns la uciderea generalului Soleimani

Iranul nu va mai respecta niciun fel de limite privind îmbogățirea uraniului, renunțând astfel la ultimele angajamentele pe care le mai respecta din Acordul nuclear semnat în 2015, relatează euronews și BBC News. SUA s-au retras din acest acord încă din 2018. Anunțul a fost făcut duminică seara, la finalul ședinței guvernului de la Teheran, și vine după ce un oficial iranian susținea că Teheranul ia în calcul adoptarea unor măsuri și mai aspre ca urmare a escaladării tensiunilor din regiune, după uciderea generalului iranian Soleimani într-un raid american, la Bagdad.

Astfel, Iranul îşi va continua programul nuclear fără nicio limitare, inclusiv fără o limitare a îmbogăţirii uraniului. Totuși, va fi menţinută cooperarea cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi Iranul ar putea reveni la respectarea angajamentelor asumate în cadrul acordului nuclear dacă SUA vor ridica sancţiunile împotriva Teheranului, se arată în declarația guvernului iranian. (…)/ integral pe hotnews.ro

Irakul decide expulzarea soldaților americani. Coaliția internațională anti-ISIS tocmai anunțase suspendarea operațiunilor

Parlamentul irakian a adoptat, duminică, o rezoluție prin care cere guvernului să pună capăt prezenței trupelor străine și să se asigure că acestea nu vor folosi teritoriul, spațiul aerian și maritim al țării în niciun scop, scrie Reuters. Coaliţia internaţională condusă de SUA tocmai anunțase suspendarea activităţilor de sprijin pentru trupele irakiene. Anunțul vine pe fondul escaladării tensiunilor din regiune, la două zile de la uciderea generalului iranian Qassem Soleimani într-un raid american.

“Guvernul se angajează să revoce cererea Irakului de asistență din partea coaliției internaționale de luptă împotriva Statului Islamic”, se arată în document. “Guvernul irakian trebuie să acționeze pentru a pune capăt prezenței trupelor străine de pe teritoriul țării și pentru a interzice utilizarea de către acestea a teritoriului, spațiului aerian și maritim, în orice scop”, se mai arată în rezoluție.

5.000 de militari americani sunt staționați în Irak. Mii de trupe americane au rămas în țară pentru a participa la lupta de la graniță împotriva așa-zisului Stat Islamic. Irakul se află într-o situație dificilă fiind apropiat al Iranului vecin, dar și un aliat al SUA, notează BBC News. Însă guvernul privește atacul aerian american în care a fost ucis generalul iranian ca fiind o violare a suveranității și a termenilor prezenței coaliției internaționale.

Spre deosebire de legi, rezoluțiile Parlamentului nu sunt obligatorii pentru guvern, însă premierul Adel Abdul Mahdi ceruse el însuși adoptarea unei decizii de către forul legislativ pentru a pune capăt prezenței militare străine. (…)/ integral pe hotnews.ro

Benjamin Netanyahu spune că Israelul este o putere nucleară, după care se corectează și zâmbește

Premierul Benjamin Netanyahu a descris duminică Israelul drept o “putere nucleară”, dar s-a corectat imediat. Autoritățile din această țară nu au confirmat, dar nici infirmat speculațiile potrivit cărora ar deține un arsenal nuclear. Netanyahu a făcut această eroare în cursul ședinței săptămânale a Cabinetului de la Ierusalim, în timpul citirii unor observații în ebraică despre un acord cu Grecia și Cipru cu privire la un gazoduct submarin. “Importanța acestui proiect este că prin el transformăm Israelul într-o putere nucleară”, a afirmat Netanyahu, înainte de a se corecta rapid, spunând “putere energetică”. Liderul israelian s-a oprit pentru un moment, a zâmbit stingher, iar apoi a continuat citirea observațiilor, potrivit Reuters, citată de Mediafax. (…)/ integral pe hotnews.ro

***

Anghel Buturugă

#1 Netanyahu a caracterizat Israelul drept „putere nucleară” într-un aparent act ratat de vorbire, zice Reuters. S-a întâmplat în cadrul ședinței de guvern, când vorbea despre proiectul cu hidrocarburile încheiat cu Grecia și Cipru (spre enervarea Turciei). Prima oară am zis că l-or fi luat emoțiile, dar mă gândesc că, de fapt, e un fel de a aduce aminte Iranului, poate și altora mai agitați din zonă, că Israelul e într-adevăr putere nucleară, pe când ei nu.

PS: Isarelul, în mod oficial, nu are arsenal nuclear.

#2 Premierul irakian tocmai a declarat că Trump îi ceruse să intermedieze cu Iranul și că vizita lui Soleimani la Bagdad făcea parte din aceste demersuri. Iranianul venise să dea răspunsul ofertei saudite de potolire a tensiunilor.

Parlamentul din Bagdad a cerut trupelor americane să iasă din țară. Pentru a deveni obligatorie, decizia trebuie ratificată de guvern, însă de vreme ce chiar premierul a cerut un astfel de vot…

Între timp

În Iran a avut loc o ceremonie religioasă în cadrul căreia un steag roșu inscripționat a fost ridicat deasupra unui dom important. Semnificația sa constă nu doar într-o făgăduință a răzbunării, ci și în ridicarea lui Soleimani în rangul marilor martiri ai islamului șiit. Iranul are un adevărat cult al martirilor, însă Soleimani e transformat în ceva mai mult decât martirii istorici sau cei ai revoluției islamice sau războiului iraniano-irakian.

Potrivit unor surse, Teheranul a respins oferta de de-escaladare a SUA, transmisă prin intermediul unor multipli emisari. Unii zic chiar că în oferta americană s-ar fi aflat chiar reactivarea tratatului anulat de Trump (ceea ce ar fi amuzant, căci trepădușii dreptaci nu obosesc să repete cum Obama le-a dat bani iranienilor, pe când Trump le-a dat bombe în cap și a întrerupt tratatul). De altfel, Iranul a și anunțat public că SUA i-ar fi transmis să se răzbune „proporțional” și nu am auzit vreo infirmare de la americani.

În formă de zile mari, Trump a răspuns iranienilor …escaladând amenințările. Le-a promis că o să îi bombardeze și că sunt selectate deja 50 de ținte/locații, printre care chiar și situri culturale. Ceea ce este mai mult decât bizar, căci Trump spune lumii, de fapt, că America va bombarda locații civile (siturile culturale), adică va comite ….crime de război și va încălca rezoluția 2347 a ONU votată și de SUA (în 2017, deci sub propria lui administrație!) privind protejarea siturilor culturale.

Iranul, drept replică, a dat de înțeles că poate se va răzgândi în privința acordului nuclear, pe care îl respectă în continuare, după ce SUA a ieșit din el (din acord fac parte și puterile europene).

Deci, descaladare reușită (not), cel puțin până acum.

Uciderea lui Soleimani este și ceva care folosește foarte mult Iranului în acest moment. Dacă până acum operațiunile sale „proxy” erau manevre prin care Iranul căuta să-și extindă influența într-o regiune făcută praf de SUA și în care nu există niciun status quo după dezastrele din Irak și Siria, de-acum înainte o să fie și o cauză islamică mobilizatoare. „Axa rezistenței” intitulase generalul Gărzii Revoluționare rețeaua de proxy și de aliați regionali – iar martirizarea celui care a conceput schema oferă mitologia de care are nevoie pentru a se transforma în mișcare. De aceea se și recurge la ceremoniile elaborate, pe fondul întăririi loialității iranienilor față de regimul actual (sunt imagini cu sute de mii de iranieni inclusiv în orașele considerate mai degrabă opozante față de linia regimului). Cât privește Irakul, dacă ideea Americii era de a alunga influența iraniană de acolo, eu văd doar ce au obținut până acum: manifestații pro-Soleimani, retorică agresivă a autorităților față de SUA, care are trupe acolo, implicare oficială, de stat, în ceremoniile funerare ale iranianului. La foarte puțin timp după ce am scris acest post, circulă braking newsuri despre cum a cerut parlamentul irakian trupelor SUA să iasă din țară.

În continuare, nu văd niciun fel de temei pentru a considera lovitura lui Trump drept utilă. În cel mai bun caz, lucrurile vor bălti ambiguu și imprevizibil, cu twituri înfuriate, steaguri roșii, rachete spectaculoase care nu fac mare deranj etc. Ce obține America mai concret, însă, nu mi-e clar. Oprește Iranul din operațiunile proxy? Cum? Că va trebui să facă același lucru pe care l-au făcut cu Soleimani și cu următorii responsabili militari. Dacă ideea era să-i facă să negocieze și să-și restrângă operațiunile proxy în schimbul ridicării sancțiunilor și a reactivării tratatului din partea SUA, atunci cred că se putea și fără. Pentru că acum lucrurile sunt infinit mai complicate.

Am văzut o serie de comentarii de genul: dar ce, o să atace Iranul? Și dacă nu atacă, stați bre liniștiți, tata Trump e în control, cremenalul trebuia ras. O să sune arogant, însă doar dacă ești tâmpit sau doar dacă ți-ai făcut o misie din propaganda pro-Trump poți emite așa ceva. Cremenalului ăla tocmai americanii i-au „salvat viața” în 2016, nefiind de acord cu uciderea lui de căre israelieni. Știau ei de ce. Cremenalul își făcea operațiunile de două decade și de 3 ani sub Trump și nu s-au gândit până acum să-i ia capul – și nu pentru că s-ar fi așteptat ca Iranul să le declare război în a doua secundă. Cremenalul știa că poate să moară oricând, iar Ayatollahul îl numea „martirul viu”, un fel de „mortul viu”. Și cred că dacă ar fi fost să-și aleagă momentul morții, acest moment nu era chiar printre cele mai rele din cariera sa pentru mitologia postmortem. Nu merge nici chestiunea cu retaliere după atacul Ambasadei din Bagdad, pentru că lucrurile au fost controlate acolo. Despre chestia cu „iminentul” atac asupra americanilor de care zice Pompei, fără niciun fel de dovezi sau măcar ceva date mai concrete, iară no comment.

Ce mi se pare de ordinul certitudinii este degradarea intensă și accelerată a unei regiuni deja degradate și destabilizate. Iranul e pe roșu, Turcia face niște mutări de te doare capul, Israel a inventat alegerile anticipate permanente cu un Netanyahu care abia așteaptă o criză externă să scape de proces, Trump e la butoane și nu doar la alea de de Twitter. Și vin și alegerile.

ActiveNews

ANALIZĂ: Mai există cale de întoarcere?

Motto: „Când ai doar un ciocan, vezi peste tot numai cuie”

Articol de Tom Luongo tradus pentru ActiveNews de către Bogdan Stanciu.

Când am scris că lovitura de stat împotriva președintelui Trump s-a transformat într-un război civil, nu glumeam  Procedura frauduloasă de destituire a creat mediul perfect pentru ca Democrații și Republicanii să obțină ceva categoric de la el, implicând când Camera [Reprezentanților, n.tr.], când Senatul.

Cu Senatul „teritoriu ocupat” de Neocon-i, a fost o serioasă escaladare a conflictului de la momentul când președinta [Camerei Reprezentanților, n.tr.] Nancy Pelosi a introdus pe ordinea de zi votul pentru destituire. (…)
Pelosi a forțat un vot de demitere, care s-a dovedit fracturat de-a lungul taberelor politice. Apoi, depășindu-și clar autoritatea, a refuzat să trimită procedura la Senat, în speranța că va putea mai întâi adăuga o acuzație mai gravă, cum ar fi obstrucționarea justiției sau trădare.

Acestea sunt circumstanțele în care ar trebui să privim evenimentele din Irak din ultima săptămână, în special uciderea comandantului Forțelor al-Quds, Qassem Solemaini.

Trump are doar 17 voturi în Senat pentru a se ține departe de condamnare [se referă la majoritatea Republicană; votul din Senat este decisiv pentru procedura de destituire care a început în camera Reprezentaților, n.tr.]. O ezitare a lui de a răspunde la un atac asupra militarilor noștri sau a teritoriului nostru – ambasada americană din Bagdad – ar fi fost suficientă pentru a-i întoarce pe mulți împotriva lui și a-l destitui, instalându-l pe Mike Pence [vicepreședintele SUA, n.tr.].

Suntem ținuți captivi de o minoritate de troțkiști înnebuniți de putere, fără capacitatea de a ierta sau a se smeri. Oameni care cred într-o societate ținută în ordine cu biciul și sabia.

Cu adevărat maoiști în gândire, ei consideră că unica putere politică e cea care emană din țeava armei. Acesta este motivul pentru care oportunitățile diplomatice în relația cu Iranul au lipsit cu desăvârșire.
Iranul urmează să fie distrus. Dacă nu astăzi, mâine. Dacă nu, atunci poimâine. Și tot așa la infinit.

Orice potențială diplomație a fost sabotată, de fiecare dată. Pacea nu se poate instala decât prin subjugare. După decizia dezastruoasă a lui Trump de a ieși din acordul nuclear cu Iranul, solicitările adresate acestei țări au fost nimic mai puțin decât schimbarea de regim, transmise chiar prin gura ultra-neocon-ului Mike Pompeo, secretarul de Stat.

Un bărbat ca Solemaini nu s-ar supune niciodată unor asemenea cerințe. Și cu toate acestea, a purta un război împotriva Imperiului este întotdeauna redus la un act de terorism, ca acoperire de PR pentru publicul larg. Vă place sau nu, Trump l-a executat exact pe omul cel mai responsabil pentru distrugerea sistematică a ISIS și eliminarea Al-Qaeda din Siria și Irak. De asemenea, pe cel care, de-a lungul anilor, a determinat criza relațiilor pe care americanii le au cu Orientul Mijlociu.

Acestea au fost crimele lui relevante.

Rezultatele acestor lupte au fost creșterea în putere a inamicilor Israelului din Liban, Siria și Irak, evoluție pe care Rusia și China au susținut-o, în propriul lor interes. Turcia a realizat în cele din urmă că era folosită.

Nu exista nicio cale de evitare a acestui deznodământ. A fost o consecință directă a câștigării bătăliei împotriva transformării Siriei într-un stat eșuat. Un obiectiv pe care orice persoană rațională ar trebui să-l susțină.

Asistăm la cea mai periculoasă escaladare din timpul administrației Trump. Nimic din ce a făcut președintele până în acest moment nu se compară cu uciderea lui Solemaini și confirmarea imediată, cu mândrie, a acesteia. Nimic din ce a făcut președintele nu este mai grosolan sau disproporționat față de crimele invocate drept cauză. Și nimic din ce ar fi putut face nu ar fi galvanizat mai puternic rezistența față de ocupația Statelor Unite în Irak și Siria.

Trump, spre marele său merit, i-a ținut pe neocon-i în frâu în momentele critice din ultimii doi ani. După doborârea avionului rus ELINT [1], Putin a negociat un armistițiu pentru retragerea forțelor iraniene din zona Înălțimilor Golan din Siria [2], ca un început de schimbare a dinamicii regiunii.

Benjamin Netanyahu a spus nu: toți iranienii să plece din Siria. Așa că războiul dintre Israel și forțele șiite susținute de Iran a continuat. Primul pas pe calea către pace ar fi putut fi făcut atunci, dacă Trump ar fi avut atitudinea necesară ca să forțeze acel rezultat.

Dar neoconii l-au pus sub suspiciune de trădare. Oamenii din aparatul său de securitate națională nu ar permite ca acest lucru să se întâmple. Dacă nu ar denunțat acordul cu Iranul și ar fi lăsat loc de negocieri, nu am fi fost unde suntem astăzi.

Așa însă, contemplăm neputincioși această decizie proastă, o escaladare după alta și o serie de confruntări din ce în ce mai periculoase. Lucrurile nu se vor termina cu Iranul mergând cumințel la culcare, oameni buni.
Nu sunt niște copii neascultători, dar nici nu sunt animale.

Uciderea lui Solemaini a fost prefigurată cu luni în urmă, când SUA au desemnat brigăzile al-Quds drept organizație teroristă, ceea ce conferă SUA acoperire legală unilaterală pentru executarea sumară a oricui afiliat cu respectiva grupare, mai ales dacă se află în afara țării lor.

Dar, în același timp, din ordinul lui Trump au fost asasinați, în același raid (observați diferența) membri ai Forțelor Populare de Mobilizare, considerați membri ai armatei irakiene, într-un atac care a avut loc pe teritoriu irakian.
Așadar, în termeni simpliști și, cred eu, corecți juridic, Trump a comis un act de război împotriva Irakului. În mod evident, Iranul are în vedere uciderea lui Solemaini, lăsând deoparte termenii juridici.

Este o decizie pe care Trump nu o poate lua înapoi. Nu mai poate cere Iranului să vină la masa negocierilor – nici acum, nici altădată. Este un act deschis de război. Dacă va conduce direct la confruntări în lupte este discutabil. Dar cu siguranță escaladarea va continua.

Israelul i-a tot zgândărit pe americani să atace și să distrugă instalațiile de cercetare și dezvoltare [pentru arme nucleare, n.tr.] iraniene. Singura modalitate de a realiza acest lucru era să-l determine pe Trump să denunțe acordul nuclear, forțând Iranul să treacă din nou la îmbogățirea uraniului, pentru ca apoi să o folosească drept casus belli.

Bine ați venit în 2020.

Din nenorocire, 2020 înseamnă mai multă moarte și mai mult din tot ce e rău. Nu există nicio rațiune pentru a invoca un „război just” aici. Deși nimeni rațional nu dorește să vadă că Iranul deține arma nucleară, rezultatul final al politicilor ar putea fi tocmai acesta. Nicio persoană rațională nu ar trebui să își dorească să existe arme nucleare – și totuși Netanyahu stă cu fundul pe sute de focoase.

Neocon-ii i-au transmis lui Trump să lovească Iranul acolo unde doare mai tare: „este singura lecție pe care o înțeleg aceste animale”; numai că ei spun asta despre toată lumea.
Este posibil ca Solemaini să fi fost responsabil pentru sute de americani morți, dar Iranul și SUA se află în stare de război de facto de patruzeci de ani. La un moment dat, trebuie admis și acest lucru.
Încercarea de a-i supune pe oameni cu biciul nu funcționează.

Americanii care susțin lichidarea lui Soleimani refuză să înțeleagă că suntem tot atât de vinovați pe cât este și Iranul pentru această violență. Nu suntem noi băieții buni – și ei nu sunt băieții răi. Toată lumea a greșit aici. Pentru fiecare iranian care strigă „Moarte Americii”, există americani care strigă „Bombardați Iranul”.

Trump a fost ales să pună capăt acestei beligeranțe, dar este incapabil să-și separe calitățile de slăbiciuni. Este un tip de mafiot care folosește violența fără discriminare; un om slab. Și-a solidificat astfel sprijinul în Senat suficient de mult pentru a depăși cu bine procedura de destituire – după care poate liniștit să se îndrepte spre al doilea mandat.

Dar despre cine este el cu adevărat stă, de acum, scris pe bombele pe care le-a aruncat asupra bazei aeriene Al Shairat [3], sau pe cele aruncate în Afganistan în aprilie 2017 doar pentru a le demonstra lui Putin și Xi că nu e un tip capricios.

Însă este capricios. Și laș. Și niciunul din ceilalți doi lideri nu a fost impresionat. Trump nu a câștigat nicio negociere marcantă în cei trei ani de mandat. Uciderea lui Solemaini a fost exact rezultatul faptului că e lipsit de orice înclinație spre diplomație.

China a câștigat războiul comercial. Rusia își dă în folosire conductele. Siria va fi restituită sirienilor, iar Irakul va respinge prezența Statelor Unite. Venezuela nu va cădea, iar Coreea de Nord are arma nucleară. Nimic nu s-a schimbat – și totuși totul s-a schimbat.

Un om puternic își recunoaște greșelile și face concesii celor pe care i-a vătămat, nu se justifică prin nedreptățile pe care lui însuși i le face mașinăria politică de acasă, concentrată asupra lui.
A ajuns un președinte eșuat, cu nimic diferit față de Obama, pe care îl disprețuiește.
Mai jalnic decât Trump, în momentul de față, nu e decât gașca de șacali care îl concurează.

Un viitor lamentabil.

[1]. Pe 18 septembrie 2018 un avion militar de patrulare al forțelor aeriene ruse a fost doborât deasupra regiunii Latakia din N-V Siriei, din greșeală, de către o baterie siriană de la sol care riposta la un atac aerian israelian în zona Golan.
[2]. Înălțimile Golan sunt o zonă cu suprafață de 1800 km2 aflată la granița între Siria, Iordania, Liban și Israel. Ocupat în urma războiului arabo-israelian din 1967, Golan a rămas de facto sub administrație israeliană (exercitată efectiv din 1981) fără ca anexarea să fie recunoscută vreodată de vreo țară. Statele Unite, la 25 martie 2019, a fost prima și deocamdată țară care a recunoscut că Golan este parte din Israel.
[3]. Pe 7 aprilie 2017, marina militară americană a lansat 59 de rachete de croazieră Tomahawk din Marea Mediterană asupra bazei aeriene Shayrat din deșertul sirian, ca ripostă la un pretins atac cu gaze comis de armata siriană asupra localității Khan Shaykhun din provincia Idlib, controlată de grupuri islamiste opuse guvernului de la Damasc.

update 1:

  • Secretarul de stat Mike Pompey a declarat că generalul Soleimani a fost ucis pentru că ar fi pregătit un atac iminent de amploare „care ar fi pus în pericol zeci, dacă nu sute, de vieți americane”, invocând „evaluări” ale serviciilor secrete americane.
  • Președintele Trump a postat de Twitter următorul mesaj: ”Iranul nu a câștigat niciodată un război, dar nu a pierdut niciodată o negociere!”

Dorotheea Ionescu:

Bine de amintit ar mai fi niște lucruri:

Asasinatul lui Soleimani ar fi trebuit să aibă loc după Op. Protective Edge – a doua jumătate a anului 2014/început de 2015, când urma să fie executat de israelieni, dar americanii au anunțat Iranul și asasinatul nu s-a mai săvârșit.

Anul trecut, în administrația Trump, SUA au dat undă verde Israelului pentru asasinat, dar până la urmă l-au făcut americanii. Vezi declarația lui Ted Cruz, de pildă, dar și a altor nume sonore din politica americană, care zic că în sfârșit s-a făcut dreptate pentru Israel.

Soleimani a declarat de mai multe ori, în ultimii ani, că Acordul Nuclear nu anulează poziția militantă a Iranului în ce privește susținerea poporului palestinian, statutul Ierusalimului (Quds din multcitatul Quds Force înseamnă în arabă Ierusalim/Orașul Sfânt – la fel de sfânt și petru shia și pentru sunni).

Invazia Americană în Irak, fundamentantă pe o intoxicare de tipul fake news, a produs mai mult de trei sute de mii de morți (alte surse dau un milion) în rândul civililor.

Ani în șir premierul israelian denunță atacul nuclear iminent din partea Iranului dar acesta nu a avut loc și probabil nici nu va avea – în Israel trăiesc aproape două milioane de palestinieni, din care 70% sunt musulmani. În Accra, de pildă, 95 la sută din populație e palestiniană, în Haifa 70%, în Ierusalim sunt peste 350000 șamd. Habitatul demografic e eterogen, o deflagrație nucleară ar stârpi jumătate din poporul palestinian aflat între granițele Israelului.

După ieșirea din Acordul Nuclear, anul trecut, la ordinul lui Trump, președintele Rohani al Iranului a declarat că Iranul va continua să respecte Acordul și că SUA nu fac decât să provoace un nou război.

L.E: Prețul barilului de petrol a sărit deja cu patru procente pe bursă, O cincime din petrolul lumii trece prin Strâmtoarea Ormuz, din sudul Iranului.

Articolul inițial: 

Generalul iranian Qassem Soleimani, șeful forțelor de elită Quds (Gărzile Revoluționare – n.n.), și comandantul miliției irakiene Abu Mahdi al-Muhandis, au fost uciși vineri dimineaţă într-un atac aerian lansat asupra convoiului lor pe aeroportul din Bagdad. Iranul amenință SUA că se va răzbuna, în timp ce președintele american Donald Trump a salutat asasinarea generalului, publicând pe twitter drapelul american, iar secretarul de stat a publicat imagini cu irakieni dansând pe străzi”, informează Hotnews.

Președintele Iranului, Rouhani, a reacționat față de asasinarea generalului Soleimani invocând o și mai hotărâtă rezistență față de „expansionismul american” și răzbunare:

“Martiriul lui Soleimani va face ca Iranul să fie și mai hotărât să reziste expansionismului Americii și să apere valorile noastre islamice. Fără niciun dubiu, Iranul și alte state din regiune care caută libertatea se vor răzbuna”.

Ministrul de externe iranian, Javad Zarif, a denunțat ceea ce el a numit un „act de terorism internațional”. Liderul suprem, Ayatollahul Khamenei, a promis, la rându-i, o „răzbunare dură”.

Asasinarea generalului Soleimani a fost ultimul act dintr-o suită de atacuri și acte de retorsiune care a debutat prin raidurile executate de Armata SUA în Irak, în uma cărora au fost uciși 25 de combatanți ai milițiilor iraniene, drept represalii pentru uciderea unui contractor american, și au continuat cu asedierea sediului Ambasadei SUA din Bagdad de către demonstranți furioși, în ceea ce unii comentatori au apreciat că este Benghazi-ul lui Trump sau chiar mai rău decât atât.

Unele surse consideră că localizarea unei astfel de persoane importante din aparatul militar iranian ca generalul Soleimani nu era necunoscută pentru americani, așadar lovitura nu se explică printr-o întâmplătoare descoperire a „țintei”, ca în cazul lui Al Baghdadi, „califul” Statului Islamic. Soleimani ar fi zburat la Bagdad cu o cursă aeriană obișnuită din Libia, și ar fi fost întâmpinat la aeroport de un ofițer al forțelor de securitate irakiene, ucis la rândul său, ofițer subordonat direct premierului Irakului. De altfel, acesta din urmă a condamnat deja atacul, caracterizându-l drept o „agresiune” asupra Irakului care va duce la un „război devastator”. Abdul Mahdi, premierul irakian, a declarat:

„Asasinarea unui comandant militar irakian este o agresiune asupra Irakului ca stat, guvern și popor. Înfăptuirea unor operațiuni de lichidare fizică împotriva unor persoane importante irakiene sau unor persoane dintr-o țară soră cu Irak pe pământul nostru este un act de flagrantă încălcare a suveranității Irakului și escaladare periculoasă care declanșează un război distrugător în Irak, regiune și lume”.

Alte reacții internaționale față de evenimentele din Irak și Iran pot fi urmărite aici.

Este greu de crezut că Pentagonul și oamenii președintelui Trump, din al cărui ordin direct s-a efectuat atacul, nu știau sau nu au avut în vedere reacția Iranului.

Gărzile Revoluționare sunt o unitate specială a Armatei Iranului, care are rolul strategic de a apăra actualul sistem politic. Cuprinde forțe aeriene, navale și terestre. A fost declarată organizație teroristă de către președintele Trump în aprilie 2019, printr-o decizie controversată la timpul ei și neurmată de țările europene, care a escaladat tensiunea dintre Iran și SUA.

Daniel Larison de la The American Conservative comentează astfel asasinatul:

Soleimani este unul din comandanți seniori militari ai Iranului, precum și una dintre cele mai populare figuri din țară. Uciderea lui nu înseamnă doar o escaladare de amploare care garantează represalii și destabilizare a regiunii, ci duce și la consolidarea durilor din Iran. Trump a pretins că nu vrea război cu Iran, dar acțiunile sale dovedesc altceva. Nimeni care nu vrea să pornească un război cu Iran nu se apucă să asasineze un ofițer de top al acestei țări. Trump a semnalizat că e dispus să arunce SUA într-un nou război care va fi dezastruos pentru țara noastră, pentru Iran și pentru întreaga regiune. Soldații, diplomații, cetățenii americani din regiune sunt acum într-un mult mai mare pericol decât erau înainte de atac, iar președintele este responsabil de acest lucru.

Este greu de explicat cât de irațională și distructivă este această acțiune. SUA și Iran s-au aflat periculos de aproape de un război în ultimele luni, iar administrația Trump nu a făcut niciun efort să reducă din tensiuni. Tot ceea ce trebuie ca cele două părți să fie împinse într-un conflict deschis este întreprinderea unui atac nesăbuit pe care cealaltă parte nu-l poate ignora. Acum SUA tocmai a lansat un astfel de atac și a provocat Iranul să-i răspundă. Răspunsul poate că nu va veni imediat, dar trebuie să asumăm că va veni. Uciderea lui Soleimani înseamnă că Gărzile Revoluționare vor avea în vedere toate forțele SUA din regiune. Obsesia cu Iranul a dus SUA într-un nou război fără sens care putea fi cu ușurință evitat, iar Trump și partizanii războiului cu Iran vor fi responsabili de rezultate”.

Într-adevăr, Iranul va răspunde, și o va face într-un mod corespunzător loviturii pe care a încasat-o. Asta va însemna eliminarea unei figuri importante din forțele armate americane, de nivelul lui Solimani, sau ceva de amploare, cum a fost, de pildă, lovitura data Arabiei Saudite anul trecut, prin intermediul rebelilor houti din Yemen, care a dus la stoparea a jumătate din producția de petrol a statului arab aliat al SUA.

Un eventual război sau o situație critică cu Iranul vor avea repercusiuni și pentru viața politică internă a SUA. În 2020 vor fi alegeri, iar unii observatori, ca Pat Buchanan, consideră că cea mai mare provocare la adresa lui Trump nu va fi procedura de impeachment declanșată de democrați în Congres, ci modul în care acesta va gestiona relația cu Iranul.

*

Grecia, Cipru și Israel au semnat joi, la Atena, un acord cu privire la gazoductul EastMed, un proiect ”important” potrivit acestor trei țări pentru Mediterana de Est, unde exploatarea hidrocarburilor continuă să alimenteze tensiuni cu Turcia, relatează AFP citat de Hotnews. Proiectul a înfuriat Turcia, care revendică drepturi nerecunoscute în Zona Economică Exclusivă a Ciprului, insulă ocupată parțial de forțele sale militare. De asemenea, proiectul va intra în competiție cu interesele Rusiei, care a construit TurkStream, un gazoduct care leagă cele două țări prin Marea Neagră.

Proiectul gazoductului EastMed ar trebui să aducă gaze în Europa prin Italia și este susținut atât de UE, cât și de SUA. Atât reprezentanții greci, cât și cei israelieni, au declarat că gazoductul nu este îndreptat nici împotriva Turciei, nici a Rusiei. Președintele Turciei, Erdogan, a promis că va zădărnici încercarea de a „închide Turcia în granițele sale teritoriale”. De asemenea, vice-președintele Fuat Oktay a declarat că „Turcia nu va permite nicio activitate care este împotriva intereselor sale din regiune”, adăugând că Turcia este o națiune care nu-și va pleca capul în fața amenințărilor sau sancțiunilor”.

Recent, Turcia a stabilit o graniță maritimă în apele mediteraneene cu Libia revendicate de Grecia și Cipru, o decizie care intră în flagrantă contradicție cu proiectul EastMed. Turcia va trimite trupe militare în Libia, în urma unui acord semnat cu autoritățile acestei țări și votat de parlamentul din Ankara recent.

Adăugăm editorialul Leliei Munteanu din Gândul.info care pune foarte bine în context provocările din Marea Mediterană:

Parlamentul de la Ankara, întrunit în sesiune de urgenţă, a autorizat ieri Executivul turc să trimită trupe în Libia, în sprijinul Guvernului de Uniune Naţională al lui Fayez al-Serraj, sprijinit de ONU, şi împotriva celei de-a doua administraţii, cu sediul la Benghazi, condusă de generalul Haftar.

Motivând că al-Serraj a cerut ajutor, în urma acordului martitim şi militar semnat cu câteva luni în urmă, partidul preşedintelui Erdoğan şi aliaţii săi au argumentat în dezbaterile parlamentare că demersul e menit să apere interesele Turciei în Libia şi în Meditarana de Est.

La nici o oră după decizia Legislativului, Erdoğan şi Trump au avut convorbire telefonică, în care liderul de la Casa Albă l-ar fi prevenit pe omologul său de la Ak Saray (Palatul Alb) că orice amestec în Libia va complica situaţia. (Turcia şi cu atât mai puţin Libia nu figurează însă între priorităţile lui Donald J. Trump, ceea ce încurajează Ankara să îşi desfăşoare agenda regională).

Tot ieri, la Atena, Grecia, Cipru şi Israel au semnat acordul cu privire la gazoductul EastMed, care va transporta, din 2025, uriaşele resursele de gaz din regiune, afectând astfel interesele Turciei care, pe de-o parte, a ratat o înţelegere cu Israelul şi pe de alta a încercat, fără succes, să stopeze exploatarea resurselor de către Cipru, considerând că aparţin de drept Republicii Turce a Ciprului de Nord.

Nu întâmplător decizia Legislativului de la Ankara şi Acordul de la Atena s-au desfăşurat simultan. Turcia e decisă, la nevoie, sub pretextul că trimite trupe în ajutorul Guvernului de la Tripoli, să blocheze accesul în Mediterana de Est.

Asaltul generalului Haftar, comandantul Armatei Naţionale Libiene, asupra capitalei Tripoli, declanşat cu luni de zile în urmă, se apropie de deznodământ. Dar această ultimă campanie pe care o poartă acum e susţinută de Rusia, evident deranjată de înţelegerile dintre Ankara şi Tripoli, care schimbă balanţa de putere în Mediterana în favoarea Turciei. Sprijinind opoziţia din Benghazi, Putin îşi deschide drum în regiune, implicându-se – cu costuri mult mai mici decât în Siria – în criza libiană.

Generalul Haftar e susţinut de Emirate (cu arme), Egipt, Arabia Saudită (cu arme, prin interpuşi) şi Israel. Fireşte, implicit şi de Franţa, care în 2011 a fost vârful de lance al răsturnării de la putere a lui Gaddafi.

Bazele militare ale Rusiei din Tartus şi Latakia sunt un instrument esenţial al luptei pentru influenţă în Mediterana de Est. Instalarea unor baze militare în Libia (parte şi din strategia Turciei) ar aduce Rusia la graniţa NATO, în proximitatea Italiei şi a Greciei.

Demersurile lui Erdoğan în Libia, menite finalmente să-şi asigure independenţa energetică, nu convin lui Putin, al cărui interes e să ţină aproape Turcia ca un client important al hidrocarburilor sale.

În condiţiile în care Statele Unite nu au o poziţionare articulată, fermă, consecventă în privinţa Turciei, abandonată în disputele dintre Departamentul de Stat şi Pentagon, Rusia profită pentru a încerca să preia discret iniţiativa în acest război al hidrocarburilor care va zgâlţâi puternic scena internaţională în lunile care vin.

Aici poate fi citită o analiză AFP despre riscurile unei intervenții militare a Turciei în Libia, din care cităm:

În afara riscurilor de permanentizare a conflictului invocate de opoziția din Turcia, mai multe țări se tem de o agravare a situației din Libia.

O intervenție ar putea accentua tensiunile Turciei cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egipt, în condițiile în care relațiile sunt deja degradate.

Dar principalul risc rezidă într-un șoc cu Rusia: chiar dacă Moscova dezminte, trimisul special al ONU în Libia și Turcia afirmă că mercenari ruși luptă alături de forțele pro-Haftar.

Eventuale confruntări ar putea provoca o revenire a tensiunilor dintre Turcia și Rusia, care au reușit să depășească grava criză diplomatică din 2015 pentru a se apropia și coopera în Siria.

Erdogan poate totuși miza pe relațiile bune pe care le are cu Vladimir Putin, care va efectua o vizită în Turcia săptămâna viitoare.

“Turcii și rușii au arătat până acum că, în ciuda tensiunilor și a crizelor pe care relațiile dintre ei le pot cunoaște, știu cum să evite confruntarea directă“, a subliniat Jabbour.


Categorii

1. DIVERSE, Cipru, Grecia, Irak, Iran, Israel, Libia, Razboi Turcia Grecia Cipru Rusia, Rusia, Turcia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

16 Commentarii la “ACTUALIZĂRI importante: „Bine ați venit în 2020, anul care înseamnă mai multă moarte și mai mult din tot ce e rău”/ IRAN – SUA, ESCALADARE PERICULOASĂ. Șeful Gărzilor Revoluționare din Iran a fost asasinat de SUA, Rouhani promite răzbunare/ GRECIA, CIPRU și ISRAEL încheie un acord de exploatare a hidrocarburilor din Marea Mediterană. Reacția furioasă a Turciei și posibila tensionare a relațiilor dintre Ankara și Moscova

  1. Parintele Paisie:”de la 12 mile va incepe al 3 lea razboi mondial”.

  2. Stai linistiti, de fapt, razboiul se amana.
    Un astfel de asasinat nu se face asa, ghiolbaneste.
    Mai stiti ca pana ieri erau niste manifestatii puternice in Iran impotriva regimului? Gata, nu mai sunt.
    Donald Trump parea un tip vandut rusilor? Acum gata, nu mai pare.
    Petrolul s-a scumpit.
    Souleimani nu a murit singur. Era la o intalnire cu seful fortelor paramilitare siite din Irak. Nu am de unde sa stiu, dar cred ca si tipul asta incepea sa aiba o prea mare putere care incepea sa deranjeze autoritatile din Irak.
    Generalul va avea parte de statui. Oricum era batran si posibil sa fi facut parte dintr-o conspiratie, nu venise degeaba in Irak, avea nevoie si el de ceva sustinere? Mai bine erou decat tradator.
    Stiu, sunt cinic.
    Dar acolo e razboi, cei care se intalnesc nu se intalnesc ca sa planuiasca cum sa planteaze panselute in Piata Universitatii. Ei se intalnesc ca sa puna la cale cum sa omoare alti oameni ca sa isi atinga proprile interese
    Asa ca e bine. Toata lumea are pana la urma de castigat. Si noi, ceilalti, vom avea parte de ceva pace in plus. Pana cand…

  3. @Titus L

    Interesante supozitii, insa ca sa fie vrednice de crezare, ar trebui sa aiba totusi, si ceva mai concret in spate.

  4. @admin:
    Asa ceva nu veti avea niciodata. Martorii nu vor vorbi niciodata si probele directe nu se lasa la vedere. Trebuie sa ne multumim cu circumstantele:
    – regimul din Iran chiar avea o problema interna.
    – Abu Mahdi era seful unor militii siite intr-un stat pe care americanii il vor sunit, precum Arabia Saudita.
    – intalnirea celor doi si ceea ce ar fi putut pune la cale le putea oferi o putere prea mare fata de regimurile aflate acum la putere in Iran si Irak. Nu conteaza daca o faceau, conteaza ca acest lucru se putea intampla.
    Deci: disparitia lor este convenabila tuturor partilor implicate.

  5. @Titus

    Totusi:

    – Soleimani era popular in Iran si printre siiti. Cu toate problemele interne ale regimului, nu era un detestat sau o figura exclusiv de culise. Era, de asemenea, foarte influent in toata regiunea. Adept al razboiului asimetric, ceea ce garanta, totodata, ca Iranul nu va face gesturi riscante de confruntare frontala.

    – Cred ca pana si americanii isi dau seama ca in Irak nu poate fi vorba de o dominatie sunnita. Poate doar daca incurajeaza din nou „luptatori ai libertatii” precum Statul Islamic.

    – Nu era prima oara cand se intalneau. Soleimani era o prezenta constanta in Irak. Din cate stiu, uneori isi facea si selfiuri, pe cand inca avea contul de Twitter sau/si Instagram. Nu era nicidecum singura militie siita si singurul om cu care iranienii lucrau in Irak.

    Singura varianta in care as vedea ca eliminarea lui Soleimani sa fie favorabila si iranienilor ar fi fost cea in care acolo se pregateste o schimbare de strategie. Insa nu vad de ce ar schimba strategia, nu vad niciun semn ca ar dori sa comute pe o frecventa a „moderarii” sau „liberalizarii”, sau a pregatirii unei retrageri a Iranului din diversele fronturi din jur. Doar chestiunea protestelor nu cred ca poate fi un motiv de a sacrifica pe cineva ca seful Garzilor Revolutionare.

    Despre Soleimani si strategia Iranului, poate fi de interes acest portret anterior uciderii sale: https://ctc.usma.edu/qassem-soleimani-irans-unique-regional-strategy/

  6. PREDICA MITROPOLITULUI NEOFIT DE MORFOU la praznicul Sfintilor Ingeri: “Zilele si lunile care vin sunt FOARTE CRITICE pentru omenire, cele indepartate devin apropiate. Toti se pregatesc de RAZBOIUL GENERAL pe care l-au profetit oamenii lui Dumnezeu”. NU SUNTEM SINGURI, TREBUIE SA CHEMAM SI SA IMPREUNA-LUCRAM CU PUTEREA LUI DUMNEZEU!

  7. @admin:
    Se poate. Adevarul despre ce s-a intamplat acolo nu il va sti nimeni, niciodata pe deplin. Asta pentru ca nimeni nu stie niciodata intregul adevar si de vorbit nu va vorbi nimeni niciodata.

    Modelul il avem cu totii sub ochi. Ceusescu a fost dat jos pentru ca incurca pe toata lumea si a fost omorat pentru ca stia deja prea multe, dar mai ales era dispus sa vorbeasca. Generalul Stanculescu, participant activ la asasinarea Ceausestilor nu a vorbit si nu a spus partea lui de adevar nici pe patul de moarte in inchisoare. Nu o vor face nici Ion Iliescu, nici Voican Voiculescu nici nimeni altcineva, niciodata. Cel mult se vor margini la a descrie faptele, cum s-au petrecut, in masura in care erau pe acolo cand s-au intamplat, iar ceea ce spun nu poate conduce la vreo dovada palpabila care sa devoaleze ceea ce a fost de fapt.

    Asa se intampla lucrurile la nivelurile astea, nu ca in cartierele rau famate. Un demnitar de asemenea rang nu e omorat decat daca asta convine tuturor partilor implicate. Nu cred ca cineva incalca regula, altfel el sau familia sa ar fi intr-o mare primejdie si nu cred ca este cineva care sa nu fie constient de acest lucru. In opinia mea sansele cele mai mari sunt sa nu avem un razboi in zona, pentru ca partile au cazut de acord, poate vor fi niste ciocniri ca sa se detensioneze situatia.

    Un Irak sunnit a mai fost. Saddam Hussein a fost sunnit, dincolo de chestia aia cu partidul baas socialst pan-arab. Saddam Hussein a venit la putere cu sprijin american si principala sa misiune a fost sa ii tina in sah(!) pe iranieni, care erau mult prea exuberanti dupa ce il alungasera pe Sah si ii mostenisera arsenalul militar absolut impresionant. Si, ca sa vedeti cum se intalnesc interesele la un anumit nivel, a facut-o cu armament rusesc.

    Problema adevarata ar putea sa fie de fapt Turcia. Prea joaca de una singura si se foloseste duplicitar de toate aliantele pe care le are si se baga in seama prin locuri pe unde nu a fost invitata. Erdogan face astazi aceeasi greseala pe care au facut-o multi inaintea sa, inclusv cel pe are l-am amintit mai inainte, Ceausescu: se crede mai important decat este de fapt. Presupun ca apropiata intalnire cu Putin nu este intamplatoare, Putin l-a salvat odata, dar acum ii va transmite un mesaj, sa zicem, de pace. Depinde daca Erdogan il va intelege sau prea marea incredere in sine il va opri sa o faca.

  8. https://m.activenews.ro/externe/ANALIZA-Mai-exista-cale-de-intoarcere-159502
    Ce l-a determinat pe Trump să ia controversata decizie de a-l ucide pe generalul iranian ? O opinie echilibrată în linkul de mai sus.

  9. s-a declansat Jihadul, gata. nu e nicio amanare de razboi. razboiul a inceput prin scenariul cu turnurile gemene. atunci s-a calcat constitutia prima data si de atunci continuu si cu alte chestiuni ideologice. Probabil atunci s-a dat semnal ca s-a nascut mesia, sa inceapa haosul.
    cele scrise in Protocoale inteleptilor sunt clare, trebuie sa fie 3 razboaie, ultimul si cel mai mare e asta. Marile distrugeri si genocidul mondial(agenda 21) se mai amana pana cand se formeaza alianta asteptata de Israel, Magog urmasii mongolilor -Rusia, China, Coreea.
    Pana atunci trebuie sa se inflameze antisemitismul spre aducerea din exil a evreilor din intreaga lume. De asteptat si razboi civil in SUA pentru ca sa ii convinga pe evrei sa se mute in Israel.
    Alt semn asteptat e extinderea granitelor Israelului peste tarile din jur.
    Acest asasinat a fost facut printr-o diversiune, generalul iranian fusese invitat de americani sa negocieze in Irak. Nu sunt convind ca a fost hotararea lui Trump, e prea mic si e prea destept sa nu-si dea seama cine conduce Casa Alba. Probabil ca daca deschide gura e destituit de senat si e pe cont propriu in fata asasinilor.
    Nu uitati ca un presedinte nici macar sa manace ce vrea el nu are voie fara acordul securitatii iar SUA e plina de droguri la liber.

  10. Pingback: Consecințele eliminării generalului Soleimani: MULȚIMI URIAȘE ÎN ORAȘELE din Iran (Video, Foto). Către un război SUA - Iran? Analize
  11. @ Titus L.:

    Problema adevarata ar putea sa fie de fapt Turcia. Prea joaca de una singura si se foloseste duplicitar de toate aliantele pe care le are si se baga in seama prin locuri pe unde nu a fost invitata. Erdogan face astazi aceeasi greseala pe care au facut-o multi inaintea sa, inclusv cel pe are l-am amintit mai inainte, Ceausescu: se crede mai important decat este de fapt. Presupun ca apropiata intalnire cu Putin nu este intamplatoare, Putin l-a salvat odata, dar acum ii va transmite un mesaj, sa zicem, de pace. Depinde daca Erdogan il va intelege sau prea marea incredere in sine il va opri sa o faca.

    Si eu ma astept la ceva evenimente in sensul acesta, cred ca ai dreptate pe partea asta.

  12. @admin2
    “For now, the saber rattling is aggressive but the actions have been limited. This will not be the case for long. Some may ask why the establishment has not simply launched all out war now? Why start out small? Firstly, they need conservatives psychologically invested in the idea. This may require a false flag event or attack on American civilians. Secondly, they need to execute an extensive troop build-up, which could take a few months. Declarations of a “need for peace” are always used to stall for time while the elites position for war.”
    “Iran has ended restrictions on Uranium processing, and Trump just announced that this “will not be allowed”. They essentially just told us that war is inevitable. I guarantee that before the 2020 elections there will be bodies on both sides of this conflict if not all out war.”

    Tot articolul cu comentariile editorului pe:
    https://alt-market.com/index.php/articles/4056-the-war-pigs-are-finally-revealing-themselves-and-this-is-just-the-beginning

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare