Informatii noi la o controversa veche. DESPRE CONVERTIREA PASTORULUI RICHARD WUMBRANDT LA ORTODOXIE PRIN INTALNIREA CU VALERIU GAFENCU

23-11-2015 4 minute Sublinieri

wurmbrand

  • Ziarul Lumina/ Adrian Nicolae Petcu:

Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand

Pastorul Richard Wurmbrand a rămas cunoscut în trecutul recent al României ca unul dintre cei care s-au opus comunismului prin credinţa creştină. El se trăgea dintr-o familie de evrei stabilită la Bucureşti. Deşi fusese un militant bolşevic în perioada interbelică, şcolit politic la Moscova, el a cunoscut botezul creştin în confesiunea lutherană, ajungând să propovăduiască credinţa creştină în rândurile evreilor din România, mai întâi sub egida Misiunii anglicane pentru evrei, iar în vremea celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul Bisericii lutherane norvegiene.

Totodată, relaţiile sale cu înalţi reprezentanţi ai Bisericilor protestante din Occident aveau să-l situeze într-o poziţie specială în raporturile cu autorităţile antonesciene dornice să găsească un canal diplomatic în vederea încheierii unei păci separate. Apoi gestul său din octombrie 1945, de la Congresul clericilor „democraţi” de la Bucureşti, când a ţinut un discurs prin care îl combătea pe rabinul Alexandru Şafran, a rămas în mentalul colectiv românesc postbelic.

În februarie 1948, a fost arestat de autorităţile comuniste. Ilegaliştii de altădată şi politicienii de acum nu-l puteau uita pe cel care îi trădase în militantismul bolşevic şi care acum cocheta cu legaţiile occidentale. După anchete în beciurile Securităţii din Bucureşti, R. Wurmbrand a fost mutat în penitenciarul tebeciştilor de la Târgu Ocna. Aici l-a cunoscut pe Valeriu Gafencu. Supravieţuitori ai gulagului românesc relatează despre discuţiile dintre cei doi, mai ales de ordin teologic. Unii dintre aceştia, precum Mihai Lungeanu și Ioan Ianolide, vorbesc chiar şi de o convertire a lui Richard Wurmbrand la Ortodoxie.

La prima vedere ar părea neconvingător, ştiind că pastorul evreu şi-a continuat activitatea misionară de confesiune protestantă şi mai ales că în memoriile sale de detenţie nu aminteşte nimic în acest sens. Şi totuşi mărturiile foştilor deţinuţi politici şi documente de arhivă confirmă această ipoteză. Dar să vedem ce spun sursele.

În ancheta din 25 iunie 1959 în care era supus preotul Viorel Todea la Securitatea din Oradea, el spunea:

„În Penitenciarul Tg. Ocna, în timp ce eu mă aflam acolo, se purtau dese discuţii de ordin teologic la care am participat şi eu. Discuţiile purtate de deţinuţi [priveau] deosebirile dintre cultele neoprotestante pe de o parte şi cultele ortodox şi romano-catolic pe de altă parte. În aceste discuţii îmi dădeam şi eu cu părerea privind deosebirile dintre cultele de mai sus”.

Important este că Todea aminteşte despre discuţiile de ordin teologic ţinute evident cu pastorul lutheran Richard Wurmbrand chiar în ancheta de la Securitate. Însă pastorul nu aminteşte în memoriile sale de vreo discuţie purtată cu Todea la Tg. Ocna. În schimb, avem mărturia preotului Diodor Todea (fratele lui Viorel Todea) în ancheta din 14 septembrie 1959, de la Oradea, în care spunea despre fratele său că

„a stat mult timp de vorbă cu un evreu foarte cult, care a umblat prin mai multe ţări şi cu care a discutat despre doctrina creştinismului în mod perseverent; având fratele meu ferma convingere că l-a convertit pe acest evreu, făcând prin aceasta un titlu de mândrie. Mi-a spus că despre această convertire a vorbit şi Episcopului [Nicolae, n.n.] Colan de la Cluj, cu ocazia audienţei”.

Afirmaţia lui Diodor Todea este întărită de o scrisoare a lui Viorel Todea trimisă în octombrie 1987 către un român din Statele Unite cu prilejul cununiei unei nepoate a preotului Lazăr Cârja din Turda, un apropiat al său. În acest sens, părintele Todea spunea:

„Am rugat-o pe Evelina [nepoata preotului Cârja, n.n.] să transmită pastorului Richard Wurmbrand (am zis vechiului meu amic) că-i doresc multă sănătate şi că-l rog să nu uite că ţara noastră i-a fost tată şi mamă şi ar merita mai multă condescendenţă din partea dânsului… Nu ştiu precis ce cunoaşteţi din viaţa acestui om, dar noi doi ne-am aflat bine şi după ani de discuţii (nu numai cu mine) l-am determinat să recunoască faptul că Biserica Ortodoxă e religia cu cel mai mult adevăr după cuvântul Sfintei Scripturi şi mi-a cerut să-l botez întru legea ortodoxă, ceea ce am şi făcut prin aprilie 1953. El la acea oră era conducătorul sectei scandinave pentru încreştinarea evreilor din România”.

Mărturii de spiritualitate creştină în temniţa comunistă: convertirea lui Richard Wurmbrand (II)

Tot preotul Viorel Todea aminteşte în memoriile sale, apărute în 1992, că R. Wurmbrand purta discuţii cu „tinerii deţinuţi care se simţeau mai bine şi care cunoşteau multă teologie”. De asemenea, vorbeşte despre episodul legat de convertirea la Ortodoxie a lui Wurmbrand:

„Prin 1953, Păstorică (aşa-i ziceam noi, cei de pe lângă dânsul) mi-a cerut să-l botez întru Ortodoxie, naş [fiindu-i] dr. Mihai Lungeanu. Zis şi făcut. Acum era fratele Valeriu, după numele unuia dispărut din camera 4 cu o lună, două mai înainte, Valeriu Gafencu, căruia Păstorică i-a promis în faţa mea că se va boteza cât mai repede în Ortodoxie, naşul dăruindu-i un medalion de os sculptat de un alt credincios. Medalionul l-a purtat, tot timpul cât a mai stat la Tg. Ocna, la gât. Eliberat (nejudecat), a căutat un contact cu Biserica Ortodoxă Română, dar fără rezultate, necrezându-l”.

Mihai Lungeanu oferă şi el informaţii, tot în 1992, amintindu-şi despre discuţiile teologice dintre Gafencu şi Wurmbrand, adăugând că pastorul evreu „până la urmă s-a botezat ortodox, primind numele de Valeriu”.

Informaţia este reluată de Mihai Lungeanu în mărturia dată monahului Moise Iorgovan în februarie 2005:

„În urma celor petrecute sub ochii săi în camera 4, a fost atât de impresionat, încât a cerut să fie botezat în credinţa ortodoxă, alegându-şi numele de Valeriu. Dorinţa i-a fost îndeplinită de unul dintre preoţii noştri. El a rămas însă în continuare protestant, pentru că apoi nu a spus nimănui că a fost botezat ortodox. Era un om oscilant”.

Ioan Ianolide, un alt fost deţinut politic şi apropiat al lui Valeriu Gafencu, relatează şi el asupra acestui episod în memoriile sale scrise în anii ‘80, dar publicate abia în 2006:

„După ce Valeriu a plecat dintre noi, R.W. mi-a cerut să-l botez ortodox, cu numele de Valeriu. L-am amânat până în vară, ca să-i dau prilej să cugete bine. I-am explicat că nu trebuie să se grăbească, întrucât consecinţele spirituale şi bisericeşti sunt mari. El însă dorea cu ardoare viaţa în Hristos Cel adevărat. Dorea să se mântuiască, fiindcă văzuse aievea cum poate intra un om în Împărăţia veşnică. În urma stăruinţelor lui, i-am împlinit dorinţa. Din cauza prigoanei în care trăiam acolo, nu am făcut public acest act. O anume îngrijorare stăruia în sufletul meu şi căutam să-l ocrotesc pe W. Atâta vreme cât am fost împreună, el creştea în adevăr, iubire şi smerenie”.

Tot Ianolide arată în memoriile sale că după plecarea lui R. Wurmbrand în SUA (1965) a căutat să meargă acolo cu sprijinul lui. Printr-un român plecat în Statele Unite, Ianolide a reuşit să ia legătura cu Wurmbrand, după cum rememorează:

„Prima reacţie a fost pozitivă. R.W. mi-a scris chiar două ilustrate, dar apoi brusc a refuzat orice ajutor şi orice contact cu mine. Mi-a comunicat doar scurt că americanii nu mă vor acolo, deoarece sunt «fascist»”.

Cum poate era de aşteptat, fiul pastorului, Mihai Wurmbrand, a negat convertirea tatălui său la Ortodoxie, considerând că este o născocire a foştilor deţinuţi politici, pe care îi consideră „legionari”.

În stadiul actual al cercetărilor nu ştim dacă Wurmbrand a primit Botezul în Ortodoxie dintr-o convingere sau pentru că rămăsese impresionat de vieţuirea creştină a lui Gafencu. Aristide Lefa susţine că Wurmbrand „a fost impresionat de moartea lui Valeriu Gafencu, mai ales că a fost alături de el până în ultima clipă şi i se putea citi pe figură cât de mult regreta această dispariţie”.

Dacă Botezul în confesiunea creştin-ortodoxă a pastorului luteran Richard Wurmbrand a fost săvârşit de preotul Viorel Todea, evident în condiţiile de detenţie de la Tg. Ocna, naş fiind M. Lungeanu, atunci rolul lui Ianolide a constat în cel de catehizare, ca etapă premergătoare convertirii. Data probabil va fi fost în 1952, „la o lună, două” după moartea lui Gafencu (18 februarie 1952), cum susţine Todea, și nu în 1953, deoarece în februarie 1953 Ianolide era mutat la Jilava, iar în august acelaşi an eliberat Lungeanu din Tg. Ocna. De asemenea, Ianolide afirmă că Botezul a fost făcut în secret, probabil de aceea ştiind doar el, preotul care a săvârşit şi M. Lungeanu, în calitate de naş şi medic-deţinut care îl consulta zilnic pe Wurmbrand.

Pr. Viorel Todea, captura ziarullumina.ro

Pr. Viorel Todea, captura ziarullumina.ro


Categorii

Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Valeriu Gafencu

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Informatii noi la o controversa veche. DESPRE CONVERTIREA PASTORULUI RICHARD WUMBRANDT LA ORTODOXIE PRIN INTALNIREA CU VALERIU GAFENCU

  1. Foarte interesant! Stiam de botezul lui dar nu stiam ca s-a botezat cu numele Valeriu. Parintele Gheorghe Calciu stia si el de botez din auzite. Ii parea rau ca Wurbmbrandt a negat ulterior. Fara sa-l judece a spus ca, probabil, nu a rezistat presiunilor exterioare si/sau nu a fost o convertire adevarata. Dar, spunea Parintele, ca el crede ca ceva a ramas totusi in sufletul lui ca un regret sau ca o nazuinta nemplinita. A povestit odata ca a mers sa-l viziteze si pastorul i-a cantat “Cuvine-se cu adevarat” in limba ebraica, pe o melodie care parea venita din alta lume. Ce sa spui? Lupta este cumplita pentru fiecare suflet. Pacat ca nu a rezistat! Dumnezeu sa ne intareasca pe toti!
    Asta imi aminteste de Sfantul Ioan Maximovici si minunea pe care a facut-o cu o evreica ce se afla pe patul mortii la spital. Familia, avertizata de medici, astepta afara pe coridor ca femeia sa-si dea duhul. Sfantul Ioan a vindecat-o ridicand crucea deasupra paravanului de la patul ei si spunand: Hristos a inviat! Femeia si-a revenit pe loc iar mai tarziu a venit sa ceara sa fie botezata. Sfantul Ioan Maximovici a refuzat-o spunand ca nu poate sa o boteze, pentru ca vrea botezul doar pentru minunea care s-a facut cu ea (care a impresionat-o foarte mult) dar acest lucru nu este suficient – trebuie credinta!
    Numai Dumnezeu stie ce a fost exact in sufletul pastorului.

  2. Arătarea Maicii Domnului lui Valeriu Gafencu

    “Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol. Lumea mai are de suferit.”

    Eram deci treaz, lucid și senin, când deodată am văzut că am în mână fotografia Setei (fata pe care o iubise). Uimit de întâmplare, am ridicat privirea și la capul patului meu am văzut-o pe Maica Domnului, îmbracată în alb, în picioare, vie, reală. Era fără Prunc. Prezența ei mi se părea materială. Maica Domnului era aievea lângă mine. Eram fericit. Uitasem totul. Timpul părea nesfârșit. Atunci Ea mi-a spus:

    ”Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoiești. Biruința va fi a Fiului meu. El a sfințit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc și încă vor mai înspăimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu așteaptă pe oameni să se întoarcă la credință. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credință și am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!”
    https://preasfantafecioaramaria.wordpress.com/2015/12/25/minuni-de-craciun-in-inchisorile-comuniste-aratarea-maicii-domnului-lui-valeriu-gafencu/

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare