14 MAI – ZIUA DE CINSTIRE A MARTIRILOR ANTICOMUNIȘTI. Mesajul fulminant al lui Victor Alistar, membru CSM: “Atunci eram sub ocupație militară, iar ACUM SUB OCUPAȚIE IDEOLOGICĂ. Aducerea aminte fără luare aminte este FARISEISM!”/ PS MACARIE DRĂGOI aduce ofrandă mărturisitorilor din închisori și “doamnelor demnității creștine românești”. MARIN RĂDUCĂ (19 ani petrecuți în temnițele comuniste) intervievat de Episcopul Europei de Nord (VIDEO)/ Monahul TEODOR STĂNESCU s-a mutat la odihna veșnică (VIDEO despre FENOMENUL PITEȘTI)

Victor Alistar/ CSM:

Comunicat de presă, București 14 mai 2019

Lecțiile istoriei sunt Adevăr

Ziua de 14 mai 1948 a însemnat începutul luptei pentru Adevăr și pentru neamul românesc prigonit de comuniști. În numele jertfei lor, a statorniciei și a mărturisirii Adevărului, statul și sistemul de justiție trebuie să continue să adopte aceeași conduită impecabilă și să nu cedeze în fața presiunilor de orice fel. Nu avem dreptul să uităm sau să minimalizăm jertfa lor deoarece, aceasta, pentru noi a fost adusă.

Astăzi cinstim memoria martirilor români din temnițele comuniste. În temnițele de la Aiud, Gherla, Târgu Ogna, Pitești, Canal, Baia Sprie, Jilava  martirii au suferit bătăi, umilințe, torturi fizice și psihice, în numele poporului român și în numele tradițiilor noastre creștine. Tineri, bătrâni, elevi, studenți, intelectuali sau simpli țărani, bărbați sau femei, nici unul nu a scăpat de furia torționarilor și, în chinuri cumplite și de neimaginat, au mărturisit Adevărul și nu au cedat  presiunilor de nici un fel. Astfel, ei ne sunt modele pe care ar trebui să le urmăm permanent. Modele pentru familie, modele pentru neam și societate și, nu în ultimul rând, modele pentru dreptate și justiție.

Arestarea a mii de tineri în 14 mai 1948, alături de arestările în masă pornite la această dată împotriva celor care își apărau proprietatea, celor care își apărau libertatea de conștiință, celor care apărau tradiția democratică a societății românești și a tuturor celor care nu gândeau în ideologiile marxiste, impuse prin forță, violență şi suprimarea dialogului, a fost urmată de proceduri judiciare la care au participat magistrați. Anchetele și procesele au sfidat Constituția și legile (chiar şi pe cele de atunci) și au dat prioritate imboldurilor ideologice ale vremii. Explicația pe care au dat-o a fost aceea că așa erau vremurile, explicație care ar fi putut să fie invocată dacă se supuneau numai legii. Sub această explicație s-au ascuns: forțarea normelor, reinterpretarea realității, disimularea actului de dreptate, dar au fost și unii magistrați care şi-au asumat rol de propagandiști activi în mediul politic al vremii.

Pe lângă cinstirea memoriei martirilor noștri este momentul și să reflectăm la vremurile pe care le trăim, să ne îngrijim ca să nu mai ajungem niciodată acolo. Este momentul ca magistrații, în practica și conduita lor, să se asigure că rolul și misiunea care le-au fost încredințate de societate sunt pe deplin înțelese și asumate astfel încât:

Să demonstreze că justiția este un factor în sprijinul societății și nu un dominator al societății;
Să judece și să acționeze în litera și spiritul legii și nu să reinterpreteze voința legii raportat la propria voință;
Să respingă pe oricine din corpul magistraților care mistifică, denaturează, manipulează adevărul pentru scopuri personale de preamărire;
Să respingă vendetismul, vedetismul şi veleitarismul din sistemul de justiție;
Să înțeleagă că dreptatea înseamnă echitate și ea este prescrisă numai de lege, nu de protocoale secrete care desfid dreptul la apărare, nu de curente ideologice neomarxiste, nu de rapoarte de experți nelegitimați de nimeni și nu de jocuri hegemonice sau de culise din sistemul judiciar sau din afara lui;
Să asigure o practică unitară care să elimine echivocul din actul de aplicare a legii;
Să nu mai confunde independența cu impunitatea, democrația cu magistocrația sau ordinea constituțională cu ordinea ideologică partizană;
Să trateze independența ca o garanție dată justițiabililor și nu ca pe un beneficiu personal.
Societatea a dat justiției române, după revoluția de acum 30 de ani, toate instrumentele pentru ca cele de mai sus să fie asumate și apărate de magistrați, în interesul societății și spre garantarea rolului de echilibru. Însă rolul de echilibru nu poate să fie garantat decât de profesioniști care demonstrează echilibru.

Astăzi, cu toate garanțiile avute, nu mai este permis să auzim justificarea: acestea sunt vremurile, urmată de chemare la luptă de clasă sau de castă.

Atunci eram sub ocupație militară, iar acum sub ocupație ideologică, şi atunci şi acum vedeam şi vedem promovarea „magistratul de tip nou”.

Marea masă tăcută, onestă şi echilibrată a magistraților poate să nu permită derapajele unor falși lideri care se folosesc de sistemul judiciar pentru interesele şi ideologiile lor partizane şi poate să nu permită ocuparea ideologică a justiţiei sau deturnarea de la rolul şi menirea sa.

Jertfa martirilor neamului nostru, în care momentul 14 mai 1948 al începutului arestărilor în masă este unul de referință, trebuie să oblige justiția contemporană să spele păcatele justiției de atunci.

Aducerea aminte fără luare aminte este fariseism!

Victor Alistar, membru CSM

Reprezentant al societății civile

***

Marin Răducă

Are 97 de ani și 19 dintre ei i-a petrecut temnițele comuniste. Despre acești 19 ani, Marin Răducă a povestit Preasfințitului Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, în cadrul unui interviu.

Propunerea comemorării celor care au suferit în închisorile comuniste din România în data de 14 mai a fiecărui an a fost legiferată în anul 2017. În expunerea de motive a legii se menționează că „marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temnițele comuniste este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestați de regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, alți mulți români care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini”. (Citește aici mai multe detalii)

***

Episcopia Europei de Nord:

La Oslo, Episcopul Macarie le-a conferit Crucea Nordului la două foste deținute politic în timpul regimului comunist ateu din România

Românii din capitala Norvegiei, Oslo, au participat vineri seara, 10 mai 2019, la Taina Sfântului Maslu săvârșită  de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, în biserica parohială, cu prilejul apropierii Duminicii Mironosițelor. La slujbă au fost prezente două foste deținute politic în timpul regimului comunist ateu din România, Galina Răduleanu și Niculina Moica. La finalul slujbei, cele două invitate au primit din partea Preasfințitului Părinte Macarie, cea mai înaltă distincție a eparhiei, Crucea Nordului. În Duminica Mironosițelor, din 12 mai 2019, după Sfânta Liturghie oficiată de către preotul paroh Alexandru Ardelean, în biserica parohială din Oslo, aducând cuvenitul omagiu femeii creștine de pretutindeni, distinsele credincioase au dat o mărturie vie înaintea enoriașilor prezenți la slujbă, vorbindu-le despre ororile regimului comunist ateu și despre curajul și primejdia mărturisirii.

Cuvântul Preasfințitului Episcop Macarie:

„Mulțumim Preamilostivului Dumnezeu că ne-a învrednicit să avem în mijlocul nostru două doamne ale demnității mărturisitoare românești anticomuniste: doamna Galina Răduleanu, medic, fiica preotului Boris Răduleanu, arestată la 24 de ani, dimpreună cu tatăl său și cu fratele său, condamnată la șapte ani de închisoare, petrecuți la Uranus, Jilava,  Arad și Oradea și doamna Niculina Moica, arestată la numai 15 ani, care a petrecut cinci ani în închisorile de la Târgu Mureș, Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, la rândul ei avându-și tatăl ei arestat. Iată, așadar, două tinere care în întunecatul regim comunist au avut acest curajul de a scrie și spune ce gândesc, de a înfrunta cu vitejie ororile anchetelor, proceselor, penitenciarelor, păstrându-și ținuta morală și după ce au fost eliberate.

Cum spunea o altă mare mărturisitoare a închisorilor comuniste, Aspazia Oțel-Petrescu, aceste femei au fost răstignite cu un braț ridicat spre cer, pentru dragostea de Dumnezeu, iar cu celălalt spre neamul românesc, pentru dragostea de țară. Cuvintele sunt neputincioase să zugrăvească suferințele, dramele, dar și înălțările sufletești și călirea morală prin care au trecut mărturisitoarele noastre, și prețuim ca un mare dar faptul că avem șansa de a le avea printre noi, de le asculta mărturiile.

Cinstim, în aceste zile, într-o manifestare care a început încă de vineri, prin săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, continuând prin evenimentele dedicate și culminând cu Sfânta Liturghie din ziua Sfintelor Mironosițe, prin doamnele Galina și Niculina, toate femeile creștine din neamul nostru care au dus crucea mărturisirii, devenind, astfel, ca mironosițele, și vestitoare ale învierii. Avem un nor de mărturii, de-a lungul istoriei, privitor la curajul, demnitatea, sacrificiul atâtor femei, și mă refer nu doar la perioada comunistă. Să ne gândim la doamna Maria, soția Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, la Despina Milița, soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab, la femeile cuvioase care în pustnicie și mănăstiri au petrecut și, iată, la martirajul și mărturisirea din vremea bolșevismului anticreștin și ateu. Ne gândim și evocăm astăzi și femeile care au ținut țara în palmele lor muncite și în obrajii lor brăzdați de lacrimi atunci când soții lor erau pe front sau închiși, femeile care au avut o altfel de mărturisire, discretă, dar nu mai puțin importantă.

Îndemn credincioșii ca noi, în Biserică, să cinstim mai consecvent și nu doar în această minunată zi a sfintelor mironosițe femeile creștine ale neamului, ci să ne aducem aminte, să ne rugăm și să vorbim despre jertfa acestor femei permanent. Nu doar pentru că așa este drept, ci și pentru că avem nevoie imperioasă de astfel de mărturii, de astfel de repere, pentru că suntem obligați să le cinstim, să le înțelegem, să le prețuim și să le urmăm, după puteri. Pentru că mărturia acestor doamne ale demnității creștine românești a fost esențială pentru supraviețuirea noastră că neam și Biserică și de modul în care ne raportăm la ea va depinde și supraviețuirea noastră pe mai departe. Iată ce cruce poate duce o tânără! Iată ce cruce poate duce o adolescentă de doar 15 ani! Așadar, mulțumindu-le și cinstind toate mărturisitoarele și mucenițele de-a lungul vremii, începând cu sfintele mironosițe, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne facă vrednici de o astfel de moștenire.”

***

Unde sunt cei care nu mai sunt? (facebook):

Părintele Teodor Stănescu a trecut la cele veșnice.

Părintele Teodor a trecut prin iadul reeducării comuniste de la închisorile Piteşti şi Gherla, iar după eliberare şi-a iertat torţionarii şi a purtat un mare canon al pocăinţei recunoscîndu-şi public căderile la care a fost supus de către infernul bolşevic. A fost arestat în 1948, pentru apartenenţa la Frăţiile de Cruce şi a fost îndelung torturat pentru dragostea de Neam şi Ţară. Şi-a purtat cu multă demnitate rănile şi suferinţele din închisoare.

***

Napoca News:

Puţin după ora 8 dimineaţa a acestei zile de Luni, 13 Mai 2019, monahul Teodor Stănescu s-a mutat după această viaţă după o grea suferinţă.

Părintele Teodor a trecut prin iadul reeducării comuniste de la închisorile Piteşti şi Gherla, iar după eliberare şi-a iertat torţionarii şi a purtat un mare canon al pocăinţei recunoscîndu-şi public căderile la care a fost supus de către infernul bolşevic. A fost arestat în 1948, pentru apartenenţa la Frăţiile de Cruce şi a fost îndelung torturat pentru dragostea de Neam şi Ţară. Şi-a purtat cu multă demnitate rănile şi suferinţele din închisoare. Părinţii Constantin Voicescu şi Justin Pârvu l-au ajutat cu dragostea lor pentru a se întoarce cît mai repede şi mai desăvîrşit la Mîntuitorul Hristos.

În anul 2002 a ales să devină monah şi s-a implicat cu toată inima în ctitorirea unui memorial creştin ortodox la Rîpa Robilor de la Aiud.

Chiar şi după vîrsta de 80 de ani a continuat să scrie, să conferenţieze şi să dea interviuri pentru a trezi inimile tinerelor generaţii. Mărturiile sale oculare, ca şi ale tuturor celorlalţi din generaţia sa, sînt un martor nepreţuit al unei istorii puternic contra-făcute de actuala propagandă marxistă. A fost nelipsit de la slujbele Bisericii, asumîndu-şi desăvîrşit cinul monahal. S-a mutat la cele veşnice spovedit şi împărtăşit. Dumnezeu să primească jertfa şi rugăciunile sale!

Înmormîntarea sa va fi în dimineaţa zilei de Joi, 16 Mai.”

Sursa: Mănăstirea Petru Vodă

***

Fenomenul Pitesti:

Fragmente din interviul cu Pr. Teodor Stanescu, inregistrat pentru documentarul “Demascarea”, in regia lui Nicolae Margineanu, dupa un scenariu de Alin Muresan. Detalii pe www.fenomenulpitesti.ro