VALERIU GAFENCU, NOUL MUCENIC care si-a jertfit viata in inchisorile comuniste, daruind streptomicina salvatoare evreului RICHARD WURMBRANDT
Pilda vie a smereniei si jertfei nelimitate, semanatorul pacii fratesti si iubirii lui Hristos
24 ianuarie 1921 -18 februarie 1952
“Dacă nu putem să trăim frăţeşte în această mare suferinţă, cum vom putea fi buni când vom fi puternici şi liberi?”
***
Vezi si:
***
Streptomicina
“Treptat apele tulburi din sufletul lui W[urmbrandt]. se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar inca nu vazuse tot. Urma sa fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca inca o data dovada adevaratului crestinism.
In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis sa patrunda in sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau sa o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un intreg protocol cand o manevrau. R a decis sa dea aceasta streptomicina lui Valeriu.
– Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.
– Eu nu sunt atat de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele sa supravietuiesc. Deci te rog sa o primesti! a insistat R..
B. a auzit si a spus:
– Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun sa-i dam lui streptomicina.
Situatia era delicata, caci atat pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.
– O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.
Valeriu a ascultat linistit si spus:
– Iata un prilej in care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.
– Nu! S-a impotrivit R. Raman la prima mea hotarare. Dorim sa traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!
– Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.
A luat deci streptomicina si a daruit-o, la randul sau, lui W. Era atat de ferm in gestul lui, incat nici R si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata”.
***
“Datorită înfometării, adesea se iscau în celulă discuţii neplăcute la alegerea turtoiului, iar Valeriu, ştiind acest lucru, înfrânându-se şi smerindu-se, se aşeza cel din urmă, adică primea turtoiul cel mai mic.
În sinea lui era mulţumit că putea face acest gest de dragoste şi dăruire, dar dacă unii se bucurau de înfrânarea lui, alţii au socotit că se cuvine să aleagă şi el, când îi vine rândul, turtoiul cel mai mare. S-a supus rânduielii stabilite şi când trebuia să aleagă înaintea celorlalţi lua la întâmplare turtoiul care-i cădea în faţă, ca astfel să înlăture ispita lăcomiei şi să nu-şi păgubească fraţii de suferinţă. Gestul acesta mărunt a ajuns mai târziu să fie luat drept exemplu în toate părţile.
În viaţa de zi cu zi apăreau şi mici probleme interne ale celulei, ca de exemplu aerisirea, cum şi când şi cât să se facă; ori stabilirea orelor de folosire a tinetei; ori dreptul fiecăruia de a se plimba pe cei doi metri care rămâneau neacoperiţi de paturi. Interesele şi părerile erau contrarii şi adesea se ajungea la ceartă. Valeriu tăcea când se iveau astfel de discuţii.
– Dar tu ce zici? îl întrebau unii.
– Eu consider că este bine aşa cum veţi stabili voi. Dacă nu putem să trăim frăţeşte în această mare suferinţă, cum putem aştepta ca oamenii să împartă cu dreptate şi dragoste bogăţiile întregului pământ? Dacă aici nu putem fi buni, cum vom putea fi buni când vom fi puternici şi liberi? Cu puţină dragoste vom simţi bucuria de a face voia şi plăcerea fratelui nostru. Ne trebuie o largă şi adâncă înţelegere a oamenilor dacă vrem să trăim în pace şi bunăvoire.
Valeriu îşi întărea cuvintele cu exemple din Biblie şi din Sfinţii Părinţi, pe care le raporta adesea la experienţa actuală. În general prefera să tacă şi să se roage în sine însuşi, dar deopotrivă era gata să vorbească despre cele sfinte. De oriunde ar fi început o discuţie, el o termina la unirea cu Hristos.
Mulţi tineri au fost şocaţi de comportamentul lui Valeriu, căci ei nu cunoşteau creştinismul, dar au sfârşit prin a-l lua drept exemplu de viaţă creştină. Alţii, cu calităţi sufleteşti de o rară frumuseţe, credeau în Dumnezeu, fără însă să fi fost formaţi duhovniceşte – şi aceştia au gravitat de la început în jurul lui Valeriu. El îi iubea pe toţi şi li se dăruia cu bucurie”.
(din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos – Document pentru o lume noua, Editura Bonifaciu, 2012)
Cititi si:
***
“[…] Am sesizat ideea din epistola Sfântul Apostol Pavel către Corinteni (de la capitolul 8 ); mai târziu aveam s-o înţeleg: toţi Sfinţii Părinţi făcuseră din ea un dreptar al vieţii lor în comunităţile călugăreşti şi pustniceşti mai ales. (…)
Era în iulie 1946. Incepusem a doua sapă la vie. Vişan Nicolae şi Paul Vilescu erau doi dintre camarazii simpatizaţi de noi toţi pentru buna dispozitie pe care o creau totdeauna acolo unde se aflau.
Se mai tachinau, fără ca glumele lor să degenereze in cuvinte vulgare sau dure. Apartenenţa regionala le favoriza suficient material pentru dispute hazlii. Visan era oltean, Vilescu prahovean.
Intr-o zi, săgeţile lor s-au înveninat. Glumele au degenerat de la înţepături fine, fără adresă directa, la ironii şi zeflemisiri cu adresă la persoana si până la urmă cu insulte directe. Diavolul ce altă treabă are? Să strice liniştea şi prieteniile dintre oameni. Fiecare îl acuza pe celălalt de lipsă de bun simt, inconştienţă şi alte acuze jignitoare. Discuţia se purta totuşi pe un ton redus. Vântul adia şi ducea franturi de expresii la urechile celor ce lucrau mai aproape de ei. Ne era jenă de cele întâmplate şi ne uitam neputincioşi unul la altul, neştiind cum sa aplanăm tensiunea între cei doi.
Valeriu Gafencu era în urma lor, pe un rand alăturat şi auzise toată disputa dintre cei doi. Cand au ajuns la capătul parcelei, Valeriu şi-a lăsat sapa, a ieşit în faţa celor doi camarazi şi îngenunchind, cu emoţie în glas i-a implorat: «Vă rog să mă iertaţi că am auzit cuvintele, frumoase ca din psalmi, pe care vi le-ati spus unul altuia». Cu lacrimi pe obraji, i-a sărutat pe fiecare în parte şi s-a întors la lucru. Cei doi s-au prăbuşit unul în braţele celuilalt. Cu glasuri sugrumate şi-au cerut iertare de la noi toţi.
Acestea erau lucrările Duhului făcute prin Valeriu în comunitatea noastră, viată sfântă de iubire între mădularele trupului mistic al lui Hristos.
O, Dragoste sfântă, cum ştii Tu să sfărâmi lucrarea celui rău cu simplitatea manifestărilor Tale! […]”
(in: Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata, Editura Babel, 2012)
VEDETI SI MAI MULTE MARTURII SIMILARE LA:
- Valeriu Gafencu: O LUMINA!
- “OBSTEA” DUHOVNICEASCA DIN INCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNITEI
- “Lui I-au dat fiere şi tu îmi dai miere?!” – marturii despre starea inalta de sfintenie a Fericitului Valeriu Gafencu
- SFANTUL VALERIU GAFENCU si HARISMA VEDERII CU DUHUL, lucratoare pentru fratii sai, in inchisoare
Legaturi:
- VALERIU GAFENCU, SFANTUL INCHISORILOR. “E vremea pocaintei! Oamenii ne-au parasit”
- SFANTUL VALERIU – NEINTELES si prilej de poticnire pentru multi, si ieri, si azi
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!
- Mult-patimitorul Valeriu [Gafencu], cununa noilor mucenici. PICATURI SFINTE DIN POTIRUL LACRIMILOR SALE, PUSE IN VERSURI
- Ucenicii sfinti ai Sfantului Inchisorilor: Gheorghe Nitescu si Gheorghe Jimboiu
- PARINTELE GHERASIM ISCU – marturie cutremuratoare despre sfantul inchisorilor care A MURIT IN NOAPTEA DE CRACIUN impreuna cu tortionarul sau pocait
- Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu, in urma cu un sfert de veac
- Fericitul Valeriu in dialog cu prietenul sau, Ioan, despre pace, actualitatea crestinismului si criza lumii
***
- Fragmente din scrisorile din prima intemnitare a Fericitului Valeriu Gafencu: “CURAJ! ORICE BUCURIE ADEVARATA SE CASTIGA CU PRET DE JERTFA”
- Sfantul Valeriu Gafencu: FERICIREA CEA MAI MARE
- SFANTUL VALERIU GAFENCU catre surorile lui… SI CATRE NOI TOTI!
- Sfantul Valeriu despre gandurile desarte privind casatoria
- SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu
- SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- INDREPTAR DE SPOVEDANIE alcatuit de Valeriu Gafencu. CARE SUNT PACATELE SI URMARILE LOR?
***
- Ascultati Traiesc flămând (Dor) pe versurile lui Valeriu Gafencu cantat de maicile de la man. Diaconesti
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Acatistul Sf. Mucenic Valeriu Gafencu (audio) – descarcati
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
“Dacă nu putem să trăim frăţeşte în această mare suferinţă, cum vom putea fi buni când vom fi puternici şi liberi?”
Aceasta fraza mi se pare definitorie pentru trairea crestina. Multi se dau mari crestini, dar folosesc puterea si libertatea impotriva principiilor crestine. De asemeni multi sunt cei care se fac tari in fata celor slabi, dar sunt “carpe” in fata celor tari.
Astazi m-am oprit la aceste cuvinte scrise de Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu: “Respecta preotii, desi n-a gasit un duhovnic pe masura dimensiunilor sufletului sau.” Ma intrebam, oare mai poate cineva dintre noi sa spuna ca nu a ajuns la oarece masura duhovniceasca doar pentru ca nu a gasit un “duhovnic iscusit”?
Si tot azi am vazut la pagina de stiri ca din acest punct de vedere femeile au fost si mai dezavantajate decat barbatii – ele n-au avut duhovnic ani si ani de zile in perioada in care au fost intemnitate.
“”Cei ce m-au lovit m-au împins mai tare în braţele Domnului şi pentru aceasta le mulţumesc. Mă rog pentru prieteni, pentru creştini şi pentru mântuirea din ceasul al unsprezecelea al duşmanilor.”-Valeriu Gafencu-
Din sistemul de referinta “belgian” lucrurile se vad exact pe dos:
http://www.richard-wurmbrand.ro/scandaluri-rw/s-a-convertit-wurmbrand-la-ortodoxie-marturia-fiului-sau-mihai/
“O alta anecdotă falsă despre tatăl meu, apărută prin presa română, are ca subiect o presupusă dăruire de streptomicină, în închisoarea din Târgu Ocna, din partea legionarului Gafencu către tatăl meu, cadou care i-ar fi salvat viaţa. Adevarul îl cunosc înedeaproape şi este exact contrariu, cele scrise mai jos fiind probate graţie documentelor din fosta securitate comunistă..”
Ba chiar invers, R.W. si-a donat streptomicina salvand pe altii (fie ei chiar si legionari!): “..Streptomicina a ajuns la tatăl meu dar nu a folosit-o ci, aşa cum am aflat ulterior (nu dela tatăl meu ci mai întâi dela un legionar care ne-a vizitat după eliberare, al cărui nume dacă-mi amintesc corect era Samoilă) a dat-o altora. Nu lui Gafencu ci unui tânăr legionar”
“Un alt legionar, Ianolide, în scrieri care au apărut postmortem de origine nedocumentabilă, de asemeni publicate de un grup cu un program ultranaţionalist, după concursul Mari Români descrie pe larg presupuse discuţii teologice între Gafencu şi tatăl meu, discuţii care l-ar fi făcut pe Richard Wurmbrand să recunoască superioritatea doctrinei ortodoxe şi mai mult chiar să se dezică de originea sa evreiască. Din nou las cititorul să judece logic asupra posibilităţii ca un tânăr legionar, ajuns în puşcărie la o vârstă fragedă, fără să fi avut acces la vreo educaţie teologică, să menţină o discuţie pe teme doctrinare cu pastorul Richard Wurmbrand, cunoscător fluent al unui număr de 14 limbi străine, cu cunoştinţe teologice recunoscute ca fiind uimitoare de către mulţi autori care l-au descris in multe carti..”
Sarmanii legionari Gafencu, Ianolide si alti rataciti needucati, credeau ei ca se pot aduna laolalta cu “belgienii”.
“Belgienii” nu se dezmint nici morti, pacat de efortul suprem al jertfei lui Valeriu Gafencu, ajunsa acum “anecdota”!!
Inca ceva util de precizat: poza din materialul de deasupra (a doua) il reprezinta pe R.W.
Unii cred ca ar fi Valeriu Gafencu (au facut si o pastisa, de-arata ca o pictura numita “Valeriu pictura”), se gaseste la cautare de imagini cu Valeriu Gafencu.
Usor-usor, “belgieneste”, vom avea rescrierea intregii istorii: in locul jertfei mantuitoare a lui Hristos – “holocaustul”, in locul lui Valeriu – R.W.
Parintele Adrian vad ca spunea ca a fost singurul care si-a dat seama de ce hram poarta R.W.