“OMUL DURERII” (Recomandari duhovnicesti 15 iulie 2009)

16-07-2009 1 minut ~~Sublinieri~~

Crestinortodox.ro:

Sfantul Ignatie Brianceaninov, de Mitropolitul Antonie de Suroj
O lume in pericol, de Adrian Cocosila – un editorial duhovnicesc care pune foarte bine degetul pe niste rani ale legaturii stabilite la spovedanie intre duhovnic si penitent, rani despre care mai nimeni nu vorbeste niciodata, desi majoritatea se confrunta sau le-au incercat macar o data in viata:

“Sunt persoane care merg sa se spovedeasca si primesc canon de a nu se impartasi timp de doi ani. De multe ori, ceea ce retine omul din acest canon e doar vremea – doi ani. O persoana de acest gen nu va face nimic altceva decat sa astepte curgerea timpului. Insa, pierde din vedere ceea ce este cel mai important: vindecarea. Nu vede ca viata pe care o traieste este incompleta si insuficienta. (…) Alteori, persoanele care au primit canon considera ca l-au primit fara niciun motiv intemeiat si-l resping. Alearga la alti preoti, pentru ca se cred indreptatite, uitand ca prin respingerea implinirii canonului, au respins insasi mantuirea lor. Nu doresc sa paraseasca omul pacatului. Considera ca au investit prea mult in el, ca sa-l distruga la cerinta unui preot pe care nici macar nu-l cunoaste. Sunt si preoti care pierd din vedere ca au primit puterea iertarii pacatelor spre desfiintarea pacatului. Si acorda canoane cu mult prea multa usurinta. Astfel, nu se mai face pricina de imputinare a pacatului, ci de inmultire a lor. Nu naste fii. Nimeni nu i se daruieste ca unui parinte. E doar judecator. Iar a da sentinte e semnul unei pedepse si nu al unei tamaduiri. Omul doreste ca cel caruia i se marturiseste sa-l cunoasca nu doar in ceea ce este, ci si in ceea ce trebuie sa ajunga. Duhovnicul trebuie sa fie focul care ii dezmorteste pe cei inghetati din cauza pacatului, si nu focul care le arde orice dorinta de indreptare. Alti preoti iarta prea usor pacatele celor nevrednici de iertare si ii fac pe acestia sa pacatuiasca in continuare cu gandul ca vor primi cu usurinta iertarea.Prin marturisirea frecventa omul nu trebuie sa se toceasca, ci sa se imbogateasca. Asadar, sunt cazuri cand preotul trebuie sa taie prin cuvantul lui, prin dragostea sa tot ce sufoca viul din om. Ajuns aici preotul trebuie sa stie ca nu are alte treburi de rezolvat, ca nu trebuie sa se grabeasca. Ceea ce am dorit sa se retina prin aceste randuri, este faptul ca nu exista viata adevarata in fals”.

Inchisoarea Pitesti, de Dumitru Bordeianu

Ciprian Voicila:

Lupta şi jertfa lui Dan Lucinescu

Dan Lucinescu despre experimentul Piteşti (1)

Dan Lucinescu despre experimentul Piteşti (2)

Părintele Dimitrie Bejan – FOAMEA STRIGÃ LA DRUMUL MARE
Parintele Arsenie Boca – Stapanul

“Am vazut: Stapanul sta rezemat intr-o usa de gara, cu ochii pierduti in zare, dar parea ca vede toate trenurile, toti oamenii din ele si toata lumea. Tremura de frig- asa mi se parea; insa am inteles ca o durere fara seaman pentru ceea ce vede, aceea Il facea sa-I tremure gura. Cu adevarat “Omul durerii”. Peste tot avea infatisare de cersetor cu imbracamintea, insa n-am prea luat seama la imbracaminte, ca peste masura m-a izbit durerea Lui, cum n-am mai intalnit niciodata nicairi, dar si o frumusete pe care n-am mai intalnit-o am vazut-o pe chipul Lui. O frumusete pe care n-o mai pot uita. N-a privit la mine, dar m-a vazut si m-am aprins de o dragoste de a suferi cu El. (…)”