PROGRESISMUL DE TINICHEA și SALVAREA COPIILOR DE PROPRIII PĂRINȚI. Vasile Bănescu reacționează față de ororile leniniste debitate de Cosmin Prelipceanu (Digi24), considerând “cazul edificator pentru etatismul autocrat, care încurajează delațiunea și dinamitarea libertății de a alege, întrupat în manifestări totalitare de tip Barnevernet”
Radio TRINITAS:
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, a reacționat public după ce jurnalistul Cosmin Prelipceanu a declarat într-o emisiune în direct, că școala ar trebui scape pe copii de părinții lor.
Progresismul de tinichea și salvarea copiiilor de propriii lor părinți
Recent, într-o emisiune tv și la o oră de maximă audiență, a fost lansat un îndemn belicos și larg mobilizator: „Să-i scăpăm pe copii de părinții lor! Asta ar trebui să facă școala! Asta trebuie să facem!”
Mesajul induce ideea că nu părinții sunt cele mai importante ființe în viața copiiilor, ci altcineva, vag intuit ca fiind statul. Statul leviatan, autocratic, desigur, un imens și diform corp social lipsit de suflet, dominant & dominator, orientat nu în favoarea binelui individual al cetățeanului, ci în vederea înghițirii acestuia cu libertățile lui cu tot.
Dar nu despre ilustrul Thomas Hobbes este vorba acum, ci despre cei care se pun aprioric în slujba idolului Progresului necesarmente socialist & naturalmente anticreștin, și devin misionarii lui înfocați. Sfidând rațiunea, dar și credința, inclusiv cea în valorile cele mai înalte ale umanității, pe care le discreditează zelos și programatic.
Una dintre aceste valori fundamentale este familia, familia naturală fondată pe Taina Căsătoriei, familia atât de asaltată azi progresist ideologic. Familia compusă din tată, mamă și copii.
Acum câțiva ani, ideologi camuflați din Ministerul Educației propuneau într-un document oficial făcut public (Strategia Națională de Educație Parentală 2018-2025), nici mai mult, nici mai puțin decât (re)educarea părinților vinovați de „conservatorism” tradus prin reținerea acestora față de educarea sexuală forțată a propriilor copii, prin reticența la aberațiile transgenderismului și prin atașamentul lor de valorile consacrate ale familiei. Aceasta era descrisă în acel detestabil document, retras ulterior de pe site-ul instituției, ca „o constelație de idei” interșanjabile și cameleonic adaptabile la orice modă și moft ideologic (Familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini și terminologii» creată și recreată permanent de practicile socio-culturale).
Acum mult timp, dar nu atât de mult încât să fie și uitat, vestitul criminal în serie, Lenin, declara programatic că „pentru a distruge familia de pe pământ („treimea” pământească) trebuie distrusă mai întâi Treimea cerească din mintea oamenilor“, adică trebuie eradicat din temelii reperul absolut al ordinii morale: Dumnezeu revelat în Treime ca formă paradigmatică de iubire, de alteritate, de firească ierarhie și autoritate, modelul transcendent al familiei omenești.
Iar acum câteva zile, un „om nou”-nouț care a ajuns să confunde progresismul alienant/ regresismul moral cu progresul real, declara război normalității, proclamând imperativul categoric al salvării copiiilor de propriii lor părinți. Părinți care, din punctul de vedere al statului leviatan, nu mai sunt suficient de buni pentru copiii lor, întrucât își permit să ridice conjunctural întrebări dictate de o dubioasă și sufocantă realitate, pentru că nu sunt suficient de obedienți față de absența desăvârșită a oricărui tip de autoritate morală și profesională convingătoare în plină criză bulversantă pentru toți.
Cazul este edificator pentru etatismul autocrat, pseudo-democratic și anticreștin care încurajează delațiunea și dinamitarea libertății de a alege, etatism întrupat azi în manifestări totalitare ale unor așa-zise instituții de protecție a copiilor de tip Barnevernet.
Din fericire, în ciuda eforturilor unor progresiști alfabetizați doar digital, nu și cultural, această diformitate etatistă nu a prins încă viață în România și nici nu trebuie să ajungem vreodată martorii unei asemenea sinistre emergențe a răului cu chip de bine în spațiul nostru public.
Vasile Bănescu
Vedeti si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Este corect, dl. Bănescu înțelege foarte bine problema, o lămurește.
Ceea ce nu înțeleg este lipsa de interes pe care dl. Bănescu o arată față de problema clerului obișnuit, a faptelor grave și a abaterilor de tot felul-nu doresc să ofer detalii pentru a nu produce tulburare! Și am convingerea că dl. Bănescu cunoaște aceste lucruri.
Mă interesează foarte mult acest subiect, mai bine de zece ani m-am gândit la posibilitatea de a mă alătura clerului, am renunțat definitiv la această idee după ce am întâlnit un număr mai mare de clerici.
Nu, ei ar trebui sa fie cu ochii pe unele familii, choar sa ia copii, care sunt supusi unor abuzuri grave: batuti cu ranga de fier, legati cu lanturile de pat, abuzati sexual, dati cu capetele de pereti, tinuti in frig pana fac hipotermie, arsi cu fierul rosu…pentru ca astfel de cazuri exista. Totusi sunt rare. La cazurile astea ar trebui salvati copiii de abuz.
Nu trebuie insa sa fie cu ochii pe copiii de familii bune, care au grija, care se ocupa de ei, le asigura tot ce pot, se ocupa de educatia lor, ii duc la scoala, fac lectii si acum parintii sunt si profesori si educatori, invata ei, studiaza, unii duc copiii la biserica, ii impartasesc. Da, si tocmai pe acei copii vrei sa ii “scapi” pe motiv ca nu le-au facut parintii sau tutorii un vaccin experimental si asta din convingere? Sigur ca este bine cine a luat decizia ca da, e la fel de bine cine a luat decizia ca nu. Cine e statul sa se erijeze in rolul lui Dumnezeu pe pamant si sa dicteze in numele altora? Ca “scaparea” asta e de “bine”? Da, se vede cat de bine a fost in cazul Cameliei Smicala. Apropo ca statul finlandez a inceput sa o hartuie din nou.
Bogdan,
v-ati gandit mai bine de zece ani ca sa luati decizia de a nu…Pai daca hotarati altfel, acum Biserica lui Hristos avea cu un preot mai mult intre cei vrednici.