Arhim. GHEORGHE KAPSANIS: Nu acceptam sa devenim rinoceri. Vom ramane oameni/ EPISCOPUL ARTEMIE CERE BISERICILOR ORTODOXE SURORI SA NU RECUNOASCA DECIZIILE ABUZIVE ALE SINODULUI BISERICII SERBIEI/ Patriarhul Ecumenic isi re-lanseaza temele pur masonice (ecumeniste, sincretiste si ecologiste) “indiferent la critici”, iar Papa Benedict vrea sa reitereze in octombrie 2011 FENOMENUL SINCRETIST ASSISI/ Despre ravagiile clevetirii si ale vorbirii de rau/ MARTIRII INCHISORILOR COMUNISTE SUNT “MAGII” POPORULUI ROMAN (Stiri si recomandari religioase intre Craciun si Boboteaza 2010-2011)

• Pelerin Ortodox:

ARHIM. GHEORGHE KAPSANIS: “Împreună cu Ionescu – în cunoscuta lui operă „Rinocerii” – strigăm şi noi: „Nu acceptăm să devenim rinoceri (numere). Vom rămâne oameni”.

CU NOI ESTE DUMNEZEU

Crăciunul de anul acesta ne găseşte într-o stare critică. Recesiunea economică şi sărăcia rezultată sunt pentru mulţi compatrioţi ai noştri cauza tristeţii şi neliniştirii multora. De asemenea, ameninţarea îndosarierii electronice, care îngrădeşte libertatea dăruită de Dumnezeu persoanei umane, constituie un motiv de adâncă nelinişte pentru mulţi fraţi. Din aceste motive şi pentru multe altele, precum transformarea în ghetou a fostelor cartiere înfloritoare din marile noastre oraşe, se creează în noi şi în jurul nostru o atmosferă deprimantă.

Vor suna din nou clopotele de Crăciun, ca să vestească că Dumnezeu se face Om: „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi” (Ioan 1,14). Domnul Cel în peşteră Născut ne-a descoperit că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul rece al filosofilor, nici Dumnezeul neapropiat (inaccesibil) al iudeilor, ci este „Emanuel” adică – „Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23). Aşa şi acum, în întunericul care ne înconjoară, putem să vedem Lumina, să sperăm, să ne bucurăm.

Emanuel este cu noi, ca să ne mângâie, că-L avem nu doar pe Atotputernicul, ci şi pe iubitorul, afectuosul Tatăl, care nu ne va lăsa singuri şi neajutoraţi în greutăţile noastre. Ajunge doar ca noi să-I cerem ajutorul cu credinţă şi smerenie. De altfel, avem dovezi că Domnul cel Atotputernic a salvat de multe ori neamul nostru de la dispariţie şi dezastru. Desigur, pentru orice intervenţie a Sfântului Dumnezeu e nevoie şi de pocăinţa noastră.

Cum se va însănătoşi societatea noastră, când noi, conducători şi supuşi ne îndumnezeim sinele, cultivăm o cultură a iubirii de sine, care este o fundătură, un impas?

Dispreţuim mântuitoarele şi iubitoarele-de-oameni porunci ale lui Dumnezeu, Îl persecutăm şi-L izgonim pe Emanuel din viaţa noastră socială şi familială, şi rămânem pustii şi deznădăjduiţi în lumea noastră mizerabilă.

Emanuel a venit, vrea să fie cu noi, ca să ne insufle dragostea, credinţa iubirii de oameni, dreptate, pace. Cu toate acestea, trebuie ca şi noi să-L vrem, să-L căutăm, să nu-L izgonim de lângă noi prin necredinţa şi egoismul nostru.

Cât de frumoasă devine viaţa oamenilor, când Hristos împărăţeşte în sufletele lor? Oriunde şi ori de câte ori Hristos a fost primit cu dragoste şi credinţă de către oameni, acolo şi atunci viaţa lor s-a umanizat, iar persoanele umane şi-au descoperit sensul şi scopul. De exemplu, prima comunitate creştină din Ierusalim prin minunata proprietate comună a creştinilor, organizarea în comuniune a parohiilor elin-ortodoxe sub turcocraţie, chinoviile ortodoxe, unde după marele Vasilie toţi trăiesc pentru unul şi unul pentru toţi: «εἷς οἱ πολλοί, καί ὁ εἷς οὐ μόνος, ἀλλ᾽ ἐν πλείοσι – Cei mulţi – unul, iar cel unul – nu singur, ci întru mulţi»” (Rânduieli Ascetice).

Desigur şi-n aceste cazuri n-au lipsit unele dezacorduri şi alunecări. Însă direcţia generală a fost corectă. Sarea ajuta societatea să nu putrezească. Pentru că „dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5, 13).

Poporul nostru elin-ortodox, cu toate păcatele noastre ale tuturor şi încercările care se depun sistematic pentru a fi despărţiţi de Hristos şi de Biserica Lui, are încă rădăcini creştine.
Datoria noastră a tuturor este – şi în principal a Păstorilor Bisericii noastre – să ne insuflăm nouă înşine şi poporului nostru duhul pocăinţei şi al întoarcerii la Dumnezeul Părinţilor noştri, ca Emanuel să poată veni între noi, ca să dea sens vieţii noastre, bucurie, pace, lumină. Încheind acest smerit salut, aş vrea să îmi înalţ şi eu glasul împreună cu obştea noastră către respectabilii politicieni şi conducători ai noştri, ca să împiedice aplicarea îndosarierii electronice şi astfel să ofere uşurare şi bucurie milioanelor de elini-ortodocşi, care se neliniştesc cu plăcere-de-Dumnezeu pentru acest subiect critic.

Nu vrem să devenim cifre sau numere şi să ne predăm persoana totalitarismului electronic. Dumnezeu S-a făcut Om. Noi ne vom dezice de valoarea persoanei noastre umane?

Împreună cu Ionescu – în cunoscuta lui operă „Rinocerii” – strigăm şi noi: „Nu acceptăm să devenim rinoceri (numere). Vom rămâne oameni”.
Cu aceste gânduri vă adresez dragostea noastră în Hristos Cel Născut şi urările noastre de Crăciun, când Îl vom întâlni şi Îl vom odihni în existenţa noastră pe Dumnezeiescul Prunc din Betleem.

Crăciun binecuvântat şi sfânt!

Egumenul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie din Sfântul Munte,
Sfântul Crăciun 2010

(traducere din limba greacă – Protos. Leontie, via e-mail)

• vezi si: ATITUDINEA ARHIM. GH. KAPSANIS FATA DE NOUL CARD DE SANATATE DIN GRECIA – EXEMPLU DE ECHILIBRU SI TREZVIE

***

În noul an se va intensifica războiul împotriva Bisericii Ortodoxe (greaca)

Ierusalim: vizita cardinalului Kurt Koch la Custodia Ţării Sfinte

CARDINALUL KURT KOCH VA VIZITA ÎN CURÂND BELGRADUL ŞI ALTE BISERICI ORTODOXE CU SCOPUL DE A PROMOVA DIALOGUL TEOLOGIC (GREEK)

ÎNTÂLNIRE ECUMENISTĂ LA ROTTERDAM (FOTO)

PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU: “ÎNTOARCEREA LA TRADIŢIE NU CONSTITUIE UN REGRES!” (GREEK)

Mesajul Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului, de Anul Nou 2011 (Video)

A APĂRUT “DOGMATICA EMPIRICĂ A BISERICII ORTODOXE” A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS (GREEK)

MITROPOLITUL AMBROZIE: “NE ÎNDREPTĂM CĂTRE UN STAT NE-RELIGIOS. GLOBALIZAREA E PROMOVATĂ SISTEMATIC!” (GREEK)

• Theologhia:

Artemie proclama in mod oficial rezistenta impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 30 decembrie 2010

Fostul episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, Artemie, a proclamat in mod oficial rezistenţa împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe oficiale, sub forma a două scrisori trimise recent de el, prin care caută să-si justifice acţiunile şi deciziile sale.

Prima epistolă a fost trimisa tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din întreaga lume. Susţinând că este persecutat in mod necanonic de către sinodalii Bisericii Ortodoxe Sârbe, el se compară cu Sf. Ioan Gură de Aur care, în timp ce era exilat din scaunul lui patriarhal de la Constantinopol, a fost in continuare considerat episcop legitim de către turma sa, precum şi de către alţi episcopi. De asemenea, el face apel la toţi episcopii ortodocşi ca sa-l considere pe el drept episcop legitim de Raska-Prizren, în detrimentul Episcopului Teodosie de Raska-Prizren, care l-a înlocuit recent in tronul episcopal.

A doua epistola a lui Artemie este adresată Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad. În această epistolă el dă vina pe Sfântul Sinod pentru haosul din Kosovo şi Metohia, Sinod pe care el l-a urmat cu supunere mai mulţi ani, de multe ori împotriva propriilor sale idei. El îl mai acuză de eradicarea monahismului din regiune şi de cooperarea cu albanezii pentru ca sa obţină lauda lor. De asemenea, îl acuză mai departe si pe Patriarh, deoarece caută să-i unească pe sârbi pentru activităţile sale ecumenice. El cere Sinodului să îi dea înapoi scaunul eparhial, spunând că oamenii îl doresc pe el ca episcop şi nu pe Teodosie. Totodata, el spune ca nu accepta deciziile Sinodului, deoarece sunt necanonice.

Cu privire la schisma din Biserica Ortodoxa Sârbă, el dă vina pe Sfântul Sinod şi ii datează inceputul la 11 februarie 2010. Din aceste două epistole vedem că Artemie face apel la Sfântul Sinod să se pocăiască şi să-l reprimească în Adunarea Episcopilor, în timp ce Sfântul Sinod ii cere, de asemenea, să se pocăiască. Ambele părţi se acuză reciproc de acţiuni şi decizii necanonice care provoacă schismă în Biserica Sârbă. În timp ce acuzele persistă, situaţia se înrăutăţeşte.

Cele doua epistole le puteţi citi în limba greacă AICI (Romfea.gr) Trad.dan.camen.

Ceremonia de intronizare a PS Teodosie ca Episcop de Raska si Prizren *(Kosovo)

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: vom continua dialogul cu Papa, Islamul şi Iudaismul

Patriarhul Ecumenic apără dialogul cu catolicii, evreii şi musulmanii, în ciuda criticilor venite din partea anumitor grupuri de tradiţionalişti ortodocsi.

Istanbul – În ajunul sărbătorilor de iarnă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a adresat un cuvant unui auditoriu foarte calificat din lumea ortodoxa, aparand optiunea Patriarhiei Ecumenice pentru promovarea dialogului inter-religios: “Vom insista cu acest dialog, în ciuda criticilor pe care le primim” – a spus el. “Există, din păcate, un anumit fundamentalism religios, un fenomen tragic, care poate fi găsit între ortodocşi şi catolici, între musulmani şi evrei. Aceştia sunt oameni care cred că numai ei au dreptul de a exista pe pământ, aproape ca si cand numai ei ar avea dreptul sa conduca planeta, conform Vechiului Testament. Ei spun că nu este loc si pentru altcineva, şi sunt, prin urmare, impotriva oricarui dialog”.

Patriarhul a continuat: “Suntem obiectul criticilor şi atacurilor pentru că menţinem relaţii cu Papa (pentru ca suntem puternici sustinatori ai dialogului ecumenic între ortodocşi şi catolici), cu Islamul şi cu lumea evreiasca. Dar vom continua să avansam in călătoria noastră, în conformitate cu calea lasata de predecesorii noştri, conştienţi fiind de acţiunile noastre si indiferenti la criticile care ne sunt adresate. Aceste franjuri, evidentiate prin atitudinile extreme, sunt prezente peste tot. Prin urmare, este firesc sa suferim de pe urma criticilor lor, potrivit dictonilor ideologici care ii guverneaza, toţi aceia dintre noi care încercăm să ne extindem orizonturile noastre şi sa avem o vedere teologica a lucrurilor. Pentru ca dorim coexistenţa paşnică a tuturor, bazata pe principiile de caritate şi prietenie”.

Apoi a adăugat: “Acesta este crezul Patriarhiei Ecumenice şi vreau să amintesc că în anul 1920 regentul scaunului patriarhal, împreună cu Sinodul, a adresat catolicilor şi protestanţilor, de-a lungul liniilor nou-createi “societati a natiunilor”, o enciclică numită “Comunitatea bisericilor”. Aceasta enciclica este considerata astăzi de către Consiliul Mondial al Bisericilor drept “Carta” mişcării ecumenice a timpurilor noastre. Acest lucru este bine cunoscut celor din interior şi este bine ca să fie raspandit la cât mai mulţi oameni posibil”.

Apoi Bartolomeu a subliniat: “În ceea ce priveşte dialogul inter-religios, acesta este credinţa şi crezul nostru. Pentru ca avem nevoie sa ne cunoastem reciproc mai bine, să lucram împreună respectând în acelaşi timp convingerile religioase ale celorlalti, identitatea lor culturala, fara opresiune. Aceasta este singura modalitate de a trăi în pace. Din acest motiv, Patriarhia, în dorinta de a avea un dialog cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine, a stabilit în ultimii 25 de ani un dialog cu Islamul şi Iudaismul. Am avut pana acum mai multe întâlniri de succes. Cu musulmanii şi evreii, fraţii noştri, noi nu discutăm probleme pur teologice, deoarece ar fi dificil. Ci vorbim mai degraba despre problemele sociale, care afecteaza pe toţi oamenii peste tot în lume, întreaga omenire”.

Ecologia a fost una dintre temele favorite ale Patriarhiei Ecumenice inca din anul 1989. Patriarhul a spus: “Tot ceea ce noi încercăm să facem, facem pentru că credem că tine de datoria noastră, pentru că Biserica ar trebui să fie o prezenţă activă în lumea contemporană şi să fie sensibila la problemele oamenilor, sa-i constientizeze şi să-i încurajeze să iubească şi să protejeze natura ca pe propria lor casa”.

“Mediul şi natura sunt creatia lui Dumnezeu, şi nu aparţin numai noua, celor care trăim astăzi în 2010, ci apartin tuturor generaţiilor viitoare”

Episcopul Dositei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a comentat cuvantul Patriarhului Bartolomeu pentru AsiaNews: “O anumită confuzie predomină în unele sectoare ale lumii creştin-ortodoxe între cei doi termeni, tradiţie şi tradiţionalism. Tradiţie – la care se referă adesea aceste minorităţi, este permanenta cautare de a interpreta si intelege adevarul, în timp ce tradiţionalismul, care in esenta aparţine acestor minorităţi, este o sterilitate intelectuala care adesea este identificata cu naţionalismul în lumea ortodoxă”.

trad.dan.camen.

Nota noastra: O mostra de discurs impanat cu teme masonice de la un capat la altul, ceea ce arata abilitatea Patriarhului Ecumenic de a schimba registrele retorice, probabil in functie de interese si context, de la o predica de tip ortodox-marturisitor cum a fost cea de la Bucuresti pana la una de tip sincretist, ca cea de aici. Numai cateva exemple:

Pentru ca dorim coexistenţa paşnică a tuturor, bazata pe principiile de caritate şi prietenie”. (…)

“În ceea ce priveşte dialogul inter-religios, acesta este credinţa şi crezul nostru. Pentru ca avem nevoie sa ne cunoastem reciproc mai bine, să lucram împreună respectând în acelaşi timp convingerile religioase ale celorlalti, identitatea lor culturala, fara opresiune. Aceasta este singura modalitate de a trăi în pace. (…)

Cam grav daca crezul Patriarhiei Ecumenice este dialogul inter-religios! La Bucuresti, de praznicul Sf. Dimitrie, spunea cu totul altceva, referitor la Crezul Bisericii... Aceste doua crezuri sunt diferite si incompatibile. Crezul marturisit de Ecumenic aici este unul care marturiseste ca pacea pe pamant va fi obtinuta doar prin dialog si “principiile (abstracte, impersonale si universale – n.n.) caritatii si prieteniei”, pe cand Crezul Bisericii este ca pacea poate fi obtinuta doar in Hristos cel Rastignit si Inviat. Semnificativa este si trimiterea Patriarhului Ecumenic la momentul 1920, punct de reper pentru inceputurile ofensivei ecumeniste pe teren ortodox.

Papa Benedict va reitera in luna octombrie intalnirea de la Assisi cu liderii religiosi

[…] Acolo unde se recunoaşte efectiv libertatea religioasă, demnitatea persoanei umane este respectată în fundamentul ei şi, printr-o căutare sinceră a adevărului şi a binelui, se consolidează conştiinţa morală şi se întăresc însăşi instituţiile şi convieţuirea civilă (Cf Mesaj, 5). Din acest motiv libertatea religioasă este cale privilegiată pentru a construi pacea.

„Dumnezeu cheamă la sine omenirea printr-un plan de iubire care, în timp ce implică toată persoana în dimensiunea ei naturală şi spirituală, cere să se corespundă la acesta în termeni de libertate şi de responsabilitate, cu toată inima şi cu toată fiinţa, individuală şi comunitară” (Mesaj, 8).

Această afirmaţie, după recitarea antifonului marian Îngerul Domnului, a fost urmată de un anunţ surpriză făcut de episcopul Romei. La 25 de ani de la memorabila întâlnire inter-religioasă pe care Ioan Paul al II-lea a convocat-o la Assisi în 1986, papa Benedict a comunicat intenţia de a celebra acel eveniment în mod analog, deoarece, a observat, „cine este în drum spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace; cine construieşte pace nu poate să nu se apropie de Dumnezeu”:

• De aceea, în luna octombrie, mă voi duce ca pelerin în oraşul Sfântului Francisc, invitând să se alăture acestui drum fraţii creştini de diferite confesiuni, exponenţii tradiţiilor religioase ale lumii şi, în mod ideal, toţi oamenii de bunăvoinţă, în scopul de a comemora acel gest istoric voit de predecesorul meu şi de a reînnoi solemn angajamentul credincioşilor de orice religie la a trăi propria credinţă religioasă ca serviciu pentru cauza păcii. […]

Santo subito? Papa Ioan Paul al II-lea ar putea fi beatificat in aprilie

• Gandul: Un miracol, atribuit fostului papă Ioan Paul al II-lea – presă

Beatificarea papei Ioan Paul al II-lea are şanse tot mai mari să fie pusă în practică, un nou pas în această direcţie fiind făcut marţi, odată cu recunoaşterea de către Vatican a unui miracol atribuit fostului suveran pontif, a anunţat presa italiană, citată de AFP.

• Graiul Ortodox: 48) Se cere caterisirea Mitropolitului Ignatie al Dimitriadei și cenzurarea poziţiilor eretice ale Academiei Teologice de la Volos

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Messiniei, Hrisostom, a recunoscut în Sinod abaterea sa ecleziologică şi şi-a retras afirmaţiile despre „Biserica divizată”. A declarat că papismul este erezie şi că constituie o abatere eccleziologică. S-a învrednicit de reabilitarea cugetului său ortodox, altfel nu s-ar fi reîntors la  Mitropolia sa. Mitropolitul Messiniei şi-a recunoscut abaterea, a recunoscut tulburarea pe care a provocat-o şi a renegat erezia pe care o exprimase. Cu adevărat a declarat în Sinod pocăinţa sa. Un alt Mitropolit, Ignatie al Dimitriadei, nu cunoaşte şi el pocăinţa şi iertarea? Mare este smintirea ierarhilor, a cinstitului cler, a teologilor şi a poporului credincios în privinţa poziţiilor eretice pe care le-a exprimat Academia Teologică de la Volos a Sfintei Mitropolii a Dimitriadei. (…)

• Cumpana. O viziune ortodoxa: Michael Whelton: Papi şi patriarhi. O perspectivă ortodoxă asupra pretenţiilor romano-catolice (trad. Virgil Baidoc, prefaţă de Mircea Platon, Editura Theosis, Oradea, 2010, 219 p.) [1]
• Theologhia:

Cum au ajuns creştinii ţinte în Egipt

Guvernatorul pakistanez Salman Taseer a fost ucis pentru că se opunea legii ce pedepseşte blasfemia impotriva profetului Mohamed

• Blogul Presb. Corina Negreanu: Despre clevetire și vorbirea de rău a fratelui la Sfîntul Ioan Gură de Aur

,,Vorbirea de rău sau osîndirea este o altă patimă înfricoșătoare. Celui ce vrea să-ți vorbească despre alții să-i spui: Dacă vrei să lauzi pe cineva, îmi voi deschide urechile. Însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie. Ce voi cîștiga dacă aflu cum cutare este rău? Dimpotrivă, mă voi vătăma nespus. Să ne uităm la ale noastre, să ne interesăm de păcatele și de greșelile făcute de noi. Ce răspuns vom da lui Dumnezeu și ce milostenie Îi vom cere, atîta vreme cît ne preocupăm plini de curiozitate de lucruri străine, iar la ale noastre nici nu ne gîndim? Să arătăm interes și grijă pentru viața noastră. Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință. E ca și cum am trece prin fața unei case străine și am privi indiscret înlăuntru, ca să vedem ce fac stăpînii casei.(…)

Fii cu luare -aminte, deci, la cuvintele tale! Nu vorbi de rău ca să nu te pîngărești. Nu mesteca în balta cu murdăriș fă cununi din trandafiri, toporași și alte flori. Nu băga în gură bălegar; gustă din licoarea dulce a florilor, ca albina și fă mierea din ea. (...) căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvînt de prisos, cu atît mai mult vom răspunde de vorbele noastre urîte.”(Din vol. Problemele vieții, pp 43-44)

,,Nu a vătămat niciodată atît de mult cel ce a mîncat trup omenesc, pe cît a vătămat cel ce a înfipt mușcăturile lui în sufletul altuia; căci pe cît sufletul e mai respectat decît corpul, pe atît mușcătura lui e mai grozavă. Vedeți să nu vă nimiciți unul pe altul. Acestea le zice, pentru că discordia și lupta sunt fapte destructive și nimicitoare atît pentru cei ce le introduc, cît și pentru cei ce le primesc; acestea sfîșie totul, mai rău chiar de cum sfîșie molia hainele.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p.109)

,,Suntem gata totdeauna a acuza, suntem pregătiți în orice timp de a învinovăți. Chiar dacă nu ni s-ar cășuna alt rău, aceasta ar fi de ajuns a ne pierde și a ne duce în gheenă, aceasta ne împresoară de mii de rele. Și ca să afli că este așa, ascultă ce spune Proorocul: Șezînd împotriva fratelui tău, zice, ai clevetit(Ps., 49, 21). Dar nu eu, zici tu, ci acela a grăit. Dar dacă tu nu ai fi vorbit, altul n-ar fi auzit, n-ai fi fost tu cauza păcatului. Trebuie de a dosi și a acoperi defectele aproapelui, pe cînd tu le trîmbițezi sub pretext de iubire de adevăr. Nu ești acuzator, ci flecănitor, bîrfitor, nebun. Privește cîte rele izvorăsc de aici. Mînii pe Dumnezeu.”(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia XXI, p. 263)

,,Și nu numai să nu grăim de rău pe alții, și nici să ascultăm pe alții cînd grăiesc de rău, căci și pentru aceasta este pregătită osînda mare. Fiindcă zice; Auz deșert să nu primești(Ieș. 23, 1). Astupă-ți urechile oprind intrarea grăirii de rău și arată că tu cel ce auzi nu ești vrăjmaș și potrivnic mai mic celui ce grăiește de rău, decît cel ce se prihănește și se grăiește de rău. Urmează Proorocului care zice: Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit(Ps. 100, 5). Nu a zis că nu am crezut, sau că nu am primit cele grăite de el, ci l-am izgonit ca pe un vrăjmaș și potrivnic.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, p. 102)

,,Nu trebuie să ne intereseze părerea celor mulți și răi, ci a celor buni și puțini.”(Problemele vieții, p. 373)

Bîrfitorul, mai întîi pe dînsul se necinstește și după aceea necinstește pe cel dușmănit, sau că poate nici n-a putut să-l necinstească, și pe cînd acela pleacă urît și disprețuit de toți, acesta este încă mai mult iubit.”( Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia I, p.55)

Să nu facem rău semenului nostru nici cu cuvîntul, nici cu fapta. Hristos n-a spus: Dacă-l vei vorbi de rău și-l vei aduce în fața judecății, ci atît: Dacă-l vei vorbi de rău sau chiar în tine însuți, și atunci vei primi cea mai cumplită pedeapsă. Chiar dacă este adevărat ceea ce spui, chiar dacă le spui fiind convins de adevărul spuselor tale, și atunci vei fi pedepsit! Dumnezeu nu te va pedepsi pentru cele săvîrșite de cel grăit de rău, ci pentru cele ce tu le-ai grăit despre el! Cu cuvintele tale te vei osîndi, a spus Hristos. N-ai auzit că și fariseul, cînd a vorbit de rău pe vameș, a spus adevărul, a vorbit de păcate cunoscute de toată lumea, n-a dat la iveală păcate tăinuite ale vameșului și totuși a primit cea mai mare pedeapsă?Dacă nu trebuie să judecăm și să osîndim păcatele altora, pe care le știe toată lumea, cu mult mai mult păcatele de care nu suntem siguri.”(Omilii la Matei, omilia XLII, III, în col. PSB, vol.23, p.504)

,,Căci ce iertare vom îndrăzni să nădăjduim și ce răsplată, dacă noi cercetăm cu atîta curiozitate greșelile altuia, cînd noi nu ne gîndim la ale noastre?” (Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 63)

,,Dacă poate tu voiești să îmbunătățești pe fratele tău, văzîndu-i păcatele lui. Iată dacă tu voiești aceasta, atunci plînge, cere de la Dumnezeu ajutorul lui, ia pe fratele tău la o parte, sfătuiește-l îndeosebi, povățuiește-l, mîngîie-l, arată păcătosului că tu îl iubești, dovedește-i că numai din îngrijire pentru dînsul și pentru că voiești binele lui, iară nu spre a-l rușina, pomenești păcatele lui”. (Omilii la Postul Mare, p.86)

,,Voiești să prihănești? Îți voi da ție materie folositoare. Voiești să grăiești de rău? Grăiește de rău păcatele tale. Căci zice: Spune tu întîi păcatele tale ca să te îndreptezi(Isaia, 43, 26). Ai văzut grăire de rău îndreptățită, care aduce laudă și cunună? Și iarăși: Dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt (Pilde 18, 17). Al său, nu al altuia. De te vei face pîrîș și grăitor de rău al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei face al tău, te vei încununa. Și ca să cunoști ce mare și bun lucru este a-și prihăni cineva greșelile sale, auzi că dreptul singur este pîrîșul său de la întîiul cuvînt. Dacă este drept, cum este pîrîș? Și de este pîrîș, cum este drept? Dreptul nu este vinovat pîrii și grăirii de rău, dar s-a zis așa ca să știi că, dacă cineva va fi păcătos, dar se va pîrî și-și va prihăni păcatele sale, se va face drept prin învinuirea sa. Dar ce înseamnă de la întîiul cuvînt? Ia aminte cu dinadinsul. La tribunale judecata se face în două părți, fiindcă unii trag la judecată pe alții, iar alții singuri se trag; unii pîrăsc, alții se pîrăsc; unii sunt vinovați, iar alții nevinovați. Și în partea cea dintîi a judecății dă cuvîntul celui ce pîrăște, celui ce este nevinovat. Nu aștepta pe pîrîșul tău, dacă ești dintre cei vinovați. Ci mai înainte de a auzi de la acela pîra, prihănește tu cele greșite de tine.”(Cuvînt la neluminarea scripturii celei vechi, la iubirea de oameni a lui Dumnezeu și cum că nu se cuvine a ne învinui unii pe alții, în vol. Din ospățul stăpînului, pp. 98-99)

Extrase din ,,Lumina Sfintelor Scripturi”, vol. I , Ed. Anestis, 2008.

• Lumina [Daniela Cârlea Şontică]:

Dorinţa de violenţă a omului de astăzi

Visul de a avea alt fel de viaţă

• Cristian Stavriu:

Judecata, osanda, barfa sau gandurile bune!…Sfintii Parinti

Creștinul care are curăție sufletească înțelege cine este viclean, dar vede și sfințenia celui cuvios. El vede răul, dar în același timp vede și omul lăuntric și înțelege că răul vine din afară și este de la diavoli.

Despre vorbirea de rau-cauza necazurilor in lume!…Sfintii Parinti

Sfaturi Intelepte-Cuvinte de Folos-2!…Ier.Arsenie Boca

Sfaturi de taina pentru sufletul omului!…Cuv.Porfirie Bairaktaris

Domnul Iisus imbratisat cu caldura de un orfan!…pilde

• Apostolat in Tara Fagarasului:

„Magii” poporului român

(…) Pentru noi, cei de azi, „magii” nu sunt alţii decât mucenicii închisorilor comuniste, cei care au urmat Steaua călăuzitoare spre a ajunge la Adevăr, la Hristos. Cei care au preferat temniţa mai degrabă decât să se lepede de Adevăr. Atunci când o înjurătură la adresa lui Dumnezeu le-ar fi adus un tratament uman, ei au preferat să tacă, să se roage şi să primească în schimb tortură. Darul lor a fost mai presus decât aurul, sau smirna, sau tămâia. Ei au dat în dar lui Hristos chiar viaţa lor. De câte ori în colinde vei cânta, române, despre „cei trei magi”, să te gândeşti cu sfinţenie la „magii” poporului tău. Noi înşine putem urma Calea pe care ne călăuzeşte Steaua, spre ieslea unde se naşte Hristos, an de an. Noi înşine putem să vedem Adevărul ce se naşte în ieslea sufletului nostru. Trebuie doar să priveşti acolo cu smerenie, să nu alungi Pruncul ce se naşte şi să cauţi să-l păzeşti de „irozii”care-i vor moartea.
La fel au făcut şi magii de atunci şi au mers „pe altă cale” la casele lor. Şi noi trebuie să mergem „pe altă Cale” dacă vrem să ajungem la Casa noastră, care este Împărăţia lui Dumnezeu.

Pr. Marius Demeter

Către o femeie însărcinată: Mai întâi uşuraţi-vă de păcate

Bâjbâind spre nicăieri

Tare mi-e teamă că viaţa pe care o trăiesc acum cei mai mulţi dintre cei din jurul nostru este una lipsită de sens. Ni se vorbeşte tot mai mult despre o epocă a vitezei şi, într-adevăr, ne dăm seama că totul se mişcă în jurul nostru cu o viteză ameţitoare.

Nu poţi fi blând şi smerit până nu te muţi în Iisus

Sf. Liturghie, Taina tainelor: Liturghia credincioşilor

• Marturie Crestin-Ortodoxa:

Cuvinte rostite la 01.01.2011

Cateheza ”Botezul Domnului în iconografia și imnografia Bisericii” – luni, 3.01.2010

Predică la Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan – 27.12.2010

• Blogul lui Claudiu Tarziu: Minunile de la Schitul Huta
• Mergand, invatati toate neamurile:

CITIRI ŞI CÂNTĂRI DIN UTRENIA ZILEI DE 4 IANUARIE: SEDELNELE, CANOANELE (ÎNAINTEPRĂZNUIRII, SFINŢILOR APOSTOLI, CUVIOSULUI TEOCTIST), LUMINÂNDE, LAUDE

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la Botezul Domnului

• Roman Ortodox in Franta: Amintindu-ne de parinti…

• Ramura inflorita: Despre curăţirea sufletului