În concluzie, Patriarhul Bartolomeu a reamintit ultima sa întâlnire cu șeful Vaticanului. Pentru el, fiecare întâlnire personală „cu fratele Papa Francisc este o experiență specială a frățietății”, care întărește dorința celor două părți de a „merge mână în mână luptând pe calea către potirul comun al euharistiei”.
Tradiția Bisericii ne spune că Antihrist va veni în numele unor frumoase idealuri: pacea, armonia cu „celălalt”, ajutarea săracilor, fraternitatea întregii lumi. Va veni ca singurul capabil să rezolve conflictele mondiale și frământările sociale. Adică exact acele idealuri utopice invocate de liderii religioși adunați la Roma, care, păstrând „diversitatea religioasă”, s-au unit pentru idealul comun al „păcii”. Desigur, se vor găsi mulți care să întrebe – dar ce e rău cu a proclama și a încerca să faci pace pe pământ (să fie paaace în luuume, acest șlagăr din Epoca de Aur)? Cum a și răspuns episcopul Ambrozie de Bogorodsk, trimisul Patriarhiei Moscovei la eveniment: „indiferent ce ar spune fundamentaliștii, porunca Domnului nostru de a ne ruga și de a face tot ce e posibil pentru a ajuta pe cei în suferință rămâne o prioritate fundamentală.”
Teologul crede, de asemenea, că declarația Papei nu este întâmplător făcută publică acum, cu puțin înaintea alegerilor prezidențiale din SUA. Astfel, ar reprezenta o diversiune care acoperă scandalurile ce îl vizează pe Joe Biden, candidatul democraților, oponentul lui Trump, și care poate influența voturile catolicilor dintr-o serie de state cheie pentru deznodământul alegerilor.
Vreau să subliniez că în 2016, am organizat Sinodul din Creta, la care a participat și Biserica Serbiei, și, în cadrul acestui Sinod, a fost luată decizia de a se continua dialogul cu biserica catolică, scopul fiind unitatea celor două biserici, ortodoxă și catolică. La acest dialog participă toate bisericile ortodoxe, inclusiv Patriarhia Ecumenică.
Papa Francisc şi-a început vizita în Bulgaria. Biserica Ortodoxă nu e prea încântată, liderii politici – da *** UPDATE: Hotnews: Mitropolit bulgar, atac la Suveranul Pontif: ”Când vine Antihristul, Papa să-l întâmpine” “Vizita Papei de la Roma este un act …
Unii clerici catolici au incercat sa explice ca sensul paragrafului nu ar fi o acceptare a pluralitatii daunatoare a falselor religii, ci o constatare a faptului ca pluralitata religiilor ar demonstra o dorinta naturala a oamenilor de a-L cauta pe Dumnezeu. Alti comentatori, insa, au punctat ca afirmatia este falsa si eretica din punct de vedere catolic. “Dumnezeu ingaduie altor religii sa existe; dar ingaduinta nu este acelasi lucru cu a fi voit. Dumnezeu ingaduie, de pilda, ca multi oameni sa fie ucisi – dar asta nu inseamna ca vrea acest lucru.”, a comentat un teolog dominican pentru siteul lifesitenews.com.
Agresivitatea implicita a postarii consta in prezumtia implicita de la care pleaca: nu alta decat cea a corectitudinii politice. Ar trebui, conform acestei prezumtii, ca Agentia Basilica si orice alt canal de comunicare al BOR sa se autocenzureze, inclusiv in ceea ce priveste folosirea simbolisticii din traditia vie, pentru ca nu cumva sa para ca ”demonizeaza” pe cineva.
Aceasta înseamnă că această decizie este obligatorie și acest fapt se referă mai ales la cei care au semnat textul acesta. Este de la sine înțeles că de atunci și în continuare, până să se facă alt Sfânt și Mare Sinod, va trebui să se vorbească despre Biserici eterodoxe. Spre exemplu, să spună «Biserica eterodoxă a Romei», nu «Biserica Romano-Catolică», și «Confesiuni creștine» cu privire la protestanți, nu «Biserici creștine».
Tocmai pentru ca aveau un cuget ferm ortodox, patriarhii de la 1848 nu aveau nevoie de formule lingvistice complicate de acoperire, ci au intrebuintat de-a dreptul termenul de “biserica” aplicat Vaticanului pentru ca invitatia lor de revenire a Papei la ortodoxie era la fel de lipsita de echivoc. Asadar, rezulta de aici ca echivocul formulei din documentul Relatiilor este cauzat de echivocul textului in ansamblul sau, cauzat, la randu-i, de echivocul intentiilor autorilor acestuia. In mod limpede, nu toti participantii de la Creta, in frunte cu “ecumenicii” din Constantinopol, au dorinta de a intoarce in Biserica pe eterodocsi, cel mai probabil pentru ca nici macar nu cred ca Biserica Ortodoxa este cea Una.
A fost plasată o ecleziologie neclară cu privire la caracterul eterodocșilor. În textul pe care l-am analizat, după cum a fost dezvoltat succesiv, am văzut că a fost utilizată fraza «existența ontologică a tuturor celorlalte Biserici și Confesiuni» din celălalt text, a fost convertită în «existența de facto a tuturor Bisericilor și Confesiunilor creștine», a fost remodelată în «existența istorică» și la final a ajuns la «denumirea istorică» a Bisericilor creștine eterodoxe. Aceasta arată lipsa de claritate ecleziologică mai ales când se gândește cineva că în practică «Bisericile eterodoxe» sunt luate drept Biserici de facto, care oferă Taina concretă a Botezului și creștinii eterodocși pot să se împărtășească la nevoie din Tainele creștinilor ortodocși și invers. Astfel, Biserica este concepută ca putând face uz de o «ospitalitate creștină în Taine»!!
Prin toate acestea nu vrem să propunem liniștea indiferenței, ci să subliniem importanța trezviei și a credinței. Considerăm drept nemulțumire față de Dumnezeu și lipsă de dragoste față de toți frații – de aproape și de departe – dacă nu subliniem cu toată îndrăzneala și claritatea bogăția harului pe care-l primim când trăim în sânul Bisericii una, sfântă, sobornicească (universală) și apostolică.
Modelul Avvei Lot este cât se poate de potrivit pentru a exemplifica funcționarea practică a relațiilor cu cei de alte credințe. Porunca iubirii pe care o dă Hristos nu are granițe confesionale sau de alt tip (ba, mai mult, Domnul pune și un accent cu totul aparte: dragostea de vrăjmași). În același timp, conviețuirea cu eterodocșii nu este o confirmare și nici o acceptare a credinței lor.
Documentul cretan nu se rezuma nicidecum la formula respectiva. INTREG DOCUMENTUL E O PROBLEMA! Asa cum ne-am exprimat inca de la inceput, si asa cum a sesizat si delegatia romana, care, de altfel, a propus alt amendament la acea terminologie (sa intelegem de aici ca autorul critica intentia delegatiei romane?), PE LANGA ALTE AMENDAMENTE (putine fiind aprobate si inserate in text), problemele sunt mult mai numeroase. Abia in acest context – deci, iarasi, e vorba despre o situare in contextul de semnificatii, nu doar de o simpla raportare la o sintagma anume – formula discutata mai sus intregeste, ca o piesa de puzzle, un text ambiguu care legitimeaza institutii ca CMB si alte ecumenisme despre care, nu-i asa, oricata diacronie ai folosi, tot nu gasesti nimic in scrierile din vechime.
Si cu ce ajuta crestinii copti din Egipt fandoseala asta anti-canonica? Rugaciunea cu heterodocsii este oprita de canoanele Bisericii Ortodoxe. Nu e oprit de canoanele Bisericii sa-i ajuti pe cei in nevoie cu bani si cu asistenta de orice fel. Nu mai bine facea Patriarhul Bartolomeu niste economii de la atatea sindrofii si vizite ecumeniste ca sa ajute realmente comunitatile copte din Egipt, daca despre asta era vorba? Ah, de fapt, nu despre asta era vorba…? Mda…
Biserica este una, cea Ortodoxă. După Marele Vasile, «toți cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioșii lui Hristos sunt acum toți o singură Biserică (cu toate că aceasta ia diferite numiri după locul unde se află)» (Epistola 161, II – după ediția PSB 3, Basilica 2010). Biserica așteaptă totdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, neortodocși și de altă credință la ea. Textele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie obiectul unei aprofundări și studiu pe mai departe. Acest fapt este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii. Dialogul teologic nu este întrerupt. Condiția prealabilă indispensabilă desigur este să păzească neatins adevărul teologic și acest dialog să se realizeze fără fanatisme și dezbinări, fără adunări separate și schisme, care lovesc unitatea Bisericii.
Aceasta schimbare de atitudine nu va avea, insa, substanta, decat daca se va ajunge la eliminarea completa a rugaciunilor in comun, adica la respectarea canoanelor si randuielilor Bisericii. Unele voci din interiorul BOR considera ca aceasta este, de altfel, intentia PF Daniel, care procedeaza, insa, diplomat si treptat.
Păstrarea unităţii Bisericii este astăzi un lucru imperios. Se aud proteste în Sfântul Munte şi în alte părţi ale lumii care, din nefericire, se dezvoltă şi ajung până la tendinţe schismatice. Fără îndoială, la acestea contribuie şi ambiguităţile din textele sinodale, imprecizia cărora produce condiții prealabile pentru interpretarea lor ecumenistă şi ca urmare conduce unitatea Bisericii la stare de criză. De asemenea, este dificil ca la dialogurile teologice în desfăşurare să se mai aplice cele „acumulate” în deceniile trecute. Documentele Sinodului trebuie să depăşească unilateralismul care se datorează faptului că nu au luat în considerare puternica tradiţie teologică lăsată de purtătorii de Dumnezeu Părinţi contemporani şi de distinşii teologi care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca deviere ecumenistă. Nu doar „zeloţii”, după cum li se spune, ci şi voci sănătoase caută un cuvânt al adevărului pentru a fi convinşi şi să se liniştească.
Biserica României a hotărât că textele Sinodului de la Kolimbari – Creta pot fi diferențiate în anumite puncte și dezvoltate într-un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii noastre și astfel, fiind perfecționate, să aibă un acord panortodox. Pentru că acum la Sinodul din Creta nu au participat patru Patriarhii: a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei și a Georgiei. Așa s-a petrecut în istoria Sinoadelor. Se făceau multe întruniri care durau mulți ani. Iar aceste întruniri erau considerate după aceea ca un Sinod.
Graiul Ortodox: Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos ( I ) Comunicare depusă spre studiu la Actele întrunirii plenare a Sinodului Bisericii Greciei, din 23-24 noiembrie 2016. de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului …
Biserica Ortodoxă Bulgară este un membru integral și viu al Bisericii cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Ca parte a Trupului lui Hristos, Biserica ortodoxă Bulgară va continua să se afle în comuniune frățească, Euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale, atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care au absentat. Biserica nu este o organzație seculară, ci un organism divino-uman. Biserica nu este și nu ar trebuisă fie influențată în Calea și Viața Sa de interesele politice și sociale și respectivele lor divizări. Capul Său este însuși Domnul nostru Iisus Hristos, care este „Calea, Adevărul și Viața”.
Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a ortodoxiei. Din contră, găsesc că au început… Bine, Sinodul (cretan) trebuie urmat de alte Sinoade care să precizeze unele lucruri, asta toți o spun, dar… Pe de o parte, una: cum …
Frățiile voastre aveți un Mitropolit și un Episcop foarte bun, aici, care s-a luptat și se luptă pentru credința ortodoxă, și trebuie să aveți în el o desăvârșită încredere. Pentru ca astfel de întâlniri, cum este cea de astăzi, pe seama Părintelui Sofronie și a teologiei sale, în Grecia nu au loc astfel de întâlniri de acest fel, nu-mi amintesc sa fi avut loc întâlniri de acest fel. De aceea consider că trebuie să aveți încredere în Mitropolitul frăției voastre. Si e mai de dorit, e mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința Ortodoxă.
Vlădica a observat că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” a devenit o bază pentru dispute „pentru căderea și ridicarea multora”, cu consecințe imprevizibile asupra unității sfintei Biserici Ortodoxe. Mitropolitul Seraphim a caracterizat documentul ca o „piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor Ortodocși”.
IPS Ieremia respinge lucrarile Sinodului din Creta din cauza atribuirii gresite a termenului de “biserica” unor confesiuni eterodoxe ce ar trebui considerate erezii.
Papa a fost întâmpinat cu respect și demnitate, dar nu ca un episcop drept-credincios al Bisericii adevărate. Nici nu a fost invitat să slujească în timpul vreunei sfinte slujbe Ortodoxe, nici să binecuvinteze credincioșii Ortodocși, nici nu a stat în vreun scaun episcopal, nici nu a participat la schimbul Sărutării Păcii din cadrul Sfintei Liturghii – acțiuni care nu ar face decât să rănească conștiința Ortodoxă a credincioșilor, cauzând confuzie și furie.
Ca și când asta n-ar fi fost destul, sâmbătă Suveranul Pontif a oficiat o slujbă pe stadionul de fotbal din capitala Georgiei, dar evenimentul nu a avut succes, credincioșii fiind prezenți în număr mic. Mai mult, o delegație a Bisericii Ortodoxe Georgiene a refuzat invitația de a fi prezentă la slujbă invocând „diferențe doctrinare”, conform purtătorului de cuvânt al instituției.
În Apus, primatul scaunului Romei a fost înțeles în mod deosebit începând cu secolul al patrulea cu referire la rolul lui Petru între Apostoli. Primatul episcopului Romei printre episcopi a fost treptat interpretat ca o prerogativă care era a lui deoarece el era succesorul lui Petru, primul dintre apostoli[12]. Această înțelegere nu a fost adoptată în Răsărit, care a avut o interpretare diferită a Scripturilor și Părinților în această privință. Dialogul nostru se poate întoarce la această chestiune în viitor.
Una dintre cele mai judicioase, oneste si lucide analize pe marginea celui mai controversat eveniment bisericesc al anului
Biserica Ortodoxă nu vede Biserica nedespărţită în Biserica din primul mileniu creştin, ci pe sine însăşi se socoteşte a fi, azi, ca şi ieri, Biserica nedespărţită. Schisma produsă în 1054 nu a divizat Biserica, ci i-a divizat pe creştini. Părintele Meyendorff scrie în această privinţă:
„Unitatea creştină este o unitate cu Hristos în Duhul Sfânt, şi nu o unitate între oameni pierdută de-a lungul istoriei; această unitate se află în Biserica cea una, pe care certurile dintre oameni n-o pot diviza. Oamenii nu-L pot diviza pe Dumnezeu şi Adevărul Său, şi apoi să îi reunifice; ei pot să-L părăsească pe Dumnezeu şi Adevărul Său, şi apoi să se întoarcă la El. La o astfel de întoarcere cheamă Biserica Ortodoxă pe ceilalţi creştini: o întoarcere la credinţa Apostolilor şi a Părinţilor, pe care ea are conştiinţa că a păstrat-o în toată deplinătatea ei”.
Cu alte cuvinte, Basilica nu face altceva decat sa alimenteze toate teoriile agitatorilor anti-ierarhie de la noi, care invoca, deja, existenta unei prigoane in temeiul documentelor votate la Creta si al articolului 22 din sus-mentionatul document! Fie si din punctul de vedere al comunicarii publice, greseala Basilica e atat de grava incat s-ar impune sanctionarea urgenta a celor responsabili de asa ceva! A pune gaz pe foc, dupa ce oricum acesta a fost domolit cu mainile altora, este pur si simplu criminal de iresponsabil!
În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.
Cauza intreruperii pomenirii ar fi ecumenismul, insa, oricat de condamnabil este acesta in ideologia si actiunile sale, nu este suficienta invocarea sa pentru o decizie de asemenea gravitate, care presupune ca episcopul a devenit eretic. Ne aducem aminte ca parintele Iustin Parvu, spre exemplu, a dat un reper foarte clar pentru depasirea limitei compromisurilor de credinta: impartasirea din acelasi potir. Nu ne aflam aceasta situatie, oricat de problematice ar fi documentul de la Creta si oricat de ecumeniste si relativiste sunt conceptiile unora dintre ierarhi (IPS Ioachim se califica, din pacate, la acest statut).
Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.
Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.
Biserica Ortodoxă doreşte să susţină lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, prin contribuţia valoroasă a teologilor ortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini. În acelaşi timp, Biserica Ortodoxă are rezerve în ceea ce priveşte unele aspecte fundamentale legate de credinţă şi constituţie, pentru că bisericile şi confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
