Articolele saptamanii: PARINTELE MIHAIL STANCIU: CUI NE-AM PREDAT VIATA, INCOTRO SUNTEM CONDUSI?
Parintele Mihail Stanciu: Cine conduce România? Și mai ales spre ce țintă?
Mulți dintre români nici nu se mai sinchisesc să-și pună aceste întrebări capitale pentru viața lor comunitară, pentru viitorul lor, al copiilor și al țării întregi. Aproape că s-au îngropat fie într-o dezamăgire paralizantă soră cu disperarea, anesteziată periodic cu câte o telenovelă, fie într-o obediență somnambulică față de ucigașa caracatiță mentală și socială care-i sufocă în tot ce i-ar putea afirma într-un mod original și creativ pe suprafața și pe verticala lumii. Iar groapa aceea nu poate fi decât abandonul și falimentul demnității, al vieții și al națiunii…
*
Pentru a primi răspunsuri (triste, dar adevărate) la întrebările din titlu,
le recomand cititorilor următoarele articole:
http://www.cotidianul.ro/145388
”Am-fost-legatura-superioara-a-ofiterului-special-Traian-Basescu”
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/
Ilie Șerbanescu – Statul-român-e-în-faliment
Draftul-scrisorii-catre-FMI-pe-care-Emil-Boc-o-va-trimite-semnata-in-luna-iunie
Ce-a-mai-convenit-guvernul-cu-fondul-monetar-international.
Valul-de-scumpiri-ce-va-urma/
*
Am dat oare cezarului văzut numai ce e doar al lui, sau ne-am dat de bunăvoie idealurile, viitorul și libertatea unui cezar ascuns, nevăzut, dar din ce în ce mai puternic tocmai prin supunerea și încolonarea noastră liber consimțită în structurile și-n mișcările caracatiței antihristice? Se pare că da, din moment ce copiii noștri, cea mai fidelă oglindă a vieții noastre, tot mai puțini, reflectă lumina și modelul lui Hristos. Nici noi înșine, generația ”revoluției”, nu știm să li le oferim, din nefericire… Presiunea și personajele politicii publice și a celei mediatice (mondeniste, senzaționaliste) i-au contaminat cu toți microbii mentali (mai întâi) și comportamentali, injectându-le mitocănia, escrocheria, trădarea, disprețul, bârfa, tupeul, agresivitatea și sexualitatea [exacerbata si pervertita, n.n.] ca și ”valori” și tipare stabile, care aproape au șters din conștiință (printr-o formatare rapidă, ca la memoria unui calculator) reperele creștine, luminoase și vii, ale umanității și ale veșniciei…
Pentru a depăși falimentul iremediabil spre care suntem împinși prin încercarea (ispita) acestei sărăciri (jefuiri și spirituale și materiale) și alienări generalizate, conduse de începătorul răutăților și al hulei prin oamenii și organizațiile lui mondiale, noi, românii (câți om mai fi integrați și vii în neamul nostru), trebuie să rămânem cu ochii deschiși, să priveghem și să ne rugăm, îngrijindu-ne cu răbdare și stăruință de păstrarea luminii și a vieții lui Hristos în noi și a unității Bisericii și a neamului în Hristos.
Fără Mântuitorul Hristos, doar prin puterile și strategiile noastre, nu putem face nimic. Dar nu trebuie să facem valuri, bravări inutile, ci să iradiem cu bunătate și bucurie celor de lângă noi pacea, înțelepciunea și puterea lui Hristos primite și trăite în armonia și comuniunea Bisericii. Aici, numai aici, în Biserica Lui Dreptslăvitoare, ne putem dezvolta real ca și persoane frumoase și ca și neam binecuvântat de Dumnezeu, spre viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu, adevărata țintă a vieții noastre (și personale și sociale).
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cugetare – Sfantul Nicolae Velimirovici (Proloagele de la Ohrida, Cugetare la ziua de praznuire a sfintilor Macabei)
Omul slab se apără cu prefăcătoria, iar cel puternic cu tirania. Că nimeni, cu toate acestea, nu-şi poate apăra viaţa înaintea lui Dumnezeu, nici cu ipocrizia, nici cu tirania, ni se arată clar din vieţile Bătrînului Eleazar şi Regelui Antioh. Cînd acest rege tiran 1-a adus pe Eleazar la judecată şi i-a poruncit să mănînce carne de porc dacă vrea să-şi scape zilele, Bătrînul Eleazar a refuzat fără să se tulbure. Atunci cei care ţineau cu Eleazar i-au adus carne care nu era de porc, implorîndu-l să o mănînce înaintea regelui [care nu ştia aceasta] spre a-l îmbuna, şi spre a-şi păstra astfel viaţa şi a nu greşi nici împotriva conştiinţei. Aici bătrînul i-a certat pe cei care i-au voit astfel binele şi le-a zis: „Ipocrizia şi prefăcătoria nu sad bine, nici se cuvin, bătrîneţelor mele. Amarnic mi-ar fi să mă prefac în piatră de poticnire pentru cei tineri care privesc la mine.” Astfel, Bătrînul Eleazar a fost ucis cu trupul, dar el cu înţelepciunea şi tăria lui şi-a mîntuit sufletul. Pedeapsa lui Dumnezeu a căzut îndată asupra tiranicului Antioh, căci trupul lui ticălos s-a îmbolnăvit de o boală cumplită, fiind năpădit de viermi. Duhoarea grea a viermilor care îl mîncau de viu se răspîndea pînă departe, în disperarea lui, regele şi-a amintit cum a măcelărit mii de oameni nevinovaţi care îndrăzniseră să nu se supună idolatriei lui. Cuprins de spaimă înaintea lui Dumnezeu, el a început să îl mărturisească pe Unul Adevăratul Dumnezeu, pe ai Cărui credincioşi îi omorîse cu miile. Cu toate acestea, milostivirea cerului Antioh nu a mai simţit-o.
Luare aminte
Să luăm aminte la pedeapsa lui Dumnezeu care a căzut asupra lui Israel (Judecători 10):
• La cum Israeliţii au făcut rele înaintea ochilor Domnului, închinîndu-se la idolii sirienilor, sidoniţilor, moabiţilor, şi altora mulţi;
• La cum pentru aceasta s-a aprins mînia Domnului, care i-a dat în mîinile Filistenilor şi Amoniţilor, care i-au împilat timp de optsprezece ani;
• La cît de înfricoşat este Domnul cu apostaţii de la Dreapta Credinţă.
Multumesc pentru ca ati pus poza mea in articol.