Criza traita in concret sau… iata ce numesc cinicii, indiferentii sau imbuibatii “binecuvantare” (Noutati de presa 29-30 martie 2009)

30-03-2009 2 minute Sublinieri

despair.jpg

  • Hotnews: 

Criza economică mondială, extrem de tare şi incredibil de aproape

Efectele crizei se simt, de multe ori, doar matematic. Pentru cei ramasi fara locul de munca, insa, criza devine o problema de supravietuire. Si, la nivelul intregii societati, aceste probleme se cumuleaza.

„Sunt oameni fara slujbe si fara venituri. Daca ar exista o bursa a oamenilor, valoarea lor umana s-ar considera ca a scazut drastic. Insa nu exista o bursa a oamenilor. Totusi, dintr-o perspectiva sociala, in termeni de calitate a vietii, as spune ca acele locuri de munca pierdute, acele oportunitati ratate de a dezvolta deprinderi, acei oameni care termina liceul, nu vor reusi sa se angajeze si se vor apuca de acele lucruri pe care le faci cand nu ai alternativa de a lucra, acelea sunt pierderi mai serioase, din punctul de vedere al societatii, decat faptul ca valoarea imobiliara a caselor a scazut”, spune Summers”.

“Exista un mit, despre viata la tara: cu ceapa din gradina, cu rosiile, cu ouale din cotet te descurci. Dan si Corina nu prea au, insa, unde sa cultive rosii sau ceapa in mica lor curte betonata. Si e greu sa-ti imaginezi cum le vor permite rosiile si ceapa sa plateasca facturile la curent, apa, gaze si sa-l tina pe Ciprian la scoala“.

“Criza a fost la inceput doar un pretext pentru a face curatenie. Intre timp, ea a devenit ceva mai mult decat atat: s-a transformat in bici si in sperietoare. Angajatii sunt sfatuiti sa se gandeasca de doua ori inainte de a-si schimba locul de munca pentru un salariu mai bun; oricum, salariile au inghetat cam peste tot, si in companiile private, si in cele de stat. Cele doua atu-uri ale angajatilor, libertatea de a se muta intr-o alta companie si de a vana un salariu mai bun, au disparut. Toate cartile mari sunt, acum, in mana angajatorilor. „Fiecare angajator are asteptari crescute de la angajati. Asteapta un efort sustinut, dedicatie si angajament”, scrie o revista de business. Nu conteaza daca intr-o companie criza e reala sau nu: aceasta a devenit un bun pretext pentru a-i tine pe salariati in sah si pentru a le impune, fara a intampina vreo rezistenta, cele mai apasatoare conditii. Ceea ce e de neinteles, insa, in Romania este comportamentul companiilor de stat, care se grabesc sa le depaseasca, in privinta numarului de oameni concediati, pe cele private. Ministerul Transporturilor si Infrastructurii a anuntat deunazi sindicatele ca va reduce numarul personalului in sistemul feroviar cu 12.139 de angajati, de la toate cele trei companii ale CFR. Se va reduce si numarul trenurilor, si al haltelor si statiilor CFR, vor fi inchise chiar linii intregi de cale ferata. (…)

Un salariat disponibilizat in aceasta perioada deosebit de dificila este un om sacrificat fara nici o perspectiva. Mai mult, programul va afecta si anumite comunitati locale si agenti economici prin inchiderea unor sectii de circulatie si prin anularea unui numar mare de trenuri”, spune un lider de sindicat feroviar.

Ce sanse are un sef de halta (un macagiu, un muncitor in triaj) sa-si gaseasca de lucru, in special fara cursuri de recalificare? Absolut nici una. Ce sanse are un sef de halta (un macagiu, un muncitor in triaj) disponibilizat sa devina alcoolic, depresiv, violent, sa-si bata mai abitir nevasta, sa-si injure copiii, frustrat fiind ca nu are ce sa le puna pe masa? Multe, foarte multe sanse.

Cate carciumi se vor umple de barbati care isi vor incepe programul alcoolic in fiecare saptamana, luni, la 7 dimineata si vor lucra tot mai sustinut full time, 7 zile din 7, cate femei vor fi tot mai des batute, cati copii vor avea tot mai mult de suferit, acum si peste 10, 20 de ani, in urma disponibilizarilor CFR nici un analist economic nu poate calcula.

Pentru realitati din acest gen, pe care scriitorii incearca sa le urmareasca pana la cazul particular (oricare dintre aceste familii poate fi subiectul unui roman) si din care televiziunile extrag, din cand in cand, cate o stire pentru jurnalul de la ora cinci s-au inventat termeni foarte dragi analistilor si politicienilor, precum „costuri sociale” si „disponibilizari”.”

(amintiti-va, in acest context, declaratia recenta a sefului FMI, subliniata de noi aici).

Protest anti-cipuri. Dupa pasapoarte, sunt incriminate protezele medicale

Spania recurge la prima nationalizare a unei banci de la inceputul crizei financiare

G20: Europenii nu vor ceda presiunilor SUA, care cer adoptarea unui nou plan de relansare economica

CRJ: Codul de procedura penala accepta probele obtinute prin tortura. Orice persoana care se pregateste sa comita o infractiune poate fi urmarita

  • Adevarul: 

Lipsa apei, următoarea criză globală

Războiul secret al Israelului în Iran

Devalorizarea leului ne-a dat atacul la portofel

Proteste contra Diavolului strecurat în protezele medicale (video)

Hollywoodul şterge graniţa dintre pixeli şi realitate

La summitul G20 nu se vor anunţa noi cheltuieli pentru stimularea economiei

”Am scăpat de torturi fiindcă m-au trimis să mor la Canal”


Categorii

Pagini laice, Presa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

17 Commentarii la “Criza traita in concret sau… iata ce numesc cinicii, indiferentii sau imbuibatii “binecuvantare” (Noutati de presa 29-30 martie 2009)

  1. “Ce sanse are un sef de halta (un macagiu, un muncitor in triaj) sa-si gaseasca de lucru, in special fara cursuri de recalificare? Absolut nici una. Ce sanse are un sef de halta (un macagiu, un muncitor in triaj) disponibilizat sa devina alcoolic, depresiv, violent, sa-si bata mai abitir nevasta, sa-si injure copiii, frustrat fiind ca nu are ce sa le puna pe masa? Multe, foarte multe sanse.

    Cate carciumi se vor umple de barbati care isi vor incepe programul alcoolic in fiecare saptamana, luni, la 7 dimineata si vor lucra tot mai sustinut full time, 7 zile din 7, cate femei vor fi tot mai des batute, cati copii vor avea tot mai mult de suferit, acum si peste 10, 20 de ani, in urma disponibilizarilor CFR nici un analist economic nu poate calcula”.

    TRISTA REALITATE!!!
    Dar cu totul straina de morala ortodoxa. Ati gasit undeva, in istoria Bisericii, la Sfintii Parinti, acest duh al nevolniciei progresiste?
    S-au vaitat vreodata Sfintii Apostoli, sau adevaratii crestini ca nu au conditii? Si-au gasit ei vreodata consolarea in alcool sau in refulari violente? Au cerut ei ceva de la stat?
    Dar acum, cand este prins si luat la intrebari, orice gainar spune ca nu are alternativa decat sa fure sau “sa dea in cap”.
    Se vede ca societatea s-a rupt total de credinta si morala crestina (“vulpile au vizuini, iar pasarile cerului, cuiburi; Fiul Omului insa, nu are unde sa-si plece capul”).
    Acum societatea va plati…autonomia fata de Dumnezeu.

  2. este cumplit ce se intimpla cu noi oameni de rand, care sintem la discretia si nebunia acestei crize voit declansate,criza care nu face altceva decit sa releve cruzimea statului si a particularului fata de poporul acesta mereu incercat…unde mai pui ca se aude si de un cutremur devastator in special pentru bucuresti. Doamne ai mila de poporul amarat si neputincios care la tine nadajduieste.Amin!

  3. “Exista un mit, despre viata la tara: cu ceapa din gradina, cu rosiile, cu ouale din cotet te descurci. Dan si Corina nu prea au, insa, unde sa cultive rosii sau ceapa in mica lor curte betonata. Si e greu sa-ti imaginezi cum le vor permite rosiile si ceapa sa plateasca facturile la curent, apa, gaze si sa-l tina pe Ciprian la scoala“.

    Dar bunicii nostri cum au trait la tara, fara salarii, cu o droaie de copii, in case cu 2 camere…?
    Apoi sa ne aducem aminte cine o ducea bine pe vremea lui ceausescu? Taranii care aveau o gospodarie cu de toate, in timp ce la orase, in alimentari, era doar coala de hartie…
    Bani de scoala? Pai daca tot intram in vremuri apocaliptice ce ne m,ai trebuie scoala, singura scoala e Sfanta Scriptura, ca sa ne mantuim, ca studiile lumesti nu ne mantuie!
    Dar pana atunci sa speram ca Dumnezeu isi face mila de noi si desfiinteaza tehnologia asta catuselor electronice (cu biocipuri ori alte marafeturi).

  4. @costel: frate, e bine sa nu vorbim decat despre cele ce cunoastem din propria experienta, nu din a altora. Cand stim cum e sa dai la sapa, sa cosesti, sa cari lemne ca mori de frig si nu de placere, sa speli cu mainile in apa rece iarna, sa ranesti in grajd dupa vaca sau cai, sa iti rupi mainile in pamant dupa ce ai cultivat, sa stai la opait si cate si mai cate… atunci sa vorbim despre traiul simplu de la tara. 🙂 Pentru multi, chiar si obligati daca ar fi, va fi o trecere mai mult decat socanta, la care putini dintre cei crescuti de mici in puful orasului se pot adapta.

  5. @admin frate: Multumesc ca mi-ai adus aminte! Nu vorbesc deloc din carti, am trait la toate standardele. De la stana pe un varf de munte, la baraci de munca fortata -comuniste, pana la biroul dintr-un oras occidental si stiu bine ca in astfel de vremuri, intoarcerea la simplitatea pe care o sugereau sfintii parinti nu este o utopie pt cei care vor sa treaca cu bine peste val. Nici sfintii parinti nu au dat exemplul de viata de mai sus ca si cum ar fi un standard de viata, ci doar ca o masura de a putea supravietui acestor vremuri.
    Caci nu vor supravietui cei care nu pot renuta la puf, ci doar cei curajosi care nu vor accepta compromisul cu lumea! Aici e despartirea apelor!

  6. Cum se leaga lucrurile: conditiile aderarii Romaniei la UE, refuzul guvernarii de a pregatii un plan anti-criza, motivele reale ale acordului de imprumut cu FMI si iminentele masive miscari de strada

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/30/cum-se-leaga-lucrurile-conditiile-aderarii-la-ue-refuzul-guvernarii-de-a-pregatii-un-plan-anti-criza-motivele-reale-ale-acordului-de-imprumut-cu-fmi-si-iminentele-masive-miscari-de-strada/

  7. Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/30/personalitati-si-organizatii-evreul-mayer-amschel-rothschild-scutul-rosu-intemeietorul-celei-mai-puternice-familii-din-istoria-moderna-a-omenirii-si-creatorul-ordinului-iluminatii/

  8. Sunt foarte interesante comentariile. Asa este, nu va fii deloc usor pentru foarte multi frati ai nostri.
    Se poate ajunge, Doamne fereste, ca in foametea de care tot vorbeau parintii si bunicii nostrii. Prin ’47 oameni din Moldova isi dadeau copiii la alte familii de romani din Ardeal sa ii tina ca nu aveau nici o coaja de mamaliga macar.
    Acum se vede clar amprenta diavolului pe toata criza asta si nu numai ca nu se indreapta lucrurile, dar merg accelerat spre mai rau.
    Parca i s-a dat putere impotriva crestinilor.
    Parca Pr Steinhardt zicea despre ce a spus satana Domnului “Eu sunt stapanul lumii acesteia” ca accentul e pe cuvantul acesteia. Acum parca suntem parasiti si pierduti in lumea asta.
    La predica parintii invata ca toate astea ne vin pentru ca suntem in mari pacate: avort, homosexualitatea, necredinta.
    Situatia seamana, la alta scara cu ce povestesc cei care au scapat de la Pitesti, unde se dadea o lupta intre Dumnezeu si diavol in fiecare detinut.
    Oricum, multi dintre noi romanii, vor ajunge la disperare. Spuneau ca intr-o singura luna a crescut nr. datornicilor care nu-si mai pot plati ratele de la 12.000 la 20.000.
    Chiar americanii iau in calcul reintoarcerea la tara, cum spuneau niste articole aici pe site.
    Daca puternicii zilei nu vor slabi viltoarea asta in care suntem, orice se poate intampla. Si razboi, si pierdutul serviciului sau al casei, Doamne fereste.
    Dar romanul deocamdata nu se gindeste la Dumnezeu, nu-l vezi sa isi ‘vina in fire’ cum si-a venit fiul risipitor sa ii para rau de halul in care a ajuns. Aproape toti suntem o ciorba, nu mai e demnitate, degeaba are comoara asta a ortodoxiei ca el a ajuns sa flamanzeasca si sa stea cu mina intinsa la roscoavele porcilor. Daca am tine post si am zice o rugaciune Dumnezeu nu ne-ar lasa, dar din pacate multi desnadajduiesc, ii vezi in betie sau si mai rau isi iau zilele spre bucuria finala a diavolului.
    Bunicii nostri isi faceau o casa din chirpici si o luau de la capat fara sa astepte bani de la unul si altul, cu o droaie de copii dupa ei.
    Nu am trecut niciodata prin asa ceva, dar am vazut la Memorialul Durerii cum oameni credinciosi au fost stramutati si ajutaqndu-se crestineste si-au ridicat niste casute modeste din stuf prin Delta, au facut si o biserica..
    Omul de azi e pesimist, si-a pierdut odata cu credinta si speranta. Zicea parintele la predica o idee: cit de mult rau vine acum peste noi, sa nu uitam ca exista o Imparatie, care e foarte reala, sfintii au aratat-o din timpul vietii.
    Pr Sofian zicea ca ultima generatie de crestini nu vor mai avea nimic, nici case, nici masini, nimic saracia cea mai mare cu putinta. Dar vor fi optimisti..

  9. Cred ca trebuie de azi sa incepem sa ascultam cuvantul parintilor si sa incepem sa traim simplu.

    Simt insa ca-i greu s-o facem cu vointa noastra.

    Doamne ajuta

  10. Osanda aproapelui (fie el si cazut), a nu vedea dincolo de aspectele negative ale aproapelui, aduce cu sine dejnadejdea de sine, departarea de duhul parintilor, caderea in si justificarea extremelor (ca articolul de mai sus, iertari).

    A fii in duhul parintilor nu inseamna ai cita la infinit, ci a trai, gandi, rabda si suferii ca ei… Adevarul trebuie marturisit in iubire numai! Sunt ca 2 membre indispensabile. Numai cu una nu poti merge inainte, oricare ar fi ea. (duhovnicul meu).

    Cuv. Siluan Athonitul: Domnul Cel Milostiv il povatuieste pe om ca trebuie sa indure intristarile cu multumire. In toata viata mea n-am murmurat o singura data pt intristari, ci le-am primit pe toate din mainile lui Dumnezeu ca pe un leac mantuitor, si am multumit intotdeauna lui Dumnezeu, si de aceea Dumnezeu mi-a dat sa indur cu usurinta toate intristarile. Toti oamenii pe pamant indura inevitabil intristari si, desi intristarile pe care ni le trimtie Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza, si aceasta pt. ca nu vor sa-si smereasca sufletul, nici sa se predea voii lui Dumnezeu…
    Toata lupta noastra este ca sa ne smerim pe noi insine…

    Ca si dul Costel, am trait la toate standardele insumi iar cuvantul de mai sus al Sf Siluan nu-mi este de loc strain.

    Mila si pacea Domnului cu noi!

  11. Toti avem (cel putin) o intamplare in viata nostra pe care nu o putem explica rational, o minune ce ni s-a intamplat si ne e frica sa o povestim pentru ca nu vom fi crezuti.
    (Spun intamplarea urmatoare pentru ca poate va ajuta pe cineva)
    Am fumat timp de 13 ani cam un pachet pe zi. La o spovedanie am vorbit cu duhovnicul meu despre asta. El, cu un tact extraordinar, mi-a spus : “Mai Caline – e o prostie sa te lasi de fumat. Nu asa trebuie pusa problema.”. In mine a fost o bucurie ciudata : “uite un popa meserias”. A continuat apoi duhovnicul: “dar totusi crezi ca e greu sa-i dai Domnului o zi in care sa nu fumezi?”. “Nu – parinte”. “Hai sa facem asa: astazi nu fumezi. Nu iti propui sa te lasi de fumat definitiv ci doar sa nu fumezi ASTAZI” Dand sa plec, in usa, parintele duhovnic mi-a spus : “dar fii atent – ca in fiecare zi e ASTAZI”.
    Am plecat de la discutia asta macinand cuvintele duhovnicului meu. Dupa vreo 10 ore mi-am spus “hai sa vad ce se intampla”. Din momentul acela (deci dupa 13 ani de fumat cel putin 1 pachet pe zi) – pe nisip a fost o singura urma. A Celui ce ma ducea in brate. Din momentul acela (de aproape 6 ani) nu am mai simtit niciodata dorinta de a pune tigara in gura, nu am avut transpiratii sau cosmaruri (am inteles ca cu asta se confrunta cei ce se lasa de fumat). Era o senzatie fizica foarte constienta a ajutorului si a rugaciunilor facute catre / pentru mine.
    Deci – draga Ina – nu e vointa nostra prima si cea mai puternica. Noi trebuie doar sa vrem ca sa primim putere sa luptam cu toate cele rele. Ajutorul e langa noi (bate la usa); noi trebuie doar sa-l primim (sa-i deschidem usa)
    Iar ce-i mai important – sa nu ne departam de biserica noastra dreapta si de stalpii ei NICIODATA!
    Doamne ajuta-ne!!

  12. @ Ellaina:

    Ce trista anti-minune s-o petrece de ne intelegem tot mai rau (gresit?) unii cu altii in ultima vreme?

    Perspectiva din care incercam si noi, nepriceput, sa privim lucrurile era aceasta (iertati citarea la infinit, va rugam):

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/08/10/parintele-nicolae-steinhardt-falsul-idealism-si-problema-painii-aproapelui/

    Iertati-ne, toti, va rugam, lipsa de iubire si mandria! Va multumim pentru dragostea cu care ne indurati.

  13. @ Dragi admin-i,
    NU va lasati! “De te-or asculta, de nu, tu spune-le”.
    Ati reusit si reusiti foarte multe. Ne dati hrana slaba sau puternica (dupa puterile noastre) dar si posibilitatea sa ne spunem parerile. Nihilismul din pacate e in floare.
    Imi este frica de zilele cand nu o sa mai pot sa citesc site-ul acesta (nu vreau sa fac speculatii de ce). Oricum de abia atunci (dar usor cam tarziu) o sa vedem si o sa apreciem cu adevarat munca voastra.

    (Stateau doua femei de vorba. Zice una – “ce sa ma fac cu barbatu’ meu, ca tot timpul vorbeste despre fosta lui nevasta?” Cealalta raspunde : “vorbeste-i si tu despre viitorul tau barbat”)

    Doamne ajuta-ne!

  14. Iti multumim mult, Calin. Acele zile despre care spui sunt destul de aproape. In orice caz, dupa Pasti (sau chiar mai devreme, poate) vom avea aparitii mai rare si deci vom da si mai putine motive de nemultumire.

    E trist ca-i punem pe toti pe calapodul nostru si riscam sa ne lipsim tocmai de dragostea despre care vorbim. Dragostea concreta pentru cei slabi si neputinciosi, pentru cei care nu sunt la masura noastra, pentru care plangea zilnic Sfantul Siluan, daca tot ne refeream la el. Sfantul Siluan, spre deosebire de noi, stia pilda lui Iov si a prietenilor sai.

    “Toata lupta noastra este ca sa ne smerim pe noi insine…”. Da, deci nu sa-i smerim pe altii, iubitii nostri frati mai puternici, nici sa ne dam pe noi insine ca exemplu, pentru ca, zice Sf. Marcu Ascetul, daca am primit un dar de la Dumnezeu, dar nu ne facem partasi intru durerea inimii cu cei care nu-l au (si nu sunt ca noi, nu pot ce putem noi) – si daca ii judecam, daca ne inaltam deasupra lor, daca le dam lectii si sfaturi celor cazuti intre talhari – vom ajunge sa pierdem noi insine darul respectiv. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/06/dreptul-iov-si-prietenii-sai/

    Suferinta este cu adevarat o mare binecuvantare, dar celui care sufera nu-i spui: “sufera, frate, smereste-te, ca suferinta e buna, primeste cu multumire totul, rabda”; eventual chiar cu autoritate (am auzit-o si pe asta): “lasa ca e bine, suferi pentru pacatele tale, de ce te plangi, nu mai carti!” Nu-l ajuti cu nimic, dimpotriva, ii pui o povara in plus. Dragostea poarta Crucea celuilalt, macar prin durerea inimii, prin compasiune, prin rugaciune, printr-o privire sau printr-o strangere de mana calda, daca nu poate face nimic altceva sa-l usureze pe celalalt.

    Cred ca mai degraba trebuie sa ne preocupe mila pentru cei slabi si neputinciosi, pentru ‘cei mici’, iar nu atat (sau nu in primul rand) pentru cei puternici ai lumii acesteia, pentru “grasii pamantului’ (in sensul duhovnicesc, nu literal), care-i mai si asupresc pe cei dintai. Nu ne apucam sa impreuna patimim cu Irod, cu Nero, cu Diocletian, inainte sa impreuna patimim cu mucenicii si sa-i infruntam pe cei dintai (si pe altii ca ei), cum faceau sfintii. Ma indigneaza patriarhii cinici si reci care dau sfaturi bune la nimic celor suferinzi cand ei nu se ating nici cu varful degetului de suferinta, care au tupeul sa vorbeasca despre cat de binecuvantata este criza, care pe ei nu-i atinge cu nimic, ba chiar le sporeste puterile! Iar de FMI-istii, guvernantii, finantistii si angajatorii aia de care vorbeste articolul nici nu mai vreau sa vorbesc.

    Pe de alta parte, cine crede ca sta, sa ia aminte la sine sa nu cada! “Sa nu bravati”, zice parintele Adrian, atragandu-ne atentia la caderea marelui Apostol Petru. Fara harul lui Hristos NIMENI nu va putea indura ceea ce va veni, oricat de pregatit s-ar simti, oricata ravna ar avea. Daca il paraseste harul, se leapada si in fata unei slujnice, nu doar ca nu rezista la mari privatiuni si la chinuri groaznice.

    Iertati-ne, inca o data!

  15. @admin, si eu imi cer iertare, departe de mine gandul de a va considera mandrii, (tocmai ca altfel nu ne-ati publica comentariile -contra).

    Articolul de sus detine un adevar f. trist, insa morala nu are nimic de-a face cu credinta ortodoxa. Nu ma dau nici exemplu pe mine, Doamne fereste, si imi cer inca o data iertare daca am facut-o fara sa vreau.

    Nu ii compatimesc pe cinici, imbuibati, etc, dar oare cati din acei cinici si imbuibati citesc un astfel de site? Mi-e greu sa cred ca exista macar unul.
    Vreau sa va marturisesc ca nu iau personal nici un comentariu, si accept criticile de la oricine. Chiar va rog, asta ma ajuta sa cresc duhovniceste.
    Vremurile sunt intradevar f. tulburi, oamenii trebuie treziti, dar mai mult decat orice au nevoie de speranta si sprijin spiritual.
    Multi constientizeaza raul, dar poate dintr-un instinct egoist si primitiv de aparare nu vor sa-l admita. A te concentra prea mult asupra raului nu ajuta (cel putin nu pe mine, si ma iertati pt. cuvintele mele egoiste).
    Dumnezeu este speranta si iubire in primul rand si dupa aceea judecator.
    Din experienta personala vorbesc, si nu o spun ca pe o lauda, am trecut prin situaltii la limita disperarii in viata…si chiar necredinciosa fiind, Domnul mi-a intins mana Lui salvatore si m-a salvat de pe buza prapastiei. Mi-e greu sa cred ca ma va lasa chiar acum. Nu este utopie, (nici indiferenta nici imbuibare nici bravare) ci o speranta incapatanata ca nu conteaza ce va fi, El nu ne va lasa.
    Va rog nu renuntati la speranta.

    Hristos cu noi!

  16. Ce ne-am face, oare, fara nadejde? Dar am zice asa: sa ne pastram nadejdea, dar sa alungam iluziile si increderea in noi insine. Sa nu uitam ca multi si dintre “cei alesi” vor cadea (a se vedea si comentariul lui “sceptik” de la o alta postare de aici, dat mai devreme). Si, mai ales, sa cautam sa ne indureram pentru cei ajunsi in situatii grele sau chiar disperate, indiferent ca sunt mai mult sau mai putin credinciosi. Cinicii la care faceam referire sunt cei despre care s-a tot scris in ultima vreme ca fac apologia crizei, luand partea mai-marilor lumii si fara sa se coboare catusi de putin sa-i vada si sa-i inteleaga pe cei ajunsi in situatii critice din cauza “crizei”. “Criza” care, fiind premeditata si provocata fara scrupule este de fapt, in termeni duhovnicesti, echivalenta cu pacatele strigatoare la cer ale “opririi platii lucratorilor” si a “asupririi vaduvelor si orfanilor”. Asemenea fapte nu te pot lasa indiferent, despre asta este vorba.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare