EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) – ce face statul copiilor nostri si ce putem face noi?
UP DATE
Conform statisticilor publicate de National Home Education Research Institute, in Statele Unite exista circa 2 milioane de scolari educati acasa, cu o rata medie de crestere anuala de 7-8%. Alaturi de pietele unde fermierii locali vin sa isi vanda produsele, si de alte forme de “deep economy” (“economie profunda,” care nu e totuna cu economia subterana), “homeschooling” e una din zonele vietii socio-economice americane aflate in plina crestere. In ambele cazuri, si in cel al “economiei profunde” si in cel al scolii acasa, cei implicati reprezinta un evantai de optiuni ideologice si religioase mergand de la libertarieni atei la (neo)protestanti conservatori, de la mormoni si amisi la hipioti, de la hispanici la evrei, si de la parinti cu bacalaureat pana la parinti cu doctorat. In cazul invatamantului acasa, majoritatea celor implicati isi propun sa reabiliteze un curriculum traditional (core curriculum) axat pe gramatica, logica si retorica, asa cum a fost el formulat de Dorothy Sayers, in “The Lost Tools of Learning” (conferinta tinuta la Oxford in 1947), si dezvoltat de Susan Wise Bauer si Jessie Wise, in cartea The Well-Trained Mind: A Guide to Classical Education at Home (New York, 2004, W. W. Norton). Cu ajutorul acestor surse, parintii si tutorii cauta sa dezvolte la copii gandirea lucida si soliditatea cunostintelor bazate pe compunere, istorie universala, studierea clasicilor si a limbilor clasice, istoria artei. E, de fapt, o programa scolara care ii ofera unui copil tot ceea ce ii refuza un invatamant public preocupat mai mult cu “socializarea” si cu indoctrinarea politic-corecta a elevilor decat cu formarea unor oameni capabili sa stea pe propriile picioare. In plus, stand acasa, copiii sunt feriti de droguri, criminalitate si abuzuri. Studiile efectuate mai arata si ca un copil educat acasa obtine la examene rezultate cu intre 15-30% mai bune decat un copil educat in scolile publice.
- Voxpublica [Alin Fumurescu]: spuneti drept: v-ati scoli singuri copiii? (O propunere provocanta)
Ideea, de buna seama, nu e catusi de putin noua – pentru majoritatea istoriei a reprezintat de fapt singura optiune existenta. Odata, insa, cu aparitia statului, a invatamantului centralizat (si, mai ales, gratuit si obligatoriu), multe tari au renuntat total la aceasta varianta. In Romania, optiunea a fost scoasa din lege dupa instalarea dictaturii comuniste. Daca rationamentul comunistilor era limpede – nu poti lasa pe mana dusmanilor de clasa formarea omului nou, acum, dupa douazeci de ani de la Revolutie, poate s-ar cuveni sa reconsideram ideea cu toata seriozitatea.
- Hotnews:
Deputata PD-L, Carmen Axenie, a citit azi in parlament o declaratie privind oportunitatea (re)introducerii in sistemul de invatamant romanesc a homeschooling-ului sau a invatamantului la domiciliu. “Marea hiba a invatamantului nostru este ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru. Avem nevoie de o reforma profunda a invatamantului romanesc si homeschooling-ul reprezinta o oportunitate” declara Carmen Axenie intr-un interviu acordat pentru HotNews.ro.
Rep: Ati citit azi in Parlament o declaratie privind Homeschooling-ul (scolire/invatamant acasa). De unde aceasta idee si ce presupune ea?Carmen Axenie: Ideea mi-a fost sugerata recent de cateva persoane preocupate de aceasta forma de invatamant dar s-a potrivit bine si peste anumite convingeri personale in legatura cu invatamantul nostru. Ca femeie, ca sotie si ca mama ma simt responsabila, in mod firesc, de problemele familiei in zilele noastre. Or, una dintre problemele principale este educatia. Pe ce e centrata ea? Observ ca noi educam indivizi si nu persoane care maine-poimane vor intemeia familii. Aici e marea hiba a invatamantului nostru: nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru.
Rep: Exista mai multe forme de homeschooling?
Carmen Axenie: La a doua intrebare va raspund mai scurt. Exista doua feluri de homeschooling: unul legalizat, in multe tari din lume, si unul ca oportunitate neimplinita in Romania. De aceea noi avem astazi cetateni romani care si-au inscris copii la scoli din Ungaria sau din alte tari care permit aceasta.
Rep: In Romania, educatia acasa era explicit mentionata de lege ca forma alternativa de invatamant inainte de nationalizarea invatamantului facuta de regimul comunist in 1948. Putem vorbi de o revenire, de similitudini cu acel sistem?
Carmen Axenie: E prematur sa vorbim inca despre proiectul de lege. Desigur ca trebuie pastrate toate elementele care ajuta societatea sa se dezvolte armonios in anii urmatori. Tema ramane deschisa si e nevoie de o dezbatere publica la vremea cuvenita in care sa fie o implicare larga.
Rep: In ce tari se practica homeschooling-ul? Aveti informatii mai multe legate de numarul celor care acceseaza aceasta forma de invatamant, rezultatele obtinute?
Carmen Axenie: Am mentionat in declaratia mea cateva tari europene precum Cehia, Franta, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elvetia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda, dar mai sunt si altele precum SUA, Israel. Desigur ca numarul celor care acceseaza invatamantul la domiciuliu este mai mic decat al celor care urmeaza scoala obisnuita. Datele despre cei care urmeaza invatamantul la domiciliu sunt publice in Uniunea Europeana. Ar putea fi obtinute in cazul unei dezbateri serioase.
Rep: Ce target credeti ca poate viza aceasta “scolire acasa” in situatia in care starea materiala a romanilor este una proasta, iar parintii cu posibilitati materiale apeleaza la scoli particulare de prestigiu?
Carmen Axenie: Homeschooling-ul poate reprezenta o oportunitate pentru acei parinti care doresc un mediu aparte – fizic si moral – pentru copiii lor. De asemenea, poate reprezenta o sansa pentru acei copii imobilizati. Dar inca o data, aceasta forma de invatamant nu trebuie privita ca o noua problema a invatamantului nostru, ci precum o solutie pe un anumit palier al lui, sau ca o afacere. Statul, in cel mai bun caz, poate economisi niste bani iar unii parinti ar putea fi multumiti ca li s-a ascultat o cerinta importanta.
Rep: Ce infrastructura presupune aceasta forma de invatamant sau cum ati gandit aplicarea ei?
Carmen Axenie: Astazi doar am ridicat mingea la fileu, cum se spune intr-un limbaj mai sportiv. Astept reactiile oficiale, cercetez problema in detaliu si o propun spre studiu unei echipe mai largi. Echipa mea de la birou lucreaza deja la o documentare.
Rep: Este homeschooling-ul o parte reala a reformei din invatamant? Ce efecte ar putea produce?
Carmen Axenie: Vorbim de multi ani despre reforma in invatamant. Aceasta nu se poate realiza printr-un tsunami care sa mature totul in cale. In opinia mea reforma inseamna deschidere catre starea actuala de lucruri sociale si economice precum si grija pentru evolutia societatii. In acest mod de a intelege, homeschooling-ul este o componenta a reformei. Una mica, dar este. In plan imediat, ar aduce un raspuns pentru acei parinti care nadajduiesc sa isi educe acasa copiii. Sa asteptam acum si reactia concetatenilor nostri.
Întrebarea nr. 7
1. A aparut ideea homeschooling-ului, adica posibilitatea educarii copilului acasa. Consider ca este o initiativa binevenita si necesara, avand in vedere unele cercetari care arata importanta cruciala a familiei in formarea pedagogica si morala a copilului. Intiativa a fost exprimata public si in Parlament:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6953744-interviu-deputatul-carmen-axenie-invatamantul-domiciliu-homeschooling-discutat-parlament.htm
Ce parere aveti despre o astfel de idee?
Tot legat de homeschooling si ridicand problema la un nivel mai general, considerati normal ca statul sa aiba prioritate inaintea parintilor in ceea ce priveste formarea etica a copiilor? Ce parere aveti de cazul celebru al familiei de imigranti germani care au fost condamnati la inchisoare doar pentru nu erau de acord cu curicula scolii publice pe teme de educatie sexuala?
[…]
Daniel Funeriu
1) Chestiunea trebuie analizata foarte serios cu toate implicațiile ei.
- Blog Axenie Carmen: “Avem nevoie de o reformă profundă a învăţământului românesc şi homeschooling-ul reprezintă o oportunitate” deputat Carmen Axenie, 23.02.2010
Din discuţiile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu diferite persoane care lucrează în sistemul nostru de învăţământ, am aflat o seamă de nemulţumiri care mai de care mai urgente. De la problema salariilor, la cea a adaptării la nevoile pieţii observăm parcă un demaraj foarte greu şi un dialog între părţile implicate în negocieri adeseori anevoios. De ce stau lucrurile aşa, n-aş putea să vă spun. Cert este că nu vom putea debloca acest mare angrenaj educaţional folosind o fermecată cheie franceză bună la toate. Pentru fiecare set de probleme trebuie găsite soluţii generoase şi chiar vizionare.
Cu această convingere, doresc să vă reţin astăzi atenţia aducându-vă înainte două sugestii recente pe care le-am primit de la câţiva cetăţeni. Domniile lor au încercat să îmi demonstreze că reforma învăţământului nostru riscă să rămână una de suprafaţă fără aplicarea unor măsuri surprinzătoare pentru cei mai mulţi dintre noi. Vă redau în continuare problemele ridicate de aceştia şi argumentele lor. […]
A doua problemă este şi mai revoluţionară, dar nu imposibilă sau absurdă. Este vorba despre o parte a cetăţenilor români care doresc să-şi educe acasă copiii. În alte ţări europene (Cehia, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda) această formă de învăţământ există deja, purtând numele de Homeschooling (şcolire acasă). Argumentele cetăţenilor sunt:
a) de natură pedagogică:
1. scăderea nivelului de aprofundare a informaţiilor şi competenţelor, fapt demonstrat şi de rapoartele oficiale europene cu privire la România;
2. deţinerea unor reale posibilităţi familiale (pedagogige şi financiare) pentru educaţia copiilor;
b) de natură etică: în principal, nemulţumirea părinţilor vis-à-vis de atmosfera şcolară uneori viciată în care se dezvoltă copiii lor.
Ca părinte, mai întâi, dar şi ca avocat, am cumpănit cele prezentate mai sus şi nu le-am găsit deloc neîntemeiate. Sper ca în perioada următoare să putem avea în România o reformă de profunzime a învăţământului nostru.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
- Claudiu Tarziu: Pledoarie pentru şcolirea acasă
- Dulce casa (blog Irina):
În sfârșit – despre homeschooling
Si toate postarile de la categoria Homeschooling
- R3lativ: Invatamant de stat VS privat
Art-Cultura de la Radio France International
Realizator: Dan Parvu
Invitati: Mihai Neamtu, Bogdan Enache
Bloguri tematice:
- Educatie libera:
Scopul acestui blog este popularizarea unei forme alternative de educatie, alaturi de filosofia educationala ce sta la baza ei. Aceasta alternativa se numeste in limba engleza “homeschooling” dar a o traduce “educatie/scolire acasa” nu ar reda sensul exact. Asta deoarece sensul acestei alternative este mai degraba de invatare libera, naturala, neinstitutionalizata, nu de invatare acasa in loc de la scoala.
Homeschooling-ul este absolut legal si practicat in majoritatea tarilor civilizate, unde educatia este obligatorie NU institutionalizarea, unde dreptul oricarui copil la educatie nu se manifesta in mod absurd prin coercitia de a o primi in unitati controlate de stat, conform unei programe prestabilite si “oficiale” de stat si asa mai departe, asa cum din nefericire inca se intampla in Romania.
A se cerceta si categoriile de postari:
- O altfel de educație:
- Institutul Von Mises Romania:
Părinţii sau statul? (Vlad Topan)
Problema principală a domeniului educaţiei (cea obligatorie, în special; multe se aplică însă şi celorlalte segmente) – aşa cum sugerează şi titlul – gravitează în jurul întrebării: cine trebuie să decidă, în ultimă instanţă, dacă, ce anume, cât timp, cu cine, sub îndrumarea cui etc. ar trebui să studieze copiii? Răspunsul în vigoare azi este cât se poate de limpede: statul. Dacă vreun părinte se simte nedreptăţit de ceea ce spun, îl invit să facă modificări în programele analitice ale materiilor pe care copiii le studiază la şcoală, sau chiar să retragă copilul din sistemul public pentru a-l educa (exclusiv) pe cont propriu. Dacă în primul caz nu va face decât să se izbească de veritabilul decident (statul, prin organul de resort – Ministerul Educaţiei) putând încerca cel mult să-l influenţeze, în cel de-al doilea s-ar putea foarte bine să înfunde puşcăria sau să-şi piardă copii pentru neglijenţă parentală. […]
Ce-i de făcut? Cred că singurii despre care se poate prezuma în mod rezonabil că sunt autentic interesaţi de binele copiilor sunt părinţii. Aşadar lor trebuie să le fie integral şi deplin restituită suveranitatea (dacă vreţi) în materie de educaţie. Nu parlamentului, nu ministerului, nu diverselor comitete şi comiţii sau diverşi inspectori. Iar aceasta este totuna cu libertatea întreprinderii în sfera educaţională (şcoli private, antreprenori, profesori şi certificatori privaţi, în concurenţă). Pentru cei săraci – şcoli ale unor fundaţii caritabile sau umanitare (private), ale unor mănăstiri sau biserici.
Presimt în ceafă încordarea pragmaticilor gradualişti care se întreabă ce se poate face „aici şi acum” pentru a îmbunătăţi calitatea educaţiei. Că doar n-o să desfiinţăm Ministerul Educaţiei mâine! Parafrazându-l pe William Lloyd Garrison, oponentul sagace al sclaviei în America secolului al XIX-lea, nu zic că se va desfiinţa mâine – dar că ar trebui să dispară chiar azi, susţin. Până una alta – păstrând scopul strategic al privatizării autentice a educaţiei în minte mereu – există şi paşi mai mărunţi ce pot fi făcuţi. De pildă, libertatea de a educa tinerii la domiciliu (homeschooling, zic anglo-saxonii), evident cu scutire aferentă de taxe (nu mai utilizez sistemul public, nu mai dau părticica aceea de impozit). Cel mai important element al oricărei strategii de reformă a învăţământului rămâne însă instaurarea unei alternative autentice în afara sistemului public. Că degeaba dau liber la şcoli private dar le oblig să se certifice la un organ public. Mai subtil, dar tot învăţământ publice.
Ce le-a făcut şcoala publică familiilor şi copiilor noştri?
În cursul ultimilor 150 de ani, familia umană tradiţională s-a confruntat cu presiuni neobişnuite, sau chiar fără precedent, venite din două surse noi: în primul rând, aşa-numita „revoluţie permanentă” a industrializării moderne, apariţia unui sistem urban de fabrică, ce a separat locul de muncă de casă, a înlocuit prin producţia de fabrică obiceiul producerii acasă a celor necesare traiului şi a curmat ritmurile de viaţă existente în familie; iar în al doilea rând, creşterea rapidă a statului modern, îndeosebi în domeniul educaţiei. Este important să reţinem că, de la bun început, adepţii şcolilor publice urmăreau – şi era necesar să urmărească – subminarea şi dislocarea familiei din poziţia de centru al vieţii copiilor. […]
Norman Ryder, care a fost mult timp profesor de sociologie la Princeton University, a propus o variaţiune pe tema teoriei lui Caldwell, continuând să accentueze, cu obişnuita sa lipsă de menajamente, rolul educaţiei de stat ca distrugătoare a integrităţii familiale.
Şcoala de stat, scrie el, îndeplineşte rolul de agent al societăţii moderne însărcinat cu eliberarea individului de obligaţiile familiale. „Educaţia tinerelor generaţii are o influenţă subversivă. Băieţii care merg la şcoala publică fac o deosebire între ce învaţă acolo şi ce îi poate învăţa tatăl lor… Consolidarea structurii de control familial este subminată atunci când tinerii sunt formaţi în afara familiei, pentru a juca roluri specializate, în care tatăl lor nu are nici o competenţă.”
O luptă corelată se dă între familie şi stat pentru loialitatea copilului. După cum explică Ryder, „Organizaţiile politice, ca şi cele economice, pretind loialitate şi caută să distrugă particularismele familiale. Între familie şi stat se dă o luptă pentru minţile celor tineri”. În această luptă, continuă el, şcoala publică reprezintă „principalul instrument de predare a cetăţeniei, lansând un apel direct copiilor, pe deasupra capetelor părinţilor”. Şcoala serveşte de asemenea şi ca mediu de comunicare a unei „moralităţi statale”, concepute pentru a o disloca pe aceea a religiei moştenite şi a familiilor.
Studiul lui Ryder subliniază aici importanţa vitală a funcţiilor specifice pentru forţa instituţională a familiei. Când familiile îşi educă propriii copii, când joacă rolul de focar al vieţii religioase şi/sau îşi procură cea mai mare parte din propria hrană, atunci este cel mai probabil ca persoanele care compun aceste familii să-şi orienteze primele loialităţi către cămin. Cănd aceste funcţii se transferă la instituţii rivale, atunci familiile îşi pierd aceste „drepturi” şi se restrâng în raport cu instituţiile rivale. Într-adevăr, decadenţa familiei a fost cel mai remarcabil fenomen american din ultimii 35 de ani: rata divorţurilor s-a triplat; rata de supravieţuire a primei căsătorii a scăzut cu o treime; iar rata naşterilor provenite din cupluri căsătorite a scăzut cu 50%. Astfel încât, deşi cu siguranţă nu este singura explicaţie, putem învinovăţi pe bună dreptate educaţia de stat de a fi fost o cauză nemijlocită a declinului familial. Prin teoria, acţiunile şi rezultatele sale, educaţia publică caută să diminueze rolul familiei. […]
În al treilea rând, educatorii la domiciliu. De la scrierile din anii 1890 ale economistei feministe Charlotte Perkins Gilman, până la acelea ale sociologului Talcott Parsons de la Universitatea Harvard din anii 1950 şi ale scriitorului futurist Alvin Toffler din anii 1990, analiştii familiei americane au subliniat „pierderea funcţiilor” suferită de familia modernă: ei au arătat că „producţia casnică” de bunuri cum sunt îmbrăcămintea, mobila şi hrana au fost transferate în industrie, în vreme ce funcţiile educaţionale, de protecţie şi de asistenţă au fost tranferate statului, transformări ce au lăsat familia lipsită de funcţii, dezinstituţionalizată [adică opţională din punct de vedere socioeconomic – n. tr.] şi slabă. Dar aşa cum a observat pătrunzătorul scriitor şi poet american Wendell Berry: „străvechile centre care erau căminul şi comunitatea au fost făcute vulnerabile faţă de această invazie a corporaţiei şi a statului prin prăbuşirea lor ca sisteme economice. Dacă nu există un sistem economic casnic sau comunitar, atunci membrii familiei şi vecinii nu-şi mai sunt de nici un folos unii altora”.
Educaţia la domiciliu, văzută în felul acesta, reprezintă o întoarcere la funcţia centrală a familiei. Şi, după cum am sugerat, ea obligă de asemenea familia la o reorganizare fundamentală, în ce priveşte comportamentul membrilor săi, relaţiile ei cu lumea exterioară şi psihologia ei internă. Pe scurt, familiile care practică şcolarizarea la domiciliu descoperă ce înseamnă a fi „reinstituţionalizat”, a deveni din nou [o instituţie] puternică, datorită întru totul readucerii acasă a uneia din funcţiile centrale ale familiei.
Aş sugera, de asemenea, că decizia sau intenţia de a şcolariza copiii acasă stimulează fertilitatea conjugală, măsura etalon a reînnoirii familiale de care m-am folosit aici. Este sigur că familiile care îşi şcolarizează copiii acasă sunt, în medie, mai mari decât familiile care îşi plasează copiii în şcoli publice. Datele din SUA arată că numărul mediu de copii în familiile care îi educă acasă era de 3,43 în 1991, faţă de o medie pe ţară mai mică decât doi. În Canada, cifra corespunzătoare era de 3,46, din nou, cu aproximativ 70 de procente mai mare decât familiile afiliate la „şcoala de stat”. Mai mult, cred că logica economică a educaţiei acasă încurajează o creştere a natalităţii, deoarece, într-un anumit sens, câştigul economic al familiei de pe urma rămânerii unui părinte acasă, ca profesor, creşte cu fiecare copil în plus.
În fine, sunt şcolile la domiciliu mai bune şi ca şcoli? În termenii pregătirii măsurabile a copilului, cu siguranţă că da. După cum au arătat o serie mare de studii, copiii şcolarizaţi acasă se descurcă semnificativ mai bine la testele standardizate, decât colegii lor şcolarizaţi în sistemul public. Copiii care rămân să înveţe acasă este mai puţin probabil să se angajeze în activităţi deosebit de riscante, cum ar fi întrebuinţarea de droguri ce afectează starea mentală sau promiscuitatea şi relaţiile sexuale preconjugale. Ei sunt, de asemenea, mai sănătoşi.
Şcolarizarea la domiciliu poate fi logică, dar nu este o alegere uşoară, deoarece necesită o orientare nu foarte diferită de cea a comunităţilor Amish, împotriva presiunilor statului modern şi a culturii contemporane. Nu toate familiile care apucă pe această cale reuşesc. Dar familiile care perseverează vor dobândi în cele din urmă, socotesc, atât copii, cât şi părinţi mai buni. Aşadar, aceste familii vor înflori. Ele vor fi mai puternice şi mai capabile să contribuie la marele experiment american, dedicat libertăţii, prosperităţii şi virtuţii.
Când greutăţile devin apăsătoare, când vă doboară oboseala, amintiţi-vă că educaţia centrată în jurul căminului înseamnă mult mai mult decât învăţătura din cărţi pentru copii. Ea înseamnă zidirea unei familii mai puternice, conform intenţiei Dumnezeului şi Creatorului nostru…
Ce este în neregulă cu şcolile publice? (Ionela Manzu)
Educaţia dată acasă de părinţi sau cu sprijinul unor meditatori privaţi este soluţia adoptată de multe familii care au înţeles toate aceste lucruri şi au decis să-şi ferească proprii copii de învăţământul ideologizat şi ideologizant din şcolile publice. Deşi, în cele mai multe cazuri, nu e legal recunoscută, este în fond singura soluţie posibilă pe care o mai au părinţii preocupaţi să dea copiilor lor educaţia pe care o consideră potrivită. În condiţiile în care nu se pot sustrage învăţământului obligatoriu de stat, soluţia adoptată de mulţi este de a-i educa în paralel acasă.
Chiar şi în ţările despre care se zice că preţuiesc libertatea individuală această alternativă de a-i educa pe copii acasă este fie interzisă, fie cu greu tolerată de autorităţi, în ciuda rezultatelor bune obţinute pe această cale. Faptul nu este deloc surprinzător dacă admitem că şcoala publică reprezintă principalul mijloc de a-i transforma pe oameni în obedienţi plătitori de taxe şi impozite şi de a cultiva supunerea faţă de aparatul de stat şi de funcţionarii săi în rândul maselor.
Învăţământul umanist şi ideologiile
Învăţământul umanist este poate cel mai mult grevat de orientările ideologice impuse pe căi politice – prin presiunea grupurilor de interese care ajung să influenţeze decisiv sau să acapareze aparatul de stat.
Roger Kimball, în lucrarea sa Tenured Radicals – How Politics Has Corrupted Our Higher Education (1990), analizează amănunţit simptomele crizei învăţământului umanist în universităţile americane şi modul în care chiar şi conţinutul învăţământului universitar este supus presiunilor venite din sfera politicii:
„Peste tot în ţară colegiile şi universităţile sunt preocupate să-şi renoveze programele educaţionale conform unor criterii care numai cu un deceniu în urmă ar fi fost considerate în mod clar politice şi, prin urmare, neadecvate pentru a determina programa educaţională a unei instituţii respectabile din domeniul învăţământului superior. Un criteriu pentru cât de drastic s-au schimbat lucrurile este faptul că, deşi triumviratul omniprezent al rasei, genului şi clasei este încă considerat a fi în mod evident politic, acum chiar pentru acelaşi motiv se susţine din ce în ce mai mult că el poate furniza singurul criteriu adecvat pentru determinarea conţinutului curriculei şi al centrului de interes pedagogic.”[6]
Roger Kimball se raportează la Universitatea Stanford în analiza pe care o face dar arată totodată că situaţia de la Stanford nu este nici pe departe unică în peisajul academic american. Iată câteva din simptomele crizei prin care trece învăţământul umanist, aşa cum le enumără Kimball:
1) Negarea oricărei diferenţe valorice între cultura înaltă şi cea de consum, concomitent cu schimbarea conţinutului programei educaţionale în defavoarea operelor clasice recunoscute ca stând la baza culturii occidentale, mergând până la eliminarea acestora din urmă.
2) Alcătuirea programelor educaţionale pe baza unor criterii politice şi ideologice, la presiunea unor grupuri de interese. Kimball arată în ce fel, datorită unor presiuni de acest gen, cursul obligatoriu despre cultura occidentală care se desfăşura pe perioada unui an la Stanford a fost înlocuit cu un alt curs „Culturi, idei şi valori”, care să corespundă noii orientări: cea a multiculturalismului şi corectitudinii politice. Kimball notează decizia Senatului facultăţii Stanford prin care s-a impus ca fiecare curs de la Stanford să conţină în bibliografie lucrări scrise de minorităţi, femei, persoane de culoare şi ca cel puţin o operă din patru să ridice probleme care fac referire la rasă, sex ori clasă.
3) Promovarea culturii postmoderne în defavoarea celei clasice şi subminarea sistematică a unor concepte precum umanism, liberalism, obiectivitate, adevăr, individualitate şi însăşi negarea ideii de alegere şi acţiune în favoarea interpretărilor deterministe psihanalitice fiziologico-psihologice.
R. Kimball surprinde excelent fenomenul reeducării în spiritul multiculturalismului şi corectitudinii politice – care, nu putem să nu ne gândim, este chiar baza filosofico-ideologică a idealului politic al globalizării (fie ea în variantă americană sau europeană).
Fără îndoială, mulţi sunt conştienţi de imersiunea politicului în învăţământul de stat, după cum demonstrează şi analiza lui Roger Kimball. Puţini sunt însă cei care s-au debarasat de iluzia că învăţământul public poate fi ţinut în mod sistematic în afara disputelor politice şi în afara controlului programatic al elitelor politice care reuşesc să acapareze aparatul de stat. Căile politice de a rezolva această problemă (o nouă reformă, un nou ministru, formarea unui grup de presiune care să influenţeze elitele aflate la putere) nu pot fi cu adevărat o soluţie. În primul rând dacă se înregistrează vreo reuşită în acest fel, ea nu poate fi decât trecătoare căci în competiţia pentru acapararea şi influenţarea aparatului de stat vor fi atrase şi alte grupuri de interese. În al doilea rând şi, poate mai important, a intra şi a câştiga într-o astfel de competiţie înseamnă a folosi aceleaşi mijloace agresive şi subversive cu celelalte grupuri pentru obţinerea şi menţinerea controlului asupra mecanismelor de decizie. Căci competiţia politică implică cu totul alte abilităţi decât competiţia pe piaţa liberă. Pe piaţa liberă câştigă cei care reuşesc să servească mai bine consumatorii, în competiţia politică, cei care reuşesc să utilizeze mijloacele agresive, subversive şi demagogice[7]. […]
Prin învăţămîntul public, cei de jos finanţează clasa mijlocie (Sorin Cucerai)
Manifestul liberal – 7. Împotriva socialismului educaţional (Murray N. Rothbard)
Citeste si:
- LifesiteNews: Statul german incurajeaza incestul pedofil (eng.)
- Voxpublica [Florin Puscas]: Despre pericolul de a fi creştin în Europa
Doneaza pentru filmul "Scrum"
as vrea sa mai adaug ca pe 20 martie la Arad va avea loc prima conferinta de homeschooling din Romania,organizata de Asociatia de Homeschooling Romania (http://www.homeschooling.ro/ro/home.html).Conferinta se va desfasura intr-o biserica baptista, vorbitorii fiind invitati din SUA.
In Ro exista deja copii educati acasa,nu foarte multi, majoritatea lor apartinand confesiunilor neoprotestante.
Ortodocsi care sa faca hs in Ro nu cunosc, dar in SUA sunt multi, eu insumi urmaresc blogurile unor mamici ortodoxe care practica invatamantul la domiciliu
http://evlogia.typepad.com/evlogia/
http://sttheophanacademy.blogspot.com/
http://christoldominica.wordpress.com/
si cunosc personal o mamica ortodoxa, romanca, care locuieste in SUA,si face hs. Din pacate blogul ei e privat.
Aş avea şi eu o întrebare. E super ok acest tip de învăţământ dar mai exact ce la ce perioadă de studii se referă? Adică mă gândesc că facultatea nu se poate face acasă că e nevoie de o diplomă. La fel e şi cu bacalaureatul. Recunosc că n-am habar de acest învăţământ ( care ar fi foarte bun pentru cei care nu vor să-şi aibă copii otrăviţi de minciunile ce se predă la şcoală şi de toate ispitele de acolo ) de aceasta s-ar putea ca aceste întrebări să pară cam puerile.
@Sorin Dan:
Se refera la educatia primara, gimnaziala si ar putea si liceala. Dar cu facultatea intram deja in alt registru – pentru ca acolo mergi deja ca adult, facand alegeri precise. Sigur, si acolo invatamantul e ideologilizat, insa te poti strecura prin el, poti gasi nise, profesori, resurse care sa nu te expuna la agenda promovata politic asa cum se intampla la varste fragede si in scolile in care curicula se aplica orbeste, fara sa fie intrebata si familia ce parere are.
depinde si de facultate, unele se pot face la distanta, sau la fara frecventa
si pentru bacalaureat poti invata acasa
un articol interesant aici, despre parintii din ro care fac hs
http://www.femeiaortodoxa.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=103%3Acopiii-din-bihor-sunt-educai-acas-de-prini&catid=50%3Aarticole-din-presa&Itemid=68&limitstart=1
Mi se pare cel putin bizar cum toti portocaliii si pupinbasestii(ortodocsi , neoconservatori sadea si s.(ecu)r.i.-sti camuflati ca tarziu ) au devenit subit sustinatori ai homeschooling-ului.Nu zic ca nu e o alternativa foarte buna la scoala de stat(devenita recent si ea un lupanar portocaliu dar si o institutie de reeducare,nu de educatie) da’ s-o aud din gura unui pedelist mi se pare de o insolenta incredibia,de…mare porc…sau daca nu cumva liber-(ne)cugetatorul si funestul sinistru funeriu ne pregateste ceva nou…noua,celor care tragem praf de creta pe nas zilnic?…Iertati-mi,”post”-ul de “frupt” si aberatiile…
P.S.
Mentionez ca nu am nici carnet “rosu” nici “galben” si, in nici un caz,”portocaliu” ci ma ocup cu “reeducarea” la “disciplina” religie-ortodoxa ,”naimit”(inca) cu bani de la buget prin mila sus- numitului sinistru si a onor. dl director al scolii unde lucrez,ambii”de dreapta”…Si mai stiu ca n-o sa ma postati ,da’ macar am dat si eu c-o bata-n balta…
”Saraca” limba romana a ajuns sa foloseasca cuvinte straine in vorbire, homeschooling,-ul, target si multe altele. Oare nu mai putem comunica pur si simplu ia limba noastra materna fara a recurge la cuvinte, expresii di alta limba? Offf….
@Dorel si Laurentiu: sa intelegem ca, de fapt, nu va intereseaza subiectul in sine? Nu il considerati important pentru copiii dvs. sau ai familiilor crestine? Altfel, nu sunt explicabile comentariile care, iertati, dar sunt de genul oiştea’n gard fata de fondul problemei.
Politizarea acestui subiect e ceva deplasat. Nu are importanta culoarea politica a propunatorului si nu are nicio legatura cu Basescu si cu alte mizerii. Mai exista oameni de bun-simt si chiar crestini in orice partid politic, sau macar exista niste consilieri bine intentionati ai unor senatori si deputati… Dupa stiinta noastra pe undeva pe aici este originea. Insa probabil ca realizarea unui astfel de proiect este utopica, fiind ceva foarte incomod pentru planurile de “inglobare” a tuturor in sistem si pentru tendintele clare de eliminare a familiei din educatia copilului.
asteptam de mult un asemenea proiect. Copiii mei nu vor invata decat in acest fel – homeschooling este cel mai indicat in situatia vremurilor de pe urma….poate si cateva mici comunitati rurale, cum spunea parintele Iustin, in care fiecare sa stie cate ceva si sa se faca folositor. Doamne ajuta!
Cine invata copii acasa ? Ce programa ?
Acestea sunt intrebarile de baza care s-ar pune.
“Cine invata?” :
1. invatator / profesor chemat la domiciliu : costa enorm si , daca te unesti cu 10 vecini, poate o scoti la capat. Iese de-o mica scoala privata
2. un parinte, sa zicem mama. Nu stiu daca toate mamele sunt olimpice, daca pe la 35 de ani mai stau bine cu memoria (si n-au trecut pe MemoPlus), insa sa inveti toate materiile programei actuale din Ro pentru fiecare copil pe care-l ai (si sa zicem ca esti ortodox si ai vro 3-4), ar trebui sa fii mai ceva ca Napoleon (care dicta nu stiu cate scrisori diferite in acelasi timp).
“Ce programa” : daca e vorba de cea din Romania, vor apare problemele de mai sus, ca noi suntem buni de invatat de toate. Daca e vorba de alta programa , aici e o nebuloasa. In afara de solutia de pe blogul Irinei (cu scoala Americana, etc) nu prea se intrevad sperante.
Sunt de acord ca mediul din scoala / gradinite este viciat (elevi + profesori) moral. Si daca pana la liceu o mai duci cum o mai duci, singura doctrina mai neortodoxa fiind evolutionismul, in liceu devine haos.
Totusi, stau si ma intreb, oare nu au fost atatia sfinti ortodocsi la scoli pagane, sau oare invatau toti filosofiile si retorica impreuna cu tatal la coasa ? Si s-au pastrat ortodocsi.
Povestea cu cei 150 de ani de scoli publice e cam bizara. E plina istoria de povestiri mult mai vechi cum copii erau trimisi la scoli sa invete carte : ba filosofie, ba Ortodoxie, ba un mestesug sau altul.
De asemenea si povestea cu home-production (mobila produsa acasa ?!?) bate la ochi. Nu avem atatea orase foarte vechi in care mestesugurile, comertul erau in top ? Oamenii plecau la munca (nu toti erau patroni, nu ? ) si se intorceau seara, si asta din vremuri stravechi.
Ce vreau sa spun e ca “invatarea in casa, mort-copt” nu cred sa fie un scop ortodox in viata. Iar inainte vreme femeile, desi stateau acasa, impleteau, spuneau povesti, faceau prin casa treaba, nu invatau programa de scoala si se transformau in profesori .
@Paul – cred ca nu ati surprins prea bine diferentele. Sa inteleg ca pentru dvs. scoala din antichitate, unde se invata filosofia lui Platon, Aristotel si ceilalti, este acelasi lucru cu scoala publica de astazi unde (in curand si la noi) se preda despre anticonceptionale de la varste fragede? Sau se predau teorii dintre cele mai bizare? Unde se indoctrineaza cu umanismul secularist care e la ordinea zilei? Ce legatura este, spuneti-ne, intre scoala antichitatii, unde, totusi, se vorbea despre virtute, cu scoala de astazi? Sau vreti sa spuneti ca Ioan Gura de Aur avea aceiasi colegi la scoala unde a studiat ca si copilul dvs. la scoala gen. nr. Y, sa spunem? Of… de ce e asa greu sa intelegem ca traim intr-un cu totul alt timp istoric decat cei ce erau in antichitate sau in ponegritul Ev Mediu, si ca atunci era cu totul, dar CU TOTUL altceva scoala, fie ea si pagana?
Iar “povestea” cu home-made este pur si simplu o realitate sociologica pe care o reformulez, sa fie mai clar: inainte, familia era o mica unitate gospodareasca, un mic organism inclusiv economic (dupa cum arata cercetarile de la noi interbelice, de pilda). Adica nu era nevoie sa se duca barbatul sa faca naveta la oras, si nici femeia sa stea pana la 7 seara la servici. Ci erau toti impreuna, muncind, invatand si traind laolalta, cu frica lui Dumnezeu. Banuiesc ca pt. dvs aceasta familie este exact acelasi lucru cuu familia moderna, in care parintii depind de “job”-uri te miri unde, iar copilul sta nesupravegheat toata ziua si noaptea.
In ceea ce priveste problema ridicata de “competenta” parintilor de a isi educa copii singuri, banuim ca, totusi, nu e asa greu sa iti cresti copii pana la o anumita clasa, destul de ridicata. Ca niste crestini ce suntem, ar trebui sa formam comunitati in care aceste functii, de pregatire, sa fie asigurate de membrii comunitatii ce o pot face. De altfel, in unele parohii, unde preotul s-a interesat, se dau meditatii gratis copiilor din comunitate. Sigur, asta ar cere dorinta noastra de a trai mai crestineste, de a fi o comunitate reala. Poate ca asta e problema, in fond? Ca ne e cam greu sa fim crestini si mai comod sa fim lumeni?
Pentru dragul claritatii, se cere precizat: acest sistem pur si simplu ar da voie, legal, acelor parinti care ar vrea si ar putea, sa asigure pregatirea scolara a copiilor acasa la ei. Nu presupune nici inlocuirea sistemului de scoli publice, nici nu il concureaza.
Cu actualul sistem din Romania (cu programa mai exact) e destul de dificil acest deziderat. Aceasta deoarece copilul educat acasa va trebui sa fie competitiv in fata celor “institutionalizati”. Asta daca nu ne retragem toti si sa traim la tara undeva, iar atunci nu va mai fi nevoie de educatie prea multa.
Copilul va trebui sa intre la liceu, va trebui sa obtina un bacalaureat, sa fie competent la cursurile unei facultati. Nu sustin ca stufarisul programei actuale naste astfel de competente, ci ca el se manifesta ca o piedica destul de mare (cum spunea Irina pe blog parca, e necesar sa se dea diferente la Geografia Romaniei 🙂 )
A doua solutie propusa, un sistem adhoc de profesori probones nu e viabil. Cum ati spus, societatea de azi nu e cea de acum sute de ani. Si asa profesorii mor de foame, sa le mai si vina ideea predarii pe gratis e cam improbabil. Poate pe ici pe colo, insa asta nu e o solutie.
Nu stiu ce zic studiile de perioada interbelica, dar va asigur ca nu se statea acasa cu totii. Barbatii munceau la camp, iar campul nu e peste gard si la 4-5 kilometrii de mers pe jos. Deci plecau dimineata si veneau seara. Altii plecau in paduri, altii cu animalele, etc. Acasa stateau copii fara scoala, mamele si batranii. Unele femei erau moase (plecau si noaptea de acasa, nu numai ziua), altele erau asistente, etc. De barbati ce sa zic, poate statea in fata gardului cel cu o pravalie, cu un mic atelier. Dar nu toti aveau asa ceva.
Si alta chestie despre traitul ca o mica unitate economica. Ei traiau intr-o societate in care produsele lor facute in casa (sau prin apropriere) erau cautate, cerute. A cere in ziua de azi unor oameni sa reia acel mod de trai, e ca si cum s-ar cere acelora de atunci sa se mute in padure. Astazi nu mai ai ce face acasa (la tara) decat pentru consum propriu. Pe piata nu mai esti cautat, cum erau ei in societatea lor. Doar daca nu se vor muta cu miile orasenii la tara.
Revenind, home-schooling-ul ca metoda de evitat moralitatea viciata din scolile publice este o idee buna, insa in Romania trebuiesc daramate multe obstacole (programa publica simplificata, etc).
In schimb o mama cu unul mic in brate, cu mancare de facut pentru familie, NU CRED ca va putea sa asigure – de una singura, pentru toti copii ei, educatia ceruta in programa curenta la un nivel la care copii astfel educati sa fie competitivi. Raman de vazut, de gasit, alte solutii.
@Paul – Toate observatiile punctuale (curriculum, dificultati economice) sunt reale, dar ma tem ca tot nu vorbim aceeasi limba, mai ales cand ne referim la diferentele dintre familia veche si cea noua.
Sigur, conteaza si contextul, in SUA e alt tip de societate, alta situatie, alta familie. Dar sistemul HS exista si intr-o tara ca Ungaria, mult mai apropiata, ca trasaturi sociale, de Romania decat ar fi SUA, de pilda. In plus, exista deja, mai ales in randurile confesiunilor protestante din Romania, aceasta practica (evident, in minoritate). Ideea este ca, la nivel factual, evident ca vor fi familii care vor putea sa isi creasca singure copiii, iar altele care nu vor putea. Unele vor putea asigura copiilor pregatire scolara pana la liceu, altele doar pana la gimnaziu, altele poate doar pentru scoala primara.
Problema se pune insa la nivel principial – si ma tem ca aici nu se intelege prea bine ce se urmareste. HS nu este (si nici nu are acum sa fie) un program de reforma a educatiei. Nu este nici un sistem alternativ educativ. Este doar o posibilitate familiala, recunoscuta juridic de stat, ca pregatirea scolara sa aiba loc acasa, si nu la scoala. Atat, nimic maimult. Cine poate, cine vrea, cine crede, poate sa incerce, pentru ca are dreptul. Cine nu, poate cauta alte solutii. In prezent insa, familia nu are acest drept.
Faptul ca am adaugat studiile de mai sus a fost pentru a avea o imagine mai clara asupra modului in care a evoluat raportul dintre familie, stat si scoala publica, precum si efectele acestui raport asupra familiei.
Am inteles. Multumesc pentru raspunsuri.
Pana la urma, scapa cine poate, cum se zice 🙂
@Paul
Hai sa ne rugam sa scapam cat mai multi…
Am sa povestesc un pic ce tragedie se intampla in Canada, eu acolo locuiesc.
Copiii au la scolile publice un singur profesor pentru toate materiile in primii 8 ani de scoala. OK asta nu este cel mai grav lucru…probabil ca si pe vremea lui Creanga era la fel…poate chiar si la liceu…
In fiecare an profesorul unei clase este schimbat, pentru ca elevii sa nu se ataseze sentimental de profesorul lor!!!!
Adica a te atasa de profesor este un lucru rau…pai si atunci cum sa invete bietii copii sa-si faca prieteni si mai tarziu sa se casatoreasca si sa ramana casatoriti…vor schimba partenerii in fiecare an sau chiar mai des.
Pe langa toate astea, ceea ce invata este complet aberant. S-au eliminat clasicii la literatura, acum se studiaza Harry Potter, se pierd luni in sir pentru “proiecte”. Adica se alege o tematica si copiii trebuie sa faca o prezentare pe acea tematica. De ex. Titanicul – tot ce se poate afla si discuta despre Titanic si cand spun tot e TOT adica si filmul “Titanic”…..dar ei la 13 ani nu stiu ce e aia centru de greutate.
Nu mai vorbesc de cat de corupti sunt cei din invatamant. Fiind sustinut de guvern (platit de taxe) si avand sindicat si beneficii foarte bune, ajung sa fie profesori toti nenorocitii.
De ce am descris ce e pe aici? Aparent nu are nici o legatura cu invatamantul romanesc. Numai ca invatamantul romanesc nu mai este cel de pe vremea mea (in urma cu 20 ani) s-a schimbat…si aluneca usor spre cel de aici.
In opinia mea, mai bine ramane copilul analfabet decat sa fie “educat” de sistem care oricum ii da o sansa mare sa ramana analfabet dar in schimb sa stie lucruri de care mai bine sa nu pomenim.
In Canada insa exista posibilitatea de invatamant acasa…singura problema ar fi totusi socializarea copiilor, nemaiexistand aproape deloc jocul pe strada. Copiii au nevoie sa petreaca un timp si cu cei de varsta lor si atunci poate solutia unui grup de 4,5 sau 6 copii ar fi potrivita.
La cati au terminat orice fel de universitate in Romania, eu nu cred sa existe problema cine sa predea. De asemenea sunt foarte multi pensionari in Romania, inca in putere, iesiti la pensie doar pentru ca nu si-au mai gasit de lucru si au ramas someri o lunga perioada de timp. Cunosc multe cazuri…un surplus la pensie nu le-ar strica.
In Canada e un pic diferit, caci legea marsava spune ca nu ai voie sa lasi un copil mai mic de 12 ani singur in casa. Deci trebuie sa-l dai la gradinita. Cum mamele nu pot sta mai mult de un an acasa, trebuie sa plateasca bani grei pentru gradinita. Si atunci chestiunea asta se intoarce impotriva legii; adica, cine are mai multi copii (peste doi sau chiar doi) chiar nu merita sa te duci la servici caci ce iei pe mere dai pe pere.
Nimeni nu spune ca lucrurile sunt simple dar merita incercat si sper din tot sufletul sa apara si legea care sa permita studiul acasa cat mai repede pentru ca poate fi o solutie buna pentru multi.
scoala pentru care lucrez (in boston) a aparut initial ca o reactie a parintilor crestini de aici la sistemul viciat de invatamant public din sua. in 1991 7 familii au decis sa si “homeschool” copiii si asa a aparut St. Herman of Alaska Christian School. scoala va implini la anul 20 de ani, iar primii absolventi au deja copilasi.
scoala are un curiculum crestin-ortodox 100%. alte scoli “crestine” predau materiile intr o maniera obisnuita seculara (asa cum am fost si noi crescuti in ro), peste care adauga 2-3 ore de religie/sapt si un tatal nostru la inceputul programului (seamana cu predatul religiei in scolile din romania).
noi incepem cu rugaciuni de dimineata, citirea Evangheliei, predica zilnica, si participare la Liturghie atunci cand e cazul. in post se citeste rugaciunea “Doamne si Stapanul” insotita de metanii, pe care le facem cu totii de la cei mai mici (4 ani) la cei mai mari (14 ani). in prima zi a postului mare ne cerem iertare cu totii unii de la altii. nu va pot spune ce atmosfera binecuvantata si plina de har este in fiecare dimineata in timpul rugaciunilor. nu de putine ori, parintii vin si stau pt rugaciuni cu noi pt ca se simt “extraordinar de bine si de usori” ca sa i citez.
pt a intelege mai bine ce inseamna curiculum ortodox, am sa dau doua exemple de materii predate din perspectiva ortodoxa.
istoria nu trebuie privita ca o insiruire de date, ani si evenimente in care cei cu memorie excelenta sunt studenti eminenti. evenimentul cel mai important in istoria omenirii este Intruparea Cuvantului in persoana Mantuitorului Iisus Hristos. acesta este punctul central de la care plecam in studiul nostru si lentila prin care ne uitam la diferitele evenimente din istoria umanitatii, atat inainte de Intrupare cat si dupa.
in acelasi mod, literatura (pe care plastic o intitulam aici language arts-arta cuvantului, intr o traducere aproximativa) nu este o insiruire de curente literare, autori si romane ci pleaca de la faptul ca Logosul dumnezeiesc, Cuvantul asadar, s a intrupat. prin cuvant (si prin asta trebuie sa intelegem si puterea lui) preotul il coboara pe sf. masa pe Hristos in timpul Liturghiei. un cuvant poate zidi sau mantui ori, dimpotriva, poate ucide. de aici plecam in studiul literaturii la st. herman school.
mai exista doua principii de care trebuie tinut cont: pt ca educatia sa fie mantuitoare este bine sa se bazeze pe trei stalpi: scoala, familia si biserica (http://sainthermanschool.org/School/from-the-headmaster.html – articol excelent pe aceasta tema pt cei ce stau bine cu engleza;il pot traduce pt cei interesati daca e nevoie). daca unul din acesti stalpi lipseste, educatia copilului va avea de suferit.
al doilea principiu este unitatea in curiculum ce indica de fapt ratiunea divina din spatele fiecarui lucru creat si care se regaseste in mod armonios in intreaga creatie (pot explica mai pe larg-e tarziu!!!)
pt o mai buna intelegere a ceea ce se intampla la scoala noastra, intrebam intotdeauna pe cei curiosi sa afle cate ceva despre educatia ortodoxa: cine este cu adevarat o persoana educata? albert einstein? marie curie? isaac newton? noi consideram aici ca sfintii au fost persoanele cu adevarat educate, caci cunoscand pe Dumnezeu, s au cunoscut pe sine si intreaga creatie in adevarata ei dimensiune, frumusete si profunzime si nu in bucati disparate, sparte si fara legatura (asa cum sunt ele studiate de stiinta). scopul adevaratei educatii este sfintirea vietii si asta este deviza sub care opereaza scoala noastra.
asta cred ca ar trebui sa faca si biserica ortodoxa din romania. predarea religiei in scoli e poate un lucru bun la nivel ideatic. in realitate, vad cata lupta se da pt fiecare sufletel de copil in conditiile absolut crestine ale educatiei pe care prin mila lui Dumnezeu o oferim aici. 1-2 ore pe sapt, in lipsa unei vieti crestine sustinute de familie si societate, sunt absolut insuficiente…mai raman mila si providenta lui Dumnezeu!
auzisem la un moment dat ca pr gavrila se gandea serios sa inceapa o scoala crestina. i am scris si i am oferit intreg suportul nostru: curiculum, idei care s au probat in timp, resurse, etc. n am primit nici un raspuns si deci am presupus ca proiectul a picat (deocamdata).
daca vreti va pot spune direct ca ceea ce avem de oferit este varianta upgradata a HS. iertare pt lipsa de modestie, dar nu e ceva la care am lucrat eu neaparat, ci este ceva ce exista prin efortul celor pe care i am gasit predand in scoala asta, preoti si profesori si prin harul si lucrarea lui Dumnezeu. reinnoiesc oferta si spun celor interesati ca i pot ajuta daca vor sa se apuce de asa ceva.
@tudor: foarte frumos exemplu, intr-adevar, dar… doar un vis frumos pentru noi, romanii. Aici chiar conteaza diferentele culturale/sociale, de context. Suprematia invatamantului public si, de altfel, a tot ce inseamna stat, “traditia”, deja, a inregimentarii si uniformizarii, sunt la ordinea zilei in societatea romaneasca; ca o diferenta, in societatea americana localismul era specificul, alaturat, deseori, si spiritului de initiativa (nu in sensul afacerist, ci in sensul benign). Nu sunt de vina bietii oameni, caci ei trebuie sa traiasca in contextul in care se afla – la noi este rezultatul a doua sute de ani de domnie iluminista, din care 50 de crunta tiranie comunista. Si nici macar nu a fost ce e mai rau – abia acum incepe acest “mult mai rau”. O scoala de tipul Saint Herman, la noi, ar fi accesibila, trebuie sa o spunem, doar celor cu venituri mari. Ar fi cu totul altceva decat ce este in SUA, desi si acolo trebuie sa constientizati ca deja localismul, autonomia etc. sunt istorie si, intr-un fel anume, si astfel de initiative ca scoala dvs., ca si altele, sunt istorie daca nu se vor adapta (cu ce pret?) bravei lumi noi ce sta sa se nasca. Asadar, HS ar fi doar o solutie de avarie aici, la noi, cu greutatile inerente incluse. Ar fi o modalitate de protectie fata de agresiunea mediului social si celui construit prin inginerii sociale. 🙁 Din pacate, timpul istoric in care traim, cum spunea Fer. Mircea Vulcanescu inca din anii ’38, nu este unul al biruintelor crestinesti, ci cu totul dimpotriva:
Tudor, e foarte interesant ceea ce povestesti, sincer nu vad sa existe asa ceva in Romania, in conditiile in care statul detine monopolul asupra programei de invatamant. De fapt legalizarea hs in ro ar trebui sa fie facuta in paralel cu spargerea acestui monopol,in sensul de a se permite programe paralele celei de stat.Iar eu, cunoscand sistemul, sunt destul de sceptica, desi nu se stie niciodata, Dumnezeu poate sa faca minuni.
In orice caz, ma intereseaza mai multe amanunte, cum pot lua legatura cu tine?
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/spuneti-drept-v-ati-scoli-singuri-copiii-o-propunere-provocanta-31461.html
@admin: multumim! de multe ori e nevoie de nebunie ca sa incepi chestiuni de tipul scolii noastre. si de nebunie ca sa continui. dar stiti ceva? Domnul ajuta. am mers in vara anului 2006 la pr iustin parvu cu cativa din americanii ortodocsi si parintele nostru de aici (american evreu convertit) ii spune: “parinte, ne e greu ca ortodocsi in america. lipsesc resursele, muncim mult, suntem doar cativa,etc.” parintele se uita cu drag la el si zambind ii zice: “ei parinte, crezi ca apostolilor le o fi fost mai usor cand au plecat la propovaduire?” am tacut cu totii.
@irina: scrie mi pe tudor@sainthermanschool.org (e publica adresa).
si un ultim lucru: intradevar admin, n ai idee cate oferte de “granturi” primim anual de la diferite “organizatii de bine”, care ne cer printe altele (daca primim banii evident) sa o lasam mai moale cu religia. statul la randul lui ofera bani pt educatie dar in aceleasi conditii. marea noastra sansa este faptul ca fiintam in cladirea bisericii (spatiul ne o permite) si asta ajuta enorm dpv financiar. in plus, avem oameni care jerfesc mult pt scoala (voluntariat, ore neplatite, munca peste program si asta in mod regulat). ma gandeam ca daca in romania s ar termina cu monopolul statului “iluministo-comunist” 🙂 parohiile mari ar putea fi excelenti protectori pt astfel de initiative…
Bun, am inteles vreti homeschooling ca sa va ocrotiti copiii de demonul postomdernismului si al indoctrinarii fortate intr-un domeniu specific. Am insa mai multe intrebari: cine face homschooling? Mama? Tatal? Amandoi? Toata ziua? Cand vine tatal de la lucru? Cand vine mama de la lucru (stiu ca modelul de femeie de cariera si mama in acelasi timp este aproape de erezie)? Oare sudorii, groparii, drumarii, muncitorii necalificati vor putea face homeschooling? Dar profesorii, managerii vor putea face homeschooling?
Ii protejam de lume pe copii, cel putin asta vrem noi sa facem, prin a-i invata ceea ce noi numim de la sine putere “invatatura corecta”. In cel mai scurt timp vom ajunge sa fim indoctrinatori obtuzi. Copiii nostri vor da cu capul direct de lumea de care am incercat sa ii ocrotim si mai mult ca sigur ca cei mai multi vor fi socati de ce vor vedea. Da, si eu stiu cazuri de copii educati acasa. Totusi, sub aspectul si dorinta de a-i ocroti le vom face mai mult rau. In conditiile actuale fiti pregatiti sa existati ca un grup mic si chiar izolat. Societatea se poate schimba, dar vom avea nevoie de mai multe generatii de copii homeschooled. Cine crede ca va face revolutie si va schimba sistemul se inseala.
In plus, sunt ferm convins ca parintii care isi pierd copiii de sub control si care dau vina pe sistemul ticalosit al umanismului materialist si al dogmelor nesanatoase cu care i-a fost imbuibat copilul nu fac altceva decat sa paseze vina pe altceva, cand in fapt ei sunt singurii care poarta vina esecului copiilor lor. Eu imi cunosc trecutul si prezentul, imi stiu slabiciunile si greselile, pacatele mi le cunosc, dar tocmai unii dintre promotorii homschooling-ului m-au lasat balta cand aveam nevoie de ajutor. Simplu spus, fiecare isi va cauta propriul interes inclusiv in homeschooling.
Consider ca cel mai sanatos lucru pe care il poate face un parinte, indiferent de vremurile in care traieste este sa fie intelept. Intelepciunea ceruta si primita de la Dumnezeu si aplicata in familie dupa toate “regulile” Biblice, in dragoste si credinta, cu fermitatea parintelui care intelege vremurile, vor face din copil inca din anii tineretii un garant al ascultarii. Eu studiez istoria bisericii, istoria filosofiei, istoria gandirii politice, unde gasesc multe dintre ideile pe care le condamnati, si le condamn si eu alaturi de voi toti, dar cu cat citesc mai mult din acestea, puse in lumina Scripturii, mi se intareste convingerea ca singurul mod prin care ne putem ocroti copiii este sa fim noi intelepti inaintea lor, iar la vremea potrivita sa ii ajutam sa cunoasca vremurile si sa se apere de ea fiind ai lui Dumnezeu.
Veti avea in randurile voastre extremisti cu care va trebui sa va confruntati, la fel cum exista si astazi. Lumea nu va fi mai buna, si nu veti fi mai ocrotiti nici voi nici copiii vostri. Veti da de alte ispite, cu care nu cred ca sunteti pregatiti sa va confruntati. Va puneti increderea in ceea ce este doar un sistem care fiind de sorginte omeneasca va avea lacunele sale.
Daca sub persecutie biserica s-a intarit, ce riscuri si ispite va vor pandi in homeschooling? E doar un alt sistem alternativ la sistemul actual. Sunt perfect de acord ca parintii, ambii, trebuie sa isi educe copilul si sa il faca ascultator de Scriptura, dar nu cred ca parintii vreunui copil pot sa ii ofere uneltele si cantitatea de informatie pe care o poate oferi sistemul de invatamant, indiferent cat e el de romanesc sau nu, sau de umanist si materialist. Eu nu imi voi trimite copiii la scoala ca sa scap de ei, sau ca sa mi-i creasca statul, ci pentru ca vreau sa nasca idei, sa isi cunoasca vremurile si sa poata sa dea un raspuns articulat oricarei probleme in domeniul care il pasioneaza. Nu devin somer daca imi trimit copiii la scoala, ci din contra, voi fi si mai implicat in viata copiilor mei chiar daca scoala ii ocupa 8, 12, 15 ore din zi.
Homeschooling este o himera.
@ Ciprian Simut:
Hm, cata energie ca sa demolezi o “himera”…. Parca ar fi demna de o cauza mai buna. Vi s-a spus ca proiectul in sine chiar functioneaza in multe tari, si, dupa cum zice Irina, si la noi, in comunitatile baptiste. De ce deci va straduiti sa demonstrati ca asa ceva nu exista, precum olteanul adus in fata unei girafe pe care o vede prima oara in viata? Homeschooling-ul exista, stimate domn. Deci SE POATE. Nu este ceva de masa, este o exceptie la regula. Cu cat succes si cu ce beneficii pentru copii se poate discuta, daca exista cercetari sau macar date ceva mai concrete, dar nu pe baza lui “asa cred eu, prin urmare nu se poate”, chiar daca evidentele ar arata contrariul.
Gasiti mai multe raspunsuri la multe din problemele ridicate in comentariile noastre de mai sus, precum si in linkurile din partea a doua a postarii, daca aveti rabdarea sa le parcurgeti. Veti vedea ca ati inteles complet gresit ideea, nu e vorba de a face vreo revolutie, de a reforma sistemul, nici de a crea un alt sistem, paralel, alternativ, ci de a permite, asa cum ar fi democratic, unor parinti (cei care cred ca pot si care doresc) sa incerce altceva, cel putin pentru primii ani de studiu ai copilului. Atat si nimic mai mult.
Sigur, e greu de crezut ca intr-o lume care centralizeaza, globalizeaza si uniformizeaza, in care se atenteaza pe toate caile la familia traditionala, la drepturile parintilor asupra copiilor, la valorile crestine, se va permite o asemenea bresa. Dar ca sa nimicesti din start un principiu bun, fie el si utopic in acest context, e putin cam bizar…
Asta ne face reticenti la a va crede bunele intentii crestinesti care va anima. Dar Statul nu e un indoctrinator sau e unul luminat? Iar invatatura sa “corecta” nu e luata “de la sine putere”? Pe cand a familiilor ortodoxe ar fi cea revelata de la Dumnezeu. Fara indoiala ca asta nu inseamna ca acei copii sa fie tinuti in turnuri de fildes si sa nu cunoasca ce se intampla in societate. Dimpotriva. Dar a-i inarma nu inseamna a-i lasa prada ispitelor, “ca sa vada cum este”. Nici sa subestimam forta scolii asupra unor suflete inca slabe, inca neformate suficient… Oricata intelepciune ar avea parintii, copiii sunt destul de slabi la tentatii si manipulari, provocarile sunt tot mai mari si… oricum tot petrec mai mult timp in scoala decat acasa, tinzandu-se la o scoatere si mai mare a lor de sub controlul familiei.
@Ciprian
Scoate-ti copiii din Sodoma mai repede si invata-i sa nu priveasca inapoi.
Dumneata ii arunci in hazna cu pretextul ca vor fi mai bine pregatiti pentru viitor.
Nu este o himera, cauta si vei afla ca homeschooling, in SUA, de 30 de ani functioneaza perfect.
Adaptarea la lume trebuie facuta treptat. Sa fim intelepti, caci vom da socoteala. Suntem pe deplin raspunzatori de cum vor deveni copiii nostri.
Daca lumea va deveni un iad, grija noastra principala sa nu fie cum se vor integra copiii, ci cum sa ramana normali.
Doamne ajuta!
Cristina P, si eu sant in Cnada, mai precis la Montreal, dar copiii n-au un singur profesor la toate disciplinele pana intr-a opta ci pana intr-a sasea-a, dupa care incepe secundarul, cu profesori la toate materiile.Poate in partea engleza e altfel…Se da examen, fiu-miu merge la o scoala pretins catolica, pt ca-i infiintata de catolici, privata, pt ca sistemul public este dezastruos prin imoralitatea (droguri, furturi). Dar nici cu cel privatnu mi-e ‘rusine’, ca se fura si aici.
Ce ma face sa ma ingrijorez e ca se considera catolica aceasta scoala, dar nu face nimic in acest sens.Au tot felul de simboluri islamice, etc. prin scoala, copiilor li se preda evolutionismul(tocmai am facut o reclamatie pe chestia asta si astept consecintele, probabil vor spune ca asta-i programa…)
Ce vreau sa subliniez e ca pe cand baiatul meu cel mare trebuia sa inceapa clasa I, am aflat de-o scoala recunoscuta de autoritati, infiintata de greci in curtea unei biserici ortodoxe, scoala cu profil religios ortodox. Am incercat sa-l inscriu pe copil , dar n-a mers, grecii imi cereau sa declar macar, daca nu sa demonstrez, ca am rude de origine elena! N-au vrut, insa ma doare ca noi, romanii, nu santem capabili sa facem ce-au facut ei pt copiii lor!
Si te rog sa-mi spui, CristnaP, care e legea care permite invatamantul acasa, te rog. E o lege federala, banuiesc…
Deocamdata hc in Romania nu poate fi decat un moft. Nimeni nu-si va hs copiii. Motivul este foarte simplu….adultii romani nu au inca constiinta a ceea ce se intampla in societatea romanesca actuala. Inca nu le-a disparut setea de a inghiti toata mizeria secualaristo-demonica venita din vest. Mai mult de atat, chiar o accepta cu placere. Prin interemdiul televizorului, care sta deschis non-stop.
Si trebuie facuta urmatoarea distinctie. In vest practica hs doar familiile practicante religios, cu o inalta constiinta religioasa, cu o deschidere a mintii izvorata din aceasta, care le da posibilitatea sa discearna ce se intampla in lume acum. In principal crestini sau evrei. In nici un caz ateii, sau cei “caldicei”.
Deci pentru adultii romani, scoala publica nu ridica nici un fel de probleme. Este perfect OK. Romania se indreapta cu pasi repezi spre a deveni un stat ateist 100%.
http://www.ziuaveche.ro/editorial/1022-mircea-platon-propune-spre-dezbatere-scoala-de-acasa
Dragii mei,
Mai ales admin, ai facut exact ce pretinzi ca am facut si eu: m-ai judecat din prima. Eu cu sistemul de homschooling m-am intalnit, am auzit despre el, am vazut oameni care isi educa copiii acasa, si am vazut si vorbit cu copiii care sunt homeschooled.
1.Nu am spus ca este imposibil. Sunt ferm convins ca homeschooling (hs) va lua amploare.
2.societatea americana si canadiana este formata altfel decat cea romaneasca, astfel incat, implementarea unor sisteme la noi poate sa fie mult mai dificila si mai periculoasa decat la ei.
3.eu nu ma refer la globalizare cand vorbesc despre hs, ci strict la societatea romaneasca. Aceasta societate paradoxala, un multe privinte, este incapabila sa implementeze chestiuni de bun simt, ca nu vorbim despre chestiuni de performanta.
4.sunt absolvent de teologie baptista. A pune la indoiala bunele mele intentii cu privire la sanatatea spirituala, psihica si fizica a copiilor este cel putin jignitoare.
5.statul nu numai ca e un indoctrinator, ci e un nemernic si un incompetent. De aceea, eu nu scuz programa statului. Eu am fost fortat sa merg la orele de religie ortodoxa, si sa fac materii care nu mi se par la locul lor.
Concluzie: dubiile mele cu privire la homeschooling se leaga de mentalitatea romaneasca si de capacitatea parintilor cu o anumita pregatire sa isi educe singuri copiii la domiciliu. In plus, sunteti partinitori, pentru ca homeschooling-ul va putea fi implementat doar de mamele casnice si cu o pregatire prealabila, cu un tata care are un loc de munca stabil si un venit cel putin moderat. Dar ce ne facem cu acei parinti care nu vor putea sub nici o forma sa isi educe copiii acasa? Ma refer, asa cum am scris si sus la oameni care au o pregatire scolara minima. Pentru ei, singura solutie va fi cea care a fost dintotdeauna: sa tanjeasca la vremuri mai bune.
Inca ceva, de data asta pentru Observator.
1.sistemul de homeschooling in SUA nu functioneaza PERFECT! au si ei lacunele si necazurile lor.
2.sloganuri de genul “scoate-ti copiii din Sodoma si invata-i sa nu priveasca inapoi” nu slujeste nici unui principiu biblic sanatos. E general si neclar. Ce inseamna precis? Va referiti sa imi scot copiii din felul lor de viata in nemantuire, si sa ii invat sa nu se uite inapoi la ceea ce a fost inainte de mantuire? Sau va referiti sa imi scot copii din societatea in care traiesc si sa ii invat sa nu se uite inapoi? Daca prima e valabila atunci lucrurile sunt “simple”: ii invat despre Dumnezeu in fiecare zi, si ma rog, nadajduind ca Dumnezeu sa ii cheme, iar ei sa accepte mantuirea. Daca a doua optiune e valabila atunci inseamna ca trebuie sa ne scoatem copiii din societatea in care traiesc si sa ii izolam undeva pe un munte. Vor deveni bogomili sau cine stie ce alta secta care interpreteaza eronat Scriptura. IMI PERMIT SA NU CRED CA CEA DE A DOUA VARIANTA ESTE VALABILA, dar am sa elaborez un pic pe ea. Crestinismul, sau invatatura Biblica, este facuta sa functioneze in cadrul societatii, si sa fie pusa in practica de oameni nascuti din nou, mantuiti. Cristos nu a spus niciodata, si nici apostolii nu au spus, sa iesim din lume complet ca sa ne ferim de ea. Din contra, ne-au indemnat sa fim in lume dar sa nu ii apartinem, adica sa fim mantuiti, nu nemantuiti. Daca am iesi, cine ar mai duce vestea buna celor nemantuiti? Va spune Scriptura: pietrele!
3.adaptarea la lume se face treptat: copilul dupa ce se naste, si chiar inainte, pe masura ce creste nu se adapteaza treptat? Care societate iti intelege copilul? Nici una. Este de datoria parintelui sa isi invete copilul sa se adaptaze. Unele comentarii pe care le-am citit de prin alte locuri, imi dau impresia, repet: impresia, ca cei care doresc homeschooling in Romania vor sa isi bage copiii intr-un vid social si informational, sub pretextul ca ei, adica parintii, stiu mai bine decat restul lumii ce trebuie facut. E drept, parintii ar trebui sa stie cel mai bine ce este bine pentru copil, dar din pacate nu se intampla intotdeauna asa. Dezvoltarea spirituala a copilului trebuie mereu confruntata cu cea a lumii. Ideologiile de care incercati sa il ocrotiti acum, le va intalni in cele din urma, nu numai in carti, ci in oameni. Daca ideea voastra de hs este sa il cresteti in eprubeta, sau in laborator vreo 12 ani, dupa care sa il eliberati in lume ca sa isi faca datoria, ma indoiesc serios ca va reusi.
4.partea cu responsabilitatea este cat se poate de corecta, la fel cum este si partea cu intelepciunea. intrebarea e: daca am cerut-o cu credinta fara sa ne indoim? (ca la carte)
5.daca cumva credeti ca sistemul de valori spirituale pe care doriti sa il promovati in hs este cel corect, va indemn sa va uitati in istorie la inceputurile protestantismului, si apoi la dezvoltarea sa, cel putin in urmatorii 150 de ani. Asta, ca sa vedeti exagerarile de care nu este scutit ABSOLUT NICI UNUL dintre sistemele de valori din lume. Legat de asta, uitati-va si la dezvoltarea sistemului ortodox si romano-catolic. Nici chiar ucenicii nu au inteles ca trebuie sa implineasca porunca de a raspandi Evanghelia…au ramas in Ierusalim.
6.legat de ideea de mai sus: cine va monitoriza in Romania, felul in care se desfasoara educatia hs? Exista vreo organizatie, sau ceva care sa se ocupe de o astfel de monitorizare?
concluzie: cine ne pazeste de exagerari? Vorba lui observator (caruia ii dau dreptate intru-totul) noi suntem responsabili de copiii nostri. Cei mai afectati de “intelepciunea” noastra sunt ei, nu noi.
ps. eu am crescut in sistemul de predare umanisto-ateu, iar in europa am vazut suficiente obstacole in calea Cuvantului. Totusi, sunt dispus sa imi asum riscul de a-mi trimite copiii la scoala ca sa fie expusi inca de mici sistemului, iar pe urma, in timpul pe care il petrec cu ei (nu cu televizorul, nu cu sotia singurei pe cand copiii sunt la bunici sau crescuti de bunici, pentru ca, vezi Doamne, avem si noi nevoie de putina liniste ca sot si sotie) sa imi fac datoria de parinte! Asa au facut si ai mei, iar eu si fratele meu nu am luat-o pe ulei. Nu au luat-o pe ulei nici macar cei care au crescut sub persecutie, din contra, sunt mai drepti, mai maturi si mai duhovnicesti decat cei crescuti “ocrotiti”. Crestinismul se dezvolta si se purifica in incercari, nu in izolare.
@Maihai si celorlalti!
Cred ca ideea de SCOLARIZARE A COPIILOR ACASA, IN FAMILIE, este o idee foarte buna!
Am vazut ca o sustine si MIRCEA PLATON, si am gasit foarte pertinente argumentele si ideile lui.
Mihai spunea ca multi romani carora nu le-a disparut “setea” de a inghiti “mizeria” secularita care exista in Romania si care ne vine din Apus, nu vor accepata si mai ales nu vor sustine aceasta idee de scolarizare si educare a copiilor romani acasa si in familie.
Poate ca asa este…poate ca multi romani, nu vor sustine aceasta idee…
Dar oare romaniii care sunt CRESTINI ORTODOCSI PRACTICANTI, oare vor fi si ei indiferenti si impasibili si reci fata de o asemenea idee si viitoare ALTERNATIVA si posibilitate si oportunitate de eductaie a copiilor lor care s-ar putea sa apara si sa dobandeasca “drept de cetate” si in tara noastra si in invatamantul nostru romanesc ?!
Nu! Nu ar trebui sa fie impasibili si indiferenti si nehotarati si neutri crestinii ortodocsi PRACTICANTI fata de o asemenea posibilitate si cale si modalitate de formare si educare a copiilor lor pentru VIATA asta si mai ales pentru MANTUIRE!
Oricum parintii copiilor crestini ortodocsi (parintii ortodocsi cei PRACTICANTI, care au o “constiinta” crestina treaza si o MOTIVATIE SERIOASA a practicarii Ortodoxiei si o implicare pe deplin ASUMATA si constientizata in VIATA COMINITARA a Bisericii), ar trebui sa fie PRINTRE PRIMII si printre CEI MAI VIRULENTI SUSTINATORI ai unei asemenea idei si a unui asemenea PROIECT IMPORTANT de reforma a educatiei romanesti si a invatamantului romanesc.
Asa cum INVATAMANTUL UNIVERSITAR LA DISTANTA este socotit a fi nu numai oportun ci si o NECESITATE si o cale ABSOLUT NORMALA si EFICIENTA si EFICACE pentru multi tineri care doresc sa-si desavaraseasca formatia universitara, insa timpul de a face cursuri la zi nu le permite sa le faca…, tot asa ar trebui sa fie vazuta si primita si acceptata si ideea aceasta de a-ti educa copii acasa, respectiv ca o modalitate ABSOLUT NORMALA si NECESARA si nu nefireasca…de a-ti educa proprii copii!
Si mai cred ca “HOMSCHOOLING” va aduce in viitor si o INCHEGARE si UNIRE si INFRATIRE si SOLIDARITATE mai stransa intre parintii si copii crestini ortodocsi care au o “viziune” si “conceptie” CRESTINA ORTODOXA asemanatoare despre lume si viata si un “set” de principii de viata si aspiratii si valori axiologice CRESTINE aproximativ SIMILAR si IDENTIC.
In familia noastra, sotia se ocupa cel mai mult de formarea copiilor nostri, si cand am auzit de ideea aceasta minunata de SCOLARIZARE ACASA A COPIILOR, i-am spus sotiei…”numai bine te-ai antrenat pana acum, ca sa fii o FORMATOARE OFICIALA a copiilor nostri in SCOALA FAMILIEI NOASTRE, in care s-ar putea sa invete copii in viitor… chiar intr-o modalitate AUTIRIZATA DE STAT”.
Da! “Igiena” MORALA familiala si un cadru si un climat psihologic cald, sanatos, parintesc, destins, delicat, conteaza foarte mult pentru dezvolatare armonioasa si normala si chiar rafinata si aleasa a unui copil.
Sigur ca conteaza la fel de mult si “impactul” pedagogic al unei scoli PUBLICE in formarea si educarea normala a unui copil, caci in afara de o inzestrare a copilului cu informatii si cunostinte pretioase si valoroase despre lume si viata pe care i-o face unui copil pentru viata o scoala PUBLICA, educatia intr-o scoala publica (dar precizez…educatia din scolile DE PANA ACUM…in care exista o cat de cat NORMALITATE educationala si morala) dezvolta de asemenea si simtul comuniunii si o anumita responsabilitate a copilului pentru existenta si vietuirea lui ulterioara in viata publica a societatii si dezvolta de asemenea o raportare a copilului, cu anume simt de solidaritate constienta fata de colegii si semenii lui si fata de viata societatii si cetatii in care el traieste.
Dar… daca scolile laice PUBLICE din Romania vor fi tot mai mult metamorfozate si pervertite (de comportamentele tot mai anormale si imorale si violente ale unor copii problema si de INDIFERENTA unor dascali care nu traiesc cu daruire de sine actul educational pe care il savarasesc in scolile unde preadau) si daca asemenea scoli laice publice RISCA sa fie chiar transformate in viitor in niste “institutii educative” laice si publice in care va domni si va trona si se va inradacina un pronuntat “climat” ideologic si sociopsihopedagogic tot mai viciat si secularizat si ateu si denaturat, si amai ales ANTICRESTIN si NEOPAGAN si IMORAL, si in care instituii se vor promova si inocula si fixa in mintile si constiintele copiilor romanilor, idei si principii de viata tot mai CONTRARE MORALEI CRESTINE si CREZULUI ORTODOX al celor mai multi dintre romani, atunci cu adevarat “ALTERNATIVA” EDUCARII de catre parintii romani crestini ortodocsi practicanti a copiilor lor, intr-un “mediu” si “climat” familial, in care morala crestina ortodoxa si invatatura crestina ortodoxa despre lume si viata ESTE LA LOC DE CINSTE, ramane cel putin in principiu UNA DINTRE CELE MAI NECESARE si VITALE “alternative” a educatiei copiilor crestinilor ortodocsi practicanti.
Amin! Doamne Ajuta!
o mica continuare…!
Am uitat sa adaug o “idee” importanta despre ceea ce spune despre EDUCATIA IN FAMILIE, unul dintre cei mai mari DASCALI pe care BISERICA CRESTINA si chiar OMENIREA INTREGA l-a avut in istorie, si anume SF. IOAN GURA DE AUR, supranumit alaturi de Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie Teologul, ca unul dintre MARII DASCALI AI LUMII!
Sf. Ioan Gura de Aur spunea (citez exclusiv din memorie aceasta idee), ca un CAP DE FAMILIE are posibilitatea (si mai ales “daoria morala” si obligatia de constiinta) ca sa isi educe si formeze intr-un spirit autentic crestin si SOTIA si COPII in “Scoala” pe care i-a dat-o Dumnezeu si peste care si in care Dumnezeu l-a numit si randuit sa fie DASCAL, pe un astfel de “cap de familie”.
Aceasta “SCOALA” nu este alta decat “SCOALA FAMILIEI”!
Pornind de la ceea ce spune in Sf. Scriptura, Sf. AP. Pavel, despre faptul ca IN BISERICA (si nu in alte locuri…) unei femei nu i se cuvine sa invete (cf. 1 Corinteni, cap.14, vers.35), ci daca ea are vreo neclaritate sau nelamurire despre ceea ce a invatat sau auzit la Biserica, sa intrebe pe barbatul sau, Sf. IOAN GURA DE AUR, spune (intr-un comentariu pe care il face Epistolei intai catre Corinteni) ca Barbatul care este crestin cu adevarat si este cap de familie, pste familia lui, el este si “DASCALUL” SOTIEI LUI si AL COPIILOR LUI! Si ca un semenea “cap de familie” are o datorie SACRA si deloc mica si deloc neimportanta ca sa se ocupe cu timp si ne la timp de formarea si educarea si desavarsirea CRESTINA si PE CALEA VIRTUTII a familiei lui.
Prin urmare “ideea de HOMSCHOOLING” mi se pare ca este luata si preluata in zilele noastre, sau cel putin inspirata din Scrierile Patristice si din MODELUL DE VIATA al Crestinismului ANTIC!
In antichitate, parintii crestini care stiau ca in scolile publice laice din Imperiul roman se invata de catre copii, idei si filosofii si principii de viata si modele de comportament si atiudinale PAGANE si contrare Invataturii lui Hristos despre lume si viata, isi invatau copii acasa in caminul familie lor crestine.
Unii dintre crestinii antici erau fara scoala, fiind sclavi sau oameni simpli si fara carte, dar altii erau dregatori si functionari si militari si chiar dascali si filosofi si oratori, si acestia alegeau si ei sa-i invete pe copii lor mai INTAI ACASA, si nu in scolile publice laice pagane din acele timpuri, si abia cand copii lor cresteau erau dati si la scolile laice publice.
Abia cand copii crestini aveau deja pusa in mintea si inima lor (de catre parintii lor crestini, si mai ales de catre PREOTII PAROHIILOR crestine din acea vreme) “TEMELIA” INVATATURII si MORALEI CRESTINE, unii dintre ei mergeau la Alexandria sau Atena sau Roma sau Beirut ca sa isi desavarseasca formatia lor educationala si cu deosebire filosofica si oratorica.
Sf. Vasile cel Mare si Grogorie Teologul, impreuna cu fratii lor au fost educati MAI INTAI IN FAMILIE de catre tatii lor, care aveau studii inalte la acea vreme, unul fiind avocat, iar celalalt Episcop crestin.
Sf. Ioan Gura de Aur, chiar daca a ramas orfan de tata, a fost educat prin grija mamaei sale Sf. Antusa la fel, MAI INTAI ACASA, si abia mai apoi toti acesti VIITORI MARI DASCALI AI LUMII si ai Crestinatatii au urmat cursurile lui Libaniu si Andragatie si Euvul si Universitatile pagane din Atena si Alexandria si Constantinopol…
Cred ca daca si noi, crestinii ortodocsi de acum, care avem copii, si care suntem PRECOCUPATI SERIOS de viitorul si mantuirea copiilor nostri, daca am proceda la fel ca TATII Sfintilor Vasile Cel Mare si Grigorie de Nazianz, si ca Mama Sf. Ioan Gura de Aur, nu am gresi cu nimic, urmand si reactivand un model de viata si educatie antica crestina eficient si plin de atentie si grija pentru viitorul copiilor nostri.
Si sa nu uitam ca una dintre DEMNITATILE Domnului Hristos pe care El a avut-o in lume, cand a venit ca DUMNEZEU IN CORP DE OM, este si aceea de MARE “INVATATOR”!!!
Crestinii care CRED IN EL, trebuie SA-I SEMENE LUI, DOMNULUI IISUS HRISTOS si sa manifeste in lume si exprime si arate (chiar fara voie…) si ei DEMNITATILE LUI si sa fie si ei:
– “PREOTI” (nu in sensul peotiei sacerdotale si sacramentale, ci “universale”, si mai mult decat atat, chiar “mistice”… in “biserica inimii” si “a familiei lor”, cum spunea si Danion Vasile despre BISERICA din Familie…,
– sa fie “IMPARATI” peste PATIMI si peste IMPARATIA FAMILEI LOR si a inimii lor (unul din sensurile si semnificatiile cuvanului de “CRESTIN”, este acela de IMPARAT (peste imparatia “launtrica” a inimii lui), spune Sf. Grigorie de Nyssa),
– si sa fie si “INVATATORI” (nu la amvon, in Biserica, sau la catedra de religie, intr-o scoala laica publica…daca evident nu sunt chemati la aceasta) ci in “SCOALA inimii” si “IN SCOALA FAMILEI LOR”).
Prin urmare crestinii ortodocsi practicanti nu trebuie sa fie straini si nepreocupati de aceasta mare grija a vietii lor aceea de a-i EDUCA pe copii lor in spiritul EVANGHELIEI LUI HRISTOS, devenind prin asta si PARINTI SUFLETESTI si nu numai…biologici…!
Doamne ajuta!
Amin!
@Ciprian: Vorbesti dintr-o experienta proprie care nu poate fi generalizata. Daca au existat esecuri in HS in denominatiunile baptise sau neprotestante in general, nu inseamna ca principiul de a iti educa copilul acasa, de a ii conferi o identitate si de a il constientiza cu privire la natura sa adevarata, este neadecvat. Ca orice principiu, poate fi pus in practica gresit, pentru ca nimeni nu e infailibil, doar invatatura este infailibila (anume, ortodoxia, spre deosebire de heterodoxie). Credem insa ca Domnul ajuta pe toti cei care vor sa isi creasca copii intr-o atmosfera normala, oricine ar fi acesti parinti.
Ce spui referitor la relatia dintre familia crestina si lume nu este o noutate pentru noi si nimeni nu a pretins aici ca trebuie sa iesi fizic din lume. Acestia sunt monahii, care au o chemare deosebita. Iesirea din lume si din Sodoma pentru mireni se intelege prin iesirea din totalitatea obisnuintelor, practicilor, “valorilor”, a patimilor ridicate la rang de norma si lege sociala. Lumea este un Egipt din care noi trebuie sa iesim cu inima, mintea si lucrarea noastra, nepotrivindu-ne acestui veac, ci aceluia nepieritor. Cuviosul Serafim Rose s-a preocupat indeaproape de problema educarii copiilor, si a intemeiat chiar si o scoala la Man. Platina. El era calugar, iesit din lume in mod fizic, si iata ca a avut dragostea si mai ales priceperea sa se preocupe de acest subiect. Tot el spunea ca esentiala este dobandirea unei perspective (ortodoxe) plenare asupra vietii si lumii. Asadar, educatia crestina nu trebuie sa insemne izolarea intr-un turn de fildes, niciodata nimeni nu a pretins asa ceva, ci cu totul DIMPOTRIVA, inseamna ‘inarmarea” copilului cu intelegerea adevarata, cu trairea nemincinoasa si cu deprinderile bune care, NUMAI ele, ii pot asigura supravietuirea si mantuirea in aceasta lume vrajmasa Evangheliei. Nimeni nu poate creste izolat de lume, de parca ai trai cu capul in nori, nu asta este ideea si nici nu a fost in ortodoxie, dar a fost intotdeauna valabila porunca: iesiti din mijlocul lor si va osebiti. Suntem crestini sau lumeni? Daca suntem crestini, atunci ce amestec avem cu lumea (in sens de totalitate a deprinderilor patimase existente pe plan social)?
In privinta societatii romanesti, gandirea iti este prea generala, prea holistica. Societatea nu exista in sine, asa cum exista omul individual, ea este doar un context. Am spus si noi, daca ai fi citit mai atent, mai sus, ca din cauza contextului specific de la noi (200 de ani de vrajmasie fata de Biserica si traditie ce au instrainat romanul de propria sa fire si identitate) este greu, dar acest lucru nu inseamna ca nu trebuie ca nimeni sa nu aiba dreptul sa incerce sa isi educe copii acasa. Chiar avand in vedere dificultatile, nu este normal si nici corect ca hs sa nu existe ca un drept al familiilor. Sigur ca exista greutati, dar, avand in vedere ca nu este un sistem obligatoriu, ci pur voluntar, doar familiile care intr-adevar doresc ar practica acest lucru. Si tocmai gandindu-ne la mentalitatea societatii noastre, ar trebui sa realizam ca foarte putine familii, o minoritate, vor alege aceasta varianta.
Ne cerem iertare pentru afirmatiile care te-au jignit, evident, nu am intentionat asa ceva. Era bine sa iti declini identitatea confesionala de la bun inceput, pentru ca s-au nascut confuzii si chiar nu intelegeam de ce ar urmari cineva, asa, tam-nesam, sa desfiinteze din fasa o idee care abia ce a fost propusa si, oricum, cu foarte mici sanse de a fi acceptata.
@ Ciprian Simut!
Curios cum un “absolvent de teologie”, fie ea si “baptista”, care si-a insusit inntr-o facultate de teologie notiuni si informatii despre ISTORIA CRESTINISMULUI si a BISERICII PRIMARE, mai-mai ca sustine “apologia eductiei laice”, si a valorilor si ideologiilor lumesti care se propaga in educatia laica, si care sunt intr-o evidenta contradictie cu Evanghelia lui Hristos…!
Felul cum ati pus problema RISCULUI educatiei cu orice pret a copiilor crestinilor in lume, nu este automat si in cele din urma si…intelept si mai ales incontestabil…, ci doar un punct personal de vedere, si atat.
Fie ca ne place sa acceptam, fie ca nu, HRISTOS VREA “SA IESIM DIN LUME”, evident nu fizic, dar in mod clar vrea sa iesim cu GANDIREA si MENTALITATEA si OBICEIURILE si MODUL si STILUL DE VIATA si EXISTENTA…
Sf. Ap. Iacov spune clar in Epistola sa soborniceasca: “Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi SA NE PAZIM pe noi fără de pată din partea lumii. (cf. IACOV, cap.1, vers.27).
Sf. Ap. Pavel, ne spune si el: “Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în LUME, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu” (cf. 2 Corinteni, cap.1, vers.12).
Acelasi Apostol al lui Hristos, Sf. Pavel ne spune in alt loc : “Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume…” (cf. FILIPENI, cap.2, vers.15).
Si INSUSI DOMNUL HRISTOS a grait in Rugaciune catre TATAL in Rugaciunea Arhiereasca consemnata in cap.17 din Ev. dupa Ioan, asa:
“9.Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
14. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei NU SUNT din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.”
Teologia Ortodoxa ne spune ca PRIMA ETAPA a Caii Vietii crestine este CURATIREA, PURIFICAREA, KATARSISUL de toata “mizeria” adunata in suflet si in timpul in care NU-L CUNOASTEAM PE HRISTOS, din …”lume” si in mijlocul “lumii”.
Convertirea la Hristos presupune in cele din urma o NEGARE si o LEPADARE si o SCUTURARE si DEPARTARE si DETOXIFIERE de tot ceea ce este pervertit si infecatat si intinat cu pacat si imoral si care este promovat si incurajat si sustinut si recomanadat DE LUME si IN LUME…
Din ideea si recomandarea domniei voastre de a ne lasa mai intai copii nostri sa fie de mici formati in scolile publice laice, ce sa intelegem clar si limpede ? oare ca ar fi mai bine ca, cu toate riscurile unei educatii laice neopagane si patrunse de un duh si un specific si de un set de principii si ideologii tot mai anticrestine, SA NE LASAM totusi COPII ca mai intai sa fie MURDARITI, INFECTATI, INTINATI, SPURCATI si LUATI IN STAPANIRE de tot ceea ce este lumesc si pacatos, de specificul neopagan al LUMII si de PUTEREA EI CORUPATOARE, si de “duhul” ei tot mai POTRIVNIC lui Hristos si Evangheliei Sale, ca mai apoi, si ulterior, acasa SA incercam, noi parintii crestini, sa II SPALAM si SA-I VINDECAM si DETOXIFIEM pe copii nostri corupti, infectati, vatamati, pervertiti si MOLIPSITI de “lume”, de toata “boala lumii” si sa facem asta cu cate un mers pe la Biserica, cu cate un sfat, cu cate o stare de vorba parinteasca…etc…DAR, si INSA…!! BAZA EDUCATIEI LOR sa ramana pana la urma si in definitiv tocamai “scolile lumii”, cu ideologia lumii si cu “duhul lumii”…??
Asadar asta ne recomandati ca si teolog si pastor baptist ??
In afara de “HOMESCHOOLING” cred personal ca “Scolile CRESTINE CONFESNIONALE”, in care sa activeze si sa se dedice educatiei copiilor, un “corp didactic” de profesori si institutori si educatori CRESTINI PRACTICANTI, ar reprezenta in viitor, pentru copii crestinilor romani (ii am in vedere cu deosebire pe cei ortodocsi, si prin extensie cred ca ar fi binevenite astfel de scoli confesionale si pentru copii crestini care apartin altor confesiuni si denominatiuni…) o “REALA ALTERNATIVA” educationala, la oferta invatamantului public laic si ACONFESIONAL pe care o face romanilor statul roman secularizat, si prin care le propune si ofera copiilor romani, o educatie si formatie tot mai lipsita de CALITATE si MORALITATE si EXIGENTA si ACRIVIE, o “educatie”, in care “valul” de corupere si stricare si pervertire si decadere morala si axilogica care a cuprins cu repeziciune si societatea romaneasca de dupa 1989 se manifesta si se regaseste vertiginos si deosebit de virulent si asupritor…si dominator si in scolile romanesti din zilele noastre.
As vrea sa inchei cu o explicatie-concluzie, exprimata alegorico-metaforic, despre cum cred eu ca actioneaza lumea si valorile lumesti in scolile LAICE PUBLICE romanesti si prin intermediul educatiei laice, asupra sufletului unui copil crestin fie ortodox, fie catolic, fie baptist…
Un om suferea cumplit de doua boli cronice, REUMATISM si ASTM BRONSIC. A mers la medic sa se trateze. Medicul pe langa medicamenele pe care i le-a prescris, l-a sfatuit pe sarmanul om, ca sa mearga intr-un loc unde sa fie aer curat de munte, racoros si sanatos si nepoluat, care ii va fi benefic pentru tratarea astmului bronsic, dar medicul i-a recomanadat acestui om ca daca va ajunge la vreun sanatoriu in vreo statiune monatana, sa ia bine seama ca clima din acel tinut, sa nu fie o clima umeda si rece, caci ii va afecta si croniciza cealalata boala de care suferea si anume reumatismul.
Dupa multe cautari omul a gasit un astfel de loc, de tratament, un sanatoriu situat intr-un tinut monatan cu aer curat si sanatos, dar cu o clima mai uscata si nu prea rece.
Un timp omul a fost bucuros ca afectiunile de care suferea au inceput sa “dea inapoi” si sa se amelioreze.
Numai ca in acel tinut au venit niste oameni de afaceri care au corupt autoritatile adminsitrative locale si au construit cu autorizatii scoase si obtinute prin manopere ilegale, niste combinate si uzine care au inceput sa polueze puternic clima si mediul natural in care se gasea sanatoriul unde isi trata sarmanul om bolnav de reumatism si astm, suferintele sale…
Dupa un timp sanatoriul care pana atunci tratase MII de oameni suferinzi ca si acest sarman om de care am vorbit S-A INCHIS, caci noxele si poluarea emise de combinatele si uzinele oamenilor de afaceri afectau puternic sanatatea pacienilor sanataroului.
Ce am vrut sa spun cu acest exemplu…??
Omul bolnav, suferind de “reumatism” si “astm bronsic” cronic SUNTEM FIECARE DINTRE NOI crestinii, si sunt si copii nostri, iar “reumatismul” si “astmul” de care suferim, este BOALA CADERII si “PACATUL” CARE TRAIESTE SI LOCUIESTE ascuns, dar REAL in fiinta noastra, in inima si mintea si puterile sufleului nostru si in celule organismului nostru biologic, dupa cum ne spune si Sf. Pavel in Epistola catre ROMANI, in cap.7, vers. 14-23, chiar daca suntem crestini, caci pacatul TRAIA si In SF. PAVEL, chiar daca devenise Robul si Apostolul lui HRISTOS, si chiar daca fusese Ridicat in vedenie pana la al 3-lea cer (cf. 2 Corinteni, cap.12, vers.2).
In Epistola sa catre Romani, Sf. Ap. Pavel spune asa:
“Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.”
Or, “SANATORIUL” unde noi crestinii (care am decis in cunostiinta de cauza SA-L URMAM PE HRISTOS), si de asemenea unde copii nostri, SE TRATEAZA de actiunea malefica, dar reala a PACATULUI care dupa cum am citit si vazut de la Sf. PAVEL, nu sta pasiv, ci actioneaza si TRAIESTE REAL si ACTIV IN NOI si ESTE LEGAT DE NOI, este tocmai “un mediu” si “un climat” sanatos in care noi si copii nostri ne putem curati si inatari si intrema si chiar desavarsi CEMAREA (cf. 2 PETRU. cap.1, vers.10) si LUCRAREA MANTUIRII noastre (cf. FILIPENI, cap.2, vers.12).
“COMBINATELE” si “UZINELE” care emit noxe nocive si primejdioase pentru mantuirae noastra si a copiilor noastri sunt institutiile (fie cele educative fie de alta natura) laice care propaga, si seamna si apoi FIXEAZA in timp (dupa multe actiuni repetate), in mintiile si constiintele si inimile copiilor nostri, “IDEOLOGIILE” si “PRINCIPIILE” de viata contare Inavataturii si Evangheliei lui Hristos.
Mediul UMED si RECE si POLUAT este “societatea” secularizata, pervertita, si infectata de pacat in care traim.
CA sa putem noi si copii nostri sa ne TRATAM de “reumatismul” si
“astmul” care este activ in noi si copii nostri, TREBUIE sa incercam si sa ne straduim PE CAT NE STA IN PUTIINTA FIECARUIA, sa evitam pentru noi si mai ales pentru copii nostri, “poluarea”, “umezeala”, si “frigul” LUMII care ne CRONICIZEAZA si TREZESTE si INTARESTE tocmai “raul” si “pacatul” care deja traieste in noi…latent, sau mai evident, dar REAL, fiindca Scriptura NU MINTE, si mai ales NU POATE FI DESFIINTATA (cf. EV. dupa IOAN, cap.10, vers.35)
Or, din cauza aceasta noi crestinii avem nevoie de scoli CONFESIONALE si de educatie HOMESCHOOLING de calitate, si anume tocmai pentru a ne pazi si ocroti copii de puterea si actiunea corupatoare si pervertitoare imorala si neopagana care exista si care se propaga in scolile laice, publice.
M-am lungit destul, poate voi mai adauga ceva intr-un viitor comemtariu…!
Il rog cu deosebire pe fratele teolog baptist, ca daca va scrie vreun raspuns la ceea ce am spus in acest comentariu al meu, sa nu intre si sa nu atinga probleme dogmatice de antropologie crestina care pot provoca apoi dispute ortodoxo-baptiste, ci sa scrie ca un PARINTE crestin care vorbeste altor parinti crestini despre faptul daca este bine sau nu sa ne educam in viitor copii acasa…!
Doamne Ajuta!
Paul, apropo de materia noastra stufoasa, pana la urma pentru cei educati acasa nu e un impediment, fiindca practic ei au mai mult timp de invatat decat cei care merg la scoala, fiindca lectiile se desfasoara unu la unu. La scoala profesorul striga catalogul, disciplineaza clasa, etc., de obicei timpul de predat e destul de scurt si nu e timp de explicatii elaborate. Pe cand acasa parintele si copilul parcurg continutul lectiei, apoi copilul invata si exerseaza, deci cand elevul obisnuit abia ajunge acasa si se apuca de teme, cel care face hs are timp de activitati suplimentare – muzica, dans, sport, etc.
@ Vela
Exista un criteriu foarte simplu ca sa iti dai seama de cine va alege sa-si hs copiii.
Doar acele familii care nu au televizor in casa. Este inutil, si chiar contraindicat sa-ti tii copilul acasa, pe motiv de a-l feri de indoctrinarea secularisto-demonica a scolii publice, pentru a-l pune zilnic in fatza televizorului. Este ca si cum i-ai arata fructul oprit, fara a-i oferi posibilitatea de a avea acces la el. Efectul ar fi devastator. Ai avea toate sansele ca propri copii sa ajunga sa te urasca.
Se vede clar din mesajele de pe acest forum cine isi hs copiii in Romania – protestantii, adica cei care nu au televizor in casa.
Dar in Romania televizorul este plaga societatii actuale. Mireni, preoti, calugari, episcopi deopotriva, stau atintiti in fatza televizorului, si nu stiu nici macar ce fac.
Romanii, care pocnesc de atata dreapta credinta ortodoxa, se duc la biserica pentru a veni repede acasa si a se aseza in fatza televizorului, lasnd toti dracii, liberi sa zburde pe umerii lor.
Niciodata nu a existat o asa uniformizare in gandire intre adulti si tineri in Romania. Conflictul dintre generatii este o poveste veche, tineri si varstnici gandesc deopotriva la fel. Toti sunt, in aceeasi masura la fel de pervertiti, pentru ca, nu-i asa, vizioneaza aceleasi programe la televizor. Tinerii nu mai au ce invata de la adulti absolut nimic.
Cred ca ar trebui mai intai ca adultii sa fie hs.
Daca ar trai acum Sf Ioan Gura de Aur, asta am auzi de la el….nu va mai uitati la televizor! Asa cum pe vremea lui teatrul si hipodromul erau considerata surse de inraurire diavoleasca, acestea sunt inlocuite acum de televizor.
Si nu-i asa ca televizorul este icoana antihristului? Pentru ca acolo il vom vedea…..
@ Mihail
Ei, protestantii n-au televizor acasa!
La ce bun acest “efort” daca ei sant deja ” mantuiti” ?
Si cum spui ca ei sant primii care fac invatamant acasa cu copiii lor, daca ai un protestant mai sus(Ciprian Simut), care-ti spune ca n-ar face asta pur si simplu pt ca e mai bine sa lasi copiii sa invete din exemplul negativ al societatii.
Eu am in bloc o familie de protestanti romani(unul e baptist si celalat penticostal, ca si cand adevarul ar fi duplicitar si implicit, ipocrit ca noi)care n-au nimic impotriva acestei societati ocidentale/occidentalizate, si au ditamai plasma in casa, cu toate ca merg de trei ori pe saptamana la “studiu” .
Eu nu stiu, dar vad ca tendintza asta de a ne autocritica pare sa fie prima care distruge, pe langa delasarea clasic romaneasca.
Pentru toti cei care nu inteleg ce am vrut sa spun:
1.eu nu fac apologia invatamantului secular;
2.nu apar sistemul de invatamant romanesc;
3.nici nu ma chinui sa spun ca ce se invata la scoala e bine.
Tot pentru voi spun:
1.nu avem structura pentru homeschooling;
2.nu suntem aproape nici unul capabil sa oferitzi copiilor un invatamant de tip homeschooling cu adevarat eficient;
3.homeschooling se poate incerca, si poate chiar sa dea roade.
DAR
1.in contextul romanesc, pentru moment, cei mai multi care s-ar apuca de homeschooling vor da gres;
2.cum ramane, constanta mea intrebare, cu parintii care au primit un nivel de educatie precar in scoala, care au abandonat, sau care au fost nevoiti sa abandoneze: pe ei cine ii ajuta?
Deci,
1.puteti da in protestanti ca sunt heterodocsi cat vreti;
2.am fost aproape de a fi blestemat de un preot ortodox pentru ca sunt baptist, si inca de unul care se descrie pe sine insusi ca iubitor de Dumnezeu si iubitor de oameni prin TOT ceea ce face;
3.voi care va dati foarte mari crestini ortodocsi si dati vina pe noi ca suntem nevrednici si necinstiti, atunci dati-mi voie sa va aduc aminte ca daca suntem o natiune de ortodocsi, si daca ne nastem ortodocsi atunci cei mai multi oameni din inchisori sunt ortodocsi.
4.NICI PROTESTANTII NU SUNT MAI BUNI, deci hai sa nu ne dam in cap unii altora cu minuni de genul “eu sunt mai bun decat tine”, cu nu suntem.
5.TOTI cei care scrieti aici ati crescut in sistemul de invatamant pe care acum il criticati, desi vad ca nu sunteti nici unul pierdut sau cu mintea slabita din cauza lui.
Un ultim gand:
Eu consider ca un copil va fi expus mizeriei fizice, spirituale si intelectuale a acestei lumi indiferent cat de mult va chinuiti sa il feriti de ele. Ferirea de o astfel de lume e un gand nobil dar pueril. Eu traiesc cu convingerea ca un om il gaseste pe Dumnezeu in mijlocul necazului, al ispitei si a incercarii. 1 Corinteni 10:13 nu spune ca Dumnezeu ne va feri de ispite ci atunci cand vor veni, ne va ajuta sa le rabdam, ne va da cele necesare ca sa iesim din ea victoriosi prin el. Deci, nu apar nici o ideologie ne-crestina, din contra, le condamn si le socotesc un gunoi, dar veti observa, ca prin homeschooling, veti da de cel putin de aceleasi probleme cu care va confruntati si acum, si, mai mult ca sigur, vor fi si mai multe.
Eu ma folosesc de invatatura lumii ca sa imi ascut cunostintele despre Dumnezeu. Nu ele ma invata despre Dumnezeu, ci ma departeaza de El. Dar citind Scriptura si confruntand-o cu acesta invataturi, observ cu atat mai mult adevarul Bibliei. Galatenii, ne spune Apostolul Pavel, s-au indepartat repede de Evanghelia pe care le-a lasat-o cu ceva vreme inainte, pentru simplul motiv ca o considerau mai interesanta. Cu atat mai mult noi, dupa 2000 de ani avem obligatia sa cunoastem caile lumii nu prin umblarea pe ele ci prin umblarea pe caile lui Dumnezeu. Copii educati in homeschooling vor da de aceleasi sisteme de invatamant, de aceleasi probleme intelectuale, de aceleasi curente de care am dat si noi…ce veti face cand in ciuda educatiei primite copilul va veni sa va spuna ca a gasit o cale mai buna? Metodele de educatie inventate de om sunt doar atat. Dar, educatia data in intelepciune, indiferent de mediul intelectual sau spiritual in care se afla copilul, il va ocroti. Invatatura crestina e informatie, implicare sufleteasca, partasie intre oameni, partasie cu Dumnezeu, rugaciune si implinirea poruncilor.
@Ciprian Simut!
Inteligent raspuns…
Insa care “elucideaza” si “lamureste”, doar partial “dilema” si “chestiunea problematica” a impactului si “influentei” puternice “corozive” si pervertitoare de suflet si constiinta pe care societatea laica, secularizata si tot mai descrestinata, atat din Romania, cat si din alte tari ale lumii, o are si o manifesta asupra copiilor nostri.
Ati afirmat ca cea mai mare parte dintre noi cei care scriem pe forumul acestui site crestin, am fost educati si formati in sistemul de invatamant pe care acum il criticam…
Da! E adevarat, am fost formati intr-un astfel de sistem de invataman si asa cum ati spus, suntem cat de cat oameni normali si la “ciubarul mintii” credem ca avem toate “dogile”…
Dar, atat in perioada comunista, cat si in cea IMEDIAT URMATOARE revolutiei din 1989 (si cu deosebire in aceasta “perioada de DEZGHET democratic si civic”), “standardul de moralitate” al cadrelor didactice era cu totul altul fata de cel de acum.
In timpul comunismului, disciplina scolara a elevilor era cu exigenta aplicata, si supravegheata de cadrele didactice.
In societatea romaneasca de atunci, era INDAMISIBIL si DE NECONCEPUT ca elevii sa-i ia peste picior pe profesori sau sa le vorbeasca vulgar ca acum.
Exista un repect si o JENA si o constiinta a datoriei si un SIMT ASCUTIT de responsabilitate in randul elevilor si chiar studentilor din mediul universitar de a se purta deosebit de cuviincios si repectuos si docil fata de profesori.
De ce exista “ASA CEVA”, un asemenea “BUN SIMT ASCUTIT” al elevilor in scoli si universitati??
Simplu de raspuns…! Pentru ca CONDUCEREA POLITICA comunista de atunci (cu toate ca era atee), dar nu numai ea, ci si SOCIETATEA CIVILA romaneasca de atunci, asa cum era ea…”socialisto-comunista”, nu numai ca nu incuraja un comportament rebel, vulgar, violent, antisocial si imoral al elevilor si adolescentilor si studentilor si tinerilor, ci IL BLAMA, si CONDAMNA si contracara in mod public, iar pe cei care indrazneau totusi sa adopte un asemenea comportament cu nuante antisociale (care comportament era atunci mult mai…putin evident si denaturat si la limita penalalului ca acum…), societatea romaneasca ii spunea dispretului si OPROBIULUI sau PUBLIC, iar institutiile comuniste civico-juridico-administrative de atunci le aplicau sanctiuni coercitive “eficiente” de indreptare…
Or, ASTAZI, lucrurile s-au schimbat fundamental…!
Nu mai exista disciplina, si ordine in scoli (decat cu rarisime exceptii…)!
Nu mai exista in randul elevilor si studentilor “simtul” si “constiinta datoriei” RESPECTULUI si a bunei cuviinte pe care trebuie sa le-o arate dascalilor…! Nu mai exista MORALITATE, si respect din partea elevilor fata de institutia publica-SCOALA in care ei invata (cum spunea Parintele Paisie Aghoritul in vol. 1 intitulat “Cu durere si dragoste fata de omul contemporan”, tinerii de azi nu mai manifesta nici o grija de a ocroti si pastra si conserva BUNURILE PUBLICE si care apartin societatii).
Pe de alta parte, nu mai exista nici in randul dascalilor EXIGENTA si ACRIVIA si afisarea unui TINUTE PROFESIONALE pedagogice de inalta calitate si mai ales o AUTORITATEA morala energica si ferma de a tine sub un control cat de cat acceptabil “tendintele” si “tentativele” de comportare rebela si chiar antisociale si infractionale ale unor elevi-problema…
Si chiar daca ar exista din partea unor cadre didactice dorinta de a mentine in scolile unde predau o disciplina cat de cat normala in randurile elevilor, totusi PARINTII ELEVILOR si apoi MASS-MEDIA si alti factori, zadarnicesc aceasta intentie si aceasta grija a dascalilor, caci “condamna” si “dezaproba” si “blameaza”, fie in particular, fie public in mass-media orice intentie si orice efort al unor dascali de a tine in mainile lor….FRAIELE NORMALITATII vietii scolare a copiilor pe care ii educa…
Asa ca D-le si frate Ciprian, este bine sa realizam si sa contientizam si RECUNOASTEM SINCER si REALIST ca nici dvs. si nici eu, si nici multi altii dintre adultii de acum NU AU CRESCUT si NU S-AU FORMAT intr-un sistem de invatamant si intr-un mediu si climat pedagogic aproape “identic…” cu cel in care se formeaza si se vor forma copii nostri, chiar daca unii dintre copii parintilor de azi, invata in aceleasi scoli in care au invatat si parintii lor…
Un Sfant Episcop si Savant rus TEOFAN ZAVORATUL spunea in cartile sale, in secolul al 19-lea ca un copil este precum un “puiet” (rasad) de pom fructifer, care este plantat intr-o livada. Ca sa creasca DREPT si frumos, pietul de pom fructifer are nevoie mai intai, dupa ce este plantat, de un “ARAC DREPT”. Apoi, acest puiet trebuie INVELIT IN HARTIE DE CARTON, ca sa nu inghete sau sa fie ros de rozatoarele de pe camp. Apoi, trebuie cu grija sapat si ingrijit ca sa ajunga un pom fructifer adevarat care sa aduca roade bune.
Asa este si cu educatia.
Copii nostri, care sunt plapanzi si firavi, ca si un pui de pom fructifer care tocmai a fost plantat in “gropa si rasadnita SCOLILOR PUBLICE” au nevoie pentru a creste si a se dezvolta armonios si frumos si moral si sanatos si VIRTUOS, de “betele de ARAC” ale unor valori axiologice extraordinar de “DREPTE”, si cinstite si demne de lauda si aprecierea tuturor oamenilor.
Apoi, copii nostri au nevoie LA FEL DE MULT si de “protectia” invelitoarea si invaluitoare peste personalitatile lor, care sunt atat de diferite si gingase si delicate si sensibile, si de “folia” unei “HARTII” ocrotitoare a unei DISCIPLINE SCOLARE si a unei “atmosfere” si a unui “MEDIU” si “CLIMAT” psihopedagogic scolar, deosebit de PROPICE si PRIELNIC pentru o dezvoltare normala…., climat in care sa troneze nu numai o disciplina “spartana” sau “militara” asa cum s-ar crede de catre unuii contestatori care nu sunt de acord in general cu scolile publice (printre acestia gasindu-se si multi sustinatori ai alternativei de educatie “homeschooling”), ci in care sa primeze in afara de disciplina si O MORALITATE, si BUNA CUVIINTA, si CINSTE, si in egala masura o COLEGIALITATE, si SOLIDARITATE, si ARMONIA si chiar CONCORDIE adevarata intre copii, si intre ei si dascalii lor….
Eu o asfel de SCOALA PUBLICA si LAICA mi-as dori DIN TOATA INIMA pentru copii mei…!
Dar intrucat, o asfel de scoala, cu un astfel de “climat” si “atmosfera” GREU SE VA MAI PUTEA GASI IN VIITOR (nu spun ca nu exista…), iar cele care acum inca mai exista si inca MAI SUNT CAT DE CAT si pe alocuri scoli “acceptabile” si normale (ca niste “oaze” si “insule” de cultivare si formare aleasa si morala, intr-un mare “desert” secularizat, si intr-un mare “ocean” al unei lumii (re)paganizate), dar NU PENTRU MULTA VREME, caci procesul de “decadere” si metamorfozare negativa a elevilor care le trec si le vor trece pragul este intr-un accentuat grad de evolutie, ATUNCI, este cat se poate de normal si firesc ca multi parinti sa inceapa sa se alrameze si ingrijoreze si framante si preocupe de “starea grava” in care a ajuns invatamantul public si laic, si este de asemenea firesc ca SA PRIVEASCA SCRUTATOR si cat mai mult si cat mai DEPARTE IN VIITOR, ca sa vada (cum este faza lunga la masini in timp de noapte), si sa aprecieze si sa cumpaneasca daca mai merita sa RISTE in viitor ca copii lor sa fie scolarizati in niste scoli in care, toata INOCENTA si GINGASIA si CURATIA si FRUMUSETEA si BUNA CUVIINTA si BUNA CRESTERE pe care au primit-o in cei 7 ani de acasa in sufletelor lor, poate fi SCHIMONOSITA si “ucisa” sau “vatamata” si “amputata” si “malformata” de un mediu si un climat scolar NOCIV si IMPROPRIU si MALEFIC si DAUNATOR pentru formatia si dezvoltarea personalitatii lor…!
Doamne ajuta!
De acord!
Deci, schimbarea societatii incepe cu intelepciunea parintilor, care isi invata copiii aceasta intelepciune. Copiii ajung la scoala o dezbat impreuna cu profesorii, iar pe la liceu si facultate o vor dezbate tot mai aprig si mai intelept, pentru ca, la randul lor, cand vor fi pusi in locuri importante de unde vor putea face schimbari…le vor face in bine.
Asadar, indiferent de sistemul de invatamant, intelepciunea lui Dumnezeu, ceruta cu credinta, va schimba lumea…dupa voia lui Dumnezeul.
o mica continuare…!
In secolul al 19-lea un alt mare Episcop si Savant rus, Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV, a scris intr-o lucrarea a sa intitulata “Experiente Ascetice”, in volumul al 2-lea intitulat “Cuvinte catre cei care vor sa se mantuiasca”, intr-un capitol cu titlul “Despre monahism (convorbire intre doi crestini ortodocsi, un mirean si un monah)” o LAMURIRE si explicatie deosebit de importanta (atat pentru monahi, dar dupa cum o sa vedem mai jos, si pentru multi parinti si profesori…) despre “cauzele” principale care contribuie la decaderea vietii monahale a multor calugari in anumite manastiri ortodoxe.
Asa cum dumneata ai spus mai sus sub forma unei intrebari…”de ce cei mai multi dintre condamantii din puscarii sunt crestini ortodocsi ?” (ti-as recomanda insa ca sa nu mai fi caustic si piscator la adresa ortodocsilor, caci si eu cunosc cazuri de INFRACTORI NOTORII, care sunt protestanti si proveniti din familii “respectabile” protestante din Romania…, si iara as mai indrazni sa te rog, ca sa te strauiesti in “spiritul unei bune cuviinte crestine”, ca sa MENTII un ton “prietenos” al unei comunicari si al unui dialog si schimb de idei “cald” si chiar fratesc, care dialog, poate ca va servi si folosi (acum sau in viitor) unor cititori pentru a se lamuri si lumina daca este bine pentru copii lor sa se gandeasca serios la alternativa “homeschooling”…),
ei bine, tot asa un mirean (crestin laic, si nu cleric ortodox…), il intreaba pe un monah, cam asa: “De ce dupa ce s-au dus la manastire cei care au ajuns monahi, inca NU se poarta ca monahi adevarati, ci se poarta ca cei din lume, si au inca o gandire lumeasca?”
– o mica digresiune: cuvantul “monah” este un cuvant extraordinar de bogat si complex in semnificatii. Etimologic el provine din limba greaca si are sensul principal de “UNUL”, si care va sa insemne CRESTINUL care a redevenit “UNUL”…!
De ce sa redevina “unul”, si pentru ce oare sa redevina…”unul” ??
Deorece si pentru ca, fiinta sa omeneasca a fost mult timp si intr-o stare grava, “divizata”, “fragmentata”, “sparta”, “sfasiata” si “desfacuta” din armonia ei primordiala si originara pe care a avut-o PRIMUL OM facut de Dumnezeu, de “pacatul” care a intrat in Adam si care apoi prin samanta lui Adam a trecut la toti oamenii (cf. Romani, cap.5).
Si dupa ce fiinta monahului a zacut mult timp intr-o stare de “dezbinare” launtrica (in care madularele si cu deosebire facultatile si puterile sufletului si simturile si constiinta S-AU LUPTAT MULT TIMP UNELE CU ALTELE, atatate si asmutite si aprinse fiind de “pacatul” care a domnit si trait si vietuit in ele CA INTR-UN CUIB cald si prielnic), aceasta “fiinta” a monahului A REDEVENIT PRIN HRISTOS, prin JERTFA SA SI PRIN BISERICA SA (prin administrarea Sacramentelor tamaduitoare ale Bisericii…Ortodoxe) si printr-unn mod de viata ascetico-moral si dus si trait IN VIRTUTE, cu aspra supraveghere de sine si incordata vointa si sustinuta ravna, o fiinta omeneasca “UNA” si “UNIFICATA”, unindu-se si REFACANDU-SE si “INCHEGANDU-SE” si “LIPINDU-SE” in “tiparul” si forma si “matrita” de existenta PRIMORDIALA pe care a avut-o fiinta Protoparintelui Adam, cand a iesit din mainile Creatorului –
Asadar l-a intrebat pe un monah, un crestin mirean, “ca de ce unii (nu toti) dintre monahii care au ajuns in manastiri SE POARTA “INCA” CA CEI DIN LUME si gandesc inca ca oamenii din lume”??
Iar monahul a raspuns scurt: TOT LUMEA ESTE VINOVATA SI IN CAZUL ACESTOR MONAHI, care inca nu au ajuns sa traiasca ca niste monahi adevarati, adica aproape de DESAVARSIRE!
La nedumerirea plina de uimire a mireanului fata de un asemenea raspuns mai putin asteptat… al monahului, monahul i-a lamurit mireanului de ce a spus asta, si anume ca TOT LUMEA ESTE VINOVATA pentru viata anormala si decazuta si pentru gandirea lumeasca pe care o au si de care nu se scapa si nu se vindeca cu una cu doua, unii calugari, chiar daca au ajuns sa traiasca intr-o manastire…
Monahul i-a explicat mireanulu ca atunci cand vin in manastire unii tineri, cu gandul de a se face monahi, unii dintre ei sunt deosebit de IMBIBATI si PATRUNSI si IMBACSITI de o “gandire” lumeasca, necrestina, si de un “mod de viata” si comportare total imoral si lipsit de cea mai minimala morala crestina.
Modul de “gandire” lumeasca si modul de “vietuire” si “comportare” lumeasca si NEcrestina, acesti “viitori” monahi SI-L INSUSESC IN INTREGIME in lume, in viata societatii, si cu deosebire in acele familii in care nu exista o preocupare puternica si adevarata pentru PRETUIREA si PRACTICAREA CRESTINSIMULUI (nu redau mot a mot cuvintele Sf. Igantie, ci in mare, si din memorie, ii redau IDEILE sale).
Cand ajung si intra in manastirea astfel de tineri LUMESTI in intregime, ei vad si inteleg si se raporteaza la cele ce se intampla in manastire PRIN OPTICA si PRIN PRISMA “filosofiei” de viata pe care si-au insusit-o pana atunci in lume, si LE TREBUIE MULT TIMP si la unii APROAPE TOATA VIATA, ca sa ajunga SA ISI CURETE “vasul mintii” si “potirul inimii” de toata murdaria ideilor desarte si gresite si stricate ale lumii, si in locul lor SA TOARNE “INTELEPCIUNEA LUI HRISTOS si ADEVARUL LUI INTEGRAL”
Cam asa stau lucrurile si cu “scolile”!
Copii si tinerii care le trec pragul, provin din medii diferite si din familii cu situatii si climate familiale diferite.
Unii copii si tineri intra in scoli cu “ganduri” DE APRECIERE si PRETUIRE SINCERA si adevarata a scolii si a ceea ce se intampla in scoala si a activitatii profesorilor, iar altii vin deja de acasa cu o gandire plina de DISPRET la adresa scolii si a profesorilor.
Si unii dintre copii si tineri si altii, isi INSUSESC acest mod de a gandi si percepe si aprecia scoala si profesorii IN FAMILIE!
Familiie sunt INFLUENTATE DE SOCIETATE si de COMUNICAREA din mass-media, si de starea economica in care isi duc existenta, si de alti factori!
Chiar daca copii proveniti din familii cu un grad slab de cultura a parintilor INCEP SI EI PROGRAMUL DE PREGATIRE scolara (cum incep novicii monahi, slujbele si randuaiala bisericeasca calugareasca…), totusi TREBUIE SA TREACA MULT TIMP ca astfel de copii sa poata sa RENUNTE la un mod gresit de gandire, si la niste (non)valori si sa PUNA IN LOC, un alt mod de gandire si un alt set de adevarate valori, dupa care sa isi formeze AXISUL PERSONALITATII LOR viitoare!
Dar exista o MARE DIFRENTA intre tinerii lumesti care intra intr-o manastire, si copii si tinerii (secularizati) care intra intr-o scoala publica laica, si anume monahii incepatori nu mai au contact direct cu actiunea malefica si corupatoare a societatii secularizate, ci stau si isi purifica si curatesc si detoxifiaza mintea si inima si personalitatea de ganduri si idei gresite si de obiceiuri rele, “INTRE ZIDURILE MANASTIRII”, ca intr-un sanatoriu sau spital de refacere.
Pe cand copii care merg la scoala, si care desi PRIMESC LUMNINA educatiei “in festila lumanarii mintii lor”, SE REINTORC des IN MEDIUL SOCIAL corupator, si in “vanturile” lumii si ale societatii tot mai secularizate si descompuse (moral si axiologic), care LE STING LUMINA LUATA si PRIMITA in scoala, lasandu-i cu capetele si cu inimile stinse…!
Si atunci, cum a spus Sf. Ignatie Briancianinov, in lucrarea sa, despre dialogul care a avut loc o data intre un monah si un mirean, zicem si noi ca, PENTRU PURTAREA gresita si mentalitatea gresita si personalitatea nedezvoltata sau rauformata a unor elevi ESTE VINOVATA IN CEA MAI MARE PARTE tot…”lumea” si “societatea”, care devenit tot mai decazuta si perverita din punct de vedere moral si ideologic.!
Or, daca in scolile publice laice, vin si intra multi copii cu apucaturi si obiceiuri si mentalitati si comportamente DEJA FORMATE GRESIT in anumite medii familiale, in care valorile fundementale de: BINE, ADEVAR, DREPTATE, CINSTE, INTEGRITATE, CORECTITUDINE, RESPCT FATA DE SEMENI si fata de BUNURILE PUBLICE ale societatii, nu sunt deloc cultivate sau pretuite si promovate, si daca acesti copii si adolescenti si tineri POT SA-I INFLUENTEZE si CORUPA IN GANDIRE si comportare pe copii care pretuiesc asemenea valori, atunci oare GRIJA si PREOCUPAREA multor parinti pentru alternativa educationala de “homschooling” nu este cat se poate nu numai de fireasca, cat si LEGITIMA si necesara??
Doamne ajuta!
@alta Alina
Imi cer scuze ca vin atat de tarziu cu raspunsul la intrebarea ta, abia acum am intrat din nou la capitolul asta cand am vazut articolul lui Mircea Platon.
Uite niste link-uri folositoare, se pare ca invatatul acasa se practica si in Quebec nu numai in partea engleza:
http://www.flora.org/homeschool-ca/pq/index.html
Vezi ca este si o conferinta in Mai in Laval: “Home education conferences and curriculum fairs in Quebec”
In Ontario profesorul e unul singur pina in calsa a 8-a. Iar daca trebuie sa se aleaga intre unul bun la sport si unul bun la matematica este ales cel care poate face sport ca el poate face si matematica (sic!) nu invers. Am o cunostinta fosta cercetatoare in matematica care a fost refuzata de cateva scoli pentru ca nu e buna la sport…acum profeseza ca tehnician medical.
Despre scolile catolice, cel putin cele din Montreal: Fina mea a inceput anul trecut clasa intai tot la o scoala catolica in Montreal(se pare ca totusi e mai buna decat cea publica). Ii cumparasem cartile de pe lista si am vrut sa-i scriu ceva pe Abecedar (sau ce credeam eu ca trebuie sa fie un abecedar)un indemn la invatatura pe care sa-l citeasca cu placere peste ani, caci acum oricum nu intelege mare lucru.
Abecedar n-am gasit sa fie nici una din carti, toate foarte sofisticate, si imi pica in mana cartea de religie. Ah zic eu pe asta ii scriu ceva. Si o deschid.
Mi s-a facut parul maciuca in cap! Nu era vorba de religia crestina, era vorba despre toate religiile de-a valma, sarbatorile musulmane, iudaice, africane si crestine explicate cu poze si simboluri. Pe langa faptul ca e prea mult pentru un copil de 7 ani sa inteleaga toate deodata vorbim de o scoala catolica aici.
Imi venea sa arunc cartea in foc…m-am gandeam insa ca parintii o vor lua oricum din nou si gestul meu ar parea exagerat.
Ceea ce ni s-a parut ciudat cand am vorbit cu parintii ei (priteni buni de-ai nostri) despre scoala e ca in pauze copiii nu au voie sa vorbeasca, intr-o singura pauza cea de la pranz (de o ora) li se permite acest lucru. Ciudata treaba….sunt copiii totusi…si sunt la varsta la care invata sa comunice.
Alina, iti doresc succes, poate cine stie, e o solutie pentru voi..
Cu dragoste intru Hristos,
Cristina