PARINTELE NICOLAE BURLAN – PRIGONIT: Evenimentul Zilei denunta, iar Patriarhia vrea sa pedepseasca un vrednic preot marturisitor!
BISERICA SFÂNTA VINERI. Preotul bucureştean Nicolae Burlan i-a îndemnat pe credincioşi să se roage ca parlamentarii să voteze împotriva paşapoartelor biometrice.
„Li se dau ordine împotriva lui Dumnezeu”
„Să facem cu toţii un efort, să ne plecăm genunchii şi să citim o rugăciune care să le lumineze minţile politicienilor, care mâine (azi – n.r.) vor lua o hotărâre istorică. O hotărâre pentru Dumnezeu sau împotriva Lui. Sigur, noi ştim că de la Bruxelles li se dau ordine împotriva lui Dumnezeu, dar parlamentul fiecărei ţări se poate opune“, a predicat părintele din faţa altarului. Lumea din biserică s-a aşezat cuminte în genunchi, în aşteptarea rugăciunii.Cei de afară, aliniaţi pe băncuţe, la soare, s-au arătat de acord făcându-şi cruci mari. Nimeni nu s-a pus în genunchi pe pietre. Între două tramvaie şi o maşină, toate urechile stăteau însă ciulite la boxele care aduceau în curte mesajul din biserică.
„Să cerem un referendum!”
„Mâine (azi – n.r.) se va decide asupra paşapoartelor biometrice. Se va stabili dacă vom fi însemnaţi cu toţii cu acel microcip, acel instrument satanic, purtător al cifrei 666, cifra Fiarei. Am tot aşteptat să se ia o hotărâre în funcţie de învăţătura lui Hristos. Mâine (azi – n.r.) se va lua decizia finală, la Senat“, striga, răspicat, vocea din boxă. În curte, câteva cruci de „Doamne, fereşte!”.
„Noi trebuie să ştim de partea cui ne postăm: primim sau nu primim“, a continuat preotul. „Nu primim!”, s-au auzit, pe afară, câteva glasuri răzleţe. „Se pare că acei care ne conduc nu vor să ne dea această libertate de a alege. Ar trebui să le amintim că ei reprezintă acolo voinţa noastră, a creştinilor ortodocşi”, a mai spus părintele. „Doar noi i-am ales!“, s-a răţoit o bătrânică.
„Putem să ne arătăm dezacordul faţă de paşapoartele biometrice. Putem să le cerem senatorilor să nu voteze. Ar trebui să le cerem să facă un referendum. Şi toţi, în cunoştinţă de cauză – pentru că acum, vă zic, nici ei, nici noi nu ştim ce-i cu paşapoartele astea – să spunem ce vrem“, a continuat predicatorul.
„Poporul vrea altceva decât cei de la Bruxelles”
Tot el le-a sugerat oamenilor ce se va întâmpla dacă, totuşi, senatorii vor vota „strâmb”, iar cifra satanică va ajunge pe mai multe documente. La paşapoarte vom renunţa. Nu vom mai călători. La permis, de asemenea, vom renunţa. Şi vom folosi mijloacele de transport în comun. „Dar, până în 2011, semnul Fiarei va ajunge pe buletinele noastre. Ce vom face atunci? La acestea nu putem renunţa. Fără ele vom fi un nimeni, nişte terorişti!!!“, a protestat preotul şi lumea iar s-a crucit.După mai bine de zece minute de pledoarie, revenind la „ziua istorică”, preotul a reluat: „S-ar cuveni, dar, să ne rugăm pentru luminarea minţii senatorilor. Trebuie să ne arătăm voinţa noastră de creştini ortodocşi. Poporul vrea altceva decât vor cei de la Bruxelles! Dumnezeu nu ne va lăsa! Şi vă îndemn ca rugăcinea pe care o vom citi să o continuaţi acasă, cu post şi alte rugăciuni“, a încheiat părintele, nu înainte de a-i îndemna pe creştini să vină la mitingul împotriva paşapoartelor biometrice, care se va organiza astăzi, între 14.00 şi 16.00, în parcarea din faţa Senatului, la Palatul Parlamentului.
Preotul Burlan a recunoscut că a ţinut o rugăciune pentru luminarea minţilor politicienilor. Întrebat însă dacă nu cumva a încălcat îndemnul Patriarhiei Române, părintele a răspuns: „Dumneavoastră o ştiţi mai bine (n.r. – poziţia Patriarhiei), noi umblăm cu rugăciunea. Şi noi tot la calm îndemnăm, şi la rugăciune. Nu vreau să comentez mai mult, eu ştiu cum este privit acest subiect de presă şi îmi rezerv acest drept. Doamne ajută!“, a încheiat părintele Nicolae Burlan.
Gestul preotului din Capitală a fost calificat ca fiind „în afara disciplinei bisericeşti” de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Constantin Stoica. Şi purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopei Bucureşti a spus că va fi demarată o anchetă în ceea ce priveşte acest caz, iar dacă faptele vor fi confirmate, preotul Burlan va fi pedepsit, „mai ales că suntem în Post”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@Vasile:
Fratioare, curateste-ti sufletul de mentalitati evolutioniste(progresiste) si nu-i mai vaita pe cei de la sate, pe care, vad ca nu-i cunosti.
Ca ei “au pe Moise si pe prooroci” si nu sunt imbroboditi de “conditiile” celor emancipati.
Domnul spunea: “fiice ale Sionului, nu Ma plangeti pe Mine, plangeti-va pe voi si pe copiii vostri”.
Doamne-ajuta!
Doamne ajuta!
Imi permit sa scriu in numele mai multor enoriasi din Parohia Sf. Vineri(cu acordul lor, evident)si sa ne exprimam regretul si tristetea in legatura cu cele intamplate Parintelui Nicolae. In acel ziar(nu merita amintit numele), frazele au fost scoase din context,tot ce a spus Parintele a fost prezentat trunchiat, iar noi nu mai putem rabda asa ceva. Ni se insulta inteligenta, ne calca pe suflete cu bocancii fara drept de apel? Pentru ce au murit acei tineri la revolutie?-Pentru libertatea cuvantului, in primul rand! Daca erau ziaristi,in adevaratul sens al cuvantului, trebuiau sa prezinte in ziar(aveau aceasta obligatie) tot ce a spus Parintele fara interpretari rauvoitoare si sa ne intrebe si pe noi, enoriasii, si atunci am fi strigat in cor:SUNTEM INTRU TOTUL DE ACORD CU CE A SPUS PARINTELE NICOLAE! ASTA GANDIM/SIMTIM PENTRU COPII NOSTRI SI PENTRU VIITORUL ACESTEI TARI.
Noi trebuie sa ne rugam in continuare cu si mai multa ardoare la Maica Domnului si la toti Sfintii sa ne ajute in aceste vremuri atat de tulburi:”Auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie, ocroteste-ne cu atotputernicul tau Acoperamant si cere de la Dumnezeu Fiul Tau, sa dea pastorilor nostri sfintenie, ca sa privegheze si sa ocarmuiasca sufletele noastre; ocarmuitorilor de orase intelepciune si putere, judecatorilor dreptate si necautare la fata, invatatorilor minte si smerita intelepciune, sotilor dragoste si intelegere, fiilor ascultare, asupritilor rabdare, asupritorilor frica de Dumnezeu, celor scarbiti rabdare si bucurie duhovniceasca, neinfranatilor infranare, si noua tuturor, duhul intelepciunii si al cucerniciei, duhul milostivirii si al blandetii, duhul curatiei si al drepatatii”-ACATISTUL SF ACOPERAMANT AL MAICII DOMNULUI
Doamne ajuta si sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne intareasca in credinta si sa iasa totii preotii din tara sa prezinte raspicat parerile enoriasilor pentru ca doar asa vom fi auziti. Iertare
Ne rugam Tie Doamne; intareste turma Ta,intareste si Binecuvinteaza curajul parintelui Nicolae Burlan, intareste si Binecuvinteaza curajul tuturor preotilor si pastorilor neamului Romanesc, intarestene pe noi. Amin.
Indrazniti dragi Crestini; indrazniti si nu va temeti! Asa cum ne-a incurajat Domnul nostru Isus Hristos: ,, Indrazniti, caci Eu am biruit Lumea”. Multumim parintelui Nicolae Burlan, parintelui Iustin Pirvu, PS Bartolomeu Anania si tuturor celorlalti pastori intr-u Numele Domnului.
Multumim Parintelui Nicolae petnru curaj si dreapta credinta. Domnul sa il pazeasca cu har si cu binecuvantari felurite!
DUMNEZEU sa-l ocroteasca si sa-l intareasca pe acest preot curajos si sa ne dorim ca si alti preoti sa faca ca dinsul, chiar daca cei din deal indraznesc sa vorbeasca de ,,pedepsire,, . Pe cine sa pedepseasca, pe omul luiDumnezeu, pe pastorul care si-a permis sa nu-si paraseasca turma si sa-i spuna adevarul? Sa-i multumim lui Dumnezeu ca exista un parinte Nicolae si altii ca dinsul.
Indraznesc sa spun ca ar trebui inaintat patriarhiei un act prin care sa ne exprimam si punctul nostru de vedere fata de declaratiile nejustificat de tendentioase facute la adresa celor 2 parinti, Nicolae Burlan si Mihai Aldea. Sa vedem ce mai are de zis acest purtator de cuvint al patriarhiei, care nu ne intreaba si pe noi daca sintem de acord cu spuselor dumnealor.NOI ATITA AVEM DE SPUS: SA NE LASE PARINTII IN PACE CA PE EI II VREM SI DE EI AVEM NEVOIE, iar nu vorbaraia demagogica a celor de tipul lui Stoica si a altora ca el.
Sa ne traiesti Prea Cucernice Parinte,avem nevoie de asemenea preoti,suntem alaturi de sfintia dvs.
Sarut Mana Parinte Nicolae Burlan. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru Poporul Roman, Dumnezeu sa va dea sanatate si sa nu va lasati, sa continuati lupta, alaturi de ceilalti preoti care nu au tradat pe HRISTOS.Dumneavoastra si toti ceilalti care lupta impotriva actelor de identitate biometrice, propavaduiti Adevarul si toti cei care propavaduiesc Adevarul, il propavaduiesc pe DUMNEZEU. Aveti multi crediniosi in jurul Dv.,care va iubesc si care sunt de acord cu tot ceea ce spuneti si faceti. DV.sunteti un exemplu de urmat.Tov.Stoica si tov.”Patriarh” sunt in slujba Satanei, ei sunt TRADATORI DE DUMNEZEU ,de NEAM si de TARA.
Cei care indeamna sa ne rugam pentru “preafericitul”Daniel si pentru ai sai complici, le voi spune urmatoarele : “ESTE PACAT SA TE ROGI PENTRU CEI CARE IL HULESC PE DUMNEZEU”. Daca Patriarhul ar fi avut frica de Dumnezeu si mila pentru sufletele Poporului Roman, ar fi zis un NU CATEGORIC actelor de identitate biometrice. Dar vedem bine, ca nu-i pasa nici de sufletul lui, nici de sufletele noastre. Eu nu ma rog pentru “patriarh” sau pt.”preotul”Stoica, am renuntat de mult, in schimb ma rog pentru toti ierarhii, preotii, monahii, monahiile, ziaristii care spun Adevarul, etc.
deci pentru toti cei care sunt adevarati crestini, demni si curajosi.
Sa-l avem exemplu pe Mihail Eminescu care si-a iubit BISERICA, NEAMUL si TARA, mai presus decat orice. El a fost ucis de Dusmanii Crucii deoarece a spus Adevarul care este HRISTOS. Atunci, ca si acum acesti dusmani ai Crucii, fac prapad pe unde trec….
Asa cum a spus Sfintia Sa IUSTIN PARVU, noi suntem urmasii lui Stefan cel Mare si Sfant, a lui Mihai Viteazul, Vlad Tepes, etc.. deci suntem un popor nobil si credincios. Sa luptam si noi, fiecare cum poate, pentru a
zadarnici lucrarea Diavolului asupra sufletelor noastre.
Sa fim uniti si sa ajutam toti Preotii(Parintele Nicolae Burlan si ceilalti), care propavaduiesc Adevarul, ei fiind intr’adevar Fiii lui DUMNEZEU.
@ Rosmarinus,
Ati uitat ca trebuie sa ne rugam si pentru vrajmasi? Cu atat mai mult pentru arhierei, oricum ar fi ei. Suntem datori sa dorim intoarcerea si mantuirea tuturor.
Iubite parinte
Bine ca exista si oameni curajosi, plini de credinta care nu tac. A tacea in aceste imprejurari inseamna a fi las. Dumnezeu sa va ocroteasca si celor mai mari sa le dea Dumnezeu mai multa intelepciune. Santem de acord cu atitudinea Sfintiei voastre si-lL rugam pe bunul Dumnezeu sa va ajute.
Fara sa-l contrazic pe Admin , nici sa fiu de acord nu pot… Danila prepeleac s-a rostogolit de mult in iadul masonic ,
ba vrea sa traga dupa el Ortodoxia , d-aia se opinteste atat ,
crede el c-o sa reuseasca … si este foarte ajutat de presul
tarii , de guvernarea fosta si actuala , iar mana lui dreapta – ptiuuu , ca nu se usuca inca – adica tov. Costel , face pe inainte mergatorul antihristului [ sunt mai multi , sunt in toata lumea ] , dar asta e la noi si vorbeste cu mare siguranta
in numele acestui Danila , anticipandu-i gandul … nu cred ca este usor pentru nimeni sa se roage pentru masonii inchinatori la “arhitectul universului” , sa se intoarca astia spre ADEVAR , spre HRISTOS , DUMNEZEUL NOSTRU … ranjesc mai pe fata , mai pe dos,
ca sa duca “in inselare chiar si pe cei alesi” , iar ADEVARUL
le zdruncina nervii , nu-L vor , nu le place… cum sa se roage un biet crestin pacatos , [ dar ortodox ] , pentru astia care l-au ales pe “cel viclean” pentru placerile lumii acesteia , pentru putere , functii , pentru a domina [ si dezbina ] ???
S-a mai facut auzit si vazut inca un parinte si se vor ridica inca mai multi …si ce face acest Danila ? face “ancheta” ca sa sperie pe alti parinti care ar indrazni sa se ridice intru ADEVAR … si , ce-i mai rau , este ca mai marii au piedici prea mari pe cale , deocamdata nu poate fi schimbat sinodul , acolo sunt si masoni si din cei mai putin curajosi , chiar daca nu sunt masoni … si insusi patriarhul nu poate schimbat
, cel putin nu acum … dar sigur astfel de intrebari au incoltit deja … nu pot sa-mi scot din suflet nici cazul Tanacu , asa ca zic si eu , pacatoasa , sinodului :”In temnita am fost si
n-ati venit la Mine !” acum prigoana s-a dezlantuit pe fata …
vorba altui parinte :”Ce urmeaza?” …sau cine urmeaza …
Da , Admin , sa dorim intoarcerea si mantuirea tuturor …dar
ce facem cu cei care o resping cu indignare ?
Spune Iisus :
“31. Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
32. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.”
Oare partasia cu ereticii (si in plus cu cei care il au pe filioque) este sau nu pacat impotriva Duhului Sfant?
Daca e pacat atunci nu eu ii judec pe acestia ci chiar Iisus.
Spunea Parintele Paisie Aghioritul ca la un moment dat s-a rugat chiar pentru diavol. Si mai spune ca Dumnezeu a facut atunci o minune si a putut sa-l vada pe acesta langa el in forma unui caine care ranjea, ca si sa-si dea seama de prisosul rugaciunii sale.
Eu inteleg altfel rugaciunea pentru vrasmasi: pentru vrasmasii MEI, ai casnicilor mei, … Dar cand e vorba de vrasmasii CREDINTEI mele atunci se schimba lucrurile.
Da : sunt pacatos, curvar, mincinos, slab, nevolnic …. DAR NU ERETIC!!!
Doamne iarta-ma !
Va salut Admin, ceea ce spuneti este drept, dar eu, deocamdata, nu pot sa ma rog pentru “Preafericitul”si pentru ai sai,fiindca ei nu iubesc romanii si nici Romania. Eu fac parte din acest popor si nu-mi pot trada credinta in IISUS HRISTOS, iar Neamul meu il iubesc cu toate fibrele sufletului meu, sunt mandra ca avem Sfinti ca Parintele IUSTIN PARVU, Sf.PROCLU,Sf.ILIE CLEOPA,SFINTII INCHISORILOR COMUNISTE, SFINTII CARE AU MURIT ASASINATI MISELESTE,DEOARECE ARATAU ADEVARUL POPORULUI, SF.ARSENIE BOCA, SF.GHELASIE GHEORGHE, etc.etc.etc..Bineanteles,ca ar fi de dorit ca Patriarhul sa-si revina si sa fie ADEVARAT SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU, SA INVETE POPORUL ADEVARUL, IN TOATE PRIVINTELE (inclusiv in ceeea ce priveste actele de identitate biometrice), dar nu cred ca o va face.
Cand era copil, avea sufletul curat, dar cu timpul vedeti si vedem cu toti,cum isi bate joc Dracul de sufletele unora.
Stau si ma gandesc, cum poate acest “Preafericit”sa doarma linistit, sa manance bine, cand stie ca un monah si patru maicute (cazul Tanacu, reamintit noua de AGNES), sunt in inchisoare de peste trei ani,nevinovati fiind? Parintele si maicutele de la Tanacu, au incercat s-o salveze pe acea fiinta care s-a dus la Domnul,nu i-au vrut moartea.Ei sunt acum in inchisoare,fara sa fie vinovati, ei sufera pentru Adevar deci pentru HRISTOS.Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !), arata nevinovatia celor de mai sus, de asemenea Parintele PROCLU(pustnic in Muntii Neamtului ), intareste afirmatia Parintelui Calciu.”Patriarhul”si camaradul Ilici Lenin Stoica vor sa faca o ancheta
pentru a descoperi ce? Ca Parintele Nicolae spune Adevarul ? DA, PARINTELE NICOLAE BURLAN SPUNE ADEVARUL POPORULUI SI II MULTUMIM SI SUNTEM ALATURI DE DANSUL. “Preafericitul” ar face mai bine o ancheta(trebuia s-o faca de multa vreme), si sa-i scoata din inchisoare, de urgenta, pe parintele Daniel si pe cele 4 maicute. Exista o petitie pentru eliberarea lor.Sa ne rugam bunului Dumnezeu si Sf.Fecioare Maria, pentru eliberarea lor.
Da, suna bine…
Bine, ramane asa, ok?
Scuza-ma, iubire, trebuie sa inchid.
Da? Bine, ne vedem diseara.
Da, e bine, fa asta.
Te sarut…Pa, iubire.
INTIMITATEA CONTEAZA
Scuze pentru asta…
Sunt destul de preocupat de intimitatea mea.
Ca majoritatea oamenilor, cred.
Traim intr-o tara in care putem face ceea ce vrem…
In care nu suntem ascultati,
in care nu riscam sa ajungem la inchisoare
daca facem sau spunem ceva “gresit”
Astfel de lucruri se intampla in anumite tari cu regimuri corupte sau dictatoriale
in care nu exista libertate de expresie.
In care liderii isi supravegheaza indeaproape cetatenii
si le limiteaza libertatea.
Din fericire, noi suntem in siguranta, atat timp cat ne supunem
legii si nu avem nimic de ascuns.
Putem face tot ce vrem, nu suntem monitorizati.
Cel putin, asta e ceea ce credem…
Probabil ca habar nu ai,
dar noi suntem, deasemenea, monitorizati.
Fiind supravegheati si inregistrati la serviciu si…
in viata noastra privata, in nenumaratele noastre actiuni
si tranzactii zilnice. Suntem supravegheati si analizati de catre…
guvern si corporatii.
Cu cat stiu mai multe despre noi
Cu atat pot anticipa mai bine reactiile noastre fata de
produse, reclame si preturi noi.
Din aceasta cauza corporatiile aduna informatii complexe
despre comportamentul si cheltuielile noastre.
De fiecare data cand cineva acceseaza un link sau formeaza un numar…
foloseste o carte de credit, un card de fidelitate
sau unul de transport public…
informatii personale importante sunt adaugate arhivei de date a fiecaruia.
Pentru a face acest lucru posibil in piata competitiva de astazi…
companiile cauta sa acceada la tehnologii extreme.
De exemplu acest card de fidelitate…
in acest caz ceea ce cumpar ma defineste. Astfel –
barbat, tanar, bogat, sanatos…
Si in acelasi timp chiar…impulsiv si naiv
iar A plus B egal C?
Corporatiile fac multe promisiuni in ceea ce priveste termenii de confidentialitate…
Dar acestea au mereu de pierdut in favoarea castigurilor
De aceea este foarte dificil sa ne protejam intimitatea
in fata companiilor si a guvernului
Lupta cu criminalitatea permite guvernului sa-si insuseasca
oricand aceste informatii.
Exista chiar si o directiva UE care cere companiilor de telefonie si
furnizorilor de internet sa stocheze informatiile de trafic ale fiecarui apel si email…
pentru o perioada de minim 6 luni si maxim 2 ani.
Astfel se creeaza un instrument incredibil de eficient care sa urmareasca persoanele cu care
intram in contact si locurile unde am fost.
Deci datele cu privire la telefonul pe care l-am dat in aceasta dupa-amiaza
au fost inregistrate si sunt in acest moment retinute.
Ni s-ar putea parea ca fiecare informatie in sine, luata separat, nu ar fi atat de importanta
sau relevanta.
Dar, impreuna,sunt ca piesele unui puzzle, puse impreuna pentru a ne monitoriza viata si retelele
personale.
Din nefericire acest lucru este realizat de masini…
ceea ce creeaza posibilitatea formarii unei imagini de ansamblu foarte distorsionate.
Folosirea corecta a acestor informatii ar putea conduce la eradicarea criminalitatii si a terorismului, dar…
am vazut ca acest sistem poate gresi.
Un cercetator care facea experimente cu apa dura locuia pe aceeasi strada cu un musulman
Ambii, precum si strada pe care locuiau, au fost pusi sub supraveghere.
Sistemul nu a distins faptul ca profesorul era un profesor de chimie.
Ratiunea umana a fost inlocuita cu un sistem creat din tipare si de catre masini.
Sistemele proaste prind infractori prosti.
Din moment ce atacurile teroriste sunt extrem de rare
si nu exista un profil clar…
chair si cele mai precise sisteme vor fi supraaglomerate cu
alarme false intr-o asemenea masura…
incat vor deveni inutile deoarece
vor folosi tipare recurente pentru a anticipa si…
a preveni viitoare atacuri.
Tiparul prevazut ne va face chiar sa…
privim ingrijorati catre cer, in timp ce bombele sunt
plasate in trenuri.
Infractorii destepti pot folosi asta in avantajul lor.
Niciun sistem nu este impenetrabil, iar infractorii sunt nerabdatori
sa-i descopere punctele slabe.
Din moment ce camerele de supraveghere CCTV ne urmaresc orice miscare…
dreptul nostru la intimitate; dreptul nostru
de a fi lasati in pace…a fost inlocuit
cu premisa ca suntem potentiali infractori.
Aceasta metoda a fost adoptata cu consimtamantul nostru, consimtamant ce a urmat panicii
generate de atacurile teroriste din New York, Londra sau Madrid.
In aceasta societate Kafkiana am fost
transformati din oameni in obiecte.
Ce s-a intamplat cu cel mai important principiu al democratiei?
-Prezumtia de nevinovatie!
Intimitatea nu este o acoperire pentru pacatele noastre.
Intimitatea vizeaza cine are acces la informatiile
noastre personale si cum poate sa le foloseasca.
De aceea trebuie sa fii constient de
informatiile care sunt colectate despre tine.
Deoarece controlul e totul.
In Londra cetatenii sunt filmati de camere de supraveghere
CCTV de pana la 300 de ori pe zi.
Aceste camere cresc ca numar si scad ca dimensiuni.
“Dar eu nu am nimic de ascuns”- ai putea gandi…
“deci nu am de ce sa ma tem.”
Dar oamenii pe care i-am ales sa ne conduca…
de cele mai multe ori nu iau deciziile public…
sistemele lor raman ascunse iar noi suntem urmariti
din spatele usilor inchise…
Acumularea continua de informatii va sfarsi prin
a ne priva de sentimentul libertatii.
Pana la punctul in care ne va impiedica sa ne respectam
rolul de cetateni, in cadrul unei companii sau unui guvern.
Puterea individuala va fi inlocuita cu un
fel de mentalitate de turma – noi impotriva lor.
In timpul revolutiei industriale oamenii au vazut raul produs de
lacomie si au distrus masinariile…
cu bare de fier si bate de lemn.
Nu asta este solutia.
Dezvoltarea neincetata a tehnologiei…
Trebuie pusa in slujba binelui comun, pentru a crea
servicii de neegalat pentru consumatori.
Iar corporatiile trebuie sa faca si
sa respecte o promisiune de a actiona in sensul acestui bine comun.
Laptopuri cu date importante sunt
furate din masini…
back-up-uri sunt pierdute…
si hackerii sparg baze de date…
chiar si ale Pentagonului.
Angajatii spioneaza dosare si laptopuri sunt pierdute
Toate acestea pot duce la…
o uriasa invadare a intimitatii si furturi de identitate.
Traim o revolutie condusa de tehnologie.
Calcule tot mai complexe creaza niveluri
si mai ridicate de control.
Toate tranzactiile electronice,comunicatiile
si schimbarile sunt inregistrate.
Companiile de securitate instaleaza, promoveaza
si controleaza accesul la…
retele de date de capacitati incredibile.
Formule sensibile si complexe filtreaza
toate aspectele vietii noastre private.
Suntem oameni.
Separatia dintre public si privat sta
la baza democratiei noastre.
Renuntam treptat la drepturile noastre ca cetateni…
fara sa ni se ofere posibilitatea de a pune intrebari
cu prvire la metodele folosite…
cu privire la modul cum sunt folosite datele noastre …
sau cine are acces la ele.
Cat de eficient este sa supraveghezi toate miscarile
fiecarui utilizator de internet…
pentru a prinde o mana de infractori?
In ce fel este relevant statutul nostru financiar
atunci cand calatorim?
Dar cel mai important, atingem
obiectivul vizat prin toate aceste reguli?
Adopta o atitudine critica.
Nu suntem obligati sa ne expunem
toate datele personale
si cu siguranta nu pentru totdeauna.
Foloseste-ti dreptul democratic pentru a avea o atitudine critica
cu privire la directia aleasa de guvernul tau.
Discuta cu reprezentantii tai.
Ia atitudine. Actioneaza.
Pune intrebari.
Fii constient.
Toti preotii in toate bisericile ortodoxe au spus acelasi lucru. Avem preoti si pastori minunati, marturisitori, care-I slujesc Lui Dumnezeu. Vor fi pedepsiti toti? Pentru ce? Pentru ca Il iubesc pe Dumnezeu? Dragostea este deasupra dreptatii.Parintelui Nicolae Burlan si tuturor preotilor care au curaj sa-L marturiseasca pe Hristos, sa propovaduiasca, sa faca misiune, ajutor de la Dumnezeu.
DOAMNE AJUTA!
Am citit si recitit si eu articolul din Ev.Zilei. Va intreb pe fratiile voastre, in ce vremuri traim si cine ne sunt conducatorii? Cum se poate ca Patriarhia Romana sa raspunda prompt si ferm acestei manipulari de presa absolut ordinare si de joasa speta, facuta de Evenimentul Zilei si de o pseudo ziarista Oana Botezatu? Este un articol comandat si manipulator si si asta se vede chiar din titlul articolului ,,Enoriasi trimisi de preot la manifestatia Noii Drepte,, In aceeasi nota tendentioasa si incitanta la scandal este facuta si citarea parintelui Iustin Parvu. Ziarul Evenimentul Zilei exceleaza prin manipulari de presa si calomnii scrise de ziaristi lingai care abia asteapta un articol comandat. Aduceti-va aminte cate au scris si despre IPS Bartolomeu Anania, despre B.O.R. si din pacate au fost articole scrise si de un asa zis ziarist si teolog. In toata predica parintelui Burlan este ceva nelalocul lui spus ? Este altceva decat gandim o multime dintre noi, cetateni cu drept de vot si care au ales Parlamentul Romaniei ? Parintele a exprimat alte temeri si indoieli decat exprimam noi toti? Ce acuzatii i se pot aduce parintelui ? Daca Patriarhia Romana ii reproseaza parintelui Burlan ca si altor preoti si sfintiti parinti ca problema pasapoartelor biometrice si ciparii nu constituie o serioasa problema, ca legiferarea ei nu este un atentat la libertatea si demnitatea umana, a noastra, a tuturor romanilor, ca nu trebuie discutat in biserica si in media, la fel si in cazul altor probleme de interes major sau minor pentru societate, ca preotii nu au voie sa vorbeasca, nu au voie sa aiba opinii personale sau sa emita judecati, in biserica, in media si locuri publice, nu au voie sa ia atitudine, nu au voie sa raspunda intrebarilor enoriasilor si fiilor duhovnicesti si astfel sa ii lumineze asupra problemelor ridicate de acestia, atunci inseamna ca Patriarhia Romana prin impunerea tacerii, pasnic, ne baga la toti pumnul in gura si ne obliga la supunere si acceptare fara cracnire, fara intrebari, fara impotrivire, fara urma de gandire si vointa. Si daca ni se impune legea tacerii si supunerii mai putem vorbi despre democratie ? Eu sunt adepta respectarii disciplinei si respectarii ierarhiei, dar nu sustin disciplina instituita prin teroare.
Cu tot mai multa dragoste si rugaciune ma gandesc la Sfantul Martir Mitropolitul Antim Ivireanul. Strain de neam, originar din Georgia a iubit poporul roman, turma sa de pastoriti si s-a jertfit muceniceste pentru ea. Sfantul Mitropolit Antim Ivireanul lumina poporul prin vestitele predici si cuvantari tinute de el in biserica la marile sarbatori si praznice, predici in care critica legile date, carmuirea proasta si corupta, asuprirea si nedreptatile comise asupra poporului, asupra saracilor si napastuitilor, era aparatorul poporului asuprit. Avea un cuvant de spus in carmuirea Tarii Romanesti. Cuvantul sau lumina poporul, el vorbea poporului, lua apararea celor napastuiti, lua atitudine si critica politica tarii, pe boieri si pe insusi luminatul domn si sfant Constantin Brancoveanu, nu s-a temut si nu a pactizat. Si era strain in Tara Romaneasca, era georgian din Iviria, dar a iubit poporul roman ca pe propriul sau popor si nu s-a temut de uneltirile boierilor vanduti, de mania domnitorului, de pedeapsa acestuia si de moarte. Insusi El fiind un om de cultura a infiintat in Tara Romaneasca primele tipografii, a tiparit carti si le-a raspandit in lume, a organizat si infiintat scoli pentru saraci pe langa manastiri si biserici, invatatura pentru luminarea mintii omului, ca omul sa fie liber sa gandeasca si sa-si rostuiasca viata, a miluit si inzestrat saracii. Sfantul Martir Mitropolit Antim Ivireanul a luptat si a muncit sa dea oamenilor, mai ales saracilor si orfanilor stiinta de carte, luminarea mintii, libertatea gandirii, a exprimarii si a deciziei. A ajutat si a inzestrat familiile si copiii orfani. Viata , activitatea, scrierile si Testamentul Sfantului Martir Mitropolit Antim Ivireanu sunt izvoare de daruire si lumina, de mare invatatura duhovniceasca, de luminat carturar si invatat. nevrednica de mine, nu ma pricep sa vorbesc pe masura meritului si personalitatii Sfantului Mitropolit Antim Ivireanul. Ma rog ca Sfantul Mitropolit Antim Ivireanul cu rugaciunile sale sa ne lumineze, sa ne ocroteasca si sa ne bucure pe toti cum stie Sfintia Sa.
Cum sa cred ca astazi Patriarhia Romana impune sub amenintarea sanctiunii tacere slujitorilor ei ? Pai daca noi toti crestinii formam Biserica, suntem madularele Bisericii, atunci poate Biserica sa fie paralela cu noi, sa fie paralela cu problemele cu care se confrunta societatea romaneasca ? B.O.R. si Patriarhia Romana tace si neluand pozitie, prin tacere accepta si consimte la legiferarea a tot felul de legi care in timp se dovedeste ca produc grave prejudicii poporului roman.
Pe parintele Burlan l-am vazut si ascultat de cateva ori, acum cativa ani in urma, la sarbatoarea hramului bisericii mele de parohie, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan din Bucuresti. Invitat fiind impreuna cu alti preoti sa oficieze Sfanta Liturghie, parintele Burlan a fost cel care a tinut predica vorbind despre Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, si va marturisesc ca predica parintelui Burlan a fost minunata, intr-un total acord si desavarsita frumusete cu maretia slujbei si a sarbatorii. Asa l-am retinut pe parintele pentru ca sincer m-a impresionat ca preot si slujitor al bisericii. Peste ani am aflat ca a inceput construtia bisericii Sfanta Vineri din Drumul Taberei.
Astazi am recitit un articol ,, Sfanta Vineri – biserica reinviata,, scris de Bogdan Lupescu si publicat in revista Formula AS,arhiva, anul 2005 nr.660 Spiritualitate. Merita sa-l cititi si sa-l publicati.
daca am spus ceva nepotrivit va cer iertare si Tuturor, de la vladica pana la opinca, va doresc un post usor si cu mult folos. … Sfantul Mitropolit Antim Ivireanu cu ale Sfintiei Sale rugaciuni sa ne lumineze, sa ne ocroteasca si sa ne mangaie pe toti.
va trimit articolul Sfanta Vineri – biserica reinviata, scris de Bogdan Lupescu si publicat in revista Formula AS nr.660/2005 Spiritualitate – Arhiva.
Sfanta Vineri – biserica reinviata
La loc de frunte, intre nelegiuirile comunismului, s-a aflat daramarea bisericilor din Bucuresti. Pentru toate s-a suferit si s-a plans, dar uciderea “Sfintei Vineri” a intins doliu peste oras. Ancheta unei crime perfecte.
Blestemul
Nici o suferinta n-a fost mai mare pentru crestinii din Bucuresti decat daramarea bisericii Sfanta Vineri. Milioane de oameni au credinta nestramutata ca din cauza asta a cazut Ceausescu, ca de asta a fost omorat intr-o vinere sfanta: fiindca l-a ajuns blestemul unui intreg oras! Blestemul daramarii “Ocrotitoarei Bucurestiului”, una dintre cele mai iubite biserici din cate-au fost pe lume…”. Parintele Bogdan, vechiul paroh al bisericii ucise, plange de-adevaratelea. Plange cu obida, cu manie. Cute largi coboara pe obraz. In privirea albastra, incordata, staruie si astazi amintirea crimei. Tot timpul cat mi-a vorbit, parintele nu s-a uitat nici o secunda spre mine. A privit in departari nestiute, de parca ar fi vazut, cadru cu cadru, un film tragic si dureros. Acea saptamana de iunie, petrecuta in urma cu aproape doua decenii, o tine minte ora cu ora, minut cu minut. Nu a uitat nimic. Parintele Bogdan Gheorghe povesteste la timpul prezent.
“Joi, 18 iunie, 1987. Ghearele buldozerelor incep sa loveasca pentru prima oara trupul bisericii lui Matei Basarab. Locul e incercuit cu funii groase, de canepa aspra. Nimeni n-are voie sa treaca dincolo de ele, dincolo de braul de militieni si securisti ce inconjoara biserica. Imi amintesc bine: eu stau in genunchi. Privesc bucatile de fatada prabusindu-se si-mi spun mereu, cu voce tare, ca nu poate fi adevarat. Nu-mi vine sa cred nici cand vad ca in spatele militienilor s-au adunat peste doua mii de oameni. “Doua mii de nebuni”, imi zic. Doua mii de “nebuni intru Hristos”, care plang cu totii, care tipa, care ameninta, care blesteama! Forteaza barajul militienilor, vrand parca sa opreasca cu palmele goale catastrofa, desi fiecare din ei stie bine ca ar putea face ani grei de puscarie, doar fiindca a venit aici. Dar nu le mai pasa. Un barbat tanar se smulge si reuseste sa treaca de funii. Il recunosc, e un credincios, Aurel Neagu, care venea adesea la Liturghiile noastre. Alearga, scoate dintre daramaturi doua caramizi, se intoarce si le saruta in fata multimii. Chipul ii e desfigurat de suferinta. Doi militieni il trag inapoi. Sarmanul om avea sa fie torturat zile intregi, dupa aceea. A fost recunoscut pe o caseta video a Securitatii, care filmase totul. De la asta i s-a tras si un diabet, iar apoi, cativa ani mai tarziu, moartea. Pana in ceasul mortii, Neagu Aurel n-a vorbit decat despre Sfanta Vineri, despre blestemele care vor urma. Atunci, pe moment, nu a fost batut. De fapt, n-a fost lovit nimeni. Vazand ce mare-i mania oamenilor, securistilor le-a fost teama. Nu atat de oameni, cat poate de o pedeapsa a cerului. O alta imagine: toti militarii, veniti cu buldozere, cu camioane, se indeparteaza cateva minute de biserica si se sfatuiesc intre ei. Din mijlocul lor se desprinde un fel de comandant, care raporteaza ceva unui om in civil. “Nu putem face asta…”, zice. La fel si muncitorii. Inventeaza un motiv, cum ca n-au utilajele necesare, cum ca nu-s specializati… Fug. Ii vad cum pleaca grabiti, fara sa se mai uite inapoi, avand parca in suflet o mare usurare. Au scapat, nu au pacatuit cu nimica…
Urmeaza cateva ore de pauza. Crestinii raman neclintiti, sperand intr-un miracol. La ora opt seara, spre biserica urca alte cateva camioane, cu farurile aprinse. Secventa apocaliptica: din masini sar niste oameni ciudati, purtand pantaloni ca de armata, dar si cagule, masti de panza neagra pe fata. Coboara unul dupa altul, ca niste diavoli. Aveam sa aflu imediat ca sunt detinuti, puscariasi de drept comun, oameni fara nici o frica de Dumnezeu, carora li s-au promis reduceri ale pedepselor daca fac ceea ce nici militarii si nici muncitorii n-au indraznit sa faca. La un moment dat, nu reusesc sa rupa turla. Unul dintre puscariasi se urca pana in varful bisericii, pentru a lega acoperisul cu niste cabluri. Fudul, vrea sa se laude in fata multimii ca a dat jos el insusi cea mai mare dintre cruci. Dar cum atinge crucea, nenorocitul cade de sus si paralizeaza pe viata. Oamenii il privesc cum zace pe pamant. Il privesc fara mila. Zidurile se prabusesc unul cate unul, iar furia crestinilor atinge culmi neinchipuite. Nu mai tin seama de nimic. Se urla: “Criminalilor!”, “Blestemati sa fiti!”. De necrezut pentru acele vremuri, pe la orele zece din noapte, s-a strigat pentru prima data public: “Jos Ceausescu! Jos comunismul!”…”
Biserica unei mari iubiri
In ziua aceea de joi, 18 iunie, atunci cand a vazut ca buldozerele au patruns tocmai pana in altarul unde slujise cu o zi inainte, parintele Bogdan Gheorghe a facut infarct. Pe loc, fara sa mai fi suferit niciodata cu inima inainte. Boala o mai poarta si astazi. Dar ca sa poti intelege ceva din acest “soc”, din violenta suferinta a preotului, ar trebui aflat cat a muncit si a patimit el inainte pentru acea biserica-martir din mijlocul capitalei. Desi astazi e paroh la Sfantul Gheorghe Nou – o alta “bijuterie” a Bucurestiului, biserica la fel de veche, scapata ca prin minune, in ultimul moment, de buldozerele lui Ceausescu -, cu toate astea, inima sa a ramas tot dincolo, la iubita lui Sfanta Vineri, ce zace acum ingropata sub noile blocuri comuniste. A fost legat de acest sfant lacas, inca de tanar. A trait in chiliile lui. Acolo a fost imbisericit ca diacon si tot acolo a fost, mai tarziu, preotit. Era mandru ca se roaga zi dupa zi in batrana ctitorie a lui Matei Basarab de la 1650, refacuta la 1887 de stranepotul voievodului, ilustrul general Constantin Herascu Nasturel, dar mai cu seama pentru ca el – el, Gheorghe Bogdan! – a fost cel de-al doilea om care a reconstruit-o, dupa dezastrul cutremurului din 1977. Practic, i-a fost bisericii un “al doilea ctitor”. A fost hirotonit tarziu, la 40 de ani, de catre insusi Patriarhul Iustin, a fost facut preot cu singura misiune si ascultare de a reface mult-iubita Sfanta Vineri. “Cred ca asta a fost visul meu cel mare, rostul meu pe pamant. Stiind cat de mult sunt legat de acest sfant lacas, Patriarhul m-a chemat la dansul si mi-a zis: “Te voi face preot ca sa reconstruiesti biserica asta, asa cum a fost! Sincer, nici eu nu stiu cum vei reusi, dar sunt sigur ca o vei face!… “”. Au urmat opt ani de stradanii istovitoare. Patriarhul avusese dreptate: pentru acele vremuri, parea cu neputinta. Parintele Bogdan a intampinat piedici cu miile. Si, zice el, doar minunile Sfintei Paraschiva au putut “sa-l tina”, sa-l scoata la liman. “Abia cand am inceput lucrul, mi-am dat seama cat de iubita a putut fi biserica asta. Nu ma asteptam. Traiam in fiecare zi un miracol. Dupa cutremur, Sfanta Vineri fusese pusa in niste proptele, apoi se daramase pe de-a-ntregul. Auzind oamenii ca vrem s-o rezidim, au inceput sa trimita bani. Din toata tara! Va spun, nu-mi venea sa cred. Nu dovedeam sa taiem chitante cu donatii. Si acum am lacrimi in ochi cand imi amintesc cati bani imi veneau prin mandate postale, din toate colturile Romaniei si chiar din strainatate. Oameni simpli, anonimi, dezinteresati… Cu banutul vaduvei s-a refacut biserica asta! Numai in primul an, 1978, am primit de la credinciosi peste 400.000 de lei. Ganditi-va cati bani, pentru acele timpuri de ateism! Iar vinerea, vineri de vineri, tot parcul cu castani din fata bisericii se umplea de lume, ca la o Inviere. Aveam si icoana, icoana facatoare de minuni a Sfintei Paraschiva, veche de la 1643, in fata careia am vazut cum s-au tamaduit oameni nenumarati, dupa numai cateva masluri. Nu degeaba i s-a zis “ocrotitoarea Bucurestiului”: biserica asta nu era o simpla biserica. Era un simbol! Un simbol pe care aveau sa-l distruga ticalosii, in doar cateva zile…”
Iunie cu lumanari
Asadar, parintele Bogdan a muncit opt ani pentru un mare vis. In luna octombrie 1985, biserica a fost cu totul gata pentru sfintire. “Era terminata totalmente! Renascuta! Reconstruita intocmai cum a fost, de la subzidire pana la turle, inclusiv refacerea picturii lui Dimitrie Belizare si a catapetesmei comandate la Viena in 1781. Tot, tot, tot! Nu mai era nimic de facut. Era o bijuterie, se vedea deasupra Pietii Unirii, ca o cetate care parca stapanea tot orasul, pana in dealul Patriarhiei. Cu adevarat un simbol spiritual al Bucurestiului. Iar eu eram cel mai fericit om de pe pamant. Insa, din pacate, pentru mai-marii vremurilor, biserica mea se vedea prea frumos…”
Nu i-a fost dat sa slujeasca acolo mai mult de un an jumatate. Pe data de 13 iunie 1987, parintele Bogdan se intorcea acasa. O liniste ciudata, ca de mormant, se intindea peste intreg cartierul. “Nici o soapta, nici o adiere de vant. Parca disparusera toti oamenii, toata suflarea. Abia cand am intrat in gradina, in minunata gradina a Sfintei Vineri, am inteles: acolo era Elena Ceausescu. Langa ea, un ins inalt de aproape doi metri, cu parul complet alb. Vorbeau. Caruntul o lamurea ca vor pune de-o parte si de alta a bisericii cate un bloc, c-o vor “inchide” si astfel n-o sa se mai vada. Am auzit tot, cu urechile mele, eram la exact sapte metri de dansii. Ceauseasca s-a gandit putin, doar cateva secunde. Apoi – asta tin minte perfect – a dat din mana a lehamite si-a zis doar atat: “Jos cu porcaria…”. A trecut intepata pe langa mine, s-a urcat in masina si dusa a fost. Ultima Liturghie a avut loc a doua zi, duminica, 14 iunie. Ultima vecernie luni, 15 iunie. Securistii au venit chiar in acea seara, in timpul slujbei, s-au urcat in altar si le-au dat oamenilor vestea ca biserica lor va fi demolata. Atunci s-a intamplat un lucru uluitor: lumea n-a vrut sa mai iasa! Un grup de studenti a inceput sa strige: “Aici ramanem! Omorati-ne si pe noi cu buldozerele voastre!”. Pana la urma, i-au scos pe toti. Cu gaze lacrimogene. Pe unii i-au dus direct la Securitate. Marti, 16 iunie: incepand de dimineata, se darama casa parohiala. Miercuri si joi, biserica. Vineri, 19 iunie, Sfanta Vineri dispare de pe fata pamantului. Un nor urias, de praf rosiatic, se ridica deasupra locului – poate fi vazut pe cer din intreg Bucurestiul. Praf de caramida rosie, seculara, praf din trupul bisericii lui Matei Basarab. Pe temelia goala, un covor imens de lumanari aprinse, tremuratoare. Oamenii stau in genunchi. Bocesc biserica, ca pe un om mort. Spre seara, crestinii sunt alungati, sub amenintarea bataii, chiar puscariei. Doar vreo patruzeci mai indraznesc sa ramana acolo, in acea noapte, pentru ultimul priveghi…”
In mijlocul Bucurestiului, acolo unde face cotul tramvaiul 5, pe un bloc urias, sinistru, comunist, mai poate fi vazuta si azi o placuta galbejita, nefiresc de mica fata de zidul megalomanic: “Aici a fost Biserica Sfanta Vineri, ctitorita la 1650 de domnitorul Matei Basarab, demolata in 1987…”. Se zice ca uneori, doar in ceasuri de mare liniste, locatarilor acestui bloc inca li se naluceste ca aud urcand din pamant cantece preotesti…
Caramizile sperantei
Dar fabuloasa istorie spirituala a Sfintei Vineri nu se incheie aici. Au mai fost oameni asemeni acelui barbat, Aurel Neagu, care au luat caramizi din trupul zdrobit al bisericii. Le-au dus acasa, in locuintele lor, in apartamentele lor de bloc, asezandu-le la loc de mare cinste, ingrijindu-le, avand credinta ca aceste bucati de piatra rosie le sfintesc casa. S-au rugat inaintea lor, ca la icoane. Astfel, se poate zice ca Sfanta Vineri nu murise inca, nici dupa daramarea ei. A supravietuit in casele acestor oameni simpli, care se inchinau unor caramizi, de parca ar fi avut in jurul lor o intreaga zidire sfanta. Multi ani de zile, credinciosii au pastrat caramizile cu evlavie, sperand ca, odata si odata, biserica lor se va reconstrui. Unul dintre acesti crestini indelung rabdatori se numeste Ion Oneci, are acum 82 de ani si a fost ultimul dascal al Sfintei Vineri, dinaintea distrugerii. Cele trei caramizi ale sale sunt acum zidite cu fala in carnea a trei biserici. Trei caramizi foarte “importante”, intre care una cu adevarat nepretuita: in urma cu trei ani, ea a fost sarutata de catre insusi Patriarhul Bisericii Ortodoxe, constituind piatra de temelie a unei noi biserici, cu hramul Sfanta Vineri…
*
Pe Ion Oneci il gasesc departe, intr-o biserica aflata la capatul celalalt al orasului: Sfantul Gheorghe – Capra din cartierul Pantelimon (propusa spre demolare, in cele din urma “translata” pe scripeti si ascunsa in spatele unui sir gigantic de blocuri). Impreuna cu prietenul sau Ion Turtica, Oneci este “consilierul” acestei biserici – dascal, mana dreapta a preotului, om “bun la toate” – incepand din anul 1987, adica imediat dupa demolarea Sfintei Vineri. Un batranel scund, rotunjor, de o blandete nemarginita, ce-si petrece tihnit si impacat cu sine, cinci zile din cele sapte ale saptamanii, numai si numai in biserica. E seara, vecernia s-a sfarsit. Stau alaturi de cei doi barbati cu par de argint, in altarul bisericii pustii, vorbind incetisor, obraz langa obraz, ca sa nu trezim sfintii. Iar Ion Oneci isi aminteste… “Da, am fost acolo, atunci, cu sotia mea. Am fost joia, cand buldozerele ajunsesera pana in altar. Lumea plangea… Va spun, o jale cum n-am mai vazut nici pe la inmormantari, niciodata. Eu stateam asa, acolo, in spatele cordonului de militieni care nu lasau sa treaca pe nimeni. Deodata, unul dintre ei s-a intors. Il tin minte si-acuma: un barbat slabut, tanar, inalt, cu ochii parca rosii. M-am uitat la el, m-am uitat direct in ochii lui si el s-a uitat la mine. Ne-am uitat multa vreme unul la altul, fara sa spunem nimic. Si parca, nu stiu cum, ne-am inteles asa, fara vorbe. Militianul s-a uitat mai intai in alta parte, apoi s-a dat inceeet, asaaa, putin mai incolo, de parca n-ar fi fost atent, cand mi-a facut loc sa trec. Atunci am fugit. Am intrat intre daramaturi si-am apucat sa iau trei caramizi, chiar din locul unde fusese Sfanta Masa. M-au imbrancit inapoi, dar nu-mi mai pasa: in sacosa aveam cele trei bucati din biserica cea sfanta. Le-am adus acasa, le-am spalat si le-am asezat pe o masuta unde tinem icoanele. Le-am pastrat ca pe niste odoare. Dupa Revolutie, pe una mi-a cerut-o un parinte Gheorghe, care facea o biserica noua, undeva inspre centru. A zidit-o cu mare mandrie in zidul altarului. Una am dat-o aici, atunci cand s-a marit biserica cea veche, translata la ordinele lui Ceausescu. I-am dat-o raposatului parinte Ion Popescu, care a bagat-o in turla. Si, in urma cu vreo zece ani, tot aici, la Sfantul Gheorghe – Capra, ne-a venit un preot nou, mai tanar: parintele Nicolae Burlan! Pe acest preot, eu si prietenul Turtica l-am iubit cel mai mult dintre toti preotii alaturi de care am slujit si dintre toti pe care i-am vazut vreodata. Facea niste slujbe minunate, venise la Bucuresti manat de o misiune dumnezeiasca: i s-a aratat in vis Sfanta Paraschiva. Ne zicea mereu, tuturor, ca nu are o dorinta mai mare decat sa ridice aici, in Bucuresti, o biserica cu hramul Sfintei Vineri. Lui i-am dat caramida a treia…”
Alesul
Din relatarile celor doi batrani, constat niste asemanari izbitoare intre destinul parintelui Bogdan Gheorghe si cel al acestui foarte iubit parinte din Pantelimon. Aflu ca, asemeni primului, preotul Nicolae Burlan ridicase si el din ruina o biserica monument, prabusita la cutremurul din 77. S-a intamplat in satul lui natal, undeva pe langa Valenii de Munte. Si, dupa lungi sacrificii, chiar atunci cand biserica a fost complet terminata – o bijuterie repictata, dotata cu mobilier nou, catapeteasma noua, absolut tot -, chiar in ziua sfintirii, el a fost nevoit sa plece. Asta, pentru ca atunci, in acea zi binecuvantata, Preasfintitul Teodosie i-a zis asa: “Parinte, tu trebuie sa pleci la Bucuresti! Neaparat. Simt asta, Dumnezeu imi spune ca este nevoie de fratia ta la Bucuresti, ca sa ridici o noua biserica!…”.
Astfel ca parintele si-a lasat acolo casa, averea parinteasca, biserica cea noua, totul, si a plecat spre marele oras, ca sa implineasca un vis, un “plan dumnezeiesc”. Aici, in Pantelimon, a ramas doar trei ani, iar cei doi barbati carunti au simtit inca de la inceput ca parintele lor nu va sta mult, ca va trebui sa plece. “Mereu ne zicea: “Trebuie facuta aici, in Bucuresti, o noua Sfanta Vineri…”. Cateodata, il auzeam murmurand, vorbind singur, numai asta avea in cap. Aici, la noi, a schimbat parohia din temelii. O parohie de 40.000 de suflete, mai toti muncitori, “baieti de cartier”, cum se zice. Parintele Nicolae i-a adus pe oameni la biserica. Dupa numai un an de zile, nu mai aveau loc inauntru, la liturghii. Aceiasi enoriasi au plans dupa el, atunci cand a plecat. Dar l-au si ajutat cu totii, cat au putut, in planul lui de a construi Sfanta Vineri… Nu va spun prin cate a trecut, cat a luptat! A fost de sute de ori pe la primarii, a cautat un teren, aprobari, bani, ba chiar a indraznit sa aduca o biserica de lemn tocmai din Bucovina si sa o aseze pe un pamant din Bucuresti care inca nu era al lui, nadajduind mereu ca Sfanta Paraschiva o sa lucreze pentru invingerea tuturor piedicilor. Si pana la urma a reusit. Oamenii de aici, din Pantelimon, l-au urmat cu sutele, in fiecare zi, pana in celalalt capat al Bucurestiului – in Drumul Taberei, un cartier mare, cu multime de oameni, dar pana nu demult fara nici o biserica. Au muncit alaturi de el la curatarea terenului, la umplerea fundatiei cu pamant, i-au daruit bani si obiecte bisericesti. Intotdeauna au muncit voluntar, fara nici un ban. Iar parintele a facut si acolo ceea ce-a facut aici: a adus oamenii la biserica. I-a strans in jurul lui ca pe niste frati, iar ei l-au ajutat la fel de mult ca si noi. Ar trebui s-o vedeti: o catedrala nespus de frumoasa se inalta acum in mijlocul cartierului! “Noua Sfanta Vineri” este aproape gata! Nu degeaba Mitropolitul Daniel al Moldovei i-a daruit chiar vesmantul Cuvioasei Paraschiva, cu care fusesera invelite, la Iasi, cinstitele moaste. Un dar nepretuit, pentru o biserica sfanta! Iar in zidurile ei sunt bagate si multe din caramizile noastre, ale celor care le-am pastrat atatia si atatia ani, visand…”
Biserica din vis
“Noua Sfanta Vineri” e cu adevarat minunata. Ridicata pe un camp pustiu, la capatul parcului Moghioros, ea nu e “intemnitata” de nici un bloc si poate fi vazuta fara oprelisti de la mari distante. Enorma, plasmuita de sus pana jos numai si numai din caramida marunta, rosie, eleganta. O catedrala plina de cupole si rotunjumi, gandita dupa modelul celebrei Sfanta Sofia. Pe hatisul de schele, muncitorii au ajuns pana aproape de acoperis – forfotesc mici prin inaltimi. Jos, la picioarele catedralei, bisericuta bucovineana din lemn e plina de lume stransa la Sfantul Maslu. Este inceputul unei amieze de vineri, ploua marunt, apasator, si aproape cincizeci de oameni au ramas pe afara, neizbutind sa se mai inghesuie nici macar in pridvor. Peste 1000 de crestini participa regulat la fiecare slujba a bisericii. Oamenii iubesc slujbele, il iubesc mai ales pe acest parinte Nicolae, care iese acum de la Maslu, cuprinzand bland, pe dupa umeri, vreo trei-patru credinciosi deodata. Un preot inalt, puternic, plin de viata, cu totul altfel decat indureratul parinte Bogdan. La prima vedere, seamana a calugar. Bine sprancenat, cu ochii negri, scanteietori, si barba tot neagra, atinsa totusi de argintul celor cincizeci de ani, un om cu totul increzator si senin, ce pare a nu se teme de nimic pe lumea asta. Imi zice ca mult mai bine-mi poate vorbi acolo, sus, pe acoperisul bisericii sale. Acolo se simte el cel mai bine. Astfel ca urcam amandoi, mai intai pe scari lungi, subrede, apoi pe muchii ametitoare de ziduri, parintele pasind mandru inainte, cu mainile infipte nepasator in buzunarele sutanei si fara sa se uite in jos, iar eu inaintand anevoios in spatele lui, aproape in genunchi, sprijinindu-ma temator de toate fiarele care ies din pereti… Ajungem in varful rotund al celei mai inalte bolti si abia atunci, dupa ce priveste de jur imprejur si apoi inauntrul bisericii sale, parintele Nicolae zambeste. “Abia aici simt mana lui Dumnezeu, cum ma atinge pe crestet! Aici e chemarea mea, aici viata mea si-a gasit implinirea… Cine-ar fi crezut? In numai doi ani, eu, un preot de tara, sa pot ridica pornind de la zero o asemenea catedrala… Nu-i asa ca e incantatoare? Am tinut s-o fac asa, dupa toate canoanele unei adevarate biserici bizantine. Cupola rotunda, bizantina, e simbolul cerului care coboara pe pamant. Cand intri in asemenea biserica ai senzatia vie, concreta, ca ai intrat in cer…” Fiind mai tanar si strain de Bucuresti, parintele Nicolae nu a participat la drama daramarii fostei Sfanta Vineri si nici nu stie prea multe despre indurerarea de atunci. Stie doar ca, atunci cand a venit el aici si a pornit sa ridice biserica mult-visata, o multime de oameni din toate colturile orasului au inceput sa apara ca din senin, cu niste caramizi pe care le socoteau sfinte. “Pentru dumneata le-am pastrat, parinte”, asa ziceau. Astazi, toate sunt bagate in trupul “Noii Sfanta Vineri”, mai cu seama in bolta imensa a altarului. Preotul cunoaste precis absolut fiecare loc din zid unde au fost asezate, ba chiar i-a pus pe muncitori sa insemneze aceste portiuni de perete, intru vesnica amintire.
Primul donator a fost batranul Ion Oneci din Pantelimon. Parintele Nicolae isi aminteste: “In clipa cand Patriarhul a luat in mana piatra aceea de temelie, eu am indraznit sa-i soptesc la ureche: “Preafericite, e o caramida din Biserica Sfanta Vineri…”. Auzind aceasta, Inaltul a luat caramida si a sarutat-o inainte de a o pune acolo, dedesubtul bisericii. Iar lumea intreaga – era o mare de oameni atunci, la sfintire – a izbucnit in lacrimi! Va spun, a fost un gest impresionant, nobil, cu adevarat un gest de mare Patriarh. Pe urma, Preafericitul a rostit intocmai urmatoarele cuvinte: “Prin aceasta caramida, se transfera aici duhul fostei biserici Sfanta Vineri!”. Oamenii plangeau si erau fericiti”.
Se face seara. Sunt la sfarsitul celei de-a patra zile de cautari, pe urmele bisericii Sfanta Vineri. Suntem inca pe schele, dar cobor numai eu. Parintele ma roaga sa-l mai las putin acolo, sa il las singur. In fiecare seara, dupa ce pleaca toti muncitorii, obisnuieste sa ramana ore intregi in inalturi, mergand pe puntile subtiri ale schelelor, pe deasupra bisericii. “O simt crescand sub picioarele mele. Ma uit sa vad ce s-a mai inaltat, ce s-a mai zidit. Cand santierul e inchis, eu ma plimb pe ziduri. Ma plimb si parca simt asa, cum ma inalt, cum cresc si eu, odata cu biserica…”
Din indepartatele lor apartamente de bloc, oamenii s-au obisnuit cu aparitia preotului din vazduh. Il zaresc, la fiecare inceput al inserarii… O silueta neagra, fluturand incet pe deasupra unei catedrale ce-si pierde, usor, contururile, in tenebrele noptii. De parca preotul n-ar pasi pe niste ziduri adevarate. De parca preotul ar pasi pe un vis…
(Fotografiile autorului)
Cei ce vor sa ajute la implinirea acestui vis pot folosi conturile Parohiei “Sfanta Vineri” – Drumul Taberei: Ro64Rncb5060000010270001/Rol (lei), Ro64Rncb5060000010270012/Euro, deschise la Bcr filiala Sector 6 sau tel. 021/413.72.83 (preot Nicolae Burlan).
• Bogdan Lupesc
Multumesc Parintelui Nicolae Burlan! Din toata inima mea!
Dumnezeu sa il ocroteasca pe Parintele si intreaga lui familie!
sa-i aratam lui constantin stoica si celorlalti cazuti ca acesti vrednici marturisitori nu sunt singuri…
PARINTELE STOICA NU FACE CINSTE BISERICII OTODOXE!!!!
LASA_TE DE SLAGARNICIE PARINTE SI VEZI DE SLUJIREA ALTARULUI!!!!
Parintele Nicolae a vorbit si pentru cei care tac. Pe cand vor avea curaj toti cei care cred (dintre preoti) si nu o fac. Da fratilor, sa facem ce ne zice”popa”- parintele NICOLAE, nu ce face cel de deasupra(ecumenicul).
rosmarinus,
Gresesti!
TREBUIE sa ne rugam pentru conducatori, spirituali sau lumesti, ca Domnul sa le lumineze minte.
TOCMAI atunci cand mai marii gresesc, o iau razan, au nevoie de rugaciunile noastre!
IronLung,
mesajul tau este camlung, dar perfect valabil – chiar pt un necredincios, cipul RFID si interceptarea convorbirilor sunt inadmisibile.
Noi de vom tacea, pietrele vor striga
Cum de nu isi dau seama ca ca toate aceste acte cu date biometrice sunt premergatoare ANTIHRISTULUI SI SISTEMULUI MONDIAL si criza mondiala a fost provocata cu acest scop TREZITI-VA ROMANI.!!! sa luptam pt mantuirea noastra cat mai putem si cat mai traim sa nu ne prinda ceasul nepregatiti. Doamne ai mila de noi in vecii vecilor Amin
Cinste Parintelui Nicolae Burlan, ca si tuturor iararhilor, preotilor, monahilor, care au curaj sa se ridice in apararea Credintei si in marturisirea lui Hristos. Nu-i nevoie de alta cardasie intre biserica si stat! Au fost anchete destule par. Stoica! Ajunga anii comunismului cu inchisorile, torturile, suferintele, exilul si moartea atator preoti demni. Oameni ca parintele trebuie promovati, nu pedepsiti. Oare aveti indrazneala sa faceti ceva “dreptului aceasta?” Domnul sa va apere parinte Nicolae!
pr Cornell Avramescu
California USA
VREDNIC ESTE!!!
Aceasta este atitudinea ortodaxa,fireasca,parinteasca,responsabila si demana de un adevarat slujitor al altarului.Pe aceasta o asteptam, intai de toate, si de la cei ce pregatesc esafodul parintelui si altora asemenea lui.
Ar fi intelept sa cumpaneasca bine actiunile coercitive pe care le gandesc impotriva celor care au curajul sa marturiseasca adevarul in bezna aceasta a necrredintei,confuziei,minciunii si intimidarii ce domneste azi in lume.
Nu va grabiti domnilor!Glasul parintelelui este si al nostu,al multora ditre noi.Daca il veti “lovi” pe el ,si pe noi ne veti lovi.
SI NU SUNTEM PUTINI!
Ajunge,ne-ati demonstrat in repetate randuri,in ultima vreme, incotro alergati! Ar fi bine sa aveti taria sa va intrebati daca ceea ce feceti faceti bine,pe placul lui Dumnezeu, nu sa fiti convinsi ca sunteti GLASUL BISERICII, doar pt faptul ca detineti functii administrative.
Curaj parinte,suntem cu sfintia ta si cu toti care au acelasi cuget !!!
Vrednic este , de asa pastori are nevoia turma, asta-i ortodoxia sfintilor parinti, nu intinata !!! SUNTEM ALATURI DE PARINTELE NICOLAE SI DE VA LOVI IN EL, IN NOI LOVESTE !!!
IL VREM PE BAROLOMEU ANANIA PATRIARH !!!
ESTE DEJA PATRIARHUL MULTORA,IPS BARTOLOMEU ANANIA!
ATITUDINEA SA O DOVEDESTE!
MULTI ANI BINECUVANTATI DE DUMNEZEU!AZI,DE ZIUA IPS SALE.
DACA NU LE E TEAMA DE DUMNEZEU SA-L PEDEPSEASCA!
SA NU CADA PE EI PEDEAPSA CA INTREC ORICE LIMITA A BUNULUI SIMT.
PE CINE APARA TOVARASUL STOICA. RUSINE SA-I FIE!
nu este corect ca sa-l pedepsiti pe parintele nicolae burlan este incorect nu a facut nimic gresit a spus doar adevarul.
Nu credeam ca vom ajunge in aceste vremuri copiilor si nepotilor nostri le va fi foarte greu. Cata nedreptate, cata meschinitate intrec toate limitele. Dumnezeu sa ne tina sanatosi si sa se scoale mai multa lume in special preoti si mai mari ai Bisericii impotriva deciziilor demonice Dumnezeu sa ne ajute!!!!!
“Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale”De aici din Bucovina ne bucuram pentru atitudinea plina de responsabilitate a parintelui Nicolae care nu este altceva decat glasul constiintei, al marturisirii adevaratei credinte ortodoxe.
Il incredintam pe parintele ca suntem alaturi de el in acest inceput
al muceniciei si cu acest prilej transmitem gandurile noastre comisiei care va ancheta acest caz si anume:OARE VA INGADUI DUMNEZEU SA PUNETI LUMINA SUB OBROC? si nu uitati ca toti suntem datori cu o moarte.
Evenimentul zilei dezinformeazã cititorii
* Am solicitat ziarului Evenimentul zilei ca în virtutea prevederilor din Codul deontologic al jurnalistulului sã publice reactia fata de articolul « Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia “Noii Drepte” ».
Am sunat la redacţia ziarului şi am vorbit cu o anumita doamna Dolores, sefa Sectorului Social şi, implicit, şefa jurnalistei care a scris articolul mai sus menţionat. In discuţia telefonicã purtata, doamna Dolores a recunoscut cã titlul conţine informaţii incorecte, adicã faptul că acel miting nu a fost organizat de “Noua Dreaptã”. Însã acest titlu, după cum a precizat, a fost ales de cãtre o altã persoanã (şi nu de semnatara articolului) doar pe motivul cã, astfel formulat, devine vandabil.
Mã întreb atunci care sunt interesele trustului de presã Ringier, din moment ce cautã sã câştige cititori publicând articole cu titluri care atrag, dar se dovedesc neadevãrate???
Raluca Tanaseanu, 20 martie
Dumnezeu sa-l aiba in grije pe parintele Nicolae.Romanii adevarati vor face zid in jurul sau.Patriarhul ‘banuit’ sa tina seama de asta . Parinte casa mea este deschisa pentru tine si ai tai.
Crestin ortodox fiind si provenind din familie de preot (probabil ca se rasucesc in morminte cand vad ce se intampla), imi pun intrebarea daca Sinedriul care l-a rastignit de fapt pe Mantuitorul Iisus Cristos prin mainile lui Pontiu Pilat, nu a “inviat” din nou “in bloc” si s-a instalat la Patriarhia Romana? Atitudinea ferma de respingere pe care Patriarhia ar trebui sa o aiba fata de Codex Alimentarius, pasapoarte si orice act biometric ce urmeaza a fi implementat in Romania nu exista! Ba dimpotriva, ne mangaie pe cap ca pe niste prosti -v. hot. 638/2009 a Sinodului care e plina de povesti pentru copii (citez partial), restul motivatiilor din hotarare e o insulta la adresa inteligentei noastre:
“În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.” Cu alte cuvinte orice acţiune a vreunui ierarh sau sinod mitropolitan este interzisa. “Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare”. Cu alte cuvinte “Tovarăşi! Staţi liniştiţi la locurile voastre! Noi Va lucram!”. Cipurile si otravurile din Codex Alimentarius sunt “lucruri trecatoare”?
Daca un preot indrazneste sa apere credinta, sa ia atitudine, sa zica ceva e anchetat, etc.? Pai nu asta trebuie sa faca in astfel de cazuri, de ce le spunem preotilor “Parinte” ca unui tata? Ne vom apara credinta si preotii de valoare indiferent in fata cui. Suntem gata pentru mucenicie.
Patriarhia si intreg clerul trebuia si trebuie in primul rand sa ia atitudine ferma, intransigenta, rapida si constanta! Sunt lucruri care nu se negociaza!
Apocalipsa Va mai spune spune ceva?
Adevarata credinta in Iisus Hristos Va mai spune ceva ? Si Iuda a avut libertatea de a alege daca il vinde pe IiSUS (pt. 30 de arginti). Stim ce a ales. Dar apoi s-a spanzurat si l-au mancat cainii.
Pe cine reprezentati de fapt? Pe noi se pare ca nu!
Noi credem in Cristos, nu in institutii care nu ne reprezinta. Biserica era singura institutie din tara asta care mai era credibila . Pana acum, cand unii o fac pres la piciorele UE si a “marilor conducatori” care azi sunt, maine nu. Patriarhia trebuie sa fie constienta ca Biserica este a lui Hristos iar Biserica suntem noi credinciosii ! Noi credinciosii suntem liberi ca sa alegem pe Hristos !!!!!!! Domnii de la Patriarhie sa fie constienti de acest lucru ! Dinsii ce aleg, aleg pentru dinsii !!!!!
Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac!
“Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri”. Arsenie Boca.
DOAMNE AJUTA PARINTE BURLAN SI TUTUROR CELOR CREDINCIOSI!RESPECT….!PARINTE!!!A VENIT VREMEA MARTURISIRII;PACAT DUCEM LIPSA DE ASA PREOTI?!SA FACEM FRONT COMUN CU ACESTI MARI PASTORI CARE PASTORESC TURMA CU PRETUL VIETII LOR SI SA INFRINGEM PE ANTIHRIST(ECUMENISMUL)DOAMNE AJUTA::
Preotul Nicolae, este un suflet minunat.Dumnezeu sa l ajute in tot ceea ce doreste sa faca pentru ca are numai ganduri bune pentru noi toti.Doamne ajuta!