Pe “Drumul crucilor” spre viata in Hristos. PETRU HURLEY, irlandezul indragostit de satul romanesc, s-a CONVERTIT la ORTODOXIE

20-03-2015 4 minute Sublinieri

Întâmplarea a făcut să ne revedem chiar în ziua aniversării sale. A fost o sărbătoare cu dublă semnificaţie pentru Petru Hurley, un irlandez stabilit în România de aproape un sfert de veac, deoarece a fost pentru prima dată când şi-a celebrat data naşterii în calitate de creştin-ortodox. Despre hotărârea de a se converti la Ortodoxie şi ceea ce l-a determinat să îmbrăţişeze dreapta credinţă ne-a vorbit, cu sinceritate, în interviul ce urmează.

Locuiţi în România de 21 de ani. Când aţi simţit chemarea  Ortodoxiei?

Îmi amintesc de luna septembrie a anului 2008, când Gheorghe, un prieten, m-a dus, pentru o săptămână, la muntele Athos. Acolo mi s-a dezvăluit o lume pe care nu o ştiam şi mi-am dat seama cât de păgân sunt prin toată viaţa mea, cât de departe sunt de ceea ce ar trebui să fiu.

De atunci a început un proces lent, spiritual, care încă e la început, iar pe acest drum am întâlnit oameni care m-au întrebat dacă mă voi boteza, însă niciodată nu ştiam răspunsul. Eu m-am născut într-o familie cu 10 copii, descendentă a unei tradiţii catolice puternice de sute de ani în Irlanda. La un moment dat, mi-am pus întrebarea: „Cu ce drept să schimb eu asta?“ Mai mult decât atât, când faci o asemenea  alegere, o faci şi ca reprezentant al unui neam. Când o să mă duc acasă, mama poate să-mi spună: „Dar consideri că nu ai fost botezat când ai fost copil?“, sau ar putea gândi: „Dacă Petru are dreptate şi ceilalţi 9 nu sunt botezaţi?“ Aceste întrebări le-am adresat şi eu oamenilor mai elevaţi spiritual pe care i-am întâlnit în decursul anilor. Am fost botezat creştin de părinţii mei, fără doar şi poate, la fel ca şi toţi fraţii mei. Am avut multe discuţii din anul 2008 încoace şi pe acest drum am câştigat un mare respect pentru Ortodoxie. M-a sensibilizat în foarte multe privinţe. Chiar dacă sunt nişte reguli, care la început mi-au dat bătăi de cap, au contat enorm înţelegerea, mângâierea şi bunătatea oamenilor obişnuiţi, a călugărilor şi a preoţilor întâlniţi în toţi aceşti ani, care m-au convins prin modul lor de viaţă.

Într-un dialog cu un călugăr, chiar îmi exprimam opinia că nu pot concepe ca părinţii mei să nu ajungă în Rai, când ei s-au jertfit crescând 10 copii, au 60 de ani de căsnicie, au 18 nepoţi, au dus o viaţă sfântă, în sensul trăirii lor, al educaţiei şi al modelului pe care ni le-au oferit. S-au străduit cât au putut; tata are 89 de ani, mama are 86 de ani. Călugărul a fost de acord cu mine şi mi-a spus: „Tu, venind aici, ai mai multe informaţii, ei nu au avut acces la ele, sunt în necunoştinţă de cauză. Dar tu poţi să fii pârghia prin care se mântuieşte un neam întreg“.

Printre numeroasele experienţe pe care le-am avut în ultimii 20 de ani, pot spune că m-am întâlnit faţă în faţă cu adevărul, întruchipat în mai multe feluri. M-am abandonat în nişte situaţii extreme într-un fel, aşa cum a fost drumul de la Cimitirul Vesel din Săpânţa (Maramureş) până la Muzeul Naţional al Ţăranului din Bucureşti, parcurs pe jos, pe timp de iarnă, în urmă cu doi ani.

O formă de turism extrem care s-a transformat atunci într-un pelerinaj, pe care l-aţi repetat, anul trecut, pe un alt traseu: Cernăuţi – Mănăstirea Ceahlău.

În 25 noiembrie 2014, un prieten din Cernăuţi a organizat lansarea cărţii „Drumul crucilor“, pe care am scris-o după primul meu drum. A doua zi, am pornit iarăşi pe jos, de această dată fără nici un ban în buzunar. Am trecut pe la toate mănăstirile care mi-au ieşit în cale, la unele am fost găzduit, şi am participat la cât de multe slujbe am putut.

Ce v-a fost sprijin în toate aceste experienţe în care v-aţi avântat fără centură de siguranţă?

Rugăciunea inimii m-a însoţit mai cu seamă în cel din urmă drum străbătut. Însă gândul de a mă boteza nu mă încerca deloc. Chiar şi după ce un prieten din Bucureşti mi-a sugerat că are duhovnic la Mănăstirea Sihăstria, unde aş putea să mă botez, odată ajuns acolo, nu am iniţiat nici o discuţie în acest sens.

În fine, din cei 260 km parcurşi pe jos, 160 km au fost prin pădure şi peste dealuri. De multe ori am trecut prin sălbăticie, am văzut urme de urşi în zăpadă, dar nu am simţit un moment că nu sunt iubit, că nu sunt în siguranţă, adăpostit sau ghidat.

Am ajuns în seara de 8 decembrie la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă“ de pe Ceahlău, nu înainte de a urca pe Toaca, nume dat celei mai înalte stânci a muntelui. După ce m-am căţărat în vârf, m-am bucurat de ultimele raze de soare ale zilei. Tot drumul, acoperit de gheaţă, mi s-a dezvăluit aurit de aceste raze aproape ireale, pe un vânt geros, foarte puternic. A fost minunat!

Cum a fost momentul Botezului?

Când am ajuns sus, la mănăstire, luna plină începea să răsară. M-am simţit ca pe acoperişul lumii. După ce am ajuns la schit, mi-am dat jos bocancii şi am lăsat deoparte rucsacul, am intrat în capelă. Era slujba Vecerniei. Înăuntru erau doar trei persoane: preotul şi doi mireni. La un moment dat, bărbatul de la strană m-a invitat să citesc alături de el. A fost pentru prima dată când am făcut asta. Încet, încet, pe parcursul slujbei, mi-am dat seama că venise timpul. Am simţit că acolo era locul! Mi-am spus: „Nu m-am convins până acum de toată bunătatea spirituală dovedită pe parcursul şederii mele în această ţară, întreţinută de focul credinţei din mănăstirile şi bisericile în care am poposit ca pelerin în unele dintre ele?Însumând toate experienţele, mi-am dat seama că nu aveam nici un dubiu şi că eram pregătit să mă botez.

Momentul Botezului, din ziua de 9 decembrie 2014, a fost deosebit! Am primit totul în dar! Singurii mireni de acolo, de la 1.850 de metri altitudine, parcă mă aşteptau pe mine. Părintele Ciprian a fost cel care a săvârşit slujba Botezului.

După această experienţă, eram pregătit să cobor în lume, dar nu am putut pleca, deoarece s-a pornit un viscol mare. A fost foarte bine aşa, pentru că am stat liniştit şi m-am simţit foarte bine, singur, în camera mea, cu o lumânare aprinsă. A fost o bucurie! Pot spune că am simţit harul! O singură dată am mai trăit un moment asemănător. Împreună cu Hristos este cel mai sănătos mod de a trăi şi de a privi viaţa.

Cum a decurs viaţa după ce v-aţi botezat?

Părintele Ciprian mi-a spus: „Acum cobori de la Ierusalim la Ierihon“. Şi chiar aşa a fost. Am stat o vreme singur după ce am ajuns în Bucureşti, nu am căutat pe nimeni, şi pot spune că după Revelion, încet, încet am început să realizez ce mi se întâmplă. Au fost şi sunt multe provocări cu care mă confrunt. Doamna Silvia Radu m-a ajutat foarte mult, spunându-mi că trebuie să am un duhovnic. Din momentul în care l-am găsit, pas cu pas, lucrurile au început să se lege altfel. Când am o nedumerire sau am nevoie de ajutor, îl întreb imediat pe duhovnic, caut binecuvântarea lui. Şi se pare că totul funcţionează matematic (râde!).

De asemenea, o prietenă mi-a spus să citesc în fiecare dimineaţă Paraclisul Maicii Domnului, deoarece mă va ajuta să trec peste toate problemele zilei. Şi a avut dreptate. Chiar dacă nu reuşesc să-l citesc acasă, îl parcurg în metrou, şi am observat că lucrurile se aşază altfel. 

Ce gânduri vă încearcă acum, în timpul Sfântului şi Marelui Post?

Postul este foarte important. Mi-a spus asta şi un călugăr. Cred că are dreptate. Baza o reprezintă postul şi rugăciunea. În vreo trei ani, am ţinut Postul Mare, dar niciodată în întregime. Deci, sunt un începător.

Simt că de-acum începe convertirea mea la Ortodoxie, de acum începe bucuria, descoperirea adevărată! Am văzut la un moment dat o icoană a Sfântului Patrick şi am înţeles: creştinismul pe care l-a adus el în Irlanda a fost foarte aproape de Ortodoxia de azi, de aceea simt că mă întorc la obârşii.

John F. Kennedy a zis la un moment dat: „Drumul uşor nu duce nicăieri. Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri“. Ca să urci un munte, sunt mai multe cărări până în vârf. Am ales, poate, unul mai greu, dar provocarea aduce şi multă împlinire pe drum. Am o singură viaţă. E de datoria mea să o trăiesc aşa cum consider că este corect, ţinând cont de toată informaţia spirituală acumulată.

petru-hurley-petru-hurley-portret


Categorii

Convertiri, Video

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Pe “Drumul crucilor” spre viata in Hristos. PETRU HURLEY, irlandezul indragostit de satul romanesc, s-a CONVERTIT la ORTODOXIE

  1. 🙂

    ….

    (fără cuvinte…)

    Dar totuşi nu pot să nu spun în cuvinte cât mă bucur de această frumoasă mărturie pentru Sfântul Botez apărută chiar în oficiosul patriarhal Lumina. Şi încă o dovadă palpabilă că oricine caută cu sinceritate (adevărul, sensul existenţei omului, a cosmosului…) îl găseşte pe Hristos.

  2. Ma bucur sa-l aflu pe Petru imbracat in camasa de sarbatoare a sufletului romanesc care este ortodoxia. Sa-ti fie spre bucurie vesnica in comuniune cu noi romanii.

  3. Fiindca i-a iubit si pretuit sincer pe romani, pana la urma a ajuns sa devina UNUL de-al lor…in cuget, simitire si CREDINTA…! Dumnezeu sa-i ajute sa mearga pana la capat pe drumul spiritual pe care si l-a ales de buna voie…! Amin!
    Cu fratele acesta irlandez se implinesc Cuvintele Sfintei Scripturi care spun:
    “Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.” (cf. Evanghelia dupa Luca, cap.13, vers.29)
    Cat de GREU a GASIT Calea Manturii acest om, si cat de MULT a fost ajutat de TARA noastra, scumpa ROMANIA, cu toate valorile ei crestine si culturale, ca s-o afle si cat de NEPASATORI sunt multi romani care sunt botezati cu Botezul Ortodox, si care traiesc cu indiferenta, nepasare si mai ales MERECUNOSTINTA fata de MAREA ZESTRE a Ortodoxiei pe care le-a dat-o MAMA Biserica, cand i-a nascut duhovniceste…, din CRISTELNITA Botezului crestin Ortodox!

    Dumnezeu sa aiba mila de noi toti si sa ne ajute sa devenim RECUNOSCATORI cu adevarat fata de DARUL cel mare al Mantuirii pe care l-am primit FARA PLATA, de la Biserica noastra, si sa ne curatam haina Botezului prin POCAINTA, si sa ne TRAIM si respectam FAGADUINTELE pe care le-am facut la Botez…ca sa ne mantuim….Amin!

  4. Bunul Dumnezeu sa-i ajute pana la capat . Ce frumos descopera unii straini si de alte confesiuni , ,,margaritarul ortodoxiei ,, ,de o valoarea inestimabila ,pe pamantul romanesc . Noi insa ,santem nascuti langa acest margaritar ,insa nu-l vrem ,nu-l vedem si mai grav este cand cineva ,te sfatuieste sa-l gasesti , fara sa te coste ceva materialism sau multa scoala . Omul , nepasator si traind sarmanul ,dupa mintea lui ,in intuneric si rob lui necuratul ,mai ales in acest veac .al APOCALIPSEI ,cu mii de semne . Dumnezeu sa ne lumineze pe cati mai multi romani de pretutindeni si sa ne trezim ,unii pe altii . Un post binecuvantat tuturor .

  5. Cred că numai cine a fost pe Ceahlău poate cu adevărat înţelege profunda experienţă existenţială a Luminii neapropiate. Mulţi, mulţi ani în urmă am urcat acelaşi drum, pe cînd nu exista nici un schit acolo. Nu am văzut Lumina, dar am “simţit”-o. Apoi mi-a dat Dumnezeu ocazia (de-a lungul unor lungi peregrinări) să întîlnesc irlandezi care au văzut Lumina. “Tot aşa, vă spun ca va fi mai multa bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.”

  6. Pingback: În Romania, are loc un „cataclism cu epicentrul la sat” / Dispariția țăranului e echivalentă cu dispariţia României | Regăsirea frumosului pierdut
  7. Pingback: ORTODOXIA ROMANEASCA CUCERESTE (SI) INIMI NORDICE. Din lucrarile pastorale ale PS MACARIE: botezarea intru Hristos a unei familii de suedezi si a unui profesor universitar din Copenhaga. “FAPTUL CA AM FOST BINE PRIMITI IN ACEASTA COMUNITATE E MINUNA
  8. Pingback: DE LA BOX si DE LA ACTORIE la Dumnezeu si la PREOTIE. Marturiile extraordinare ale PARINTELUI CONSTANTIN TRAISTARU, sportivul care si-a gasit adevarata vocatie cu ajutorul minunat al Cuviosului Dimitrie cel Nou si PARINTELUI OCTAVIAN DABIJA (Paris –
  9. Pingback: "Simt că sunt acasă" - CONVERTIȚI LA ORTODOXIE ȘI... ROMÂNISM - Stanley Martin Anoche, NIGERIANUL iubitor al Sfinților Brâncoveni și Astrid Magdalena de Boer, OLANDEZA îndrăgostită de Biserică, dar și de limba, portul și cântul po
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare