DANIEL HINSHAW și JANE HINSHAW – doi MEDICI AMERICANI de renume au devenit CREȘTIN-ORTODOCȘI și iubesc ROMÂNIA. Călătoria spre Ortodoxie ca o nesfârșită poveste de dragoste. SIMPLITATEA TRĂIRII PROFUNDE A CREDINȚEI. “Fiecare zi pe care o trăim este un dar. Ce vom face noi cu acest dar? Să ne oferim viața noastră lui Dumnezeu!” (și VIDEO)

27-04-2018 10 minute Sublinieri

Secvențe Trinitas. Pelerinaj spre lumină (01 05 2016):

Invitați: Dr. Daniel Hinshaw, chirurg; Dr. Jane Hinshaw, psihiatru

Au descoperit adevărul într-o țară unde ortodocșii sunt minoritari. Au ales să trăiască în ortodoxie și să mărturisească dreapta credință în America.

Doctorul Daniel Hinshaw, profesor de chirurgie și paleație la Universitatea Medicală din Michigan și la Seminarul Teologic „Sfântul Vladimir” din New York și doctor Jane Hinshaw, instructor clinic de psihiatrie la aceeași universitate colaborează de ani buni cu personalul din spitalul de îngrijiri paleative „Casa Speranței” din Brașov.

Vă invităm să vizionați o ediție #SecvențeTrinitas din care putem înțelege mai bine ce înseamnă întâlnirea cu Ortodoxia și dedicarea vieții în slujirea aproapelui.

***

Cuvinte către tineri 2017 (Măn. Putna):

În căutarea Ortodoxiei în SUA

Daniel și Jane Hinshaw sunt o familie de doctori americani convertiți la Ortodoxie, ucenici apropiați ai Părintelui Roman Braga, căruia i-au și vegheat sfârșitul. Foarte buni specialiști – Daniel este Profesor de Chirurgie la Facultatea de Medicină a Universității din Michigan și director al Departamentului de medicină paliativă de la Spitalul Veteranilor din Ann Arbor, statul Michigan; Jane este instructor clinic de psihiatrie la Universitatea din Michigan –, ei călătoresc în întreaga lume pentru a ajuta oamenii aflați în suferință. De doisprezece ani vin în România în fiecare an pentru a preda și a ajuta. Am vorbit cu Domniile lor despre credință, despre Părintele Roman și despre misiunea lor.

Vorbiți-ne despre trecutul dumneavoastră, înainte de a deveni ortodocși.

Dr. Dan Hinshaw: Ne-am născut într-un grup protestant, fondat în America la mijlocul secolului al XIX-lea, numit Adventiștii de Ziua a Șaptea. Am văzut că sunt și în România. Ei s-au dezvoltat dintr-o mișcare care proclama sfârșitul iminent al lumii în 1844. După ce au văzut că s-au înșelat, au spus că ceva misterios se întâmplase în Cer și au continuat să creadă că sfârșitul lumii avea să vină curând. Ellen White, profetesa și un fondator important al grupului, a fost foarte interesată de sănătatea fizică, ceea ce a făcut ca adventiștii să pună un accent deosebit pe o viață sănătoasă și pe activitatea medicală. O altă trăsătură distinctivă a grupului a fost ținerea sabatului iudaic conform Vechiului Testament. Interesul Ellenei White în domeniul sănătății a dus la înființarea unei școli medicale la începutul secolului al XX-lea în California, care este acum cunoscută sub denumirea de Facultatea de Medicină a Universității „Loma Linda”. Tații noștri au absolvit și au fost profesori la această facultate, așa că am crescut cu aplecarea de a sluji celorlalți prin medicină.

Care a fost drumul spre Ortodoxie?

Dr. Dan: Unul dintre lucrurile pentru care le sunt recunoscător părinților mei este că au fost întotdeauna deschiși să ne expună pe noi, copiii, la experiențe culturale noi, așa că am călătorit destul de mult când eram mic, în timpul școlii. Am căpătat o mare admirație pentru istoria și frumusețea izvorâte din creștinism în Europa de Vest. Îmi amintesc spunându-i mamei mele când aveam 15 ani că nu eram mulțumit cu o confesiune întemeiată în secolul al XIX-lea și că aveam de gând să caut Biserica istorică. Când am început studiile universitare, am descoperit cartea lui Timothy Ware – acum Mitropolitul Kallistos Ware – intitulată Biserica Ortodoxă, recent publicată la vremea respectivă. Eu și sora mea am citit cartea și, fascinați de ea și de conceptul de Biserică Răsăriteană, am vizitat imediat o biserică ortodoxă greacă din apropiere pentru a participa la Liturghie. Din nefericire, am primit un mesaj clar, deși negrăit: „De ce sunteți aici? Nu sunteți greci.”

Aceasta ne-a împins la un lung ocol prin „Biserica Anglicană”, care în America este cunoscută sub numele de „Biserica Episcopală”. Le suntem recunoscători pentru familiarizarea cu un cult liturgic și cu cinstirea Fecioarei Maria, pe care le-am cunoscut în parohiile lor tradiționale. Este interesant de remarcat că sunt mulți foști credincioși episcopalieni în Statele Unite care au devenit ortodocși.

În 1987, ne mutaserăm deja în statul Michigan, în Ann Arbor, care este un loc extraordinar de liberal. În perioada aceea, comunitatea episcopală unde mergeam împărțea clădirea cu o altă confesiune protestantă, mult mai liberală. Aceștia promovau în mod deschis la predică marșurile pentru avort și alte cauze politice „progresiste”. Era tulburător să vezi asemenea abateri grave de la credința creștină la unele dintre principalele confesiuni protestante. Ultima dată merseserăm la o confesiune luterană conservatoare. Pastorul m-a întrebat la un moment dat: „De ce veniți aici?” I-am spus: „Nici eu nu știu, de vreme ce eu cred că reforma protestantă a fost o mare tragedie.” Într-o duminică dimineață, ne-am uitat unul la celălalt: Noi nu mai suntem protestanți – ce suntem?”

Dr. Jane: La puțin timp după aceea, a venit un nou șef la clinica unde lucram – Gregory Dalack, un credincios ortodox antiohian practicant. Soția sa s-a născut în Liban. Acum el este șeful departamentului de psihiatrie al Universității din Michigan. Prin ei a început familiarizarea noastră cu Ortodoxia. A durat ceva timp, cam patru ani, pentru că aveam multe întrebări. În cele din urmă am devenit ortodocși în 1995, de Rusalii. Soții Dalack ne-au fost nași.

Dr. Dan: Interesant este că, la un an după ce noi am devenit ortodocși, sora mea, soțul ei și fiul cel mai mic s-au convertit și ei la Ortodoxie. Apoi eu și sora mea am fost nașii părinților noștri, care au devenit ortodocși de Praznicul Sfântului Arhidiacon Ștefan, patru ani după convertirea noastră. Am fost surprins că mama mea, care se simțise atât de amenințată și neliniștită de afirmația mea despre căutarea Bisericii istorice, când aveam 15 ani, a fost mult mai deschisă și receptivă decât m-aș fi așteptat.

Dr. Jane: După o perioadă destul de îndelungată de cercetări, socrul meu îi spusese: „Draga mea, îmbătrânesc și trebuie să fac acest pas, dar nu te voi forța și pe tine să-l faci.” Răspunsul ei: „Nu te duci nicăieri fără mine!” A fost un eveniment minunat. Au crescut ca oameni și au devenit mai blânzi și mai iubitori.

Când ați mers pentru prima oară la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, la părintele Roman Braga?

Dr. Dan: În primii trei sau patru ani de la convertirea noastră. A trebuit să iau o decizie foarte grea în cariera mea la sfârșitul anului 2000. Mă frământam dacă să rămân pe poziția administrativă pe care o aveam la spitalul nostru, Veterans Affairs în Ann Arbor, unde eram director medical. În același timp simțeam, ca și creștin ortodox, chemarea de a mă pregăti în medicină paliativă și de a dezvolta acel domeniu. Însă pentru aceasta trebuia să renunț la funcția administrativă. Îmi amintesc că Jane mi-a spus atunci: „Ei bine, du-te la mănăstire.” Noi deja mergeam acolo pentru îndrumare și reculegere. După o zi petrecută la mănăstire, m-am întors acasă și am știut ce trebuia să fac.

Dr. Jane: După un timp, părintele Roman ne-a devenit îndrumător duhovnicesc. A fost o experiență binecuvântată să-l avem duhovnic pentru o vreme. Ne-am simțit foarte aproape de mănăstire de-a lungul acelor ani și acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să venim în România.

Dr. Dan: Celălalt motiv a fost părintele John Breck. El și soția sa, Lyn, au avut un impact hotărâtor în călătoria noastră spirituală de când ne-am întâlnit în 1998. La un moment dat ne-a spus că cei convertiți la credința ortodoxă ar trebui să aibă experiența de a vizita o țară în care „Ortodoxia este în aer, în pământ, peste tot”.

Dr. Jane: Când am întâlnit Ortodoxia, am știut că suntem acasă. Am știut că aceasta era plinătatea credinței. Era ceea ce căutasem toată viața.

Dr. Dan: Este asemenea unui cuplu care se găsește și realizează că s-au căutat unul pe celălalt toată viața lor. Este ca o relație de dragoste: te îndrăgostești, apoi are loc căsătoria, cu toate provocările ei, care trebuie rezolvate. Dar totul este foarte real…

Dr. Jane: … și știi că va dura.

Și cum este să fii ortodox?

Dr. Jane: Ne colorează întreaga viață… Pentru mine e o mare ușurare că nu trebuie să înțeleg totul; este o taină, iar Dumnezeu le rânduiește pe toate. O mare binecuvântare este că am cunoscut-o pe Maica Domnului. În problemele cu copiii noștri, a putea să mă adresez ei ca unei mame desăvârșite și a-i spune: „Nu vrei să fii tu mama lor? Pentru că eu nu sunt în stare!” mi se pare o adevărată ușurare și o mare binecuvântare.

Dr. Dan: Și pentru mine legătura cu Maica Domnului este o binecuvântare enormă. Încerc să citesc cât pot de des Paraclisul Maicii Domnului. Îmi dă mângâiere și este un izvor de întărire în lupta cu patimile.

Spuneți-ne ceva despre părintele Roman.

Dr. Jane: În perioada în care am început să mergem la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, el slujea acolo în mod activ, iar Liturghiile sale erau întotdeauna speciale.

Dr. Dan: Toată lumea care participa la Liturghie spera ca părintele să iasă la sfârșitul slujbei și să ne spună „un cuvânt”. Doar un cuvânt!

Dr. Jane: Și-apoi n-am mai fi vrut să se oprească.

Dr. Dan: Se raporta la ființele umane ca persoane într-un mod foarte practic. Ne spunea cum putem folosi în viața noastră mesajul Evangheliei, cele spuse în epistole sau pildele din viețile sfinților în zilele lor de prăznuire. Nu l-am văzut niciodată înverșunat sau supărat pe cineva.

Dr. Jane: Era plin de bucurie tot timpul.

Dr. Dan: Când a fost diagnosticat cu cancer progresiv, datorită profesiei noastre, am fost rugați să ne implicăm mai mult în îngrijirea lui.

Dr. Jane: În fiecare duminică, îl întrebam pe părintele Roman: „Ce mai faceți?” Răspunsul lui obișnuit era: „Aștept.”

Dr. Dan: Îl aștepta pe Dumnezeu. Avea un mod de a se implica total – mi s-a părut un lucru extraordinar –, de a se întreține cu tine la orice nivel ai fi venit la el, dar, în același timp, exista și acel sentiment de vigilență. Nu o vigilență negativă, ci doar conștientizarea intensă că mai este prezentă și o altă Persoană, că Dumnezeu este prezent.

Dr. Jane: Învățătura lui despre rugăciunea neîncetată era:Vorbește cu Dumnezeu despre tot ceea ce faci. Doamne, mă duc să mă plimb; Doamne, mă duc să mă spăl pe dinți.”

Dr. Dan: Ne-a învățat că orice aspect al vieții este binecuvântat.

Dr. Jane: Părintele Roman îndemna mereu la o deasă împărtășire.

Dr. Dan: Ne-a învățat să ne rugăm astfel înainte de a primi Împărtășania: „Doamne, nu sunt vrednic să mă apropii de Tine și, totuși, nu pot trăi fără Tine.” Cum că trebuie să te pregătești, dar că totuși nu te poți pregăti pe deplin, că nu poți fi niciodată pregătit să te întâlnești cu Dumnezeu.

Spre sfârșitul vieții sale, printre alții, petreceam și eu timpul cu el noaptea. Se trezea în mod regulat la miezul nopții pentru a împlini pravila monahală de rugăciune, și îl ajutam să se dea jos din pat și să meargă în camera de alături, deoarece era din ce în ce mai slăbit. Chilia lui avea două încăperi mici: într-una era patul, iar în cealaltă erau biroul, cărțile și locul de rugăciune. A continuat așa, până cu 10–14 zile înainte să moară. A fost extraordinar pentru mine și pentru Jane să fim martori la o asemenea virtute a statorniciei în împlinirea îndatoririlor sale monahale, până la limita putinței sale.

Să ne întoarcem la misiunea dumneavoastră.

Dr. Dan: Le-am spus studenților mei odată că, dacă voi avea vreodată un epitaf pe mormânt, ca medic, sper să spună ceva de genul că aproape devenisem un vindecător.

Ce este un vindecător?

Dr. Dan: Cred că unii dintre cei mai mari vindecători pe care i-am cunoscut nu au fost medici. Întâlnirea noastră cu viața, cu toate dificultățile ei, cu boala, cu maladia și cu toate celelalte manifestări ale suferinței, toate fac parte din procesul nostru de moarte. Totul ne pregătește pentru acel moment. Suntem precum Sfântul Simeon când Îl ține pe Hristos în brațe și spune că acum poate să moară pentru că ochii săi au văzut mântuirea, L-au văzut pe Dumnezeu. Cu toții avem nevoie de ajutor pentru acea întâlnire cu Realitatea Ultimă, la momentul morții noastre. Vindecător este acela care ne poate pregăti în această privință.

Deci părintele Roman era un vindecător, nu-i așa?

Dr. Dan: O, da. Un vindecător magnific!

Dar lucrul pe care am ajuns să-l înțeleg treptat – și sper că nu o să sune prea șocant – este că moartea noastră este foarte importantă pentru noi, pentru că este momentul în care ajungem să fim vindecați. Pe tot parcursul vieții noastre suntem făpturi rănite, iar moartea este momentul vindecării. Ne străduim să avem o moarte bună. De aceea este atât de groaznic și de odios modul în care așa-numita mișcare „Dreptul la moarte” promovează eutanasia. Este diabolic, pentru că îi privează pe oameni de unul dintre cele mai importante daruri pe care le au ca făpturi căzute.

Acesta este lucrul pe care eu și Jane am încercat să-l împlinim, din perspectiva noastră diferită – a ei de psihiatru și a mea de chirurg, inițial, și apoi de medic în îngrijire paliativă: să găsim o exprimare ortodoxă a practicii noastre de vindecători. Vrem să vorbim oamenilor despre ceea ce ei nu apreciază cu adevărat, despre rolul suferinței pe care o văd în jurul și în interiorul lor. Să le spunem că ei pot găsi adevăratul sens al vieții tocmai printr-o îmbrățișare smerită a suferinței și a condiției lor de muritori.

Din perspectiva dumneavoastră, cum am putea trăi o viață mai bună?

Dr. Dan: Fiecare zi pe care o trăim este un dar. Ce vom face noi cu acest dar? Am văzut, de multe ori dramatic, ce mare capacitate de a ne învăța are condiția noastră de muritori: când oamenii știu că au o boală terminală, adeseori ei se fac înțelepți și înțeleg că trebuie să profite din plin de ziua care le-a fost dată. Că trebuie să trăiască mulțumindu-I lui Dumnezeu, conștienți de prezența Lui – precum părintele Roman –, înmagazinând totul, fiecare floare, fiecare albină care zumzăie, nescăpându-le nimic din atenție, dar oferind totul înapoi lui Dumnezeu. Să ne oferim viața noastră lui Dumnezeu!

Acest mod de a trăi este exact opusul modului în care este structurată lumea noastră, orientată spre cariere, spre a o lua înaintea altuia, spre agonisirea de bogății materiale, trăind de parcă moartea nu va veni niciodată. Vom fi lipsiți de toate acestea în momentul morții, dacă nu chiar mai devreme. Dacă ne dăm seama de acest proces de lipsire și vom căuta soluții practice, vom avea ocazia să ne schimbăm și să devenim persoane adevărate. Cred că o persoană adevărată trăiește în stare de rugăciune și de prezență a lui Dumnezeu. Și, drept urmare, nu este obsedată de sine, ci este liberă cu adevărat.

A consemnat monah Ambrozie G.

***

Elena Darie:

Rămâi în barcă!

[…]

Am ales ca în acest articol să vă transmit gândurile mele despre întâlnirile miraculoase.

O întâlnire miraculoasă pentru mine s-a extins pe parcursul ultimelor 3 zile în compania soților Hinshaw, Prof. Dr. Pavel Chirilă, a altor colegi psihologi, psihiatri și teologi. Am fost înconjurată de profesionalism, atitudine modestă, altruistă, uneori chiar smerită, iubire și multă capacitate de dăruire, (re)uniți fiind de scopul nostru comun: să-i ajutăm cum putem pe semenii noștri aflați în suferință și de a încreștina medicina, psihologia și psihiatria.

Prof. Dr. Daniel Hinshaw și Dr. Jane Hinshaw sunt medici americani (Daniel-chirurg, Jane-psihiatru) convertiți la ortodoxie. Dr. Daniel l-a însoțit până-n ultima clipă pe Părintele Braga, oferindu-i asistență medicală împreună cu soția sa, având “binecuvântarea” (cum declară cu smerenie) de a-i fi alături când Părintele a părăsit lumea aceasta pentru Împărăție.

În timp ce Dr. Jane ne împărtășea experiența soțului său alături de Părintele Braga (ea fiind martor, de cele mai multe ori), am observat cum Dr. Daniel s-a retras discret în rugăciune (m-ai putea întreba de unde știu că nu se gândea la următoarea destinație turistică planificată. Am simțit și este de ajuns! Unele lucruri se simt dacă știi unde să privești și cum să auzi!). Apoi Prof. Dr. Pavel Chirilă ne-a relatat experiența sa în compania Părintelui Braga și am simțit prezența vie a Părintelui invocat prin dragostea ce a lăsat-o moștenire sufletelor pe care le-a întâlnit.

Ce au învățat cele 3 persoane menționate de la Părintele Braga? În primul rând dragostea pentru oameni accentuată de suferința pe care a îndurat-o în această viață, apoi smerenia și veselia care erau nelipsite din atitudinea Părintelui chiar și-n timpul unor dureri cumplite. Apoi Dr. Daniel a adăugat că duhovnicul său, Părintele Braga, l-a învățat și lecția răbdării, preluată de la duhovnicul acestuia, Părintele Cleopa Ilie. Iar ultima destăinuire îi aparține Doctoriței Jane care a spus că nu se împărtășește fără să spună aceste cuvinte (ca rugaciune): Lord, I don’t deserve You, but I can’t live without you!”, așa cum a învățat-o Părintele Braga.

În tot acest timp cât s-a vorbit despre Părintele Braga, ni s-au arătat imagini cu Părintele și mulți dintre noi aveam lacrimi în ochi. Cea mai emoționantă fotografie îl arăta pe Părintele în scaun cu rotile, aplecat ușor spre Dr. Daniel care-l privea cu dragoste, îngenunchiat.

Finalul celor 3 zile miraculoase pentru mine (și cred că nu sunt singura care le-a perceput astfel), a fost conchis cu următoarea afirmație a d-nului doctor Chirilă: Jane, Daniel, suferința Părintelui Braga v-a născut pe voi! Apoi, d-nul doctor a venit spre mine, m-a sărutat pe frunte și am știut că acel moment va deveni parte a temeliei mele. Este unul dintre momentele vieții mele la care mă voi întoarce de câte ori vreau și de fiecare dată voi avea lacrimi în ochi sau zâmbet pe chip!

În vacarmul atâtor neîntâlniri, am conștientizat că suntem suma întâlnirilor noastre și ador să fiu înconjurată de oameni care mă împing (foarte discret de cele mai multe ori) către limitele superioare ale existenței mele. Oamenii condensați (cum îmi place să-i numesc) sunt cei care te sprijină să devii ceea ce ești, te duc către tine, te determină să te vezi așa cum ești, nu cum vrei să fii sau cum crezi că ești. Te împing către întâlnirea adevărată cu tine!

Poți ajunge la constatarea faptului că ții în brațe o viață seacă. Pentru a te proteja de această situație călătorește cu întrebările esențiale pentru fiecare dintre noi: Cine sunt eu? Ce vreau să fac cu viața mea? Ce caut sau cine-mi lipsește? Ce mă împlinește? Fără să-ți pui întrebări nu afli răspunsuri și trăiești oarecum anesteziat. Vezi și auzi, dar nu înțelegi; atingi, miroși și guști, dar nu simți!

Despre câte întâlniri poți spune că au dat contur vieții tale?

Pot enumera cu recunoștință câteva persoane care vor dăinui în sufletul meu prin ceea ce m-au ajutat să devin, însă pentru a le proteja identitatea îi voi împărți în categorii: părinții mei, părintele meu duhovnic și alți preoți, profesori, pacienți, prieteni și un bărbat condensat! Cel din urmă mi-a reamintit importanța cuvintelor și răspunderea darului de a fi ființe cuvântătoare. De asemenea, mi-a educat auzul și văzul. Eforul meu de a-mi mobiliza gândirea în timpul conversațiilor noastre lungi și zilnice, din care lipsea orice urmă de flecăreală m-a ajutat să fiu și mai sensibilă la nuanțele cuvintelor pe care le folosesc.

Așadar, reușim să rămânem întregi (nealterați) doar dacă păstrăm vie amintirea întâlnirilor noastre reușite, onorându-le prin verticalitatea stilului nostru de viață!

Vă las acum în compania ultimului gând al doctorului Daniel Hinshaw: Perfecțiunea [Desăvârșirea] vieții constă în construirea unei relații de prietenie cu Dumnezeu!

***

Trinitas TV (Facebook, 2018):

„Este un miracol pentru noi că am găsit Ortodoxia deoarece credinţa ortodoxă este o comoară ascunsă în vest, nu este ceva foarte vizibil. … Oamenii trebuie să fie flămânzi. Mulţi dintre noi, vesticii, suntem flămânzi. Poate că nici nu ştim ce ne lipseşte…”

Sunt doi medici de renume din Statele Unite și creștin ortodocși

Sunt doi medici de renume din Statele Unite și creștin ortodocși.Dr. Daniel Hinshaw este profesor de chirurgie de paliație la Universitatea Medicală din Michigan și dr. Jane Hinshaw – medic și instructor clinic de psihiatrie la aceeași universitate.

Publicată de TRINITAS TV pe 24 Aprilie 2018

“Simt că sunt acasă” – CONVERTIȚI LA ORTODOXIE ȘI… ROMÂNISM – Stanley Martin Anoche, NIGERIANUL iubitor al Sfinților Brâncoveni și Astrid Magdalena de Boer, OLANDEZA îndrăgostită de Biserică, dar și de limba, portul și cântul popular românesc (VIDEO)

CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor “ACASA”, in singura Biserica adevarata: “Ortodoxia e o trezire”

PARINTELE SAVA DE LA MANASTIREA OASA – americanul convertit la Ortodoxie si calugarit in Romania (VIDEO “In premiera” si text “Formula As”)

UNDE SUFLA DUHUL: Un american si un austriac – calugari ortodocsi la Manastirea Oaşa: PARINTII SAVA SI SERAFIM (video)

PARINTELE JOHN DOWNEY, un american la Bucuresti, la Biserica Rusa. Povestea unei convertiri la ortodoxie si la… Romania

DIACONUL STEPHEN HOLLEY de la Iasi: americanul veteran de razboi care crede ca ORTODOXIA E ADEVARATA ESENTA A VIETII (video)

Pe “Drumul crucilor” spre viata in Hristos. PETRU HURLEY, irlandezul indragostit de satul romanesc, s-a CONVERTIT la ORTODOXIE

CALATORIA CATRE ORTODOXIE A UNUI PASTOR ANGLICAN SI A CONGREGATIEI SALE

PARINTELE ROMAN BRAGA grav bolnav, suferind de cancer in faza terminala. ULTIMA LUPTA A UNUI SUPRAVIETUITOR AL EXPERIMENTULUI PITESTI

PARINTELE ROMAN BRAGA A TRECUT LA DOMNUL. Supravietuitor al Experimentului Pitesti, membru al Rugului Aprins si un ultim avertisment

ARHIM. ROMAN BRAGA – MARTURII COPLESITOARE DESPRE UN PARINTE CARE A TRAIT BUCURIA SFINTENIEI TRAIND LAUNTRIC RAIUL INCA DE AICI. Plus: ultimul sau amplu interviu testamentar

PARINTELE ROMAN BRAGA despre ORTODOXIE si OCCIDENT, demonizarea tinerilor si drumul necesar catre “adancul din noi”: “TREBUIE SA EXISTE O REACTIE IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE RAU IN SOCIETATE. Si mai ales la români, care sunt inclinati sa imite tot ceea ce in America se arunca deja la gunoi” (si VIDEO)


Categorii

Convertiri, Documentare/ Reportaje, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “DANIEL HINSHAW și JANE HINSHAW – doi MEDICI AMERICANI de renume au devenit CREȘTIN-ORTODOCȘI și iubesc ROMÂNIA. Călătoria spre Ortodoxie ca o nesfârșită poveste de dragoste. SIMPLITATEA TRĂIRII PROFUNDE A CREDINȚEI. “Fiecare zi pe care o trăim este un dar. Ce vom face noi cu acest dar? Să ne oferim viața noastră lui Dumnezeu!” (și VIDEO)

  1. Ce frumos…

    “Pentru mine e o mare ușurare că nu trebuie să înțeleg totul; este o taină, iar Dumnezeu le rânduiește pe toate. O mare binecuvântare este că am cunoscut-o pe Maica Domnului. În problemele cu copiii noștri, a putea să mă adresez ei ca unei mame desăvârșite și a-i spune: „Nu vrei să fii tu mama lor? Pentru că eu nu sunt în stare!” mi se pare o adevărată ușurare și o mare binecuvântare.”

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare